Promovarea spiritului antreprenorial in sistemul de invatamant

Promovarea spiritului antreprenorial in sistemul de invatamant

1. Educatia, capitalul uman si dezvoltarea durabila

In ciuda cresterii economice solide, Romania a progresat putin in domeniul resurselor umane.

Evolutia ocuparii este influentata de fluxul de investitii straine directe care creaza noi locuri de munca, precum si de continuarea procesului de restructurare si privatizare care induce presiuni asupra ocuparii. In ciuda cresterii economice relativ ridicate, piata locurilor de munca ramane tensionata, in principal din cauza somajului structural. In acelasi timp trebuie oferite solutii alternative pentru consolidarea intreprinderilor si a performantelor acestora. Ca un rezultat agregat al acestor factori, prognoza macroeconomica evidentiaza posibilitatea reducerii pronuntate a ratei somajului de la 7,0% in anul 2003 la 6,0% in 2008, si o crestere a ratei de ocupare a populatiei in varsta de munca de la 57,8% in 2003 la 59,8% in 2008.

Structura actuala a populatiei ocupate dupa nivelul de instruire este atat o reflectare a structurii actuale a economiei, cat si a deficitului de persoane cu studii medii specializate. In aceste conditii, chiar si putinele sectoare cu valoare adaugata ridicata care exista in economia romaneasca se confrunta cu anumite probleme in satisfacerea cererii de forta de munca calificata.

Din punct de vedere al nivelului de instruire al populatiei ocupate in profil teritorial, in regiunea Bucuresti, 26,1% dintre persoanele ocupate au nivel de instruire superior 1) si doar 11,4% au un nivel scazut de instruire 2). In celelalte regiuni diferentele nu sunt importante, valori extreme inregistrandu-se in regiunile Nord - Est (7,1% dintre persoanele ocupate au un nivel superior de instruire si 40% au un nivel scazut de instruire) si Centru (22,7% au un nivel scazut de instruire)3).

1) Universitar de scurta si lunga durata, doctorat
2) Gimnazial, primar fara scoala absolvita
3) Sursa datelor: Institutul National de Statistica, Ancheta fortei de munca in gospodarii (AMIGO); datele pentru 2002 si 2003 au fost extinse pe baza rezultatelor Recensamantului Populatiei si Locuintelor din martie 2002.

In ceea ce priveste nivelul de instruire, reducerea numarului somerilor cu studii medii sau profesionale este o reflexie a structurii economiei, axata pe ramurile cu valoare adaugata redusa sau medie, ce reprezinta in prezent 'motorul principal' al cresterii economice. Reducerea somajului la segmentele de forta de munca cu pregatire foarte redusa reflecta in mare parte retragerea acestora din activitate.

Strategia pe termen scurt si mediu pentru Formarea Profesionala Continua in Romania are in vedere cerinta indeplinirii obiectivului strategic Lisabona ca Uniunea Europeana sa devina pana in 2010 'cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din lume, capabila de o crestere economica durabila, cu locuri de munca mai bune si mai multe si o mai mare coeziune sociala.' In acest context, invatarea pe tot parcursul vietii trebuie abordata ca o necesitate obiectiva impusa de tranzitia catre o economie si o societate bazate pe cunoastere.

Problema formarii profesionale continue este importanta pentru sustinerea transformarii fortei de munca, fiind principalul instrument prin care aceasta se poate adapta la noi cerinte, facilitand astfel mobilitatea intre diferite sectoare de activitate.

Acumularea de cunostinte si abilitati permite imbunatatirea pozitiei pe piata muncii, ducand in acelasi timp si la cresterea productivitatii. Schimbarile rapide in toate domeniile determina un spectru al nevoilor de noi competente mult mai dinamic. Investitia in formare aduce beneficii atat individului cat si intregii societati.

2. Dezvoltarea culturii antreprenoriale

Romania trebuie sa dezvolte o noua generatie de antreprenori cu abilitati caracteristice precum responsabilitate, spontaneitate, adaptabilitate, clarviziune, initiativa si spirit managerial, care le permite sa identifice si sa implementeze strategii adecvate patrunderii si mentinerii pe piata. Aceste abilitati personale trebuie sa fie cultivate incepand cu scoala primara si dezvoltate la nivel superior, in licee si facultati.

Paleta ariilor curriculare din invatamantul preuniversitar si universitar trebuie sa cuprinda expuneri despre mediul antreprenorial si contributii efective la sustinerea acestuia. Introducerea unor scheme bazate pe practica aplicata, cum ar fi microintreprinderi create si conduse de elevi/studenti, reprezinta un instrument eficient pentru dezvoltarea abilitatilor antreprenoriale.

Guvernul Romaniei prin intermediul Ministerului Educatiei si Cercetarii cu sprijinul Ministerului Ecomoniei si Cometului, Agentiei Nationale pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie si al Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, va sprijini actiuni privind dezvoltarea de noi module pentru fiecare nivel de educatie, adoptand pe cat posibil cele mai bune practici din Europa. In scolile primare, accentul se va pune in principal pe jocuri de simulare, care sa introduca elemente de competitie, o conduita si o atitudine antreprenoriala adecvata.

In licee, modulele vor avea un accentuat profil tehnic si se vor focaliza pe solutii de management si exemple practice de modalitati de infiintare si derulare a unei mici afaceri iar in invatamantul universitar se va pune accent pe aplicatii practice privind infiintarea si gestionarea firmelor scoala si conduita in afaceri.

2.1 Invatamantul primar si secundar

Ministerul Educatiei si Cercetarii a continuat actiunile avand ca scop promovarea spiritului antreprenorial la toate nivelurile, prin introducerea in curriculum a unor discipline noi legate de dezvoltarea spiritului de initiativa si a capacitatii de orientare profesionala, prin aprobarea de manuale alternative pentru disciplina Educatie antreprenoriala, precum si prin continuarea programelor care contribuie la dezvoltarea culturii antreprenoriale.

Initiativele Ministerului Educatiei si Cercetarii privind educatia si instruirea intreprinzatorilor s-au concretizat in:

- Elaborarea de acte normative privind includerea notiunilor despre antreprenoriat in curriculum de baza din sistemul educational;

Tabel a Materii curriculare legate de domeniul antreprenorial

- Elaborarea reperelor metodologice privind proiectarea standardelor de pregatire profesionala si a curriculumului pentru invatamantul postliceal care prevede ca absolventul invatamantului postliceal va dovedi si achizitii exprimate prin competente antreprenoriale care sa ii permita infiintarea unei intreprinderi mici / mijlocii sau conducerea unui proces tehnologic, economic, social sau administrativ;

- Realizarea de manuale alternative � au fost elaborate patru noi manuale alternative pentru disciplina Educatie antreprenoriala pentru clasa a X-a de liceu * toate filierele (teoretica, vocationala si tehnologica). ?? Continuarea participarii la Programul ECO-NET.

2.2. Antreprenoriatul ca obiect de studiu in universitati Principalele caracteristici

Se poate aprecia ca educatia antreprenoriala, in invatamantul superior:

- este un demers mai putin sistematic decat in cazul invatamantului preuniversitar.

- initiativele si actiunile desfasurate in Romania in domeniul antreprenoriatului, in invatamantul superior, sunt mai reduse si mai putin sistematice comparativ cu cele din tarile membre ale Uniunii Europene care au creat catedre de antreprenoriat (Belgia), au dezvoltat programe de masterat in antreprenoriat (Danemarca), centre de dezvoltare a antreprenoriatului care incurajeaza crearea de intreprinderi bazate pe idei de afaceri rezultate din proiecte realizate de studenti (Marea Britanie) etc.

- Universitatile tehnice din Romania sunt din ce in ce mai preocupate pentru extinderea si diversificarea formelor de cooperare cu firme si societati comerciale, in dorinta dezvoltarii educatiei studentilor si promovarii spiritul antreprenorial.

Preocuparile enumerate precum si rezultatele celorlalte initiative in domeniu promovate de universitati sau de Ministerul Educatiei si Cercetarii, in parteneriat cu organizatii si firme, certifica necesitatea extinderii acestora in toate centrele universitare precum si includerea educatiei antreprenoriale in curricula universitara, ca disciplina obligatorie sau optionala.

Programul 'Junior Achievement Romania' implementat in baza Protocolului privind implementarea in invatamantul public preuniversitar si universitar a Programului de educatie economica si antreprenoriala realizat intre Ministerul Educatiei si Cercetarii si Junior Achievement Romania (JAR), in mai 2003, s-a stabilit implementarea si in Romania a programelor de educatie economica si antreprenoriala Junior Achievement � Young Entreprise, adaptate la contextul academic si economic romanesc, pe aria curriculara Om si Societate � Educatie economica si antreprenoriala, Consiliere profesionala si/sau vocationala. Programul este destinat studentilor din invatamantul universitar si deschide comunitatii civice si de afaceri din Romania oportunitatea de implicare, cu conditia respectarii normelor de etica si profesionalism in educatia viitoarei generatii.

In acest sens, a fost elaborat un curriculum formal, destinat disciplinei Educatie Economica si Antreprenoriala, a fost elaborata o programa destinata interactiunii dintre teorie si practica, in scopul cresterii eficientei aplicarii programului si actului de predare � invatare, precum si un caiet de programe si proiecte de tip 'learning by doing'.

In cadrul acestui protocol, in mai multe universitati din tara s-au derulat o serie de cursuri de profil, d-economia (Lumea afacerilor, Conexiuni, Business Class), eeconomia (Programe de simulare manageriala pe computer, Programe on line), programe care au suscitat un interes deosebit din partea mediului universitar pentru educatia antreprenoriala si au determinat cuprinderea acestor cursuri in planurile de invatamant ale universitatilor.

2.3. Sistemul de invatamant tehnic si profesional

Educatia si formarea profesionala se desfasoara in stransa legatura cu politicile de ocupare a fortei de munca si constituie una dintre prioritatile politicilor si programelor Uniunii Europene. In perspectiva integrarii tarii noastre in Uniunea Europeana, obiectivele strategice stabilite de Comisia Europeana pentru perioada 2001-2010 in dezvoltarea sistemelor educationale si de formare profesionala sunt prioritati strategice si pentru reforma sistemului educational si de formare profesionala din Romania.

Sistemul de formare profesionala initiala din Romania este structurat pe doua filiere principale.

(1) Filiera tehnologica are o durata de 4 ani (clasele IX-XII) si se desfasoara in cadrul liceelor tehnologice.

(2) Filiera profesionala se realizeaza prin Scolile de Arte si Meserii si pregateste elevii pentru integrarea pe piata muncii, oferind in acelasi timp posibilitatea continuarii studiilor.

Absolvirea liceului atat pe ruta tehnologica cat si pe cea profesionala ofera sansa angajarii pe baza competentelor certificate.

In ceea ce priveste structurarea ofertei TVET astfel incat sa sustina invatarea continua, pana in prezent au fost obtinute urmatoarele rezultate:

- Au fost organizate programe de formare profesionala pentru adulti pe baza standardelor de pregatire utilizate in sistemul formarii profesionale initiale;

- A fost introdus Portofoliului individual de educatie permanenta, in care se vor nominaliza competentele dobandite de absolventii sistemului formal de educatie (vor fi eliberate incepand cu sesiunea de absolvire a anului scolar 2004- 2005);

- S-a dezvoltat capacitatea institutionala a furnizorilor de formare profesionala initiala prin asistenta proiectului Phare TVET 0108.01, dar si prin alte actiuni ale MEdC, in vederea participarii la formarea profesionala continua, in conformitate cu noul cadru normativ in vigoare.

Pentru implementare acestor prioritati, strategia prevede derularea si a 'Proiectul de Modernizare a Invatamantului Profesional si Tehnic (IPT)'.

2.4. Formarea profesionala continua

In Foaia de parcurs pentru Integrarea Romaniei in UE (noiembrie 2002) au fost facute recomandari pentru dezvoltarea, pe termen mediu, a unui sistem structurat de formare profesionala, mai ales de formare profesionala continua, pentru a sprijini imbunatatirea calitatii fortei de munca si adaptarea ei la noile cerinte ale pietei muncii in schimbare, pentru a sprijini dezvoltarea economica si modernizarea societatii. Cu toate acestea, pana acum nu putem vorbi despre un cadru legal coerent de calificari, aplicat atat in formarea profesionala initiala, cat si in cea continua.

Au fost adoptate ordine comune ale Ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei si ale Ministrului educatiei si cercetarii pentru a se aproba Metodologia de autorizare a furnizorilor de formare profesionala a adultilor, Metodologiei certificarii formarii profesionale a adultilor, Nomenclatorului calificarilor pentru care se pot organiza programe finalizate cu certificate de calificare, pentru organizarea de programe de formare profesionala pentru dobandirea de competente in ocupatiile pentru care nu exista standarde ocupationale.

Ordinul comun al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei si al ministrului educatiei si cercetarii care aproba 'Procedura de evaluare si certificare a competentelor profesionale obtinute pe alte cai decat cele formale' reglementeaza evaluarea si certificarea competentelor dobandite pe cale nonformala si informala. Totusi, modalitatile de valorificare a acestor competente in vederea construirii si dezvoltarii carierei profesionale si asigurarea legaturilor cu sistemul FPC nu sunt suficient de bine conturate sub aspect legislativ.

Pentru a facilita accesul la programele de formare profesionala organizate de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca si pentru a creste participarea la formarea profesionala, Legea 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca a fost modificata prin Legea 107/2004, largind categoriile de persoane care pot beneficia de sprijin financiar pentru formarea lor profesionala.

Codul Muncii, aprobat prin Legea 53/2003, stipuleaza obligatia angajatorului de a asigura accesul periodic al angajatilor la formarea profesionala. Angajatorii trebuie sa elaboreze anual planuri de formare profesionala cu consultarea sindicatelor sau, dupa caz, cu reprezentantii angajatilor. Programul de formare profesionala este parte integranta a contractului colectiv de munca. Cu toate acestea, reglementarile din Codul Muncii cu privire la FPC nu au devenit o practica curenta in companii.

Studiul explorativ asupra cererii de formare profesionala continua, realizat in mai 2004, in 2 regiuni din Romania: Nord-Vest si Sud-Vest, in 2 domenii ocupationale: constructii si turism, de catre Institutul National de Cercetare in Domeniul Muncii si Protectiei Sociale, in cadrul proiectului Phare de twinning RO 02/IB/SO/03 Sustinere pentru MMSSF pentru FPC, a reliefat aspecte importante privind finantarea formarii profesionale de catre angajatori:

- Investitia in formare ca instrument pentru imbunatatirea competitivitatii companiei este scazuta in cele mai multe companii din Romania.

- Angajatorii nu sunt dispusi sa investeasca in formare si nu fac aproape nici un fel de investitii in formare, in pofida faptului ca atat angajatorii, cat si angajatii spun ca 'teoretic' formarea este importanta � dar numai ź din companii au organizat programe de informare in ultimii 3 ani. Companiile considera formarea, chiar cea de specialitate, ca o cheltuiala si nu ca o investitie in resursele umane.

- Formarea este vazuta ca o responsabilitate individuala, si nu ca o prioritate a companiei.

- Este esential sa ne concentram pe schimbarea de atitudine a angajatorilor, in asa fel incat acestia sa devina mai constienti de nevoia de perfectionare a personalului lor si de faptul ca aceasta este in principal responsabilitatea propriei organizatii, dar in acelasi timp si a statului si organizatiilor partenerilor sociali.

- Organizatiile patronale trebuie si ele sa-si asume raspunderea pentru schimbarea de atitudine in structura organizatorica de ansamblu a FPC.

Aranjamente institutionale

Un pas important in dezvoltarea FPC impune o implicare mai activa si un angajament din partea intreprinderilor si a partenerilor sociali. In Romania au fost infiintate mai multe structuri de dialog social. Aria lor de cuprindere a fost formarea profesionala initiala sau continua. Unele dintre ele au un rol consultativ, in timp ce altele pot lua decizii.

1. Dezvoltarea Cadrului National al Calificarilor subliniaza nevoia imperioasa de dezvoltare a dialogului social la nivel sectorial de activitate. Rolul principal al comitetelor sectoriale este sa defineasca si sa valideze calificarile la nivel sectorial, inclusiv validarea calificarilor propuse de alte institutii. Comitetele sectoriale sunt institutii indispensabile pentru desfasurarea unui set de activitati comune in formarea profesionala initiala si continua: identificarea nevoilor de competente, elaborarea standardelor ocupationale, realizarea Registrului National al Calificarilor, elaborarea programelor cadru de formare profesionala, furnizarea de metodologii comune pentru certificarea calificarilor si a competentelor si elaborarea principiilor si mecanismelor comune de asigurare a calitatii in formarea profesionala.

2. Comisiile de autorizare a furnizorilor de formare profesionala la nivel judetean si al Municipiului Bucuresti infiintate prin hotararea CNFPA, sunt tot structuri tripartite. Aceste comisii pot desfasura activitati numai in prezenta reprezentantilor organizatiilor sindicale si patronale.

3. In aceasta privinta, Consiliul National pentru Formarea Profesionala a Adultilor (care a preluat rolul de Autoritate Nationala pentru Calificari) a infiintat comitete sectoriale in constructii, turism, ITC, industria textila, industria alimentara si in industria constructoare de masini.

4. In momentul de fata, Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca are propria sa retea de centre de informare si consiliere privind cariera (aprox. 100), create in toate agentiile judetene pentru ocuparea fortei de munca, dotate cu echipament, materiale si produse specifice.

2.5. Finantarea formarii Profesionale Continue

a) Finantarea din fondurile publice

Finantarea unei mici parti a formarii profesionale continue se realizeaza prin Bugetul Asigurarilor pentru somaj. Acest fond acopera formarea profesionala atat pentru persoanele aflate in cautarea unui loc de munca, cat si pentru alte categorii prevazute de lege. Grupurile care beneficiaza de formare profesionala gratuita sunt, in primul rand somerii, persoanele fara loc de munca dupa absolvirea unei institutii de invatamant sau dupa satisfacerea serviciului militar obligatoriu, persoanele repatriate si persoanele care lucreaza in mediul rural.

Pe langa aceste categorii de persoane, din bugetul asigurarilor pentru somaj se finanteaza 50% din cheltuielile pentru formare profesionala pentru maximum 20% din personalul agentilor economici. Aceste programe de formare profesionala sunt organizate cu scopul de a se preintampina somajul si agentii economici care beneficiaza de aceasta facilitate sunt selectati in conformitate cu legea.

b) Finantarea formarii profesionale continue de catre angajatori

Formarea profesionala continua din intreprinderi este intr-o oarecare masura mai dezvoltata in companiile mari internationale, dar nu si in numeroasele companii nationale mici si mijlocii. Desi acordurile colective de ramura contin prevederi cu privire la formarea profesionala, aceasta nu pare sa fie o prioritate pentru companii.

Situatia in general dificila a companiilor si lipsa de fonduri pentru formarea profesionala este unul din factorii implicati, dar absenta de mecanisme pentru stimularea angajatorilor joaca un rol important, deoarece angajatorii nu considera formarea o investitie in viitor si un factor al competitivitatii. Formarea profesionala organizata pentru companii este finantata in special din fondurile proprii. Bugetul asigurarilor de somaj poate sprijini formarea profesionala la locul de munca si prevenirea somajului, dar in practica acest mecanism nu functioneaza.

Pentru a evidentia nivelul de accesare a cursurilor de specializare atat de catre proprietarii de IMM cat si de catre angajatii acestora, ANIMMC a derulat in perioada martie � iunie 2005 un sondaj de opinie in randul intreprinzatorilor cu un esantion reprezentativ pentru populatia de intreprinderi mici si mijlocii. Concluziile care s-au desprins in urma sondajului efectuat cu privire la stadiul actual al cererii de servicii de instruire, se prezinta astfel:

b.1) Participarea managerilor la cursuri de instruire in anul 2004

Grafic a Participarea managerilor la cursuri de instruire

Interesul managerilor din IMM-uri pentru improspatarea cunostintelor si aptitudinilor lor prin cursuri de pregatire este foarte scazut. Marea majoritate a firmelor (70,2%) nu au avut nici un manager participant la cursuri de instruire, in timp ce numai 16,8% dintre IMM-uri sustin ca putini dintre managerii lor au fost cuprinsi in cursuri de instruire.

Intreprinderile din categoria mijlocie si-au trimis managerii la cursuri intr-o masura sporita decat au facut-o celelalte categorii. Se observa o corelatie pozitiva intre marimea intreprinderii si frecventa cu care isi trimit managerii la cursuri de instruire.

Astfel, 71,8% dintre micro-intreprinderi au declarat ca nu au avut nici un manager cursant, in timp ce doar 43,5% dintre intreprinderile mijlocii s-au aflat in aceasta situatie. In replica, intreprinderile din categoria mijlocii au reusit intr-o proportie de 35,1% in comparatie cu cele mici (21,7%) si cu mult mai mult decat micro-intreprinderile (15,8%) sa-si trimita unii manageri la training.

b.2) Participarea angajatilor la cursuri de instruire in anul 2004 pe categorii de marime a intreprinderilor.

Grafic b Participarea angajatilor la cursuri de instruire

La fel ca si in analiza de mai sus intalnim un procent foarte mare de IMM-uri (68% in medie) ce nu au avut nici un angajat cuprins in programe de instruire. Doar in 7,1% dintre firme toti angajatii au participat la cursuri de instruire, iar 19,3% dintre IMM �uri spuneau ca putini dintre angajatii lor au participat la cursuri de instruire.

Procentul firmelor mijlocii care si-au trimis angajatii la cursuri de perfectionare este de aproape 2 ori mai mare decat cel al micro-intreprinderilor sau al firmelor mici. Se pastreaza corelatia semnalata in analiza anterioara, conform careia in cazul micro-intreprinderilor intalnim mai multe firme fara nici un angajat cursant (69,7%), decat in cele mici (60,2%) sau mijlocii (36,3%). b.3) O alta sursa de finantare a formarii profesionale in companii sunt programele cu finantare externa, pentru care sunt eligibile costurile legate de formare.

c) Finantarea formarii profesionale de catre persoanele individuale

Nu exista date oficiale cu privire la persoanele care si-au finantat singure participarea la formarea profesionala. Oamenii sunt interesati, deoarece formarea profesionala continua ofera oportunitati mai bune pe piata muncii � pentru a-si pastra locul de munca, pentru dezvoltarea carierei, chiar si pentru posibilitatea de a-si gasi de lucru in strainatate. Nu exista nici un fel de stimulente financiare individuale sau deduceri suplimentare la calculul impozitului pe venitul global pentru persoanele care isi platesc participarea la formarea profesionala. In general, bancile nu acorda imprumuturi in conditii avantajoase pentru participarea persoanelor individuale la formarea profesionala cu exceptia unor situatii speciale.

d) Cadrul de sprijin european pentru finantarea formarii profesionale

Uniunea Europeana este cea mai importanta sursa de finantare in domeniul dezvoltarii resurselor umane, inclusiv in formarea profesionala continua. In ultimii ani au fost lansate si finantate numeroase programe Phare: RICOP, componenta pentru Resurse Umane a Programelor Phare 2000 si 2002 pentru Coeziune Economica si Sociala. Romania a participat la programul comunitar Leonardo da Vinci, care urmareste imbunatatirea calitatii, caracterul inovator si dimensiunea europeana a practicilor si sistemelor de formare profesionala continua.

2.6. Bariere in formarea profesionala continua

• Pasi de urmat

Insuficienta participare la FPC este determinata de o serie de obstacole:

• Lipsa de flexibilitate existenta in actualul sistem de FPC.
• O constrangere importanta este recunoasterea calificarilor: fie calificare completa, fie nimic. In prezent nu exista nici un sistem de recunoastere a calificarilor partiale, astfel incat furnizarea de formare sa fie mai flexibila si astfel mai accesibila pentru adulti.
• Constrangerea este legata de durata mare a formarii in vederea obtinerii unei calificari complete, aspect ce este incompatibil cu a avea un loc de munca.
• Lipsa de corelare intre calificarea dobandita in sistemul formal si cea dobandita in sistemul neformal si informal in ceea ce priveste recunoasterea competentelor. Studiul explorativ cu privire la cererea de FPC4, arata clar ca unitatile economice si persoanele individuale au probleme cu accesul la formarea profesionala continua. Cele trei motive principale sunt: (1) costurile formarii, (2) durata formarii si (3) lipsa ofertelor disponibile la nivel local.
• Perceptia gresita a angajatorilor care vad investitia in formare ca pe un cost si nu ca pe o investitie; lipsa unei constientizari cu privire la beneficiile formarii , atat in randul angajatorilor cat si al angajatilor, se constituie o piedica in cresterea participarii la FPC.
• Dar chiar si cu fonduri de la bugetul de stat pentru comitetele sectoriale existente si cu suficient personal care sa le deserveasca, sarcinile complexe ale comitetelor sectoriale vor necesita investitii considerabile in resursele umane din partea organizatiilor angajatorilor si ale angajatilor.
• Existenta unui cadru institutional in formare al furnizorilor publici de formare profesionala continua. Institutiile de formare profesionala pot fi dezvoltate pentru a face fata viitoarelor solicitari. Singurul risc mare legat de contextul institutional este lipsa de resurse financiare. Reteaua de furnizori privati de formare profesionala este insuficient dezvoltata la nivel national si nu acopera in mod corespunzator toate sectoarele/domeniile de activitate. Din pacate, atat furnizorii privati, cat si cei publici de FPC sunt situati in special in marile orase si aceasta face ca accesul populatiei rurale la formarea profesionala sa fie mai dificil. Exista aproximativ 1200 de furnizori de formare profesionala initiala (VET). Acestia nu sunt suficient implicati in formarea profesionala a adultilor. Reteaua Agentiei Nationale de Ocupare a Fortei de Munca are 13 centre de formare profesionala in subordinea agentiilor sale judetene si 6 centre regionale pentru formarea profesionala a adultilor. S-a luat decizia sa se infiinteze inca sase centre de formare profesionala.
• Existenta unui sistem de autorizare a furnizorilor de formare profesionala cu accent pe controlul intrarilor in detrimentul controlului privind rezultatele.
• Lipsa resurselor financiare si umane in dezvoltarea si actualizarea standardelor ocupationale.
  Insuficienta coerenta a actualului sistem de formare profesionala initiala si continua, din perspectiva invatarii pe tot parcursul vietii. Se impune crearea unui sistem transparent al calificarilor in formarea profesionala.
• Ponderea redusa a auto-evaluarii si a rezultatelor obtinute de catre furnizorii de formare in cadrul criteriilor de autorizare, lipsa instrumentelor de asigurare a calitatii, care sa masoare gradul de satisfactie al beneficiarilor FPC.

3. Alte masuri de promovare a culturii antreprenoriale Au mai fost elaborate si alte masuri care sa completeze promovarea abilitatilor antreprenoriale din cadrul sistemului educational. Mai exact, Guvernul Romaniei

� prin Agentia Nationala pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie � s-a implicat activ in procesul de instruire a unor noi potentiali intreprinzatori, precum si in sprijinirea serviciilor de consultanta.

Intr-adevar, pe langa actiunile de introducere a educatiei antreprenoriale in programa obligatorie din sistemul formal de educatie, ANIMMC a initiat o serie de initiative de promovare a antreprenoriatului. Cel mai recent program dedicat tinerilor, START, a fost lansat in septembrie 2004 (vezi caseta de mai jos).

Agentia Nationala pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie a promovat asiduu dezvoltarea si implementarea de programe de instruire si asistenta pentru intreprinzatorii existenti sau potentiali.

Iata cateva dintre cele mai relevante programe care au fost gestionate de catre Agentia Nationala pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie in perioada de referinta a acestui Raport, si anume:

• EMPRETEC (program de sprijin al initiativei private). In anul 2004, prin Programul EMPRETEC Romania:
• Au fost instruite 150 persoane.
• A fost creat un nou site al Programului EMPRETEC.
• A fost realizata traducerea completa a manualului in limba romana, pentru participantii la seminariile 'Entrepreneurial Training Workshop'.
• La nivelul anului 2005 se urmareste obtinerea aprobarilor pentru implementarea a doua centre regionale: Timisoara si Baia Mare.

Grafic c Numar Participanti pe sexe ETW. �2004

• Programul national pentru sustinerea accesului micro-intreprinderilor si intreprinderilor mici la servicii de instruire si consultanta (conform sectiune 4.1).
• Programul national de sprijinire a intreprinderilor mici si mijlocii in dezvoltarea exporturilor, Activitati de pregatire. In cadrul programelor mentionate, s-au alocat fonduri nerambursabile pentru instruirea intreprinzatorilor. Monitorizarea si ponderea cheltuielilor alocate instruirii atat a magerilor cat si a angajatilor acestora se prezinta astfel:

Tabel b Numarul de beneficiari si valoarea fondurilor nerambursabile 2004