Personalitatea copilului cu deficiente

Personalitatea copilului cu deficiente

1. Structura personalitatii copilului cu deficiente. Forme de manifestare a personalitatii copilului cu deficiente.

Definitie : Personalitatea este un sistem bio-psiho-socio-cultural . Omul devine P in conditiile existentei sociale prin insusirea atributelor de tipul : muncii, invatarii, cunoasterii, valorizarii

Personalitatea se refera la "particularitatile psihice individuale" la ceea ce il detaseaza si il distruge pe un om de altul.

P se caracterizeaza prin :

1. stabilitate = modalitatea de exteriorizare si de traire interioara relativ neschimbata in timp;

2. (unitate ) integrare = consolidarea unei unitati intre componentele structurale;

3. plasticitate = posibilitatea de reorganizare a P , astfel incat individul sa se poata adapta la schimbarile conditiilor de viata;

Din perspectiva structural -sistemica , P include mai multe subsisteme:

1. subsistemul de orientare = motivatia si afectivitatea

2 .subsistemul bioenergetic =temperamentul

3. subsistemul instrumental =deprinderi si aptitudini

4. subsistemul relational si de autoreglaj =caracterul

5. subsistemul creativ = creativitatea

6. subsistemul cognitiv si comunicational= gandirea si limbajul

7. subsistemul volitiv = vointa

Emil Verza apreciaza ca : ereditatea , maturizarea biologica , mediul natural , mediul socio-cultural si educatia toate acestea sunt factorii fundamentali ai persogenezei .

Toti acesti factori ce intra in armonie si dezvoltare contribuie la elaborarea manifestarilor psihocomportamentale tot mai complexe si duc la eficienta in adaptare.

Dupa J . Piaget prin asimilare si acumulare , copilul se adapteaza si isi insuseste noi sisteme de cunoastere si conduita.

Particularitatile intelectului si senzorialului ocupa un rol important in sistemul P , avand rolul de a-i imprima acesteia o dezvoltare stadiala .

Pe aceeasi directie de circumscriere stadiala actioneaza si planul motivational- afectiv si volitional , din interdependenta acestora rezulta socializarea motivelor, trebuintelor si aspiratiilor.

La handicapati , structura P poate imbraca doua forme - P matura, - P imatura

Intre aceste 2 forme se interpun caracteristicile legate de evolutia armonica ori de cea dizarmonica a P , in functie de echilibrul afectiv si motivational , chiar si de comportament , comunicare , trebuinte.

Formele P se dezvolta in relatie cu mediul socio-cultural , dar la baza stau o serie de caracteristici ce tin de structura interna a individului.

In primul rand este vorba de ( NEEP) NUCLEUL EREDITAR AL ENERGIEI PSIHICE -care imprima un anumit sens laturii dinamico- energetice si de orientare a persoanei.

Ca urmare a acestuia NEEP si sub influenta conditiilor de mediu , se contureaza treptat continutul:

-SFEREI AFECTIV- MOTIVATIONALE;

-SFEREI COMUNICATIONALE;

-SFEREI COMPORTAMENTALE;

-SFEREI TREBUINTELOR.

Prin aceste sfere , NEEP , iradiaza si influenteaza atat de in profunzime si extinderea lor , cat si formarea bazelor tipologice ale P .

Asupra lor actioneaza si imprejurarile de viata si influentele de tipul :-invatarii, educatiei, activitatii, recuperarii.

Receptivitatea subiectului si asimilarea permanentelor influente este dependenta de natura elementelor respective , astfel incat se ajunge la modalitati tipice in dezvoltarea unei forme sau a alteia de P .

In ontogeneza se produc achizitii rapide pe plan intern , dar este prezenta si o instabilitate a caracteristicilor esentiale formarii P.

De aceea trebuie intreprinse actiuni educationale si recuperative care pornind de la simplu la complex sa formeze deprinderi si obisnuinte care sa faciliteze adaptarea si insertia sociala.

Inca de la prescolar si apoi la scolarul mic se poate interveni in sensul :

-formarii motivatiei cu semnificatie valorica

-evidentierea intereselor cognitive

-socializarea afectivitatii

Copilul trebuie invatat sa aprecieze situatia si sa adapteze atitudini adaptative . Astfel se realizeaza maturizarea afectiva.

Influentele educative se exercita in mod diferit de la o categorie de deficienti la alta , determinand:

1.structurile interne ale subiectului , nu sunt identice

2. se impune o abordare diferentiata , functie de tipul de deficienta

Trebuie sa se tina seama de :

-potentialul restant

-posibilitatile de compensare

Pentru toti deficientii apar momente critice , dificile in conturarea P de tip matur , armonica , pentru ca :

-la unii este vorba de o insuficienta dezvoltare cognitiva

-iar la altii este vorba de carente motivational- afective si volitionale

Spunem ca actiunea NEEP in cele 4 sfere imprima modalitati de structurare a palierelor, care desi sunt influentate de educatie , poarta o amprenta individuala.

Asimilarea influentelor din mediu se face treptat si este dependenta de : tipul de handicap, nivelul experientei proprii, varsta, dezvoltare psihica, calitatea NEEP

Achizitii in sfere:

1. Sfera afectiv -motivationala si sfera trebuintelor .

- achizitii pozitive actioneaza asupra conturarii unei P mature.

-din echilibrul lor se organizeaza insusiri de P care duc la eficienta in adaptare si integrare a individului in mediu.

-sfera trebuintelor dezvoltata preponderent pe latura biologica actioneaza asupra conturarii unei P imature.

2. Sfera comportamentala si comunicationala

Orice manifestare comportamentala sau comunicationala are un dublu efect:

-intai asupra persoanelor din jur si apoi , in functie de :-atitudinea acestora ; de cum subiectul isi autoevalueaza demersul facut se produc modificari la nivelul propriei P .

Daca :

-subiectul este multumit de propriul comportament ( global sau verbal) el traieste o stare de confort psihic

- subiectul nu este multumit , nesatisfacut se instaleaza anxietatea , stresul psihic si lipsa dorintei pentru activitate.

Personalitatea armonica

-particularitatile ce denota armonia sunt continute in P matura ;

Personalitati dizarmonice

-caracterizeaza P imatura .

Prin predominarea trasaturilor dizarmonice pe fondul P de tipul imatur iau nastere comportamente:

-aberante , infantile , cu pronuntate note patologizante

-comunicarea devine labila , incoerenta , centrata pe trebuintele primare ale subiectului.

La deficientul mintal

-insuficienta dezvoltare a laturii cognitive implicata in toate formele de activitate nu contribuie la elaborarea unor comportamente adaptative;

-dar , daca se adauga si carente din cele 2 sfere motivational-afectiv si volitionala atunci subiectii sunt :

-Predominant inhibati

-Indiferenta la tot ce-i inconjoara

-Necooperanti

-Lipsiti de initiativa

-Opaci in fata influentelor educativ-recuperative.

Un alt criteriu dupa care se pot aprecia tipurile de P ale deficientilor se refera la mecanismele de aparare ale EU-lui

Astfel , mecanismele de aparare la deficienti se bazeaza:

-fie pe insusiri de inhibitie , indiferenta , apatie, nesociabilitate

-fie pe excitabilitate , labilitate, negativism, agresivitate.

Mecanismele de aparare se modifica pe baza exigentelor educationale si experientelor sociale

Acestea sunt receptate functie de :

-potentialul intelectual

-tensiuni interioare

-calitatea trairilor emotionale, provocate de deficienta, starea critica in care se afla subiectul .

La deficientii, satisfacerea / nesatisfacerea trebuintelor poate capata o importanta foarte mare si tensiunea psihica poate creste astfel incat sa anuleze reglajul si autoreglajul.

Astfel:

-daca trebuintele sunt satisfacute:

-relatiile cu ceilalti sunt stimulative

-trairile emotionale si motivationale contribuie la formarea autonomiei si integarii socio-profesionale.

-daca trebuintele nu sunt satisfacute atunci e nevoie de interventie educationala pentru a evita dezorganizarea P .

Emil Verza : Deficientul trebuie invatat sa depaseasca conflictele , sa lupte impotriva esecurilor , dar mai ales poate fi invatat sa amane satisfacerea unor trebuinte ce nu sunt vitale sau nu confera activitatii un caracter adaptativ.

2. Factori care conduc la decompensarea personalitatii.

Cauze care duc la decompensare daca copiii cu deficiente nu sunt cuprinsi de timpuriu intr-un proces organizat de modelare compensatorie:

-limitarea accesului la informatii , precum si a capacitatii de prelucrare si transmitere a acestuia.

-activism limitat , capacitate redusa de automobilizare la activitate.

-limitarea , ingustarea relatiilor interpersonale si de grup , prin izolare si autoizolare.

Manifestari: intarzierea dezvoltarii; inegalitatile dezvoltarii; afectarea procesului socializarii

In procesul recuperarii trebuie avuta in vedere atat deficienta propriu-zisa , cat si fenomenele secundare care apar.

Numai o recuperare care sa vizeze intreaga P este eficienta si ea se inscrie pe linia dezideratelor majore ale P.

Deficienta mintala

In conturarea P handicapatului de intelect ( d . m ) se remarca structurile emotional- afective.

Sunt usor de surprins fenomene de :

1. emotivitate crescuta

2. puerilism si infantilism afectiv

3. sentimente de inferioritate

4. anxietate crescuta

5. caracter exploziv si haotic

6. control limitat al starilor afective .

Aceste fenomene genereaza imaturitate P cu predominarea formelor de dizarmonie ce determina , manifestari comportamentale instabile , cum ar fi :

-frica nejustificata

-antipatie sau simpatie exagerata , nemotivate

-nervozitate

-iritabilitate sau inhibitii

-crize de furie , reactii agresive

-labilitate exagerata in trecerea de la o stare la alta ( ras /plans, vesel /trist)

-agitatie motorie si miscari dezorganizate

-minciuna -la d.m. accentuat, ea se bazeaza mai mult pe imitatie

-furt

-fuga de acasa , vagabondajul

-perversiuni sexuale

Nivelul de evolutie intelectiva si caracteristicile SNC , cele temperamentale pot imprima particularitati comportamentale.

Deficienta senzoriala sau motorie

Acestia manifesta forme de emotivitate crescuta elaborand astfel un sistem atitudinal propiru in relatiile sociale . Aceasta emotivitate influenteaza caracterul.

Instabilitatea emotionala se manifesta prin comportamente de tip dizarmonic , ce scapa de sub controlul constiintei si pot contine forme de agresivitate.

Subliniind ca vasgozitatea gandirii isi pune amprenta asupra conduitei d. m. In toate situatiile atunci cand solicitarile depasesc posibilitatile de raspuns se manifesta fragilitatea constructiei P.

Deficienta de auz

Def. de auz care nu beneficiaza de demutizare , au tendinta de a se izola de auzitori , ceea ce duce la izolare. Izolarea nu intarzie numai socializarea , ci copilul def. de auz devine :

-timid , dependent , neincrezator in fortele proprii

-anxios , lipsit de initiativa , nemotivat pentru activitati.

Intarzierea invatarii vorbirii , pierderea perioadei optime de insusire a limbajului maresc decalajul in dezvoltarea psihica intre surd si auzitor. Acest decalaj , la surzi nedemutizati , se manifesta pe tot parcursul vietii.

Prin demutizarea intarziata ( ex. In perioada scolaritatii dupa varsta de 6-8 ani ) aceste dificultati incep sa se diminueze.

E. Verza : Arata ca d.a. pe masura ce se fac simtite influentele pozitive ale activitatii corectiv-recuperatorii menite sa dezvolte comunicarea verbala , efectele se vor resimti si in plan comportamental si in cel al structurii P.

Saturarea de vizualitate a instrumentelor cu care opereaza copilul surd pe plan conceptual constituie elementul principal care determina specificitatea organizarii si dezvoltarii psihice a copilului def. de auz.

Deficientul de vedere

Def. de vedere , mai ales la inceputul scolaritatii , sunt avizi de afectivitate ( mai ales pe fondul frustrarii afective din familie care , de multe ori, este carentata).

Indicii de maturizare emotionala si psiho-sociala sunt redusi , caracteristice fiind:

-labilitatea afectiva

-hiperemotivitatea

-infantilismul afectiv

Tendinta orbilor de a se inchide in sine , atitudinile neadecvate din mediul familial si / sau scolar , fie de supra protectie exagerata, fie de izolare , de neresponsabilizare, de abandon duc la acei indici de maturizare redusi.

Foarte multi d.v. au o imagine de sine scazuta , cu un caracter vag , difuz , rigida, refractara la schimbari.

Atitudini pe care le poate avea d.v.:

1. Atitudini inhibate , pasive : sentimente de neincredere; timiditate crescuta; teama in mediu nou, necunoscut; sentimente de inferioritate; introverse; negativism

2. Atitudini si manifestari anxioase: irascibilitate; impulsivitate; agresivitate verbala si comportamentala

Trebuie sa se asigure d.v. securitatea eu-lui si stabilitatea afectiva care sa intretina structuri motivational- volitionala.

Este nevoie de un mediu echilibrat , favorizant pentru intelegerea psihica sociala , precum si activitati care pot contribui la cresterea indicelui de maturizare psiho-sociala.

Logopati

Tulburarile de limbaj , incepand cu cele mai simple , cum sunt dislaliile , provoaca odata cu inaintarea in varsta dezorganizarea P si dezordini comportamentale.

Efecte negative:

-retineri in vorbire

-inhibitie in activitate

-blocaje psihice

Atunci cand tulburarile de limbaj sunt consecutive altor deficiente ( fizice, senzoriale) tulburarile de P sunt mai persistente.

Se poate ajunge astfel la nevroze , anxietati, complexe de inferioritate, ceea ce determina la logopati un comportament manifestat prin :

-instabilitate, oscilatii mari de la o situatie la alta.

P logopatului se poate dezorganiza pe fondul starii de inertie , de rigiditate si a fobiei vorbirii , astfel vor fi provocate si alte dereglari verbale.

Indiciul cel mai evident al unor tulburari de P atat la normal , cat si la deficienti:

-adoptarea unor comportamente antisociale

-izolare de grup si centrare pe sine

Negativism , incapatanare

Recuperare :

In general deficientii manifesta disponibilitati motivational- afective pentru influentele pozitive si o tendinta de a desfasura o activitate care sa le permita atenuarea tensiunilor interioare.

E. Verza considera ca alcatuirea unor programe educativ- recuperative care sa aiba urmatoarele obiective:

1. sa realizeze o relatie empatica intre def. si educator , astfel incat sa se stimuleze si sa dezvolte comportamente armonioase adaptative.

2. sa alcatuiasca seturi de stimuli , de la simplu la complex care se vor aplica repetat in vederea dobandirii unor abilitati , deprinderi.

3. orice activitate ( ludica , de invatare, de munca ) trebuie verbalizata si explicata etapa cu etapa.

-limbajul trebuie adecvat atat situatiei , cat si posibilitatilor de intelegere a subiectului.

4. sa stimuleze subiectul in scopul reusitei , sa creeze , conditii care sa favorizeze succesul si sa evite esecurile repetate.

5. sa adopte acele activitati in care subiectul sa isi poata valorifica potentialul uman restant si sa faciliteze compensarea prin intermediul functiei valide.

6. sa utilizeze o schema generala de dezvoltare a P.

Etape :

STIMUL - IMITATIE - INTUITIE - RASPUNS IN :

-activitati ludice

- activitati ocupationale

- activitati de invatare

- activitati de recuperare

- activitati de profesionalizare

- activitati integrativ socio-profesionale

- activitati adaptare

Deficientul mintal

In procesul instructiv-educativ , d. m. usor manifesta unele interese si devin receptivi la achizitia de informatii cand acestea se bazeaza pe stimularea emotional- afectiva.

Invatarea este predominant afectiva si motrica in care conteaza si experienta personala ca si modul pozitiv pe care il urmeaza.

Desi trasaturile caracteriale depind sensibil de natura relatiilor handicapului cu cei din jur , unele premise ereditare legate de tipologia SNC si temperament , contribuie la stimularea sau franarea

-vietii afective

-a emotiilor si dispozitiilor

-a elaborarii atitudinilor relativ stabile.

Marea labilitate afectiva specifica D.M. si rolul afectivitatii in conturarea tipului temperamentului ne determina sa subliniem ca formarea trasaturilor caracteriale si a sistemului atitudinal se bazeaza pe acestea.

In scoala i se impune modele de viata -se formeaza si dezvolta forme comportamentale.

La d.m. apare o dereglare accentuata a mecanismelor de adaptare si integrare.

La d. m. , datorita insuficientei dezvoltarii cognitive, motivational-afective si volitive apar efecte negative si in maturizarea personalitatii.

Se arata in literatura de specialitate ca atunci cand solicitarile depasesc posibilitatile de raspuns se manifesta o caracteristica numita FRAGILITATEA CONSTRUCTIEI PERSONALITATII, care se manifesta in conduita verbala, in comportamentul cotidian.

Datorita faptului ca operatiile logice ale gandirii , se afla la un nivel scazut, ele nu pot facilita raporturi sociale stabile si evolutive , predominand fragilitatea si infantilismul in comportament.

Intelegerea , cunoasterea aprofundata a caracteristicilor copiilor cu d. m. asigura posibilitatea abordarii diferentiate in procesul de modelare compensatorie a P lor.

Specificitate :

1. dereglarea dinamicii psihice intelectuale

-V.G. (vasgozitatea)

-Z.P.D.- caracter restrans

- heterocronia

2. dereglarea dinamicii corticale

-inertia patologiei duc la scaderea eficientei adaptative a copilului d.m. sub nivelul cerintelor societatii , generand instalarea stadiului de handicap.

In primii ani de scolarizare datorita V.G. comportamentul d.m. nesupravegheat deterioreaza adesea spre manifestari primitive.

Rezulta formarea si consolidarea deprinderilor de conduita , supraveghere pozitiva

Model pozitiv

Exista o interconditionare intre tuulburarile inteligentei si sfera afectiva si volitiva , aspect de care trebuie sa se tina seama in procesul corectiv -formativ complex.