STADIALITATEA COGNITIVA (J. PIAGET) SI STADIALITATEA MORALA (J. PIAGET SI L. KOHLBERG)

STADIALITATEA COGNITIVA (J. PIAGET) SI STADIALITATEA MORALA (J. PIAGET SI L. KOHLBERG)

O personalitate se constituie de-a lungul timpului, trecand prin mai multe stadii de dezvoltare. Ea poate la fel de bine sa ramana la un stadiu intermediar, fara a putea ajunge la stadiul final. Ea poate, de asemenea sa participe la mai multe stadii deodata. Astfel, desi a fost atins un stadiu superior, se pot perpetua pentru un timp mai mult sau mai putin indelungat, ramasite sau chiar fragmente dintr-un stadiu anterior. (Gabriel Albu, In cautarea educatiei autentice, Editura Polirom, Iasi, 2002, p. 106)

Psihologia genetica (J. Piaget) abordeaza inteligenta ca forma superioara de adaptare optima, eficienta la situatii noi, problematice, prin restructurarea datelor experientei. Adaptarea este rezultatul interdependentei a doua componente: asimilarea de noi informatii, pe baza schemelor operatorii si a experientei cognitive de care dispune subiectul, si acomodarea, care presupune o restructurare a modelelor de cunoastere, depasirea starii anterioare, prin procese de extensiune, comprimare, transformare a experientei cognitive. Fiecare stadiu al dezvoltarii intelectuale dispune de organizare totala, prin includerea achizitiilor stadiului precedent, dar depasindu-le pe acestea, construindu-se in structuri global complexe. (Paul Popescu Neveanu, Mielu Zlate, Tinca Cretu, op. cit., p. 52)

Stadiile dezvoltarii intelectuale, in conceptia lui J. Piaget sunt:

Stadiul senzorio - motor (0 - 2 ani). Gandirea copilului este dominata de principiul "aici si acum". Sarcina principala a copilului in aceasta perioada este de a organiza si interpreta informatiile pe care le primeste prin organele de simt si de a-si dezvolta coordonarea motorie.

Stadiul preoperational (2 - 7/8 ani). Marcheaza o lunga perioada de tranzitie, care culmineaza cu aparitia gandirii operationale. In aceasta perioada se dezvolta limbajul, copilul fiind, astfel, capabil de gandire simbolica, dar aptitudinile intelectuale ale copilului sunt inca dominate de perceptii si mai putin de intelegerea conceptuala a situatiilor si evenimentelor. O caracteristica a acestei perioade este tendinta copilului de a generaliza excesiv regulile pe care le-a invatat.

Stadiul operatiilor concrete (7/8 - 11/12 ani). Gandirea copilului aflat in aceasta perioada este foarte asemanatoare cu cea a unui adult. Exista, totusi, dificultati in operarea cu notiuni abstracte, pentru ca trebuie sa le lege de lumea reala, concreta pentru a le intelege. Copilul are o crescuta abilitate de a opera folosindu-se de concepte (clasificari, serieri). Copiii aflati in aceasta etapa sunt caracterizati de o dorinta extraordinara de a culege informatii despre lume.

Stadiul operatiilor formale (11/12 - 15/16 ani). Copilul poate rationa abstract, in acest moment, fara a apela la obiecte sau la evenimente concrete. El elaboreaza ipoteze, teorii despre lume, le testeaza ca un om de stiinta si utilizeaza notiuni abstracte. Din acest moment, el isi poate extinde cunostintele, fara a mai fi impiedicat de tendinta egocentrista sau de alte asemenea restrictii.

Un aspect important al teoriei dezvoltarii cognitive a lui Piaget este acela ca leaga nivelul de dezvoltare intelectual - cognitiv al copilului de moralitatea sa.

Moralitatea are in vedere modul in care copilul apreciaza ce este corect si ce este gresit, constituind o parte importanta a socializarii lui.

Piaget a ajuns la concluzia ca exista doua stadii principale ale gandirii morale:

a)      stadiul moralitatii heteronome (realismul moral): copilul se supune cu strictete regulilor considerate sacre si nealterabile;

b)      stadiul moralitatii autonome (relativismul moral): regulile sunt stabilite si mentinute prin negociere si acceptate in cadrul grupului. Judecatile de bine si de rau se bazeaza pe intentii, precum si pe consecinte. (Gabriel Albu, op. cit., p. 107-110)

Psihologul american L. Kohlberg a fost interesat in investigarea cailor prin care oamenii ajung sa rezolve dileme morale si a cercetat dezvoltarea morala, oferind copiilor si adultilor o serie de probleme morale. Din analiza rezultatelor, pe baza argumentelor pe care le-au invocat oamenii atunci cand au luat o decizie, Kohlberg a ajuns la concluzia ca dezvoltarea morala presupune trei niveluri principale, fiecare nivel cuprinzand doua stadii. Acestea sunt: nivelul preconventional, nivelul conventional, nivelul postconcurential.

Nivelul care se refera la perioada adolescentei este cel post concurential (dupa 13 ani - la tinerete sau niciodata)

La acest nivel, individul isi elaboreaza un cod moral personal, in loc sa accepte automat codurile stabilite de altii. Acceptarea normelor morale apare ca o forma de identificare cu un grup de referinta, prin impartasirea acelorasi drepturi si obligatii. Se manifesta un efort de definire a valorilor morale in termeni proprii, concomitent cu o distantare fata de stereotipurile vietii.

Stadiul 5: al moralitatii contractuale - orientare de tipul contractului social bazat pe lege. Legile si regulile sunt intangibile; ele pot fi schimbate pe considerente rationale, vizand unitatea generala. Poate fi recunoscut ca, uneori, punctele de vedere morale si legale pot intra sau sunt in conflict.

Stadiul 6: al moralitatii principiilor individuale de conduita - al principiilor universale ale constiintei de sine. Se cristalizeaza propriul sistem de valori morale, datorita semnificatiilor personale acordate conceptelor de justitie, reciprocitate, egalitate, demnitate. Orientarea in universul normelor si valorilor morale se face dupa propria ierarhizare a acestora si pentru a evita autocondamnarea. Judecata de sine este perceputa ca fiind mai puternica decat judecata venita din exterior. Principiile etice autoalese care controleaza si coordoneaza actiunile personale sunt egalitatea drepturilor umane si respectul pentru demnitatea fiintelor umane ca indivizi. Cand legile intra in conflict cu aceste principii, individul actioneaza conform principiului. (Gabriel Albu, op. cit., p. 110-114)