Evolutii inregistrate in studiul personalitatii

Evolutii inregistrate in studiul personalitatii

In anii sai de inceput psihologia experimentala a ignorat studiul personalitaTii

in ansamblul sau. Unele aspecte au fost studiate prin masurarea diferenTelor individuale,

dar nu a existat o arie de specializare in acest sens. Personalitatea nu avea identitate

obiectuala aparte. In anul 1930, studiul personalitaTii a intrat formal si sistematizat in

psihologia americana, sub influenTa psihanalizei, dar fara existenTa unei fuziuni intre

tendinTa experimentala si psihanaliza. Dupa R.B. Cattell (The scientific Analysis of

Personality, 1970) au existat trei faze istorice in studiul personalitaTii si anume:

a. faza literara si filosofica - o gama de intuiTii personale si convingeri convenTionale

extinse de la primul visator din pesteri pana la cel mai recent nuvelist si dramaturg.

b. studiul organizarii observaTiei si al teoretizarii - pe care o numeste faza protoclinica.

Vorbim de maturizarea datorata medicinei, prin studiul comportamentului

bolnavului; se ocupa de generalizari psihiatrice (Kraepelin in Germania; P.Janet in

FranTa; S.Freud in Austria). Autori precum Kretschmer, Mc.Dougall, C.G.Jung, A.Adler

au dezvoltat lucrari in acest sens.

c. faza contemporana - cantitativa si experimentala. Dupa H.Eysenck (Dimensiunile

personalitaTii, 1947; 1954), din perspectiva istorica, pot fi definite doua direcTii

fundamentale distincte in studiul personalitaTii:

a. direcTia idiografica - presupune fiecare individ separat, ca o constelaTie unica de

trasaturi, neexistand un al doilea individ de aceeasi natura. Personalitatea este o

constelaTie de particularitaTi care exprima atatea individualitaTi diferite caTi indivizi sunt.

Studiaza persoane particulare dupa felul de manifestare a unor semne tipice. Axioma este

urmatoarea: diferiTi indivizi nu pot fi comparaTi unul cu altul in ceea ce priveste propriile

particularitaTi; nu exista insusiri personale comparabile.

b. DirecTia nomotetica - exista un numar finit de insusiri variabile interindividuale

care stau la baza diferenTelor si atitudinilor concret observabile. Indivizii se diferenTiaza

in felul exteriorizarii, dar exista in fiecare individ un acelasi fel de a fi - insusiri

structurate la fel.

Dupa M. Golu (Fundamentele psihologiei, 2004), orientarile in studiul

personalitaTii sunt:

- biologista (unicitate constituTionala, motive primare, supralicitarea experienTei

timpurii pre si postnatale);

- experimentalista (procese psihice relativ uniforme, guvernate de aceleasi legi,

rolul invaTarii);

- psihometrica (studiul trasaturilor, atribuite in situaTii date, structura persoanei);

- sistemica (raport intre solicitari interne si externe, relaTia eu-ceilalTi);

- socioculturala si antropologica (contextul social, comparaTii interculturale,

modele, roluri, status-uri, experienTe etc.).

LecTia 3: Stadialitatea umana. Cateva teorii

Dupa cum se stie, dezvoltarea umana are loc in salturi, numite in literatura

romaneasca de specialitate "salturi calitative". Pornind de la teoria discontinua asupra

dezvoltarii, se poate realiza o reprezentare clara asupra procesului de dezvoltare, imaginat

ca un segment de dreapta, cu doua limite ce Tin de ontogeneza - la un capat nasterea, la

celalalt capat moartea - iar intervalul dintre cele doua capete ale segmentului fiind

imparTit la randul sau in subsegmente, respectiv in stadii si substadii de dezvoltare.

Pentru exemplificare, psihologia a studiat mai mult varstele umane. In general, se accepta

urmatoarea periodizare a dezvoltarii, intalnita in literatura de specialitate:

perioada prenatala sau intrauterina = concepTie-nastere;

0-1 an = perioada sugarului;

1-3 ani = perioada anteprescolara sau prima copilarie

3-6/7 ani = perioada prescolara sau a doua copilarie

6/7-10/11 ani = perioada scolara mica sau a treia copilarie

10/11-14/15 ani = pubertatea, care corespunde gimnaziului, respectiv

perioada scolara mijlocie

14/15-18/20/25 ani = adolescenTa, urmata de adolescenTa prelungita sau

intarziata sau postadolescenTa

20/25-40 ani - tinereTea sau adultul tanar

40-65 ani - maturitatea sau adultul matur,

peste 65 de ani varsta a treia, intalnita si sub denumirea de batraneTe,

senectute sau senescenTa.

Asadar, stadiul de dezvoltare reprezinta o perioada dintr-o secvenTa de

dezvoltare mai larga, fiecare cu specificul si caracteristicile ei, cu abilitaTi,

comportamente, motive, sentimente sau emoTii, intalnite si acestea in literatura de

specialitate sub denumirea de "acumulari cantitative", ce formeaza impreuna un tot

unitar, cu o structura coerenta. Cele mai multe teorii ale personalitaTii considera ca

individul parcurge de-a lungul existenTei sale stadii de dezvoltare, care urmeaza unul

dupa altul. Oricum, cercetarile privind evoluTia stadialitaTii umane au existat si continua

pana astazi .

Teoria lui Erik Erikson privind dezvoltarea psihosociala

Cautand sa urmareasca cursul dezvoltarii sociale, o serie de teoreticieni au analizat

modul in care societatea si cultura prezinta provocari, ce se modifica pe masura ce

mai cuprinzatoare teorie a dezvoltarii sociale. Conform lui Erikson (1963), schimbarile

de dezvoltare ce apar de-a lungul intregii vieTi pot fi considerate ca o serie de 8 stadii

(faze) ale dezvoltarii psihosociale.

Dezvoltarea psihosociala cuprinde schimbarile interacTiunilor noastre si inTelegerii

reciproce, precum si schimbarile privind cunostinTele si inTelegerea noastra ca membri ai

societaTii.

Erik Erikson (dupa Feldman, R.S., Essentials of Understanding Psychology, second

edition, University of Massachusetts at Amherst, McGraw-Hill, Inc., 1994) sugereaza ca

trecerea prin fiecare faza necesita rezolvarea unei crize sau conflict. In consecinTa, fiecare

din cele 8 faze identificate de Erikson este reprezentata ca o imperechere a celor mai

pozitive si celor mai negative aspecte ale crizei corespunzatoare acelei perioade. Desi

nici una dintre crize nu se rezolva in intregime (deoarece viaTa devine tot mai complicata

pe masura ce inaintam in varsta), ele trebuie suficient rezolvate, astfel ca noi sa putem

face faTa cerinTelor impuse in urmatoarea faza de dezvoltare. Si anume, in prima faza de

dezvoltare psihosociala, numita faza "incredere primara contra neincredere" (de la

nastere pana la varsta de 1,5 ani) se dezvolta sentimentul de incredere, in cazul cand

bebelusilor li se satisfac cerinTele fizice si necesitaTile psihologice de atasament, iar

interacTiunile lor cu restul lumii sunt, in general, pozitive. Pe de alta parte, ingrijirea

neadecvata si interacTiunile neplacute cu ceilalTi pot provoca dezvoltarea neincrederii,

facandu-l pe bebelus incapabil sa satisfaca cerinTele urmatoarei faze de dezvoltare. In cea

a 2-a faza, numita faza "autonomie contra rusine-indoiala-dependenTa" (cuprinzand

intervalul 1,5-3 ani), copiii isi dezvolta independenTa si autonomia, in cazul cand

explorarea si libertatea sunt incurajate, sau, dimpotriva, experimenteaza rusinea,

neincrederea in sine si nefericirea, daca sunt supusi restricTiilor si protecTiei excesive.

Conform lui Erikson, cheia pentru dezvoltarea autonomiei in aceasta perioada este ca

ingrijitorul copilului sa ofere controlul corespunzator. Daca parinTii ii controleaza prea

strict, copiii nu vor fi capabili sa se afirme si sa-si dezvolte propriul control asupra

mediului; daca parinTii ii controleaza insuficient, copiii vor avea solicitari excesive si vor

impune un control prea strict asupra mediului. Urmatoarea criza care ii afecteaza pe copii

este cea corespunzatoare fazei "iniTiativa contra vinovaTie-retragere" (de la 3 la 6/7

ani). In aceasta faza, conflictul major are loc intre dorinTa copilului de a iniTia activitaTi in

mod independent si sentimentul de vinovaTie cauzat de consecinTele nedorite sau

neasteptate ale acestor activitaTi. Daca parinTii reacTioneaza in mod pozitiv la incercarile

de independenTa ale copilului, ei ajuta la rezolvarea corespunzatoare a crizei "iniTiativa

contra vina". A patra si ultima faza a copilariei este faza "harnicie-sarguinTa-eficienta

contra inferioritate" (6/7-12 ani). In timpul acestei perioade, dezvoltarea psihosociala

corespunzatoare se caracterizeaza prin cresterea competenTei in indeplinirea tuturor

sarcinilor, indiferent daca acestea sunt interacTiuni sociale sau deprinderi ce trebuie

invaTate. Din contra, dificultaTile in aceasta perioada conduc la simTaminte de esec si

nepotriviri. Urmeaza apoi faza "identitate versus confuzie" caracterizata prin

preocuparea pentru sine si imaginea de sine, preocuparea pentru activitate sexuala mai

mare decat cea pentru orientarea vocaTionala. Urmeaza fazele "intimitate contra

izolare" (18/20-30 ani), "realizare contra rutina" (30/35-50/60 ani) si faza

"integritate contra disperare" (peste 65 ani).

Dupa cum am observat, teoria lui Erikson demonstreaza faptul ca dezvoltarea

psihanalitica continua pe tot timpul vieTii. Desi teoria lui Erikson a fost criticata, in

anumite privinTe - cum ar fi imprecizia conceptelor folosite si un accent mai mare pus pe

descrierea dezvoltarii sexului masculin comparativ cu cel feminin - ea continua sa aiba o

influenTa puternica, fiind una din puTinele teorii care include dezvoltarea umana pe toata

perioada vieTii.

Dezvoltarea cognitiva - Jean Piaget

Jean Piaget (dupa Feldman, R.S., Essentials of Understanding Psychology, second

edition, University of Massachusetts at Amherst, McGraw-Hill, Inc., 1994) a elaborat o

teorie originala asupra genezei si mecanismelor gandirii denumita teoria operaTionala. El

a delimitat stadii si serii de operaTii ale inteligenTei. Insa, pentru inTelegerea acestei teorii,

vom incepe cu expunerea unui experiment. Sa presupunem ca aveTi doua pahare de forme

diferite, unul scurt si cu diametrul mai mere, celalalt inalt si cu diametrul mai mic.

IncercaTi sa umpleTi paharul scurt si lat cu apa pana la jumatate si apoi turnaTi lichidul in

paharul inalt. VeTi constata ca apa va umple ¾ din paharul inalt. In cazul in care cineva var

intreba daca exista mai mult apa in al doilea pahar decat in primul, ce sunteTi tentaTi sa

raspundeTi? PuteTi considera ca o intrebare atat de simpla nici nu merita raspuns; desigur,

nu exista nici o diferenTa intre cantitatea de apa din cele doua pahare. Totusi, majoritatea

copiilor (in jur de 4 ani) ar fi inclinaTi sa raspunda ca exista mai multa apa in al doilea

pahar. Daca turnaTi apoi apa in primul pahar, cel scurt, ei vor spune ca acum avem mai

puTina apa decat in paharul inalt.

De ce nu dau copiii mici raspunsul corect la aceasta intrebare? Motivul nu iese usor

in evidenTa. Oricine i-a observat pe prescolari, trebuie sa fi fost impresionat de progresul

rapid facut de ei in stadiile timpurii de dezvoltare. Ei vorbesc cu usurinTa, cunosc

alfabetul, numara, chiar socotesc, participa la jocuri complexe, pot utiliza un computer,

spun povesti si comunica cu abilitate, fac sport.

Dar, in ciuda acestei complexitaTi exterioare exista inca lacune profunde in modul

de inTelegere si percepere a lumii de catre copii. Unii teoreticieni au afirmat ca acesti

copii sunt incapabili sa inTeleaga anumite lucruri despre lume inainte de atingerea

stadiului (fazei) corespunzator celui de dezvoltare cognitiva - procesul prin care modul

de inTelegerea a lumii de catre copil se schimba in funcTie de varsta si experienTa. Spre

deosebire de teoriile de dezvoltare fizica si sociala (cum este teoria lui Erikson), teoriile

de dezvoltare cognitiva incearca sa explice progresele intelectuale, cantitative si

calitative, ce au loc in timpul dezvoltarii. Nici una dintre teoriile de dezvoltare cognitiva

nu a avut un impact la fel de mare ca teoria de dezvoltare cognitiva a psihologului

elveTian Jean Piaget. El a afirmat (1970) ca, in general, copiii trec printr-o serie de patru

faze separate, intr-o ordine anume, identica pentru toTi copiii, menTionand ca aceste faze

nu difera doar prin informaTia cantitativa acumulata in fiecare faza, ci si prin calitatea

cunostinTelor si a modului de inTelegere. Abordand un punct de vedere interactiv, J.Piaget

a considerat ca trecerea de la o anume faza la urmatoarea apare in momentul in care

copilul atinge un nivel corespunzator al maturitaTii si a fost expus la tipuri de experienTe

relevante. Fara asemenea experienTe, copiii ar fi incapabili sa atinga nivelul cel mai inalt

de crestere cognitiva.

Prin urmare, cele patru faze stabilite de psihologul J.Piaget se numesc: a.

senzorio-motor (senzorio-motrica); b. preoperaTional; c. stadiul operaTiilor concrete; d.

stadiul operaTiilor formale-abstracte.

Examinand fiecare faza sau stadiu in parte, precum si varstele aproximative la care

acestea apar le putem rezuma in tabelul urmator:

Varsta aproximativa Faza (stadiul) Caracteristicile majore

Nastere - 2 ani Senzorio-motor Dezvoltarea permanenTei (stabilitaTii) obiectelor,

dezvoltarea capacitaTilor motrice (castigarea controlului motor), capacitate foarte mica sau

inexistenta de reprezentare simbolica.

2 - 7 ani PreoperaTional Dezvoltarea limbajului si a gandirii simbolice

(clarificarea limbajului), gandire egocentrica. 7 - 12 ani OperaTiilor concrete Copilul incepe sa se descurce cu obiectele abstracte (numere, relaTii, inrudiri etc.), apare dezvoltarea

spiritului de conservare perfecTionarea conceptului de reversibilitate. 12 - pana ce

devine adult OperaTiilor formale Dezvoltarea gandirii logice si abstracte, sistematice.

Intr-o alta concepTie, aceste stadii sunt denumite: stadiul animist infantil, cel al

gandirii magice, al gandirii referenTial egocentrice - sincretice, subiectivist - autista si,

respectiv, al constituirii gandirii concrete si apoi a celei formal - logice (B.Boar, 1999).

Iata aceste stadii piagetiene:

a) Stadiul senzorio-motor (0-2 ani) - In prima parte a acestui stadiu copilul

dispune doar de capacitaTi limitate de a reprezenta mediul prin utilizarea imaginilor,

limbajului sau altor simboluri. In consecinTa, bebelusul nu este constient de obiectele sau

persoanele care nu sunt prezente la un moment dat, lipsindu-i ceea ce Piaget denumeste

"permanenTa obiectelor". Aceasta reprezinta constientizarea faptului ca obiectele si

persoanele continua sa existe, chiar daca ele nu pot fi vazute in momentul respectiv. Cum

putem sti daca copiii nu simt permanenTa obiectelor? Desi nu-i putem intreba pe bebelusi,

le putem observa reacTia pe care o au in momentul cand o jucarie cu care ei se joaca este

ascunsa, de exemplu, sub o patura. Pana pe la varsta de 9 luni, copiii nu vor face nici o

incercare de a localiza jucaria. Dar, imediat dupa aceasta varsta, ei vor incepe sa caute, in

mod activ, un obiect care este ascuns, ceea ce inseamna ca au dezvoltat o reprezentare

mentala a jucariei. Prin urmare, permanenTa obiectelor reprezinta o dezvoltare critica in

timpul fazei senzorio-motorie.

b) Stadiul preoperaTional (2-6/7 ani) - Dezvoltarea cea mai importanta din

aceasta faza este utilizarea limbajului. Copiii dezvolta sisteme interne de reprezentare a

lumii, care le permit sa descrie oameni, evenimente si sentimente. Ei incep sa utilizeze

simboluri chiar si la joaca, pretinzand, de exemplu, ca o carte pe care o imping pe podea

este o masina, un baT cu care se joaca il folosesc pe post de mitraliera, linguriTa etc. Desi

in aceasta faza gandirea copiilor este mai avansata decat in faza precedenta, ea este inca

inferioara calitativ gandirii adulTilor. Ca exemplu in acest sens, putem aminti de gandirea

egocentrica a copiilor aflaTi in faza preoperaTionala, in care lumea este vazuta doar din

perspectiva proprie a copilului. In aceasta faza, copiii considera ca perspectiva si gradul

lor de cunostinTe sunt identice la toate persoanele. Astfel, povestile copiilor si explicaTiile

date de ei adulTilor pot fi extrem de neuniforme, dat fiind ca nu sunt descrise in nici un

context. De exemplu, un copil, in faza aceasta, ar putea incepe sa povesteasca afirmand:

"El nu ma lasa sa merg", fara a menTiona cine este "el" sau unde vroia copilul sa mearga.

Gandirea egocentrica apare si atunci cand copilul participa la jocuri, in care se ascunde.

De exemplu, copiii de doi-trei ani se ascund frecvent cu faTa la perete, acoperindu-si

ochii, desi ei sunt complet la vedere. Lor li se pare ca daca ei nu pot vedea, nici ceilalTi

nu-i vor putea vedea, dat fiind ca ei considera ca si ceilalTi vad acelasi lucru.

O alta deficienTa a copilului aflat in stadiul preoperaTional este demonstrata de

principiul conservarii, ce consta in inTelegerea faptului ca nu exista legatura intre cantitate

si aspectul fizic al obiectelor. Copiii ce nu si-au insusit acest principiu nu-si dau seama de

cantitatea, volumul sau de faptul ca lungimea unui obiect nu se schimba, atunci cand se

schimba forma sau configuraTia sa. Intrebarea privind cele doua pahare (din experimentul

amintit mai sus, cu care am inceput discuTia privind dezvoltarea cognitiva) ilustreaza

acest fapt in mod clar. Copiii care nu inTeleg principiul conservarii afirma, invariabil, ca

s-a schimbat cantitatea de lichid, cand acesta a fost turnat dintr-un pahar intr-altul; ei nu

pot inTelege ca o transformare a aspectului nu implica si o transformare a cantitaTii. In

schimb, copilului i se pare logic ca a avut loc o modificare a cantitaTii, la fel cum adultul

considera ca nu a avut loc nici o astfel de modificare.

Exista o serie de alte cai, unele de-a dreptul surprinzatoare, prin care absenTa

inTelegerii principiului de conservare afecteaza raspunsurile copiilor. Cercetarile

demonstreaza ca evenimente, principii etc. nepuse sub semnul intrebarii de catre adulTi,

pot fi complet neinTelese de catre copiii aflaTi in stadiul preoperaTional, acestia inTelegand

conceptul de conservare abia in urmatorul stadiu de dezvoltare cognitiva.

c) Stadiul operaTiilor concrete (6/7 - 11/12 ani) - Inceputul acestui stadiu este

marcat de insusirea principiului conservarii. Totusi, exista inca unele aspecte ale

conservarii (cum ar fi conservarea volumului sau a greutaTii), care nu sunt complet

inTelese de catre copil timp de mai mulTi ani. Pe durata acestui stadiu, copiii dezvolta

capacitatea de a gandi intr-o maniera mai logica, ei incepand sa treaca peste unele

caracteristici egocentrice ale perioadei preoperaTionale. Unul dintre principiile majore pe

care copiii le invaTa in acest stadiu este reversibilitatea, ideea conform careia anumite

modificari sunt reversibile, prin inversarea unei acTiuni precedente. De exemplu, copiii

aflaTi in faza operaTionala concreta pot inTelege, daca o bila de plastilina este rulata pentru

a capata o forma alungita este posibil sa recream bila originala, prin inversarea acTiunii.

Ei pot chiar sa abstractizeze in minte acest principiu, fara a fi nevoie sa vada aceasta

acTiune desfasurandu-se in faTa lor. Desi copiii realizeaza importante progrese in privinTa

capacitaTilor logice in acest stadiu, exista inca o limitare majora in gandirea lor: ei sunt

legaTi, in mare parte de realitatea concreta, fizica a lumii. De cele mai multe ori, ei au

dificultaTi in inTelegerea problemelor abstracte, ipotetice.

d) Stadiul operaTiilor formale (de la 12 ani pana ce devin adulTi). Acest stadiu

produce o noua maniera de gandire si anume abstracta, formala, logica. Gandirea nu mai

este legata de evenimentele observate in mediu, ci face uz de tehnici logice in vederea

rezolvarii problemelor. ApariTia gandirii operaTional-formale este utilizata prin modul de

abordare a "problemei pendulului", nascocita de Piaget (Piaget & Inhelder, 1958).

Copilul este intrebat care sunt cauzele ce determina viteza de oscilare a pendulului. Oare

sa fie lungimea firului, greutatea pendulului sau forTa cu care este impins pendulul?

Raspunsul corect este lungimea firului. Copiii aflaTi in stadiul operaTiilor concrete

abordeaza problema la intamplare, fara un plan logic de acTiune. De exemplu, ei pot

schimba simultan lungimea firului, greutatea atarnata de fir si forTa cu care imping

pendulul. Dat fiind ca ei variaza toTi cei trei factori in acelasi timp, nu pot sa-si dea seama

care factor este cel esenTial. Din contra, copiii aflaTi in stadiul operaTiilor formale

abordeaza problema in mod sistematic. AcTionand ca si cum ar fi cercetatori ce

efectueaza un experiment, ei examineaza efectele schimbarilor provocate doar de o

singura variabila la un moment dat. Aceasta capacitate de excludere a posibilitaTilor

concurente este caracteristica gandirii formale. Desi acest tip de gandire apare in timpul

adolescenTei, aceasta este utilizata doar uneori (Burbules si Linn, 1988). Mai mult decat

atat, se pare ca mulTi indivizi nu ating niciodata aceasta faza; majoritatea studiilor arata ca

doar 40-60% dintre studenTi si adulTi absolvenTi de facultate au atins complet aceasta faza,

existand unele estimari conform carora acest procentaj scade la 25% pentru restul

populaTiei adulte (Keating si Clark, 1980). In plus, in cadrul anumitor culturi (in special

cele mai puTin complexe din punct de vedere tehnologic decat societaTile vestice) aproape

nimeni nu atinge stadiul operaTiilor formale (Chandler, 1976; Super, 1980).

Desigur, munca de cercetare a lui J.Piaget a avut un impact deosebit asupra teoriei

educaTionale, in special in Europa secolului XX. El a fost preocupat de dezvoltarea

metodelor gandirii si limbajului la copii, examinand la acestia conceptele de numar,

spaTiu, geometrie, logica, realitate fizica, judecata morala etc. Totodata, J.Piaget a

considerat ca explorand mediul lor inconjurator, copiii ajung la propriile concepTii

cognitive asupra realitaTii. Prin continua interacTiune cu mediul ce-i inconjoara, ei pot

adauga, rearanja sau rearmoniza concepTiile despre lume. Asa incat J.Piaget a ajuns sa

afirme ca inteligenTa umana se dezvolta treptat, in etape, fiecare din acestea sporind

inTelegerea lumii de catre individ intr-o modalitate noua si complexa.

Dezvoltarea morala si cognitiva sau distingerea binelui de rau

(Lawrence Kohlberg)

Vom incepe cu o relatare. In Europa, o femeie este pe moarte datorita unei

forme speciale de cancer. Singurul medicament considerat de catre doctori ca ar putea s-o

salveze este o forma de radiu, descoperita recent de un farmacist din acelasi oras.

Fabricarea medicamentului este costisitoare, iar farmacistul pretinde de 10 ori preTul de

cost, adica 2.000 dolari, pentru o doza mica. Heinz, soTul femeii bolnave, trece pe la toate

cunostinTele pentru a imprumuta bani, dar el nu poate strange decat aproximativ 1.000 de

dolari. El ii spune farmacistului ca soTia sa este pe moarte, rugandu-l pe acesta sa-i vanda

medicamentul mai ieftin sau sa-i permita sa plateasca mai tarziu. Farmacistul raspunde:

"Nu, eu am descoperit medicamentul si vreau sa fac bani cu el". Heinz este disperat si ia

in considerare posibilitatea de a da o spargere la farmacia respectiva si de a fura

medicamentul pentru soTia sa. Ce l-aTi sfatui pe Heinz sa faca?

In opinia psihologului Lawrence Kohlberg (dupa Feldman, R.S., Essentials of

Understanding Psychology, second edition, University of Massachusetts at Amherst,

McGraw-Hill, Inc., 1994), sfatul pe care-l veTi da lui Heinz reflecteaza nivelul

dumneavoastra de dezvoltarea morala. Conform lui L.Kohlberg, oamenii trec printr-o

serie de faze legate de evoluTia spiritului lor de dreptate si de raTionamentul utilizat in

judecata morala (Kohlberg, 1984). In mare parte datorita diferitelor deficienTe cognitive

descrise de Piaget, copiii preadolescenTi tind sa judece fie in baza unor reguli concrete,

invariabile ("Este intotdeauna rau sa furi" sau "Voi fi pedepsit daca fur"), fie in baza

regulilor societaTii ("Oamenii buni nu fura" sau "Ce-ar fi daca toTi ar fura"?).

Totusi, adolescenTii pot raTiona si intr-un plan superior, atingand, in mod tipic,

faza operaTionala formala de dezvoltarea cognitiva a lui Piaget. Prin faptul ca pot inTelege

principii morale largi, ei realizeaza si ca moralitatea nu inseamna totdeauna doar "alb si

negru" si ca un anume conflict poate avea loc si intre 2 norme acceptate din punct de

vedere social.

Kohlberg (1984) a sugerat ca schimbarile ce apar in judecata morala pot fi cel mai

bine inTelese ca o secvenTa pe 3 niveluri, care, la randul ei, se imparte in 6 faze. Aceste

niveluri si faze, impreuna cu esantioane de subiecTi raTionand in fiecare faza, le vom

descrie in tabelul urmator si anume:

SecvenTa lui L.Kohlberg privind raTionamentul moral

RaTionamentul moral Nivelul Faza al subiecTilor

In favoarea furtului Impotriva furtului

Faza 1 Orientarea spre supunere si pedeapsa: In aceasta faza, indivizii se supun regulilor pentru a

evita pedeapsa, supunerea fiind acceptata ca un lucru firesc. "Daca iTi lasi soTia sa moara, vei avea

probleme. Vei fi acuzat ca nu ai cheltuit banii necesari pentru a o salva si va avea loc o cercetare a ta si a farmacistului, ca fiind responsabili de moartea soTiei". "Nu ar trebui sa furi doctoria pentru ca vei fi prins si trimis la inchisoare. Daca reusesti sa scapi, nu vei mai avea liniste, la gandul ca poliTia te poate prinde in orice moment". Nivelul 1: Moralitatea preconvenTionala: la acest nivel,   interesele concrete ale individului sunt considerate in funcTie de rasplata sau pedeapsa Faza 2. Orientarea "Daca se intampla sa "Probabil ca nu vei primi ani Feldman, R.S., Essentials of Understanding Psychology, second edition, University of Massachusetts at Amherst, McGraw-Hill, Inc.,1994

RaTionamentul moral Nivelul Faza al subiecTilor In favoarea furtului Impotriva furtului

spre rasplata: In aceasta faza, regulile sunt respectate doar in folos personal. Supunerea apare doar ca urmare a rasplatei primite. fii prins, poTi da medicamentul inapoi si nu vei primi o condamnare mare. Nu va fi mare problema pentru tine sa stai puTin in puscarie, daca soTia ta va fi langa tine atunci cand vei fi eliberat". mulTi de puscarie daca furi medicamentul, dar, probabil, soTia ta va muri inainte ca tu sa te eliberezi, asa ca n-ai facut nimic bun. Daca soTia ta moare, nu trebuie sa te acuzi pe tine insuTi, nu este vina ta ca ea are cancer". Faza 3. Moralitatea de "baiat bun": in aceasta faza, indivizii arata interes in a-i respecta pe ceilalTi si a face ceea ce se asteapta de la ei. "Nimeni nu va considera ca esti rau daca furi medicamentul, dar familia ta te va considera un soT inuman daca nu furi. Daca Ti lasi soTia sa moara, nu vei mai putea privi pe nimeni in faTa". "Nu doar farmacistul te va considera ca pe un infractor; toTi vor gandi la fel. Dupa ce vei fura medicamentul, te vei simTi

rau la gandul ca Ti-ai dezonorat familia si pe tine insuTi; nu vei mai putea privi pe nimeni in faTa

Nivelul 2: Moralitatea convenTionala: La acest nivel, indivizii abordeaza problema morala in   calitate de membri ai societaTii. Ei sunt interesaTi sa faca placere celorlalTi, acTionand ca buni membri ai societaTii. Faza 4. Moralitatea autoritaTii si menTinerii ordinii sociale: in aceasta faza indivizii se conformeaza regulilor societaTii si considera ca este "bine" ceea ce societatea considera ca este bine. "Daca ai sentimental onoarei, nu-Ti vei lasa soTia sa moara doar pentru ca Ti-e frica sa

faci singurul lucru care ar salva-o. Te vei simTi mereu vinovat de moartea ei, daca nu-Ti faci datoria faTa de ea". "Esti disperat si poTi sa nu-Ti dai seama ca faci ceva rau atunci cand furi medicamentul. Dar, dupa ce vei fi trimis la puscarie, vei sti ca ai facut ceva rau. Te vei simTi mereu vinovat pentru

lipsa de onestitate si pentru incalcarea legii". Nivelul 3: Moralitatea postconvenTionala: la acest nivel, indivizii utilizeaza principiile morale considerate ca fiind cu aplicabilitate mai larga decat cele ale unei anume societaTi. Faza 5. Moralitatea contractului, drepturilor individuale si legii acceptate in mod democratic: indivizii, in aceasta faza, fac ceea ce e corect din spirit de obligaTie, faTa de legile acceptate in cadrul societaTii. Ei inTeleg ca legile pot fi modificate, ca parte a schimbarilor dintr-un contract social implicit. "Vei pierde respectful celorlalTi oameni, nu-l vei castiga, in caz ca   nu furi. Daca Ti lasi soTia sa moara, acest lucru se va intampla din cauza fricii, nu din cauza

raTiunii. Asa ca, vei pierde respectul faTa de sine si, probabil, si respectul semenilor tai faTa de tine". "ITi vei pierde poziTia si respectul in cadrul comunitaTii si vei incalca legea. Vei pierde

respectul faTa de sine daca te lasi coplesit de emoTie si uiTi ceea ce este important pe termen lung".

RaTionamentul moral Nivelul Faza al subiecTilor In favoarea furtului Impotriva furtului

Faza 6. Moralitatea principiilor individuale si constiinTei: in faza finala, un individ se supune legilor pentru ca ele se bazeaza pe principiile eticii universale. Nu sunt respectate legile ce incalca   rincipiile.

"Daca nu furi medicamentul si iTi lasi soTia sa moara, te vei autocondamna mai tarziu. Nu vei fi acuzat si te vei fi comportat conform legilor, dar nu te vei fi comportat conform normelor propriei constiinTe". "Daca furi medicamentul, nu vei fi acuzat de ceilalTi oameni, dar tu insuTi te vei condamna pentru ca nu te-ai comportat asa cum Tiau cerut propria constiinTa si normele nestitaTii".

Sistemul de categorii al lui L.Kohlberg presupune ca oamenii trec prin 6 faze,

intr-o ordine fixa, si ca ei nu sunt capabili sa atinga ultima faza inainte de varsta de 13 ani

- in principal, datorita lipsurilor in dezvoltarea cognitiva, ce nu sunt depasite pana la

aceasta varsta. Totusi, mulTi oameni nu ating niciodata cel mai inalt nivel de judecata

morala. De fapt, L.Kohlberg sugereaza ca doar aproximativ 25% din adulTi depasesc faza

4 a modelului sau.

Cercetari amanunTite au aratat ca fazele identificate de L.Kohlberg furnizeaza, in

general, o reprezentare valida a dezvoltarii morale. Dar, cercetarile ridica, de asemenea,

anumite probleme metodologice. O problema majora este ca procedura lui Kohlberg

masoara judecaTile morale, nu comportamentul. Desi teoria sa pare a fi un raport general

corect al modului de dezvoltare a judecaTii morale, unele cercetari au concluzionat ca

aceste judecaTi nu sunt intotdeauna legate de comportamentul moral (Snarey, 1985;

Malinovscki si Smith, 1985; Damon, 1988). Pe de alta parte, alTi cercetatori susTin

existenTa relaTiei dintre judecaTile morale si comportament. De exemplu, un studiu afirma

ca elevii cei mai inclinaTi spre a comite acte de nesupunere civila au fost cei ale caror

judecaTi morale erau la cele mai inalte niveluri (Candee si Kohlberg, 1987). Totusi,

dovezile in aceasta privinTa sunt contradictorii; a sti sa deosebesti binele de rau nu

inseamna ca vei acTiona mereu conform judecaTilor noastre (Darley si Schultz, 1990;

Denton si Krebs, 1990; Thoma, Rest si Davison, 1991).

Dezvoltarea psihosexuala - Sigmund Freud

Stadiile de dezvoltare psihosexuala descrise de S.Freud sunt urmatoarele: stadiul

oral (intre O-1 an), stadiul anal (intre 1-2 ani), stadiul falic (intre 4-5/6 ani), perioada de

latenTa (intre 6-12 ani) si stadiul genital (dupa pubertate). S.Freud a fost preocupat, mai

ales, de analiza si descrierea stagiilor pregenitale de dezvoltare, intrucat, considera el,

primii cinci ani de viaTa sunt esenTiali in formarea personalitaTii.