Studiu privind dezvoltarea vitezei de reactie la elevi cu vÂrsta scolara diferita

STUDIU PRIVIND DEZVOLTAREA VITEZEI DE REACTIE LA ELEVI CU VÂRSTA SCOLARA DIFERITA

CAPITOLUL I. ORGANIZAREA CERCETARII

1.1. JUSTIFICAREA CERCETARII

În ultimii ani în întreg procesul de învatamânt s-au produs mutatii calitative importante, înregistrându-se progrese semnificative. Acestea au vizat si continua sa ramâna în atentia specialistilor domeniului cel putin printr-o directie prioritara: “învatamântul, indiferent de persoanele careia i se adreseaza, de vârsta, conditii, obiective ti competente, devine un învatamânt natural”.

Procesul “natural” de instruire nu se prezinta ca un proces linear ci ca un proces cu foarte multe variabile si variante, adaptate perfect varietatii indivizilor care-l parcurg, plasticitatii comportamentului uman, obiectivelor si competentelor atât de diverse urmarite de acestia.

În învatamântul modern românesc “axat si centrat” pe elev trebuie sa se tina cont de particularitatile individuale a fiecarui elev dar mai ales de perioada în care acestia sunt predispusi sa asimileze si sa-si dezvolte cât mai bine capacitatile bio-psiho-motrice.

Elevii din clasele apartinând ciclului inferior al liceului prezinta unele deficiente de concetrare la capitolul dezvoltarea vitezei, motiv pentru care am considerat interesanta studierea acestui aspect.

Al doilea motiv pentru care am optat  pentru aceasta tema este ca testarea si verificarea vitezei de reactie la testul initial si la cel final am putut-o realiza cu ajutorul calculatorului personal, fapt prin care am reusit sa leg noua specializare dorita în cadrul conversiei profesionale (TIC) cu vechea mea specializare, educatie fizica.

1.2. GRUPUL TINTA AL CERCETARII

Am selectionat doua clase de elevi, clasa a IX-a A ( 28 de elevi) vârsta elevilor fiind cuprinsa între 14 si 15 ani si cealalta clasa a XII-a B (31 de elevi), vârsta elevilor fiind cuprinsa între 17 si 19 ani, ambele clase facând parte din acelasi liceu, Grup Scolar ‘Ioan Bojor’ Reghin.

1.3. IPOTEZA CERCETARII

Obiectivele de instruire si competentele ce se doresc a fi dobândite, specifice etapelor de initiere si pregatire a elevilor, pot fi mai usor de atins si de perfectionat, în cazul vitezei de reactie, la o vârsta scolara mai redusa respectiv la începutul ciclurilor scolare. Prin exercitii, trasee si teste metodice corespunzatoare particularitatilor functionale si motrice ale copiilor, natura si directiile transferului de deprinderi sunt favorabile evolutiei complexe a acestora în stadiile de pregatire ce le vor parcurge în viitor.

1.4. METODE DE CERCETARE

1.4.1. Documentarea

În legatura cu tema data au fost studiate materiale documentare care dupa natura lor au fost împartite în:

Materiale cu caracter general, fundamental, din domeniul teoriei si metodicii ed. fizice.

Materiale din domeniul teoriei si metodicii antrenamentului sportiv.

Materiale din domeniul pedagogiei, fiziologiei sau altor ramuri sportive aferente atletismului.

1.4.2. Experimentul pedagogic

Experimentul, de tip constatativ, constituie de fapt cea mai importanta parte a lucrarii. S-a desfasurat în perioada de final a semestrului I din anul școlar 2010 - 2011 pe doua grupe de copii de la Grupul Scolar “Ioan Bojor” Reghin, una de clasa a IX-a si una de clasa a XII-a.

S-a colaborat corespunzator cu copiii, întreaga atmosfera în care s-a desfasurat evenimentul fiind una evaluativa si marcata de participarea constienta si activa a copiilor.

CAPITOLUL II. VITEZA

Viteza cu diferitele ei forme de manifestare, este prezenta în majoritatea actiunilor motrice. Ea prezinta un interes deosebit pentru toate ramurile sportive, aportul ei în realizarea performantelor fiind determinant în probele de sprint din atletism, înot, patinaj, sporturi nautice si ciclism, în saritura în lungime, jocurile sportive (contraatac, repliere, marcaj, demarcaj, etc.) scrima, box. În combinare cu forta are o importanta deosebita în haltere, saritura în înaltime, aruncarea greutatii, lupte, schi-probe alpine, iar în combinare cu rezistenta este prezenta în majoritatea probelor sportive în cadrul carora efortul se realizeaza în contul unei mari datorii de oxigen.

2.1.   Definitie, caracteristici

Viteza este capacitatea omului de a executa miscarile cu mare rapiditate sau frecventa, timpul de executie fiind minim pentru conditiile date. Majoritatea specialistilor au caracterizat viteza prin iuteala (rapiditatea) cu care se efectueaza actiunile motrice în structurile si combinatiile cele mai diverse. Astfel N. G. Ozolin defineste viteza ca fiind „ capacitatea de a executa miscarea ”, V. M. Zatiorski „ capacitatea de a efectua actiunile motrice într-un timp minim pentru conditiile respective ”, iar A. Demeter „ capacitatea omului de a efectua miscarile cu rapiditate si frecventa mare ”.

De regula, în cadrul fiecarei actiuni motrice întâlnim viteza sub forma combinarii principalelor sale forme de manifestare, una dintre acestea având, în general, ponderea cea mai mare în efectuarea actiunii. Viteza se masoara apreciind:

durata necesara aparitiei reactiei motrice, timpul consumat de la emiterea semnalului pâna la reactia de raspuns (timpul de latenta);

viteza actiunii singulare, rapiditatea desfasurarii unei miscari unice;

frecventa maxima a miscarilor, determinata la nivelul unei singure articulatii, miscarile fiind efectuate cu amplitudine maxima si rezistenta minima, într-un anumit interval de timp (A. Demeter).

2.2. Factorii care conditioneaza valoarea vitezei

Valoarea vitezei formelor de manifestare a acesteia este conditionata de mai multi factori fiziologici, biochimici, psihici si, într-o anumita masura, morfologici. Unii apartin pregnant de structura ereditara a fiecarui individ si sunt mai putin perfectibili. Cei mai importanti factori care asigura suportul biologic si psihic al vitezei sunt:

mobilitatea proceselor nervoase corticale fundamentale;

alternanta rapida în centrii corticali ai excitatiei si inhibitiei;

functionalitatea analizatorilor (vizual, auditiv si cutanat),în sensurile acuitatii, finetei si preciziei acestora;

ritmul optim de alternare a contractiilor si relaxarii grupelor musculare;

viteza de transmitere a impulsurilor nervoase (timpul de reactie);

calitatea fibrei musculare si valoarea surselor si proceselor energetice (mai ales continutul în ATP si fosfocreatina pentru muschii intrati în contractie);

nivelul de dezvoltare a celorlalte calitati motrice (îndemânare, forta, rezistenta, suplete);

capacitatea de mobilizare si concentrare;

unii factori de tip constitutional (morfologic) – lungimea segmentelor, mobilitatea articulara.

Din punct de vedere biochimic, remarcam conditionarea valorii acesteia (în mod deosebit a vitezei de repetitie) de continutul în ATP si fosfocreatina a muschilor, principalele surse energetice care sustin efortul de viteza. Cantitatea acestora si mai ales viteza resintezei ATP, realizata exclusiv în contul mecanismelor anaerobe, sunt hotarâtoare pentru sustinerea efortului de viteza. Evident acesti factori sunt perfectibili în procesul de antrenament orientat pentru perfectionarea vitezei.

2.3. Formele de manifestare a vitezei

În cadrul diferitelor acte motrice, viteza se manifesta sub forme si aspecte diferite, însa întotdeauna una din formele de manifestare are o pondere mai mare în realizarea actului motric respectiv. Majoritatea specialistilor (N.G.Ozolin, V.M.Zatiorski, C.Florescu) disting trei forme de baza, relativ independente si cu indicii de corelare minim, în manifestarea vitezei în diferite actiuni motrice, probe si ramuri sportive:

1.          viteza de reactie (timpul latent al reactiei motrice) – capacitatea de a raspunde într-un timp cât mai scurt la un anumit excitant.

2.          viteza de executie (viteza miscarii singulare, viteza propriu-zisa a miscarilor) – capacitatea de a efectua o deprindere sau un sistem de deprinderi de miscare într-un timp cât mai scurt.

3.          viteza de repetitie (frecventa miscarilor).

Unele surse biografice mentioneaza în plus ca forme de manifestare a vitezei (forme independente sau subordonate formelor mentionate mai sus):

1.          viteza de deplasare (varianta vitezei de repetitie) - capacitatea de parcurgere a unui spatiu dat într-un timp cât mai scurt;

2.          viteza de accelerare – capacitatea de a creste indicii de frecventa ai miscarii la un moment dat (varianta a vitezei de repetitie);

3.          viteza în regim de rezistenta – capacitatea de a efectua actiunile motrice cu indici ridicati si constanti de viteza pe o durata de timp mai lunga (varianta a vitezei de repetitie);

4.          viteza exploziva – detenta (varianta vitezei de executie în cadrul careia se realizeaza o anumita combinare a vitezei cu forta);

5.          viteza de decizie (varianta vitezei de reactie si de executie în cadrul careia acestea se manifesta coroborat cu capacitatea de anticipare cu îndemânarea si cu o serie de procese psihice superioare – gândire, spirit de observatie, imaginatie, analiza, critica, etc.).

2.3.1. Viteza de reactie

Se refera la rapiditatea cu care organismul raspunde la semnale (excitanti, comenzi) la iuteala cu care sesizeaza si receptioneaza semnale si la durata necesara angajarii în actiune (elaborarii si emiterii raspunsului). Viteza de reactie sau latenta reactiei motrice pe plan fiziologic exprima durata:

receptionarii

transmiterii aferente

decodificarii si prelucrarii informatiei în centrii nervosi

conducerii aferente a comenzii

a activarii mecanice a muschilor

Receptionarea stimulului consta în depolarizarea membranei celulare a receptorului si are o durata de 3-5 msec (milisecunde). Transmiterea aferenta a undei de polarizare spre sistemul nervos central are o durata cuprinsa între 5-10 msec sau 20-25 msec. Decodificarea si prelucrarea informatiei este formata din timpul aferent central cu o durata de 100 msec, timpul de diferentiere central de 80-90 msec si timpul cortical motor cu o durata de 25-30 msec. Transmitere eferenta a mesajului de raspuns este de 13-14 msec. Timpul efector de pregatire si realizarea actului motric are o durata 25-35 msec.

Principalii factori care conditioneaza indicii valorici ai reactiei motrice sunt:

durata perioadei latente

acuitatea si precizia analizatorilor (vazul, auzul, simtul tactil, simtul echilibrului, proprio-receptori)

calitatea conductorilor

procesele nervoase fundamentale

Reactia poate fi definita din punct de vedere biologic ca procesul nemijlocit prin care materia vie raspunde unui excitant. Reactiile motrice pot fi simple sau complexe. În cazul reactiei simple avem de-a face cu raspunsuri elaborate (însusite, exersate) la excitanti cunoscuti. Reactia complexa implica elaborarea raspunsurilor (alegerea, combinarea, corectarea acestora). Actiunea de raspuns este selectionata din mai multa actiuni posibile. Ea nu a fost exersata în prealabil în aceeasi relatie cu semnalul. Aceasta varianta a vitezei de reactie este prezenta si în jocurile sportive; actiunile partenerilor si adversarilor, conditiile de întrecere, terenul solicita sportivului adoptarea unor solutii, decizii. Deseori, situatiile în raport cu care se aleg actiunile de raspuns trebuie anticipate, pregatind raspunsul înaintea semnalelor. În procesul de instruire este necesar sa se stimuleze atentia, concentrarea activitatii psihice, sa se elaboreze ( dependent de obiectivele urmarite ) reactii de raspuns în conditii standardizate, dar si reactii de raspuns complexe. În domeniul educatiei fizice scolare viteza de reactie este implicata în:

orientarea în spatiu si în timp ( actiuni de front si formatii, unele stafete, jocuri de miscare )

consolidarea unor priceperi si deprinderi utilitare ( echilibru, escaladari )

trasee aplicative

jocuri sportive

Din studiile efectuate referitor la aceasta forma de baza a manifestarii vitezei rezulta:

indicii vitezei de reactie nu sunt corelati cu indicii celorlalte forme de manifestare a vitezei

în cazul reactiilor simple se constata un grad mai mare de transfer ( generalizare )

viteza de reactie nu este identica pentru toate segmentele corpului

la sportivi se constata indici ai vitezei de reactie superiori comparativ cu nesportivii, ceea ce conduce la concluzia ca în anumite limite si aceasta forma de manifestare a vitezei este perfectibila

2.3.2. Viteza de executie

Viteza miscarilor singulare ( separate ), viteza propriu-zisa a miscarilor, defineste iuteala cu care se executa o actiune motrica singulara, unitara ca structura. Viteza de executie reprezinta timpul scurs de la momentul initierii pâna la încheierea unei miscari care poate fi simpla sau complexa. Determinarea timpului de executie se face legata de înregistrarea timpului de reactie ( de fapt este continuarea timpului de reactie ) fara sa existe o relatie strânsa între aceste doua elemente ale vitezei. Transferul exista numai dinspre viteza de executie spre viteza de reactie si nu invers. Viteza de executie este determinata în mod deosebit, în unele sporturi cu structuri motrice aciclice: sarituri, aruncari ( atletism ), elemente din gimnastica, schi, lovitura de atac ( volei, box, scrima ). Factorii limitativi în dezvoltarea vitezei de executie sunt forta si tehnica executiei. Relatia invers proportionala care exista între marimea încarcaturii si viteza miscarii, pe de o parte, si între eficienta si nivelul de stapânire a tehnicii, pe de alta parte, conduc la aceasta concluzie. În cazul vitezei de executie, în marea majoritate a actiunilor motrice a caror eficienta depinde de manifestarea acesteia, trebuie asigurat un raport optim între forta si viteza. În handbal, viteza de executie poate fi declansata de un obiect în miscare sau efectuata în conditii îngreunate sau de optiunea dintr-o gama de variante posibile. În primul caz, viteza de executie este îngreunata de complexitatea partii aferente a reactiei motrice ( care include identificarea obiectului în miscare, perceperea directiei, traiectoriei si vitezei de înaintare ) la care se adauga alegerea momentului optim de declansare a raspunsului si executarea propriu-zisa a reactiei de raspuns. Când obiectul aflat în miscare este fixat cu privirea înainte de deplasarea lui, atât reactia motrica cât si viteza de executie sunt avantajate; în cazul aparitiei neasteptate a unui obiect, timpul de executie este prelungit, ajungând pâna la valori de 900 msec din care peste 50 % este consumat doar pentru observarea si fixarea obiectului. În al doilea caz, viteza de executie în conditii îngreunate are de asemenea un timp de executie mai lung. Odata cu ridicarea maiestriei sportive se reactioneaza rapid si eficient, deoarece raspunsul se elaboreaza din momentul declansarii unor actiuni pregatitoare ale adversarului, neasteptând actiunea motrica propriu-zisa.

2.3.3. Viteza de repetitie

Frecventa miscarilor, viteza de deplasare defineste iuteala ( frecventa ) cu care se repeta miscarile în unitatea de timp. Viteza de repetitie exprimata prin frecventa maxima a miscarilor depinde de labilitatea functionala a sistemului nervos central, în directia comutarii mai rapide a comenzilor de excitatie în cele de inhibitie si invers. Labilitatea excitatiei si inhibitiei, structura morfologica si compozitia chimica a muschilor determina frecventa impulsurilor motorii si a contractiilor musculare. Aceasta mobilitate a proceselor nervoase fundamentale este determinata genetic si caracterizeaza tipul de activitate nervoasa superioara: puternic, echilibrat, mobil. Viteza de repetitie este implicata în actiunile motrice care au în structura lor miscari ciclice ce se repeta într-o succesiune rapida, într-un termen limitat: alergari, mars, cadenta pasilor, schi fond. Prelungirea duratei executiei actiunii, pe de o parte si cresterea încarcaturii efortului pe de alta parte, limiteaza considerabil manifestarea vitezei; efectuarea actiunii în aceste cazuri fiind posibila numai prin îmbinarea vitezei cu rezistenta si cu forta. Corecta corelare dintre aceasta forma de baza a vitezei cu forta si rezistenta determina eficienta actiunii, asigurând ritmul optim al miscarilor ( ritmul optim al actiunilor musculare ). Ritmul apare ca o consecinta a efortului organismului de a-si consuma în mod economic energia si de a-si subordona toate functiile unei ,, conduceri unice” ( bioritm ). Alegerea ritmurilor optime si mentinerea acestora pe tot parcursul desfasurarii actiunii constituie factorul hotarâtor al randamentului actiunii, al performantei sportive.

CAPITOLUL III. METODE DE DEZVOLTARE A VITEZEI

3.1. Cerinte stabilite prin programele scolare si orientarea metodica generala privind dezvoltarea vitezei

Perioada cea mai favorabila pentru dezvoltarea vitezei este între 6-18 ani deoarece procesele psihice fundamentale nu sunt stabilizate, iar analizatorii ( în mod deosebit analizatorul motric ) îsi pot perfectiona functiile de baza si mai ales cele legate de activitatea motrica.

În ciclul liceal, viteza fiind conditionata în mare masura de forta musculara a principalelor grupe musculare, de mobilitatea si gradul de stapânire a tehnicii de executie a actelor motrice, la aceasta vârsta exista posibilitati pentru ca viteza sa se poata dezvolta la nivelul unor indici superiori, în toate formele sale de manifestare: viteza miscarilor separate, frecventa miscarilor, viteza de reactie si de accelerare si viteza în regim de forta, rezistenta si coordonare.

Numai în conditiile optimizarii si obiectivizarii sistemelor de actionare utilizate si a obiectivelor urmarite la fiecare perioada de vârsta în parte, se pot obtine rezultate sporite în dezvoltarea acestei calitati, determinata de zestrea ereditara. Principala cale pentru dezvoltarea vitezei o constituie folosirea în efectuarea unor exercitii si activitati a vitezei si eforturilor mari în conditiile unor sarcini ( încarcari ) relativ mici. Eforturile care solicita viteza maxima în contractiile musculare sunt scurte si pot fi repetate de putine ori, atât timp cât organismul manifesta o stare de excitabilitate optima. Prelungirea eforturilor dincolo de anumite limite ( 5-6 sec, 30m ) cresterea sarcinilor suplimentare, pauzele scurte, fac ca frecventa miscarilor, rapiditatea executiei sau a reactiei sa scada datorita oboselii nervoase.

Deoarece viteza este conditionata de mobilitatea proceselor nervoase în urma excitatiilor aferente, capacitatea de alternare rapida în centrele corticale a excitatiei, ea se poate dezvolta în conditiile în care organismul se afla în stare optima de excitabilitate, dupa pregatirea organismului pentru efort si prelucrarea analitica a aparatului locomotor. Atunci când una din teme este dezvoltarea vitezei, se actioneaza la nivelul întregii clase frontal sau pe grupe dupa care se poate aborda a doua tema a lectiei. Actionarea pentru dezvoltarea vitezei în conditiile în care organismul se afla în stare de oboseala este contraindicata.

Sistemele de lectii în care se actioneaza prioritar asupra dezvoltarii vitezei se programeaza la începutul semestrului I si în semestrul II când se poate lucra în aer liber, folosindu-se exercitii speciale, dar si pe parcursul întregului an scolar când se actioneaza în mod implicit asupra ei prin exercitii nespecifice.

3.2. Mijloace pentru dezvoltarea vitezei

Pentru dezvoltarea vitezei se folosesc diferite exercitii:

a) exercitii cu influenta selectiva ( exercitii de dezvoltare fizica generala executate în ritm rapid )

b) exercitii din grupa actiunilor de front si formatii ( efectuate la comenzi directe, comenzi date prin surprindere, la comenzi inverse )

c) stafete si jocuri de miscare ( care solicita atentia si reactii prompte la diferite semnale dinainte stabilite sau date prin surprindere )

d) exercitii si jocuri cu mingea ( aruncari, prinderi, loviri, evitari )

e) plecari ( starturi ) din diferite pozitii la comenzi directe, la comenzi date prin surprindere, prin semnale sonore sau vizuale

f) sarituri variate cu bataie pe unul sau ambele picioare

g) exercitii din scoala alergarii implicate în alergarea de viteza

h) exercitii si activitati care solicita echilibrul ( restabilirea echilibrului )

i) exercitii si actiuni din jocurile sportive ( pase si aruncari rapide, actiuni de contraatac, marcaj, demarcaj, repliere rapida, fente, angajarea pivotului, dribling, dribling cu adversar )

j) jocuri sportive bilaterale, realizate în conditii de viteza ( reprize scurte, pe teren cu dimensiuni reduse, eliminând unele reguli si procedee )

k) exercitii si actiuni din alte ramuri sportive la care se realizeaza initierea elevilor ( existând conditii de practicare în scoli )

l) unele exercitii de forta ( în conditiile manifestarii rapide a eforturilor de forta )

Pentru a obtine efecte pozitive în directia dezvoltarii vitezei exercitiile amintite trebuie cunoscute de elevi. La început se va insista ca elevii sa-si consolideze structura exercitiului ( actiunii motrice ) în conditiile executarii relativ rapide a lui, apoi se va insista asupra cresterii indicilor de viteza.

3.3. Metode pentru dezvoltarea vitezei

În literatura de specialitate caile utilizate pentru dezvoltarea vitezei sunt grupate diferit, în raport cu specializarea autorilor, predominând cele specifice atletismului.

Si denumirea acestor metode difera. Dupa N.Ozolin aceste metode sunt:

metoda exercitiului ,, din mers – parcurgerea distantei dupa un elan prealabil

metoda alternativa – alternarea intensitatii

metoda handicapului ( egalizatoare ) – conditii egale de întrecere

metoda stafetelor si jocurilor – viteza pe fond emotional

metoda întrecerilor oficiale si de antrenament – manifestarea posibilitatilor în conditiile întrecerii

metoda repetarii – repetarea în conditii usurate cu intensitate apropiata de maxim, maxima, peste maxim

Centrul de cercetari stiintifice al M.T.S. grupeaza metodele pentru dezvoltarea vitezei, dependent de formele de manifestare a vitezei, astfel:

a.     metode pentru dezvoltarea vitezei de reactie:

metoda repetarilor

metoda fractionata – abordarea analitica, în conditii usurate a repetarii actiunii motrice

metoda senzoriala – dezvoltarea capacitatii de percepere a intervalelor implicate în reactiile de raspuns

b.     metode pentru dezvoltarea vitezei de executie:

metoda repetarilor

metoda fractionata

metoda integrala – repetarea integrala a actiunii în conditii concrete de aplicare

c.      metode pentru dezvoltarea vitezei de repetitie:

metoda alternativa

metoda repetarii

Metoda de baza a educarii si cresterii vitezei este metoda repetarii. Principala cerinta consta în stabilirea lungimii distantei parcurse, în asa fel încât sa permita executarea ei repetata fara scaderea vitezei la ultimele repetari. Eforturile de intensitate maxima trebuie alternate cu cele submaximale si moderate pentru evitarea crearii unui stereotip de viteza. Intervalele de odihna trebuie sa permita o restabilire corespunzatoare a principalilor indicatori fiziologici si biochimici si mentinerea prospetimii sistemului nervos.

Caile si exercitiile utilizate pentru dezvoltarea vitezei trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte:

sa asigure în timpul executiei solicitarea vitezei la indici mari, chiar maximi

structura miscarilor sa fie astfel consolidata încât sa permita elevului sa-si orienteze preocuparea si efortul spre obtinerea unei executii cu viteza maxima

exercitiul ( efortul ) dureaza atâta timp cât se poate mentine viteza de executie

efortul este repetat ( dupa o pauza de restabilire aproape completa, 3-4 min. ) atâta timp cât viteza nu scade din cauza oboselii

repetarea efortului cu viteza maxima constituie calea de baza pentru educarea vitezei

la fiecare reluare a efortului destinat perfectionarii vitezei, tendinta trebuie sa fie depasirea performantei anterioare

În tehnologia dezvoltarii vitezei sistemele de actionare utilizate trebuie construite apelând la urmatoarele tipuri de eforturi:

a)               eforturi specifice probei, actiunii motrice, deprinderii motrice prestate cu viteza maxima si în conditii normale:

repetarea eforturilor cu gradarea crescânda a vitezei pâna la punctul maxim

repetarea eforturilor cu viteza maxima de la început

b)               eforturi specifice probei, actiunii motrice, procedeului tehnic în conditii usurate, pentru amarii viteza executiei:

reducerea încarcaturii ( mingi mai usoare, terenuri cu dimensiuni reduse )

reducerea amplitudinii miscarilor pentru a se realiza un tempo ridicat

utilizarea unor forte externe ( vânt din spate, piste înclinate )

utilizarea unor excitanti ( adversari mai buni, întrecere cu handicap )

c)               eforturi specifice cu viteza maxima, în conditii de îngreunare: distante mai mari, încarcaturi mai mari    ( mingi mari ), sarcini suplimentare ( peste greutatea proprie )

3.4. Indicatii metodice privind dezvoltarea vitezei

Dintre toate formele de manifestare a vitezei, viteza de reactie este cea mai transmisibila si are cele mai diverse aplicatii. O conditie esentiala pentru realizarea unei reactii prompte o constituie concentrarea atentiei elevului spre detectarea semnalului în urma caruia trebuie sa realizeze actiunea de raspuns.

În cazul reactiilor simple acest lucru este usurat, semnalul fiind cunoscut si reactiile de raspuns fiind executate în conditii standardizate. Receptionarea semnalelor date prin surprindere este mai dificila, motiv pentru care si raspunsurile desi cunoscute, se produc cu întârziere. Se recomanda folosirea unor exercitii care solicita atentie si reactii prompte la semnale cât mai variate, date prin surprindere.

În cazul reactiilor complexe ( raspunsurilor date la semnale imprevizibile, alegând solutia din mai multe posibile ) în educarea vitezei de reactie, atentia trebuie orientata spre solutionarea urmatoarelor doua aspecte principale:

- educarea capacitatii de a sesiza din timp, situatiile care vor determina actiunea de raspuns

selectarea – precizarea – reactiei de raspuns din multitudinea raspunsurilor posibile

Respectând regula ,, de la simplu la complex” , în educarea vitezei de reactie se va merge pe calea cresterii si complicarii treptate a numarului de schimbari posibile ale situatiei, cunoscând faptul ca timpul necesar reactiei de raspuns este direct proportional cu gradul de incertitudine.

Viteza de executie se manifesta în toate cazurile combinata cu celelalte forme ale vitezei ( de reactie, de repetitie ) sau cu forta. În cazul actiunilor motrice care au în componenta lor miscari aciclice, avem de a face cu acea viteza exploziva a carei valoare este influentata de forta, apoi de mobilitate si de tehnica. Si în miscarile ciclice, viteza de executie depinde de forta. Viteza de executie trebuie analizata în contextul ,,forta – viteza” astfel ea se poate educa numai în conditiile dezvoltarii concomitente a vitezei de reactie si a fortei. Între cele doua cai determinante pentru cresterea vitezei de executie trebuie sa existe o relatie optima. Procedeele pentru dezvoltarea vitezei de executie sunt:

- dezvoltarea vitezei de executie folosind ca sistem de actionare miscarea integrala efectuata în conditiile tehnice de concurs, valoare a încarcaturii, identice cu cele pretinse în aplicarea ei

- dezvoltarea vitezei de executie actionând analitic asupra fiecaruia dintre factorii care conditioneaza manifestarea vitezei la indici superiori

Pentru viteza de reactie, ca factor component al vitezei de executie, toate exercitiile indicate pentru dezvoltarea vitezei de reactie pot constitui mijloace eficiente pentru dezvoltarea vitezei de executie. Pentru ceilalti factori ( tehnica, forta dinamica, mobilitate ) exercitiile si eforturile administrate vor avea influente favorabile numai în conditiile unei identicitati si analogii ( de structura motrica si particularitati de efort ) cu miscarea ( actiunea, procedeul tehnic ) în vederea careia dezvoltam viteza de executie.

Frecventa ridicata a miscarilor în unitatea de timp constituie o conditie esentiala pentru realizarea unor rezultate de valoare în multe ramuri si probe sportive. Din punct de vedere al transferului, viteza de repetitie are un caracter specific. Rezulta deci, ca aceasta forma de manifestare a vitezei nu se poate dezvolta în general, ci prin actiuni motrice concrete. Transferul pozitiv al vitezei de repetitie de la o actiune la alta se poate realiza numai când structurile lor motrice si particularitatile de efort ( dinamica efortului ) sunt asemanatoare. 

CAPITOLUL IV. EXPERIMENTUL PEGAGOGIC

Pentru a studia posiblitatea dezvoltarii vitezei de reactie la elevi cu vârsta scolara diferita am optat pentru doua grupe de copii de la Grupul Scolar “Ioan Bojor” Reghin, una de clasa a IX-a si una de clasa a XII-a.

Studiul a fost efectuat pe o perioada de 5 saptamâni în care fiecare grupa a beneficiat de 2 ore de pregatire in fiecare saptamâna. Numarul de exercitii, timpul lor si dozarea acestora au fost aceleasi pentru ambele clase ca de altfel si conditiile de pregatire.

În prima faza a cercetarii s-a efectuat o testare initiala constând în testarea vitezei de reactie cu ajutorul calculatorului, testul respectiv fiind disponibil si prin intermediul internetului vizitând urmatoarea pagina web: http://www.bbc.co.uk/science/humanbody/sleep/sheep/reaction_version5.swf

Elevilor li s-au acordat zece minute pentru acomodarea cu testul respectiv, apoi înca cinci minute pentru derularea testului.

Rezultatul testului initial:

În perioada urmatoare, elevii din clasele respective au urmarit o pregatire orientata spre dezvoltarea vitezei de reactie.

Saptamâna I

a)          Elevii în formatie de gimnastica: exercitii de influentare selectiva executate în ritm rapid, 4x8 timpi 2-4x, pauza 30”.

b)         Starturi din diferite pozitii cu plecare la semnal sonor, semnale diferite, 2x fiecare pozitie de plecare – doua linii a câte 5 elevi.

c)          Din formatie pe doua linii fata în fata la distanta de 5m elevii numerotati de la 15 executa joc de glezne pe loc, profesorul striga un numar (1,3,5,) iar cei strigati trebuie sa schimbe în cea mai mare viteza locurile 3-4x, 1 min pauza.

d)         Joc : „Caruselul magic” 3′-5′.

Saptamâna II

a)     Elevii în formatie de gimnastica: exercitii de influentare selectiva executate în ritm rapid 4x8 timpi 2-4x, pauza 30”.

b)     Starturi din diferite pozitii cu plecare la semnal vizuale diferite, 2x fiecare pozitie de plecare – doua linii a câte 5 elevi. Daca în prima saptamâna pozitiile de plecare au fost statice, acum pozitia de plecare va fi una dinamica (sarituri diferite, joc de glezne pe loc, etc).

c)     Alergarea laterala cu pas adaugat pe 5m, formatii de lucru individual, cu atingerea unor jaloane care marcheaza spatiile de 5m. 6-8x pauza 30 sec, mers si relaxare.

d)     Joc „Leapsa” 3′-5′.

Saptamâna III

a)     Doua linii a câte 5 elevi, la semnal sonor alergare de viteza, la urmatorul semnal genoflexiune, sarituri cu genunchii sus, oprire în ghemuit, sarituri drepte si continuarea alergarii, distanta de lucru 25m, 4-6x, pauza activa 30”.

b)     Elevii în coloana câte unu în spatele unei linii de start, într-un spatiu delimitat prin linii trasate pe sol pe o latime de 3m, distanta de lucru 10m, executa deplasari laterale în pozitia înclinata joasa atingând alternativ liniile pe distanta data, lucru frontal, 4-6x, pauza 45”, tempou ¾.

c)     Culcat înainte, sprijin pe palme: la semnal sonor ridicare în stând, sariturp dreapta, rostogolire înainte pe saltea si sprijin pe 5m, 4-8x pauza activa 30”.

d)     Joc „Crabii si crevetii” 3′-5′.

Saptamâna IV

a)     Pe perechi, spate în spate, aliniati pe linia de centru a terenului si având un jalon fiecare elev la 5m distanta. La semnal sonor diferit la fiecare repetare elevii alearga, ocolesc jalonul si revin în aceiasi pozitie, câstiga cel mai atent si mai rapid, 8-10x, pauza 30”.

b)     Pe perechi, la distanta de 2m unul fata de celalalt elev. Cel din fata executa diferite miscari, plecari, opriri bruste, schimbari de pozitii iar cel din spate trebuie sa îl imite pe cel din fata. 6-8x, 30 sec pauza.

c)     Doua linii a câte 5 elevi, executând joc de glezna rapid pe loc, la semnal sonor alergare de viteza cu schimbari bruste de directie – 10m, 6-8x, pauza 40 sec.

d)     Jocul „Corabiile si furtuna ” într-un spatiu patrat cu latura de 10m, 3′-5′.

Saptamâna V

a)     Doua linii a câte 5 elevi fiecare, starturi din diferite pozitii de plecare la semnale sonore diferite si alergare pe 5m. 8-10x, pauza 20”-30”.

b)     Elevul sta usor departat la mijlocul portii de handbal. La semnal sonor trebuie sa atinga cu palma bara din stânga a portii de handbal si apoi pe cea din dreapta. Se cronometreaza timpul de reactie. Individual, 6-8x, pauza 30”.

c)     Elevul sta usor departat cu spatele la lada de gimnastica pe care se afla 3 jaloane de culor diferite la 50cm unul de altul. Profesorul îi spune elevului cele 3 culori, în ordine, pe care el trebuie sa se intoarca si sa le atinga cu mare precizie si repeziciune, iar apoi îi da semnalul de plecare – fluier. Individual, 6-8x, pauza 45”.

d)     Jocul „Imita-l pe cel din fata ta” 3′-5′.

La finalul celor cinci saptamâni de pregatire, s-a efectuat testul final cu urmatoarele rezultate.

Se poate observa diferența mare  dintre rezultatele obținute înainte de pregatire și micșorarea semnificativa dupa perioada de pregatire. La finalul perioadei, clasa a XII-a în continuare pastreaza avantajul fața de clasa a IX-a, diferența fiind însa mult diminuata.

Ca interpretare a rezultatelor :

CAPITOLUL VI. CONCLUZII

În urma efectuarii modelului de pregatire si a aplicarii testelor de control, s-a ajuns la urmatoarele concluzii dupa interpretarea datelor culese:

Vârsta scolara mica este propice dezvoltarii vitezei de reactie, iar progresul realizat de catre elevii din clasa a IX-a a fost unul mai accentuat fata de cei din clasa a XII-a, de sfârsit de ciclu, atât datorita exercitiilor cuprinse în modelul aplicat cât si mobilitatii proceselor numeroase specifice vârstei.

Prin exercitii, teste si trasee metodice corespunzatoare particularitatilor functionale si motrice ale copiilor, natura si directiile transferului de deprinderi sunt favorabile evolutiei complexe a acestora în stadiile de pregatire ce le vor parcurge în viitor.

BIBLIOGRAFIE

• “Metodica educatiei fizice scolare” – Gheorghe Mitra, Al. Mogos, Editura Sport-Turism, Bucuresti 1980
• “Lectii pentru dezvoltarea calitatilor motrice la fotbalisti” – Dumitru Gârleanu, Editura Sport-Turism, Bucuresti 1975
• “Teoria activitatilor motrice” –A. Dragnea, Bota A., Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1999
• “Reflexologia – Ghid Practic” – Nahan B. Strauss, Editura Meteor Press, Bucuresti 2007
• “Capacitatile conditionale coordinative si intermediare – componente ale capacitatii motrice” – Tudor V., Editura Rai, Bucuresti 1999
• “Entreinamento optimo” – Weineck J., Editorial Hispano Europea S.A.
• “Culegere de exercitii fizice – metodologie” – Iulian Savescu , Editura Aius PrintEd, Bucuresti 2007
• “Educarea calitatilor fizice combinate” – L. Baroga, Editura Sport-Turism, Bucuresti 1984
• “Educatia fizica – fundamente teoretice si metodice” – Gh. Cârstea, Editura Petru Maior, Bucuresti 1999