Principiile educatiei morale

Principiile educatiei morale

Formarea constiintei si conduitei morale a elevilor este un proces deosebit de complex. Varietatea situatiilor, a influentelor diferitilor factori care actioneaza asupra lumii spirituale a elevilor este atat de mare, incat stiinta pedagogica nu poate sa o prevada exhaustive. Teoria educatiei morale exclude existenta unor retete, a unor solutii general valabile. Exista insa principii ce constituie un instrument esential in munca educatorului cu elevii, orientand si, in acelasi timp, facilitand desfasurarea unei activitati educative competente si creatoare. Astfel, intalnim:

1. principiul valorificarii resurselor si a disponibilitatilor pozitive ale personalitatii umane in vederea eliminarii celor negative;
2. principiul unitatii si al continuitatii axiologice intre toate formele de proiectare si realizare a educatiei morale;
3. principiul diferentierii educatiei morale in functie de determinarile sale particulare (varsta, domeniu socioprofesional, context educational) si individuale (structura fiecarei personalitati);
4. principiul corespondentei pedagogice dintre "teoria" morala si "practica" morala;
5. principiul corelarii functionale intre "cerintele" morale si "stimulentele" morale

1. Principiul valorificarii resurselor si a disponibilitatilor pozitive ale personalitatii umane in vederea eliminarii celor negative

Premisele de la care porneste acest principiu sunt ca (a) in fiecare individ uman exista calitati, trasaturi pozitive, astfel incat nu se poate vorbi de existenta unor copii in intregime rai si ca (b) in fiecare om exista dorinta de a fi apreciat de semenii sai pentru calitatile pe care le are si este dispus sa depuna eforturi pentru a obtine prestigiu in fata colegilor.

Aplicarea acestui principiu ii solicita profesorului, mai intai, un efort de cunoastere a fiecarui elev, cu scopul de a-i identifica inclinatiile, talentele si- in general- acele calitati prin care ar putea sa se afirme, sa castige respect si prestigiu. In al doilea rand, profesorul va incerca sa-i creeze oportunitati, care sa-l ajute sa-si puna in evidenta si sa-si faca cunoscute calitatile. In al treilea rind, educatorul il va convinge pe copil ca trebuie sa depuna efort pentru a-si infrana anumite porniri negative, daca doreste sa-si sporeasca prestigiul pe care l-a cucerit prin calitatile sale.

2. Principiul educatiei morale a elevilor in si prin colectivul clasei

Acest principiu porneste de la premisa ca intreg colectivul de elevi al unei clase exercita asupra fiecarui membu puternice influente si adeseori face anumite "presiuni" asupra indivizilor pentru a-i determina sa respecte valorile si normele grupului. In interiorul fiecarei clase de elevi exista, in mod obiectiv, asa-numitele "procese de influenta", prin care individul este obligat sa se conformeze normelor si spiritului grupului. Aceste procese sunt mult mai puternice si au o mult mai mare forta de convingere decat procesul de influenta exercitat de personalitatea singulara a profesorului.
Acest principiu ii sugereaza profesorului ca este mult mai potrivit sa incerce sa impuna in mod indirect, prin intermediul grupului, diversele norme de comportament, si nu numai prin formularea directa a unor exigente personale.
Pentru aceasta, el va pune mai intai, in discutia clasei principalele aspecte legate de comportarea elevilor in scoala, urmand ca, impreuna, grupul de elevi sa ajunga la anumite concluzii, sa formuleze norme de comportare, pe care sa le considere indispensabile pentru un climat de grup favorabil.
Ulterior, eventualele abateri de la ceea ce s-a stabilit initial vor fi supuse din nou dezbaterii colective, iar grupul va stabili masura in care au fost incalcate intelegerile convenite. In felul acesta, profesorul nu va mai apare in ochii elevilor ca o persoana ce imparte, dupa bunul sau plac, ordine, sanctiuni, pedepse, ci grupul este acela care apreciaza conduita fiecaruia si stabileste rasplata sau pedeapsa care i se cuvine.

3. Principiul imbinarii exigentei cu respectul fata de elevi

Acest principiu se refera la atitudinea pe care trebuie sa o manifeste profesorul fata de elevi. El trebuie sa le induca convingerea ca este exigent cu ei tocmai pentru ca ii respecta si este convins ca sunt capabili sa realizeze lucruri deosebite, corespunzatoare unor exigente foarte inalte. Respectul fata de elevi se concretizeaza intr-o atitudine de apropiere, caldura, atentie, lipsa oricarei suspiciuni. Principiul solicita profesorului sa evite atitudinile de vesnica nemultumire, atitudinile distante fata de elevi, dar si toleranta neconditionata fata de abateri.Atunci cand va fi nevoit sa pedepseasca, elevii vor trebui sa inteleaga faptul ca pedeapsa respectiva este consecinta, cunoscuta de ei, a nerespectarii unei intelegeri anterioare, si nu rezultatul unei decizii arbitrare a profesorului.

4. Principiul imbinarii conducerii de catre profesor a activitatii educative cu independenta acordata elevilor.

Acest principiu recomanda profesorului sa evite tutelarea marunta a elevilor in realizarea activitatilor pe care acestia si le asuma. Dupa ce stabilesc de comun acord ce ar trebui facut, iar elevii isi impart responsabilitatile, profesorul va trebui sa le lase suficienta independenta in a proceda asa cum cred ei ca este mai bine pentru a duce sarcinile la bun sfarsit. Elevii vor sti ca pot apela oricand la sfatul si indrumarile profesorului, atunci cand le vor solicita.

5. Principiul unitatii si al continuitatii axiologice intre toate formele de proiectare si realizare a educatiei morale

Ideea asigurarii unitatii de actiune sugereaza ca toti factorii educatiei ar trebui sa se situeze pe aceleasi pozitii in legatura cu normele morale si sa actioneze unitar in vederea respectii lor de catre copii. De exemplu, normele de comportare morala promovate in familie nu ar trebui sa intre in contradictie cu cele promovate de catre scoala, actiunile educative ale scolii ar trebui sa fie sustinute de intreaga comunitate sociala in care aceasta functioneaza.
Continuitatea se refera la formularea progresiva a cerintelor educative adresate elevilor de catre profesori, dar si la ideea mentinerii pe o perioada mai indelungata de timp a acelorasi educatori la conducerea colectivelor de elevi
Consecventa se concretizeaza in preocuparea profesorilor de a finaliza fiecare actiune pedagogica initiata, dar si la evitarea cerintelor contradictorii, sau a folosirii unor criterii diferite de apreciere a acelorasi fapte.

6. Principiul corespondentei pedagogice dintre "teoria" morala si "practica" morala

In educatia morala a elevilor sai, profesorul nu trebuie sa se limiteze la discursuri moralizatoare, ci sa utilizeze ca metoda dominanta exercitiul moral. Aceasta inseamna ca pe langa discutii despre morala, se vor initia diverse actiuni care vor fi motivate de valorile morale puse in discutie, de ex. caritatea, ajutorarea sociala, implicarea civica, toleranta interetnica etc.

7. Principiul respectarii particularitor individuale si de varsta ale elevilor in educatia morala.

Continutul si metodele educatiei morale trebuie sa fie ales in functie de varsta si de particularitatile capacitatilor de intelegere ale elevilor. Cunoasterea de catre profesor a modului in care evolueaza, de-a lungul varstelor, modul de intelegere a regulilor de catre copii, a semnificatie pe care ei o acorda echitatii ori a progresului rationamentelor morale - aspecte studiate la Psihologia educatiei- reprezinta o conditie a diferentierii educatiei morale in functie de particularitatile psiho-individiuale si de varsta ale elevilor