STIINTA, TEHNOLOGIA SI CULTURA, EDUCATIA SI INVATAMANTUL

STIINTA, TEHNOLOGIA SI CULTURA, EDUCATIA SI INVATAMANTUL[1]

Cuvinte cheie: stiinta, cultura, cunoastere stiintifica, tehnologie, dezvoltare tehnologica, tehnologii informatice, "revolutie informatica", disciplinaritate, interdisciplinaritate stiintifica, "curriculum", statut profesional, valoare, ideal social

Cunoasterea contemporana, educatia si exigentele dezvoltarii sociale

Abordarea sociologica a educatiei si a invatamantului implica nu numai analiza si studierea relatiilor reciproce dintre societate si educatie ca subsistem al sistemului social global, ci si a relatiei educatiei cu celelalte subsisteme ale societatii - economice, politice, stiintifice, tehnice, si cultural-spirituale.

Un loc distinct in acest context il au relatiile reciproce dintre stiinta, tehnologie, cultura si educatie, date fiind afinitatile organice dintre ele, atat in ceea ce priveste vocatia lor ca subsisteme sociale generatoare, diseminatoare si valorificatoare de cunoastere cat si in privinta vocatiei si misiunii lor sociale si umane.

Ceea ce are drept consecinte faptul ca schimbarile, evolutiile si dezvoltarile dintr-un subsistem sa se reflecte in fiecare dintre celelalte si in ansamblul lor, in toate dimensiunile lor.

Din perspectiva interdependentei dintre stiinta, cunoasterea stiintifica si educatie, astazi se inregistreaza un ansamblu de evolutii fundamentale in stiinta, intre care:

cresterea masiva a volumului cunostintelor sistematice acumulate despre natura, societate si om, in toate domeniile stiintelor naturii, societatii si omului, concretizate in continua imbogatire a tezaurului cunoasterii umane, cu noi paradigme, teorii, concepte, metode si tehnici de investigatie;

aparitia si multiplicarea continua a unor noi directii de dezvoltare a stiintei si a unor perspective inedite de abordare a existentei naturale, sociale si umane, care conduc la geneza unor noi "puncte de crestere" a stiintei si tehnologiei si la dezvoltarea intensiva a acestora;

trecerea de la dezvoltarea cunoasterii stiintifice prin diferentiere si specializare si constituirea disciplinelor stiintifice distincte, la multiplicarea punctelor de contact si jonctiune dintre stiinte, intrepatrunderea si integrarea stiintelor, respectiv, de la disciplinaritate la multidisciplinaritate si interdisciplinaritate;

conturarea unor noi tendinte in evolutia generala a stiintei in directia trecerii de la faza dezvoltarii extensive, analitice si diferentiate a cunoasterii stiintifice, spre dezvoltarea bazata pe elaborarea unor sinteze stiintifice partiale din ce in ce mai cuprinzatoare, ca baza pentru elaborarea unei noi sinteze, a unei noi viziuni si a unui nou model generalizat, global al cunoasterii, ca baza a unei imagini atotcuprinzatoare, integrate a lumii si a vietii naturale, sociale si umane;

generalizarea si cresterea rapiditatii uzurii morale a cunostintelor, tehnicilor si tehnologiilor, cu consecinta fireasca a reducerii perioadelor de timp in care acestea se perimeaza si devin caduce si cu necesitatea permanentizarii invatarii, de catre toti membrii societatii, pe toata durata vietii si activitatii lor profesionale si nu numai.

Intrucat, spre deosebire de trecut cand, trecerea de la educatie si formare la viata profesionala activa se producea o singura data, astazi, aceasta se petrece de mai multe ori si tot mai des. Situatie care aduce la ordinea zilei cu tot mai multa insistenta problema "ce vom face mai departe", atat in situatiile normale cat si, mai ales, in momente si in situatii neprevazute. Respectiv, in ce mod este posibila formularea optiunilor, planificarea si realizarea unor proiecte de viata viabile, atat la nivel individual, cat si grupal si societal.

Progresul tehnic, noile tehnologii si educatia

Pe langa elementele comune cu cele ale stiintei, relatiile tehnologiei, dezvoltarii si progresului tehnic cu educatia si evolutia sa prezinta o serie de elemente specifice, particulare. In aceasta privinta exista cel putin doua linii posibile de analiza a interdependentelor dintre tehnologie si educatie: una a interdependentelor mediate, (indirecte) si alta a celor directe dintre acestea.

In primul caz, dezvoltarea tehnologiei are puternice implicatii si un masiv impact asupra educatiei, prin intermediul consecintelor pe care le are asupra evolutiei societatii si vietii sociale, in general. In al doilea, dezvoltarea noilor tehnologii propriu-zis educationale antreneaza reconsiderari radicale in toate componentele sistemelor educationale contemporane, de la obiective si finalitati ale acestora, la continuturi, modalitati de organizare, metodologii, metode si tehnici educationale si pana la sistemele de evaluare a randamentelor educationale si scolare.

Intr-adevar, "revolutia informatica", extinderea noilor tehnologii informatice si ale comunicatiilor schimba, uneori in mod radical, ceea ce facem in prezent, si modul de a face, transforma natura muncii, determina mari si din ce in ce mai rapide dislocari in sistemul profesiunilor si al ocupatiilor, concretizate in inlocuirea unui numar din ce in ce mai mare de tipuri de munca si activitate umana de catre masini, producand o mobilitate profesionala uneori, mai mare decat ar fi cazul. Progresul tehnologic afecteaza profund si modalitatile de organizare si desfasurare a activitatilor economice si sociale, natura activitatii intreprinderilor economice si a organizatiilor sociale, metodele de lucru din acestea, ansamblul sistemelor si activitatilor manageriale. Ca si modul de viata, calitatea vietii si, nu in ultimul rand, destinele individuale ale oamenilor.

Este greu de prevazut ce efecte reale vor avea evolutiile din sistemele tehnologice, informatice si de comunicare asupra vietii sociale si umane. Se vorbeste deja despre faptul ca, e posibil ca acestea sa anuleze un numar mai mare de profesiuni si de ocupatii decat eventualele noi profesiuni pe care le vor crea. Unii merg mai departe si prevad "sfarsitul muncii" si aparitia unui nou tip de societate "fara munca". Acestea sunt, deocamdata, doar premonitii speculative, dar, pe langa ele nu este bine sa se treaca fara a fi observate.

Dincolo de aceste discutii exista cateva lucruri clare: noile tehnologii informatice si de comunicare au schimbat si vor schimba si mai profund modalitatile de "producere" a cunoasterii ca si pe cele ale diseminarii si asimilarii acesteia, deci si sistemele de cercetare stiintifica, educationale si de invatamant, care sunt obligate sa-si reconsidere toate articulatiile lor; structurale, functionale, de continut etc. - pentru a fi in masura sa asigure calitatea necesara si sa raspunda standardelor noi de eficienta pentru a-si indeplini cu succes misiunea si obiectivele sociale asumate.

Modernizarea educatiei si invatamantului, in concordanta cu evolutiile stiintei, tehnologiei si culturii

Innoirile si dezvoltarile ce se inregistreaza in sistemele stiintei si tehnologiei se repercuteaza si in sistemul social educational care, avand ca misiune esentiala diseminarea rezultatelor progresului cunoasterii si valorificarea realizarilor dezvoltarii tehnologice este obligat sa se coreleze cu acestea in toate articulatiile sale. Ceea ce, in mod concret presupune:

reinnoirea si modernizarea continua a continutului educatiei si invatamantului, in concordanta cu nivelul de dezvoltare al stiintei, tehnologiei si culturii si cu exigentele dezvoltarii societatii, in fiecare etapa majora de evolutie a acesteia;

reconsiderarea raporturilor dintre studiile scolare disciplinare, cele multidisciplinare si cele interdisciplinare,date fiind procesele semnificative de atenuare si chiar de disparitie a frontierelor dintre stiintele si disciplinele stiintifice clasice si punerea de acord a disciplinelor de studiu cu configuratia ansamblului sistemului stiintelor contemporane;

proiectarea si implementarea componentelor "curriculum-ului" (planuri de invatamant, programe de studiu, manuale, materiale ajutatoare studiului etc.) intr-o perspectiva larga, sistemica, structuralista, holista ca baza pentru diversificarea tipurilor de invatamant si multiplicarea posibilitatilor de valorificare a vocatiilor profesionale ale generatiilor tinere in concordanta cu evolutiile viitoare ale muncii, activitatilor economice si sociale si ale societatii in general;

dezvoltarea si modernizarea infrastructurii educatiei si invatamantului, in vederea cresterii eficientei si performantei pedagogice, economice si sociale a proceselor si activitatilor instructiv-educative;

imbunatatirea activitatii de recrutare si modernizarea continua a sistemelor de formare initiala si continua si de promovare a personalului didactic, concomitent cu asigurarea unui statut material, social si moral ridicat al cadrelor didactice in concordanta cu importanta si valoarea sociala a profesiunii didactice si cu contributia reala a educatorilor la bunastarea si prosperitatea generala, individuala si sociala;

imbunatatirea continua a conditiilor si modernizarea activitatii de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica din sistemul national de educatie si invatamant, ca premisa ineluctabila a realizarii vocatiei esentiale a acestuia de sistem creator si furnizor de cunoastere stiintifica si de factor fundamental, propulsiv al progresului, in toate sensurile si in toate directiile.

Realizarea unor asemenea obiective presupune adoptarea unor ample si complexe strategii, politici, programe si activitati specializate, care nu pot fi discutate in acest cadru.

Este, insa, evident ca asigurarea unor evolutii armonioase si concordante intre stiinta, tehnologie, cultura si educatie, ca subsisteme ale sistemului social global, constituie o preconditie fundamentala a infaptuirii idealurilor de formare si de pregatire a generatiilor tinere pentru asimilarea fundamentelor lumii in care traim, pentru intelegerea diversitatii si a interdependentelor crescande intre societatile contemporane, pentru cultivarea respectului fata de valorile nationale si universale precum si pentru recunoasterea legitimitatii idealurilor nationale, sociale, morale si culturale specifice si general-umane.