STILURI DE COMUNICARE DIDACTICA SI COMPETENTE EDUCATIONALE ALE CADRULUI DIDACTIC

STILURI DE COMUNICARE DIDACTICA
SI COMPETENTE EDUCATIONALE
ALE CADRULUI DIDACTIC

Comunicarea didactica este acel tip de comunicare ce se realizeaza in cadrul procesului de invatamant, respectandu-se legitatile presupuse de un act sistematic de invatare.

Caracterul didactic al comunicarii nu este dat de cadrul institu-tionalizat (pentru ca exista comunicare didactica si in afara procesului didactic, in educatia informala si nonformala), nici de continut (exista comunicare didactica si in transmiterea si asimilarea cunostintelor, cat si in formarea priceperilor, exersarea atitudinilor, rezolvarea de probleme, evaluare etc.), nici de prezenta celor doi actori educationali, elev si profesor (exista comunicare didactica in relatiile elev-elev, manual-elev, parinte-copil, formator-participanti etc.).

Drept caracteristici ale comunicarii didactice, putem aminti: caracterul explicativ, structurarea conform logicii pedagogice, rolul activ al profesorului si elevului, combinarea celor doua forme verbale, oralul si scrisul (particularitati de ritm, de forma, de continut), precum si a comunicarii orizontale cu cea verticala. Comunicarea didactica este subordonata obiectivelor didactice urmarite.

Vorbim de un stil de comunicare eficient atunci cand acesta este caracterizat prin: claritate, precizie (evitarea ambiguitatilor), corecti-tudine, adresare directa, structurarea logica, accesibilizarea limbajului, repetarea mesajelor complexe, ritm adecvat, combinarea mai multor forme de comunicare, ascultare atenta, incurajarea feed-back-ului etc.

Putem aminti cateva obstacole ce apar frecvent in comunicarea didactica:

supraincarcarea, suprasolicitarea elevilor (prin transmiterea cat mai multor informatii, fara a interveni selectarea, sistematizarea, esentializarea),

limbaj inaccesibil,

dozarea neadecvata la variabila timp,

necorelarea cu starea psihologica a celorlalti participanti la comunicare,

climat perturbator (tensionat sau zgomotos).

Variabilele ce influenteaza stilul de comunicare didactica pot fi :

caracteristicile personalitatii profesorului (caracter, temperament, creativitate, aptitudini memorie, limbaj, atentie, afectivitate, motivatie etc.);

experientele anterioare ale profesorului, pregatirea psihologica, sociologica, pedagogica, de specialitate a profesorului;

raportarea cadrului didactic la criterii si asteptari generale, influentele si presiunile de rol ce se exercita asupra profesorului (legislativ, institutional etc.);

nivelul culturii, al calitatii vietii;

asteptarile elevilor, parintilor, celorlalte cadre didactice, ale directorilor, inspectorilor, comunitatii locale, politicilor educationale nationale;

extinderea rezultatelor pozitive obtinute la alte clase sau situatii;

caracteristici ale disciplinelor predate (s-a ajuns la concluzia ca sunt mai autoritari, distanti, neutri profesorii ce predau discipline exacte, iar cei ce predau discipline socioumane sunt mai toleranti, mai democrati, mai ingaduitori etc.);

caracteristici ale clasei de elevi (sintalitate, limbaj, nivelul de comprehensiune, relatii interpersonale etc.), particularitati de varsta si individuale;

ciclul de scolaritate, sarcinile de invatare, spatiu didactic, timp scolar, tema predata, dotari materiale, climatul organizational, modul de perceptie a contextului, a climatului, a reactiilor, a diversilor stimuli externi sau interni, a relatiilor interpersonale prin conexiune inversa etc.

Pe langa stiluri de comunicare didactica, mai sunt amintite, in context educational, si stilurile de predare-invatare sau stiluri didactice sau stiluri educationale.

Literatura pedagogica aminteste, pe baza unor cercetari efectuate de-a lungul timpului, trei tipuri importante de stiluri: autoritar, democratic si laisser-faire (permisiv).

Kenneth Moore prezinta trasaturile principale ale stilului autoritar - a pedepsi, a umili, a impune, a cere imperativ, a critica, a exercita presiuni, a utiliza o voce ascutita, a domina, a fi aspru, a inspira teama, iar pentru stilul democratic - a fi prietenos, a fi ferm, a incuraja, a stimula, a ajuta, a indruma, a convinge, a fi atent, a fi deschis, cinstit, a influenta.

Forrest W. Parkay caracterizeaza stilul autoritar - sef, voce ascutita, aspra, comanda, putere, presiune, cere imperativ cooperare, impune ideile sale, dominare, critica, descopera greseli, iar pentru stilul demo-cratic - lider, invita, stimuleaza, incurajeaza, ajuta, voce calda, influen-teaza, coopereaza cu succes, negociaza idei, orienteaza, realizeaza acorduri, discuta, imparte responsabilitatea cu elevii.

Putem analiza, in functie de dominanta puternica sau slaba si sociabilitatea ridicata sau redusa, cinci stiluri de comunicare: emotiv, autoritar, reflexiv, indatoritor si flexibil (versatil) (Prutianu, 1998).

Stilul emotiv este caracteristic persoanelor la care dominanta este puternica si sociabilitatea ridicata. Persoanele cu acest stil sunt expresive, vorbesc repede, gesticuleaza mult, au comportament dinamic, orientat spre actiune si risc, sunt atrase de relatii informale si refractare la cele oficiale.

Stilul autoritar sau dominator este caracteristic persoanelor cu dominanta puternica si sociabilitate scazuta. Aceste persoane sunt parentale, afiseaza o atitudine serioasa, grijulie, exprima opinii clare, intr-o maniera hotarata, deseori rigida, sunt dificil de abordat, comunica cu oarecare efort, au comportament mai dur, ferm, impunator, ridica multe pretentii, au gesturi ferme si glas sonor.

Stilul reflexiv este caracteristic persoanelor cu dominanta slaba si sociabilitate scazuta. Aceste persoane sunt perfectioniste, isi impun un puternic control emotional, exprima opiniile intr-o maniera formala, cauta indelung cuvintele si formuleaza cu grija excesiva fraze adesea pretioase, sunt aparent linistite, stau mai la o parte, par vesnic preocu-pate de altceva, prefera ordinea, o refac cu migala, cauta un mediu de munca ordonat, sunt lente, meticuloase, le place sa revada detaliile si nu pot lua decizii rapide, sunt introvertite, prefera singuratatea si nu sunt prea buni parteneri de conversatie.

Stilul indatoritor este rezultatul asocierii dintre dominanta slaba si sociabilitatea ridicata. Persoanele cu astfel de stil de comunicare cedeaza usor, se supun, se sacrifica, sunt rabdatoare, sensibile, nu tin sa se afirme, sa joace un rol in luarea deciziilor, asculta cu multa atentie si intelegere, de regula evita sa-si foloseasca puterea si atuurile, manifesta caldura in vorbire, se bazeaza pe forta de convingere a prieteniei.

Stilul flexibil este usor de adaptat in orice situatie. Versatilitatea este aptitudinea de a ne adapta stilul de comunicare in functie de situatie si de partener, pentru a ne atinge scopurile, aprobare sociala, acceptare etc. Aceasta este oarecum independenta de stilul de comu-nicare. Stilul de baza ramane relativ stabil. Versatilitatea priveste doar ceea ce este schimbator in comportamentul unei persoane si presupune atat adaptabilitate, flexibilitate, mobilitate, nestatornicie, dar si incon-secventa, oportunism, duplicitate.

Competentele educationale ale cadrului didactic

Exista numeroase liste de calitati si competente ale cadrului didactic, elaborate de pedagogi, psihologi, sociologi, politicieni ai educatiei etc. Aceste competente ar putea fi clasificate astfel:

competente generale (teoretica, metodica, practica),

competente specifice (competenta in domeniul de specialitate, competenta pedagogica, competenta profesionala, competenta manageriala),

metacompetente si capacitati de baza (capacitati operationale si de interventie dirijata, capacitati etic-relationale, sociale si de insertie economica-management si cultura politica, capacitati de inovatie si de dezvoltare in contexte de schimbare si transformari social-politice si economice).

Principalele calitati ale cadrului didactic urmarite prin programele de formare a personalului didactic din invatamantul preuniversitar romanesc sunt:

I. Competente metodologice (ex.: utilizarea adecvata a conceptelor si teoriilor din stiintele educatiei, aplicarea teoriilor psihopedagogice si metodice in situatii educationale specifice, utilizarea cunostintelor de metodica predarii disciplinei pentru proiectarea programei si unitatilor de invatare CDS etc.)

II. Competente de comunicare si de relationare (ex.: accesarea diferitelor surse de informare in scopul documentarii, stapanirea con-ceptelor si teoriilor moderne de comunicare (orizontala/verticala, complexa totala, multipla, diversificata si specifica), manifestarea comporta-mentului empatic si orientarii helping etc.)

III. Competente de evaluare a elevilor (ex.: proiectarea evaluarii: faze, forme, tipuri; stapanirea conceptelor, teoriilor si practicilor moderne asupra invatarii creative etc.)

IV. Competente psihosociale (ex.: stapanirea conceptelor si teoriilor moderne privind dezvoltarea capacitatilor de cunoastere, valorificarea metodelor si tehnicilor de cunoastere si activizare a elevilor, asumarea responsabila a rolului social al cadrului didactic etc.)

V. Competente tehnice si tehnologice (ex.: conceperea si utili-zarea mijloacelor de invatare, utilizarea calculatorului in procesul instructiv-educativ etc.)

VI. Competente de management al carierei (ex.: utilizarea metodelor si tehnicilor de autocontrol pihocomportamental, adoptarea de conduite eficiente pentru depasirea situatiilor de criza, deschiderea fata de schimbarile care au loc in situatii de competitie etc.) (conform documentelor Centrului National de Formare a Personalului).