STRATEGII DIDACTICE

STRATEGII DIDACTICE

In viziunea Curriculum-ului National,invatarea Limbii si literaturii romane, ca de altfel a oricarei discipline scolare, se bazeaza pe promovarea unor stetegii didactice. Conceptul de strategie didactica este utilizat cu doua intelesuri: ,,intr-o acceptiune cuprinzatoare, mai larga, ea desemneaza un anumit mod de concepere, organizare si realizare a unei serii de actiuni de predare-invatare prin parcurgerea carora se realizeaza obiectivele activitatii instructiv-educative''. Miron Ionescu(2005)definette stategia ca ,,modalitate de desfasurare si ameliorare a actiunilor intreprinse in vederea atingerii unui anumit scop''. In acelasi loc, se apreciaza ca, strategia didactica ,,se refera la ansamblul de decizii, tehnici de lucru, procedee si operatii care vizeaza modernizarea si perfectionarea componentelor procesului de invatamant, in acord cu obiectivele generale ale invatamantului si educatiei''. In sensul celor de mai sus, conceptul strtegie se refera la un ansamblu de decizii, un mod global de desfasurare si organizare a invatamantului.

In sens restans, ,,stategiile de instruire si autoinstruire se pot defini ca sisteme de metode, procedee, mijloace si forme de organizare a activitatii de instruire/autoinstuire, integrate in structuri operationale, care au la baza o viziune sistemica si care sunt menite sa asigure o invatare activa si creatoare a cunostintelor si abilitatilor si sa ratonalizeze procesul instruirii''(Miron Ionescu,2005). Retinem,din acest inteles al conceptului strategie, ca ea se refera la un ansamblu de metode, procedee si mijloace de invatare, un mod de combinare a mijloacelor de invatamant cu metodele si procedeele didactice. Se apreciaza (Vitian Goia,1999) ca, pentru limba ti literatura romana strategia capata particularitate terminologica in notiunea de ,,situatie de instruire'', care presupune plasarea elevului sau a clasei de elevi intr-o retea de relatii cu continut stintiificc al materiei de predat, pe de-o parte si cu mediul de investigat pe de alta parte. Considerandu-se ca fiecare disciplina scolara vizeaza un alt tip de situatie de invatare, la Limba si literatura romana, ,,situatia de invatare este un act de comunicare si ca orice fel de invatare este intodeauna contextual''. Pentru ca o situatie de invatare sa fie oportuna ea trebuie sa indeplinasca anumite conditii:

,,intelegerea rapida si deplina a unui continut stiintific'';

,,ordonarea didactica'',adica o succesiune a conceptelor,ideeilor si teoriilor ce se degaja din cotextul unei unitati de continut;

,,conturarea dimensiunii situatiei de invatare'';

,,asigurarea unei relatii cooperante intre cadrul didactic si elevi''.

Alteori, strategia didactica este utilizata ca sinonima cu metoda de invatamant, fiind definita ca ,,un ansamblu de procedee prin care se realizeaza conlucrarea dintre profesor si elev in vederea predarii si invatarii unui volum de informatii, a formarii unor priceperi si deprinderi a dezvoltarii personalitatii umane''. Facand o clasificare a tipurilor de strategii, pedagogii considera ca exista strategii inductive, strategii deductive, strategii analogice, strategii trasductive, strategii mixte, strategii euristice, strategii algoritmice si strategii creative (I.Dumitru,2001). Pentru invatarea limbii si literaturii romane in invatamantul primar, cadrul didacticpoate opta pentru acele strategii care asigura asimilarea capacitatilor de baza cu cat mai putin efort. Totodata este nevoie ca fiecare cadru didactic sa dispuna de o strategie didactica, pe care s-o adapteze la specificul clasei, la eficientizarea procesului de invatare, precum abilitatile sale didactice. Lipsa unei strategii (atat in sens larg cat in - -sens restrans) determina o activitate didactica lipsita de coerenta si eficienta, ducand la improvizatie si superficialitate.

Strategiile didactice reprezinta un grup de doua dau mai multe metode si procedee integrate intr-o structura operationala, angajata la nivelul activitatii de predare-invatare-evaluare, pentru realizarea obiectivelor pedagogice generale, specifice si concrete ale acesteia la parametrii de calitate superioara.

Metoda didactica reprezinta o actiune care vizeaza eficientizarea invatarii in termenii unor rezultate imediate evidente la nivelul unei anumite activitati de predare-invatare-evaluare, in timp ce strategia didactica reprezinta un model de actiune cu valoare normativa, angajata pe termen scurt, mediu si lung care integreaza in structura sa de functionare pedagogica, metodele, stilurile educationale, resursele de optimizare a activitatii cu implicarea subiectivitatii creatoare a profesorului.

Strategia didactica preia in general numele metodei de baza ce urmareste fie comunicarea activa, cunoasterea euristica a fenomenelor studiate care stimuleaza capacitatea elevului de sesizare, rezolvare, creare de probleme, creativitatea reactiva si practica a profesorului, dar si, prin el, a elevului.

Elaborarea strategiilor didactice valorifica doua cai de actiune:

a)o cale de actiune teoretica, dezvoltata prin integrarea mai multor procedee si metode intr-o ,,metoda de baza'', cu extrapolarea calitatilor acesteia la nivelul unei noi structuri care asigura cretterea functionalitatii pedagogice a activitatii de predare-invatare-evaluare, pe termen scurt mediu si lung.

b)o cale de actiune practica, bazata pe stilul educational al profesorului care asigura optimizarea noii structuri create, valorificand normele prescriptive ale acesteia, dar si propriile sale resurse de inovatie didactica.

Activitatea de prospectare pedagogica, necesara pentru focalizarea strategiei didactice in jurul unei ,,metode de baza'' implica elaborarea unor tipologii de actiune reprezentative, bazata pe o structura functionala globala, integrala si deschisa, echivalenta cu organizarea unei inlantuiri de situatii de invatare prin parcurgerea carora elevul isi insuseste material de invatat.

Interpretarea strategiilor ca modele de actiune exemplara permite elaborarea unei taxonomii care inglobeaza categoriile principale de metode integrate intr-o structura operationala unitara. O asemenea taxonomie are in vedere actiunea predominanta in cadrul activitatii predare-invatare-evaluare.

didactica bazata prioritar pe actiunea de cercetare;

strategia didactica bazata prioritar pe actiunea practica;

strategia strategia didactica bazata prioritar pe actiunea de comunicare;

strategia didactica bazata prioritar pe actiunea de programare speciala;

1.Strategiile didactice care au ca obiect prioritar exprimarea personalitatii elevului

1.1.strategia jocului didactic

1.2.strategia lucrarilor practice

1.3.strategia asaltului de idei

1.4.strategia dezbaterii problematizate

2.Strategiile didactice care au ca obiectiv prioritar stapanirea materiei in termini de cunostinte si de capacitati:

2.1.strategia conversatiei euristice

2.2.strategia prelegerii problematizate

2.3.strategia cercetarii experimentale

2.4.strategia algoritmizarii

3.Strategiile didactice care au ca obiectiv prioritar transferal functional al cunostintelor si capacitatilor dobandite:

3.1.strategia problematizarii

3.2.strategia modelarii

Analiza strategiei din perspectiva psihologica implica alegerea unei suite de actiuni care duce mai bine si mai repede la atingerea scopului, a obiectivului propus.

Strategiile pedagogice pot fi valorificate si la nivelul de:

strategii de abordare

strategii de lucru

strategii de perspectiva

strategii de ameliorare a rezultatelor finale

strategii de adaptare la schimbare

Identificarea strategiilor didactice optime ramane o problema deschisa la nivelul cercetarilor pedagogice angajate in contextul politicilor educationale reformatoare. Din perspectiva curriculara integrarea lor reprezinta premisa unei proiectari pedagogice eficiente in procesul de predare-invatare-evaluare.