LIMBA SI LITERATURA ROMANA -DISCIPLINA DE STUDIU INTEGRAT

LIMBA SI LITERATURA ROMANA -DISCIPLINA DE STUDIU INTEGRAT

Studiul practic al limbii romane in clasele I-IV reprezinta o disciplina inter si multidisciplinara. Ea include doua componente: citirea si dezvoltarea vorbirii, limba romana si vorbirea coerenta, alaturi de acestea sunt prevazute si elemente din disciplinele Stiinte, Arte plastice, Educatie muzicala. Toate elementele acestor discipline formeaza un complex didactic unic si multifunctional, cu o impletire organica de continut lingvistic (lexic, fonetica, gramatica), gandire estetica (literatura, arte plastice) si procedee psihologice (limbaj si comunicare).

Numai in acest mod invatarea limbii materne va asigura insusirea corecta de catre elevi a ceor trei functii la care apeleaza psiholingvistica:

a)      continutul(ce mesaj trebuie comunicat);

b)      structura sau competenta lingvistica (cum se formuleaza din punct de vedere gramatical acest mesaj);

c)      valoarea psihologica sau motivatia expunerii (starea emotiva, atitudinea vorbitorului fata de ascultator, fata de cele comunicate etc.)

Integrarea nu prezinta, pur si simplu, numirea aspectelor mentionate anterior, ci implica interactiunea care, pe de o parte, coreleaza elemente comune de constructie a comunicarii (unitati foologice, lexicale si gramaticale), iar, pe de alta parte, asigura echivalenta care exista direct intre procesele ce definesc exprimarea orala (vorbirea) si procesele ce definesc exprimarea scrisa (redactarea), implicand functiile afectivitatii, motivatiei si ale atitudinilor.

Strategia unei astfel de integrari o poate constitui doar textul literar si nonliterar. Pe baza unui text se pot profila si dezvolta directiile de activitate lingvistica, comunicativa, literar-artistica etc.

Astfel, orice categorie gramaticala sau notiune fonetica va fi explicata si insusita in consens cu legile actului de comunicare, oral sau scris, si nu conform principiului teoretic gramatical.

Prima valoare semnificativa a textului este cea care se justifica printr-o influenta generala asupra spiritului elevului si nu prin insistenta sociologica asupra eului personal. Lectura si discutarea textelor literare provoaca ,, o gama foarte variata de emotii si sentimente" (E. Planchard), ceea ce il ajuta pe elev sa-si formeze anumite pareri si atitudini despre plaiul natal, neam, obiceiuri, si traditii, educandu-i totodata sentimente patriotice si moral estetice, contribuind la formarea unei anumite conceptii despre lume.

De aceea, principiul care permite elaborarea unui continut informativ si comportamental afectiv ( care tine de valori, de atitudini, de interese si de adaptare) este cel de interiorizare. Acest principiu include ,,incorporarea, adaptarea, ca elemente care iti apartin, a ideilor, a practicilor, a normelor sau a valorilor ce provin de la alta persoana sau de la societate".

Odata ce textul literar prezinta modul principal de abordare interogativa, in fata invatatorului sta sarcina de a selecta liber un anumit manual algoritmizat, precum si lucrari pentru fiecare clasa, texte literare si nonliterare, respectand o serie de criterii de ordin:

valoric-estetic- sa includa diferite genuri si specii literare, opere din creatia populara si din cea universala, opere ale maestrilor cuvantului;

tematic- sa prezinte seria de interese a elevilor: universul copilariei, lumea celor care nu cuvanta (flora si fauna), datinile si obiceiurile neamului etc.

formativ- sa corespunda varstei, deci sa fie scrise intr-un limbaj pe intelesul copiilor, capabil sa genereze interesul lor; sa ofere situatii variate de structurare a unor capacitati proprii intelegerii textului; sa contribuie la dezvoltarea competentei si performantei lingvistice; sa stimuleze gustul pentru lectura.

Continutul informational este reprezentat in programa claselor I-IV dupa principiul concentric. Potrivit acestui principiu, de fiecare data predarea noilor cunostinte si a performantelor incepe cu activizarea si sistematizarea celor insusite anterior, aceste continuturi putand servi ca suport pentru intelegerea si aplicarea informatiei noi.

Esalonarea informatiei lingvistice in programa este prezentata conform principiului de la abstract-general spre concret-particular. Astfel, elevul mic incepe sa ,, descopere" trasaturile, generale ale limbii, in cazul nostru, ale functiei sale comunicative (pe care practic ei o poseda-vorbirea) prin cele mai simple unitati structurale ale ei: enunt, cuvant, fonem, grafem etc.

Procesul instructiv-educativ al insusirii limbii in clasele primare este privit ca ansamblu de practici si activitati prin care educatorul incearca sa favorizeze dezvoltarea exprimarii corecte, expresive si constientizarea importantei limbii pentru gandire, experienta si intelegerea mesajelor audiate sau citite.

Structura studiului integrat al limbii materne evidentiaza doua componente de comunicare, ce urmaresc de fapt aceleasi scopuri, dar au forme diferite (orala si scrisa), subordonand fiecare dintre ele deprinderile integratoare respective:

a)comunicarea orala: ascultarea si vorbirea;

b)comunicarea scrisa: lectura si scrisul.

1.Continuturi lingvistice in ciclul primar

Dam mai jos o schema privind continuturile pe care le vor dobandi elevii in decursul invatarii organizate in scoala a limbii:

A. FONETICA

1. Fonem (cea mai mica unitate fonetica, din care se alcatuieste forma cuvintelor). Ex: t, a, b, l, a;

Litera (semnul grafic cu care se noteaza, in general, un fonem)

Sistemul fonologic al limbii

a) vocalele: a,e,i,o,u,a,i,a;

b) consoanele: b,c,d,f,g,h,j,k,l,m,n,p,r,s,s,t,t,v,w,x,y,z;

Aspecte particulare

a)      diftongi, triftongi, hiat;

b)      grupuri de litere si pronuntarea lor:ce, ci ge, gi, che, chi, ghe, ghi, k, x;

c)      accentul si intonatia.

B. LEXICUL

1. Componenta:

a) fondul principal de cuvinte;

b) masa vocabularului:

- neologisme;

- regionalisme;

- arhaisme;

- limbaj stiintific;

- limbaj tehnic;

- limbaj argotic;

- limbaj de jargon.

2. Imbogatirea vocabularului:

- derivarea cu sufixe;

- derivarea cu prefixe;

- compunerea prin alaturare;

- compunerea prin juxtapunere;

- compunerea prin abreviere;

- schimbarea valorii gramaticale.

3. Sensul cuvintelor:

- de baza;

- secundar;

- figurat.

C. GRAMATICA

1. Morfologia (parti de vorbire):

- substantivul (felul, genul, numarul);

- adjectivul (felul, acordul cu substantivul);

- numeralul (felul);

- pronumele (personal, de politete);

- verbul (felul, timpul);

- adverbul;

- articolul;

- prepozitia;

- conjunctia;

- interjectia.

2. Sintaxa (parti de propozitie)

- predicatul;

- subiectul;

- atributul;

- complementul.

D.STILISTICA

1. stilul cotidian (limbajul comun);

2. stilul literar (beletristic);

3. stilul functional (utilitar);

4. stilul administrativ;

5. stilul stiintific;

6. stilul publicistic.

Obiectivele educationale au menirea de a stabili, la nivelul copiilor, deprinderi, capacitati automatizate astfel incat invatarea limbii si literaturii romane sa aiba un caracter comunicativ-functional . Dobandirea capacitatii de vorbire corecta si coerenta se realizeaza prin invatarea regulilor de functionare a limb De asemenea, in conformitate cu cerintele Programei de limba si literatura romana pentru invatamantul primar, invatarea are in vedere formarea capacitatii de comunicare in procesul de vorbire efectiva, excluzand aspectele teoretice de dragul teoriei. Nimic nu este necesar sa incarce memoria elevilor, daca nu ii este de folos in activitatea de comunicare corecta prin limbaj. Este una din noutatile prioritare ale Curriculum-ului National de invatare a comunicarii prin intermediul limbii romane si de promovare a modelului utilitar, functional.

2. Invatarea interactiv-creativa

1. Ce este invatarea interactiv-creativa?

Invatarea interactiv-crativa este un proces evolutiv, care are la baza receptivitatea fata de experientele noi, cautate si rezolvate prin explorare, deductie, analiza, sinteza, generalizare, abstractizare, concretizare, punand accentul pe realizarea conexiunilor intre sensuri si solicitand o profunda implicare intelectuala, psihomotorie, afectiva si volutionala.

In cadrul invatarii interactiv-crative, elevul descopera, imagineaza, construieste si redefineste sensurile, filtrandu-le prin prisma propriei personalitati si solicitand procesele psihice de gandire si creatie. Ea apare ca urmare a eforturilor individuale si colective, al interactiunii educatului cu ceilalti, bazandu-se pe schimburile sociale in dobandirea noului. Dezvoltand acest tip de invatare, cadrele didactice stimuleaza elevii sa devina capabili sa elaboreze proiecte personalizate de invatare, sa-si asume responsabilitatea desfasurarii invatarii, constientizand, aplicand, (auto)evaluand, gestionand si dobandind progresiv autonomie in propria formare.

Invatarea interactiv-creativa pune accentul pe invatarea prin descoperire, pe invatarea prin efort propriu, independent sau dirijat; pune accent mai ales pe echipamentul intelectual operatoriu, pe gandire si imaginatie creatoare, ,, invatarea prin descoperire asigura insusirea activa si trainica a cunostintelor"; procesele de asimilare si intelegere fiind mai atractive ea are o valoare formativa mai mare, favorizand dezvoltarea atitudinilor si spiritului investigativ si inventiv, flexibilitatea si productivitatea gandirii, a curiozitatii organizate, a motivasiei complexe si a creativitat

Interactivitatea presupune interrelationarea, directa sau mediata, cu ceilalti, cu cadrul didactic si colegii si procese de actiune transformativa asupra materialului de studiu.

Creativitatea solicita procese de combinare, de conversie, de imaginare si restructurare continua a datelor, prin situarea celui care invata si situatii problematice care necesita rezolvare. Avem invatare creativa atunci cand elevul dobandeste o experienta noua prin propriile puteri, descoperind-o si exersand-o in cadre problematice divergente. Interactivitatea presupune creativitate, in timp ce creativitatea poate fi individuala sau de grup.

2. Modalitati de stimulare a creativitatii si a activismului in procesul didactic

Stimularea activismului si a creativitatii in scoala presupune favorizarea unui mediu de invatare interactiv, incitator si dinamic. Invatarea prin cooperare asiguradezvoltarea unui camp de relatii optime manifestarii creatoare si active a elevului in clasa.

Conditiile si situatiile specifice care pot duce la dezvoltarea spiritului investigativ, a gandirii divergente, a atitudinii creative si active in scoala pot fi considerate urmatoarele:

1. incurajarea elevilor sa puna cat mai multe intrebari;

2. limitarea constrangerilor si a factorilor care produc frustrare;

3. stimularea comunicarii prin organizarea de discutii si dezbateri intre elevi, intre profesori si elevi;

4. activizarea elevilor prin solicitarea lor de a opera cu idei, concepte, obiecte in vederea reconsiderarii acestora si a emiterii de noi variante;

5. cultivarea independentei cognitive, a spontaneitatii si a autonomiei in invatare;

6. stimularea spiritului critic constructiv, a capacitatii de argumentare si de cautare a alternativelor;

7. favorizarea accesului la cunoastere prin forte proprii, stimuland atitudinea reflexiva asupra propriilor demersuri de invatare.

Conduita creativa a cadrului didactic este unul din factorii care asigura dezvoltarea potentialului crativ al elevilor. Predara, ca proces creativ, presupune ca profesorul sa medieze intre elev si lumea ce inconjoara. El trebuie nu numai sa organizeze spatiul si activitatea, ci si sa participe alaturi de elevi la elaborarea cunostintelor; sa serveasca drept model in legaturile interpersonale si sa incurajeze interactiunile cooperante dintre elevi; sa-i indrume cum sa-si foloseasca timpul, spatiul, echipamentul si alte materiale; sa ajute individul sau grupul sa extraga din experiente informatiile necesare, valorile si sa le interpreteze si evalueze.

Atmosfera creata in clasa de catre profesor constituie un factor care influenteaza comportamentul de invatare al elevului. Instaurarea unui climat favorabil unei conlucrari fructuoase intre profesor si elevi, a unui climat caracterizat printr-o tonalitate afectiva, pozitiva, de exigenta si intelegere, de responsabilitate, reprezinta o conditie principala ce trebuie realizata in lectie.

Cadrul didactic creativ ofera posiblitatea elevilor de a-si spine parerea intr-o atmosfera neautoritara, promovand o atitudine deschisa, prietenoasa, elastica, pozitiva si receptiva, apreciind ideile bune ale elevilor si neridiculizand nereusitele. El ingaduie elevului sa-si manifeste curiozitatea , indecizia, interesul pentru schimbul de informat Climatul spornic de lucru este facilitat de faptul ca invatatorul trateaza de fiecare data intrebarile elevilor cu interes, respecta opiniile celorlalti, intareste constant convingerea elevilor ca pot emite idei valoroase, antrenandu-i in procesul de evaluare, comunicandu-le criteriile de evaluare si oferindu-le timpul necesar exersarii propriilor capacitati. Pentru a stimula activismul si crativitatea elevului, cadrul didactic insusi trebuie sa fie un tip creativ si activ, sa manifeste un comportament si o atitudine pozitiva in acest sens.

Importanta in dezvoltarea creativitatii si a activismului in invatare este stimularea efortului personal al elevului, stimularea tendintei acestuia de a aduce o contributie proprie, de a fi original, inventiv, creativ. Misiunea cadrului didactic nu inceteaza odata cu terminarea lectiei, ci se manifesta si dincolo de cadrele acesteia. El trebuie sa cunoasca potentialul creativ al fiecarui elev si modalitatile de stimulare, sa sesizeze manifestarile creative ale elevilor in afara orelor de clasa, in activitatile extrascolare, sa-l faca pe elev constient de propriile capacitati si sa le dezvolte capacitatea si obisnuinta autoevaluar

Un rol important in crearea unui climat propice stimularii si dezvoltarii unei invatari intractiv-creative il detine atitudinea cadrelor didactice fata de creativitatea elevilor si de posibilitatile acestuia de a se descurca in situatii problematice, implicandu-se activ. Aspiratiile elevilor, valorile morale si intelectuale pretuite de invatator actioneaza asupra personalitatii aflate in formare. Ceea ce va pretui si va promova cadrul didactic va pretui si va dezvolta si elevul in mod mai mult sau mai putin constient.

3. Profilul elevului activ si creativ

Elevul activ si creativ este cel care devine coparticipant - alaturi de cadrul didactic - la propria formare si coresponsabil de realizarea si efectele procesului de invatare. Asumandu-si rolul de actor in actul educativ, el isi proiecteaza eficient proiectul de invatare personalizat, isi construieste cunoasterea, asumandu-si riscuri, constientizand eforturile necesare, alegandu-si strategiile de invatare, gestionandu-si timpul si apeland la evaluari formatoare. Elevul activ si creativ da dovada de multa indrazneala in aprecierea critica a unui produs, de independenta in abordarea si analiza problemelor, de spirit de contraargumentare, de libertate in manifestarea comportamentala generala. De multe ori, comportamentul lui la ore devine deranjant pentru unii profesori mai conservatori.

Profilul elevului creativ si dinamic se refera la acele trasasturi care dovedesc capacitatea de a se detasa de informatii, de a se misca liber in sfera cunostintelor, manifestand initiativa si spirit independent. Persoanele creative au un nivel superior de aspiratii, au interese variate, manifesta o vie si permanenta curiozitate, iesind din sablon, punand in discutie probleme interesante . Elevul cu potential creativ inalt are incredere in fortele proprii si este capabil de o corecta aotoevaluare, in relatiile cu cei din jur manifesta comportamente controlate, vrand sa ofere o buna imagine atat in fata cadrelordidactice cat si in fata colegilor.

4. Factorii care blocheaza creativitatea

O cale de stimulare si antrenare a creativitatii si a participarii active a elevilor o constituie, inainte de toate, identificarea blocajelor, a barierelor, a factorilor inhibatori.

Sidnez Shore (1990) a inventat trei tipuri de blocaje ale creativitatii: emotionale, culturale, perceptive.

Analizand barierele individuale in derularea cu eficienta a raporturilor interumane necesare cooperarii si colaborarii, E. Limbos (1994) vorbeste despre:

- bariere legate de contextul socio-cultural;

- bariere datorate atitudinilor individualiste;

- bariere datorate fricii endemice;

- bariere referitoare la relatia individ-grup.

Dintre factorii care inhiba creativitatea amintim:

- accentul exagerat pe competitie sau pe cooperare inhiba libertatea de exprimare creativa a elevului;

- conformismul, ca presiune din exterior, de supunere la norme, si din interior, ca tendinta de acceptare a acestora;

- ridiculizarea ideilor elevilor;

- stilul autoritar al cadrului didactic;

- sistemul de evaluare etc.

3. Metode activ-participative utilizate in studierea limbii romane

Cuvantul metoda are  ca origine grecescul methodos (metha-catre, odos-cale) insemnand ,,cale de urmat'' pentru gasirea adevarului.

Metoda de invatamant reprezinta o modalitate de actiune, un instrument cu ajutorul caruia elevii, sub indrumarea institutorului sau in mod independent isi insusesc si aprofundeaza cunostinte, isi formeaza si dezvolta priceperi si deprinderi intelectuale si practice, aptitudini, atitudini.

Metodologia didactica cuprinde ansamblul metodelor si procedeelor didactice utilizate in procesul de invatamant.

Pentru formarea si dezvoltarea capacitatilor de citire/lectura, scriere, vorbire si ascultare, se impune utilizarea unei metodologii didactice. Metodologia didactica se refera ,,la un sistem de tehnici, metode si procedee didactice de optimizare a activitatii de predare, invatare si evaluare''. Principalul element al conceptului, de la care si deriva este metoda de invatamant. In didactica moderna, se apreciaza ca ,,metodele sunt instrumente cu ajutorul carora elevii, sub indrumarea institutoarei sau in mod independent progreseaza in actiunea de cunoastere si de formare a priceperilor si deprinderilor intelectuale si practic''(M. Ionescu).

3.1.Taxonomia metodelor didactice

metode de comunicare orala:

expozitive: expunerea, povestirea, descrierea, explicatia, prelegerea, prelegerea interactiva, cursul;

conversative: conversatia, discutia, dezbaterea, colocviul, Phillips 66, brainstorming.

metode de comunicare scrisa: lectura explicativa, munca cu manualul sau cartea;

metode de autocomunicare: reflectia personala, introspectia, jurnalul;

metode de cercetare a realitatii: observatia, experimentul, descoperirea, munca in grup, demonstratia, modelarea;

metode de actiune: exercitiul, algoritmizarea, lucrari practice, studiu de caz, proiectul, portofoliul, simularea, modelarea, jocuri;

metode asistate: IAC (M. Ionescu, 2003)

Sistemul metodelor de predare-invatare

de comunicare: descrierea, explicatia,prelegerea, instructajul,conversatia,discutia colectiva, problematizarea, lectura explicativa, mass-media, reflectia;

* de explorare: observatia, experimentul, studiul de caz, anchete, demonstratia, modelarea;

de actiune: exercitiul, lucrari practice, aplicatia teoretica, proiecte, jocuri;

de rationalizare: algoritmul, instruirea programata, instruirea asistata de calculator.

Exista o clasificare a metodelor de invatamant, dupa cum urmeaza:

Metode de transmitere si insusire a cunostintelor:

metode de comunicare orala- expozitiva: expunerea, expunerea cu oponent, povestirea, descrierea, explicatia, informarea, prelegerea scolara, prelegerea-dezbatere, conferinta-dezbatere, cursul magistral;

metode de comunicare orala conversativa: conversatia, discutia, dezbaterea, asaltul de idei, colocviul;

metoda problematizarii;

metode de comunicare scrisa: lectura explicativa, lectura dirijata, activitatea cu manualul;

metode de comunicare la nivelul limbajului intern: reflectia personala, introspectia.

Metode de cercetare a realitatii:

metode de cercetare directa a realitatii: observatia sistematica si independenta, experimentul, abordarea euristica, invatarea prin descoperire;

metode de cercetare indirecta: abordare euristica, invatarea prin descoperire ( in plan mintal), demonstratia, modelarea.

Metode bazate pe actiunea practica:

metode de actiune reala: exercitiul, rezolvarile de probleme, algoritmizarea, lucrarile practice, studiul de caz, proiectul/tema de cercetare;

metode de actiune simulata: jocuri didactice, jocuri de simulare, jocuri de roluri.

Instruirea si autoinstruirea asistate de calculator

O buna parte din aceste metode, se pot utiliza in invatamantul primar pentru invatarea diferitelor componente ale Limbii si literaturii romane. Astfel pentru invatarea si dezvoltarea vorbirii se utilizeaza metodele de comunicare, jocurile didactice, pentru invatarea scrierii se utilizeaza exercitiul, pentru exersarea lecturii-citirii se foloseste metoda lecturii explicative. Pentru formarea si dezvoltarea oricarei capacitati se poate si se recomanda utilizarea unui complex de metode si procedee; unele metode, cum este si lecturaexplicativa, au nevoie de sprijinul altora pentru a avea eficienta scontata. Totusi, se poate aprecia ca metoda lecturii/citirii explicative este o metoda specifica invatarii si exersarii citirii, adica este o metoda specifica disciplinei Limba si literatura romana.

3.2. Metode si tehnici de grup

Specific metodelor interactive de grup este faptul ca ele promoveaza interactiunea dintre mintile participantilor, dintre personalitatile lor, ducand la o invatare mai activa si cu rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determina indentificarea subiectului cu situatia de invatare in care acesta este antrenat, ceea ce duce la transformarea elevului in stapanul propriei transformari si formari. Interactivitatea presupune atat cooperarea- definita drept ,,forma motivationala a afirmarii de sine, incluzand activitatea de avansare proprie, in care individul rivalizeaza cu ceilalti pentru dobandirea unei situatii sociale sau a superioritatii" - cat si competitia, activitate orientata social, in cadrul careia individul colaboreaza cu ceilalti pentru atingerea unui tel comun.

In conditiile indeplinirii unor sarcini simple, activitatea de grup este stimulativa, generand un comportament contagios si o stradanie competitiva; in solutionarea sarcinilor complexe, rezolvarea de probleme, obtinerea solutiei corecte e facilitata de emiterea de ipoteze multiple si variate. Interactiunea stimuleaza efortul si productivitatea individului si este importanta pentru autodescoperirea propriilor capacitati si limite, pentru autoevaluare.

Avantajele interactiunii:

in conditiile indeplinirii unor sarcini simple, activitatea de grup este stimulativa, generand un comportament contagios si o stradanie competitiva; in rezolvarea sarcinilor complexe, rezolvarea de probleme, obtinerea solutiei corecte e facilitata de emiterea de ipoteze multiple si variate;

stimuleaza efortul si productivitatea individului; exista o dinamica intergrupala cu influente favorabile in planul personalitatii;

subiectii care lucreaza in echipa sunt capabili sa aplice si sa sintetizeze cunostintele in moduri variate si complexe, invatand in acelasi timp mai temeinic decat in cazul lucrului individual;

dezvolta capacitatile elevilor de a lucra impreuna - componenta importanta pentru viata si pentru activitatea lor profesionala viitoare;

dezvolta inteligentele multiple, capacitati specifice inteligentei lingvistice (ce implica sensibilitatea de a vorbi si de a scrie, include abilitatea de a folosi efectiv limba pentru a se exprima retoric, poetic si pentru a-si aminti informatiile), inteligentei logico-matematice (ce consta in capacitatea de a analiza logic problemele, de a realiza operatii matematice si de a investiga stiintific sarcinile, de a face deductii), inteligenta spatiala (capacitatea de a crea reprezentari nu doar vizuale), inteligenta interpersonala (capacitatea de a intelege intentiile, motivatiile, dorintele celorlalti), inteligenta intrapersonala (capacitatea de autointelegere, autoapreciere corecta a propriilor sentimente, motivatii, temeri), inteligenta naturalista (care face omul capabil sa recunoasca, sa clasifice si sa se inspire din mediul inconjurator), inteligenta morala (preocupata de reguli, comportament, atitudini);

stimuleaza si dezvolta capacitati cognitive complexe (gandirea divergenta, gandirea critica, gandirea laterala - capacitatea de a privi si a cerceta lucrurile in alt mod, de a relaxa controlul gandirii);

munca in grup permite impartirea sarcinilor si a responsabilitatilor in parti mult mai usor de realizat; timpul d solutionare a problemelor este de cele mai multe ori mai scurt in cazul lucrului in grup decat atunci cand se incearca gasirea rezolvarilor pe cont propriu;

cu o dirijare adecvata, invatarea prin cooperare dezvolta si diversifica priceperile, capacitatile si deprinderile sociale ale elevilor;

interrelatiile dintre membrii grupului, emulatia, sporeste interesul pentru o tema sau o sarcina data, motivand elevii pentru invatare;

lucrul in echipa ofera posibilitatea de a-si impartasi parerile, experienta, ideile, strategiile personale de lucru, informatiile;

se reduce la minim fenomenul blocajului emotional al creativitat

Invatamantul modern preconizeaza i metodologie axata pe actiune, operatorie, deci pe promovarea metodelor interactive care sa solicite mecanismele gandirii, ale inteligentei, ale imaginatiei si creativitat ,,Activ" este elevul care ,, depune efort de reflectie personala, interioara si abstracta, care intreprinde o actiune mintala de cautare, de cercetare si de redescoperire a adevarurilor, de elaborarea a noilor cunostinte. Structurile autoritare dintr-un grup sau piedicile impotriva comunicarii pot foarte bine limita participarea activa a anumitor membrii la o actiune coordonata.

Dupa functia didactica principala, putem clasifica metodele si tehnicile interactive de grup astfel:

Metode de predare-invatare interactiva in grup:

Incidentul critic;

Phillips 6/6;

Tehnica 6/3/5;

Controversa creativa;

Fishbowl (tehnica acvariului);

Tehnica focus grup;

Patru colturi(Four corners);

Metoda Frisco;

Sinectica;

Buzz-groups;

Metida Delphi;

Metode de cercetare:

Tema sau proiectul de cercetare in grup;

Experimentul pe echipe;

Portofoliul de grup;

Valentele formativ-educative ale metodelor interactive de invatare in grup

Valentele formativ-educative care recomanda aceste metode interactive ca practici de succes atat pentru invatare cat si pentru evaluare sunt urmatoarele:

stimuleaza implicarea activa in sarcina a elevilor, acestia fiind mai constienti de responsabilitatea ce si-o asuma;

exerseaza capacitatile de analiza si de luare a deciziilor oportune la momentul potrivit, stimulat, initiativa tuturor elevilor implicati in sarcina;

asigura o mai buna punere in practica a cunostintelor, exersarea priceperilor si capacitatilor in variate contexte si situatii;

unele dintre ele, cum ar fi portofoliul, ofera o perspectiva de ansamblu asupra activitatii elevului pe o perioada mai lunga de timp, depasind neajunsurile altor metode traditionale de evaluare cu caracter de sondaj si materie si intre elevi;

asigura un demers interactiv al actului de predare-invatare-evaluare, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificand si stimuland potentialul creativ si originalitatea acestuia;

descurajeaza practicile de speculare sau de invatare doar pentru nota.

3.3.Metode alternative de evaluare  in ciclul primar

Un proces de invatamant modern se cere astfel organizat incat sa ajute elevii sa prezinte cunostintele intr-o forma personala si sa caute singuri solutii originale de rezolvare a situatiilor.

Invatamantul, in loc sa se limiteze la predarea propriu-zisa, trebuie sa ridice probleme, sa-ncante interesele elevilor, sa dirijeze pe nesimtite gandirea lor, sprijinind orice idee noua. Elevii, in loc sa asculte, cauta, incearca, in loc sa inregistreze fac investigatii, in loc sa memoreze cele audiate descopera, formuleaza si trag concluzii, in loc sa memoreze cele audiate descopera, formuleaza si trag concluzii, in loc sa relateze fidel expun propriile deductii, aduc argumente si exemple.

Preocuparea continua a practicienilor din domeniul educatiei de a gasi si valorifica noi tehnici si metode de evaluare, in special pentru masurarea acelor obiective apariinand domeniului afectiv, mai greu cuantificate prin metodele clasice de evaluare, s-a concretizat in identificarea si utilizarea unor metode si instrumente de evaluare care pot prezenta o veritabila alternativa.

1.OBSERVAREA SISTEMATICA A ACTIVITATII SI A COMPORTAMENTULUI ELEVILOR

Aceasta metoda ofera invatatorilor informatii privind performantele elevilor din perspectiva capacitatii lor de actiune si de relationare, a competentelor si abilitatilor care dispun.

Metoda consta in observarea elevului in mod sistematic, fiind orientata spre anumite aspecte in cadrul tuturor disciplinelor de invatamant. Metoda poate insoti celelalte metode de evaluare, completand concluziile la care conduc acestea.

Anexa nr. 1 - Fisa de observatie

2. INVESTIGATIA

Reprezinta o posibilitate pentru  elev de a aplica in mod creativ cunostintele insusite in situatii noi si variate, pe parcursul uneia sau al mai multor ore de curs. La ciclul primar, metoda investigatiei se foloseste doar la nivelul unor elemente ale sale prin care se solicita capacitatea elevului de a colecta si organiza informatii si de a realiza un tabel, un grafic, un desen sau un text ca rezultat al muncii de investigare.

Metoda se aplica in mod deosebit la disciplina Stiinte.

3. PROIECTUL

Reprezinta o activitate mai ampla decat investigatia.

Proiectul se initiaza in clasa prin definirea si intelegerea sarcinii, eventual si prin inceperea rezolvarii acestuia, se continua acasa pe parcursul catorva zile sau saptamani, timp in care elevul se consulta permanent cu invatatorul - si se incheie tot in clasa prin prezentarea in fata colegilor a unui raport asupra rezultatelor obtinute si a produsului realizat.

Proiectul ca instrument de evaluare: se desfasoara pe o perioada de timp de cateva zile sau saptamani; incepe in clasa prin precizarea temei, definirea si intelegerea sarcinilor de lucru, continua in clasa si acasa si se incheie in clasa prin prezentarea unui raport despre rezultatul obtinut si expunerea produsului realizat

Proiectul:

poate lua forma unei sarcini de lucru individuale sau de grup;

- trebuie organizat riguros in etape, ca orice munca de cercetare;

faciliteaza transferul de cunostinte prin conexiuni interdisciplinare;

Metoda proiectului presupune parcurgereaunor pasi, de la pregatirea acestuia, la evaluare:

Pregatirea proiectului - invatatorul impreuna  cu elevii vor decide cateva repere care se pot formula prin intrebari ce pot dirija dimensiunea evaluativa:

a)      Pe ce se va centra demersul evaluativ:

- pe produs final?

- pe proces?

- pe ambele?

b)      ce rol va avea invatatorul:

- consilier permanent al invatatorului?

- doar evaluator final?

- coordonator al intregii activitati?

c) Care este statutul resurselor implicate in derularea proiectului:

- sunt puse de la inceput la dispozitia elevului?

- sunt identificate pe parcurs?

- sunt comune pentru toti elevii?

d) Exista o anumita structura:

- propusa?

- impusa de invatator?

- aleasa de elevi?

e) Exista nist caracteristici ale produsului final obligatorii pentru toti elevii?

2. Stabilirea ariei de interes si a tematicii proiectului - discutata si negociata intre invatator si elevi. (Trebuie sa fie adecvata relevantei scopului si obiectivelor pe care proiectul si le propune din perspectiva specificului disciplinei respective).

3. Stabilirea premiselor initiale, cadrul conceptual, metodologic, datele generale ale investigatiei, tipul de informatii de care au nevoie. Elevul poate sa-si stabileasca un set de intrebari esentiale care vor fixa elementele cheie ale proiectului.

4. Identificarea si selectarea resurselor materiale (altele decat cele date suport).

5. Precizarea elementelor de continut ale proiectului (pentru prezentarea in scris sau orala);

- pagina de titlu (tema, autorii/autorul, clasa, scoala, perioada de elaborare);

- cuprinsul (titlurile capitolelor, subcapitolelor, subtemelor etc);

- argumentul;

- dezvoltarea elementelor de continut (pliante, postere, diagrame, citate, desene, cantece);

- concluzii (elemente de referinta desprinse din studiul temei);

- bibliografia;

- anexe (toate materialele importante rezultate).

Folosind aceasta metoda de evaluare interdisciplinara am pus elevul sa caute, sa sintetizeze, sa asocieze, sa compare si nu in ultimul rand, sa-si scoata din ,,cutiutele" mintii lor cunostintele, indiferent la ce disciplina au fost dobandite.

4. PORTOFOLIUL

Este un instrument complex de evaluare care consta intr-o colectie de materiale elaborate in timp, grupate intr-un set, de obicei o mapa, cu un cumul de produse ale activitatii elevului autor.

Portofoliul este o adevarata ,,carte de vizita" a elevului si urmareste procesul inregistrat de acesta, nu numai in ceea ce priveste cunostintele achizitionate, ci si atitudinea acestuia.

Anexa nr.2 - Portofoliul elevului

5. AUTOEVALUAREA

Metoda urmareste educarea elevilor de a se autocontrola si autoaprecia, in raport cu sine si in raport cu coleg Autoevaluarea trebuie facuta sub atenta indrumare a invatatorului.

Elevii, descoperindu-si erorile si corectandu-le, fac un exercitiu de invatare. Metodele alternative imbina procedeele, atitudini si comportamente sau insotesc celelalte metode de evaluare, completandu-le.

3.4.Metode si tehnici de predare-invatare

Tehnica palariilor ganditoare

Este o tehnica interactiva, de stimulare a creativitatii participantilor care se bazeaza pe interpretarea de roluri in functie de palaria aleasa. Sunt 6 palarii ganditoare, fiecare avand cate o culoare: alb, rosu, galben, verde, albastru si negru.

Membrii grupului isi aleg palariile si vor interpreta astfel rolul precis, asa cum considera mai bine. Rolirile se pot inversa, participantii sunt liberi sa spuna ce gandesc, dar sa fie in acord cu rolul pe care il joaca. Culoarea palariei este cea care defineste rolul. Astfel:

Palaria alba:

ofera o privire obiectiva asupra informatiilor;

este neutra;

este concentrata pe fapte obiective si imagini clare;

sta sub semnul gandirii obiective.

Palaria rosie:

da frau liber imaginatiei si sentimentelor;

ofera o perspectiva emotionala asupra evenimentelor;

rosu poate insemna si supararea sau furia;

descatuseaza starile afective.

Palaria neagra:

exprima prudenta,  grija, avertismntul, judecata;

ofera o perspectiva intunecoasa, trista, sumbra asupra situatiei in discutie;

este perspectiva gandirii negative, pesimiste.

Palaria galbena:

ofera o perspectiva pozitiva si constructiva asupra situatiei;

culoarea galbena simbolizeaza lumina soarelui, stralucirea, optimismul;

este gandirea optimista, constructiva pe un fundament logic.

Palaria verde:

exprima ideile noi, stimuland gandirea creativa;

este verdele proaspat al ierbii, al vegetatiei, al abundentei;

este simbolul fertilitatii, al productiei de idei noi, inovatoare.

Palaria albastra:

exprima controlul procesului de andire;

albastru a rece; este culoarea care este deasupra tuturor, atotvazator si atotcunoscator:

supravegheaza si dirijeaza bunul mers al activitatii;

este preocuparea de a controla si de a organiza.

Participantii trebuie sa cunoasca foarte bine semnificatia fiecarei culori si sa-si reprezinte fiecare palarie, gandind din perspectiva ei. Nu palaria in sine conteaza, ci ceea ce semnifica ea, ceea ce induce culoarea fiecareia.

Cele 6 palarii ganditoare pot fi privite in perechi:

Palaria alba - palaria rosie

Palaria neagra - palaria galbena

Palaria verde - palaria albastra

Cum trebuie sa se comporte cel care ,,poarta" una din cele 6 palarii ganditoare:

Palaria alba - rezumat:

Cel ce poarta palaria alba trebuie sa-si imagineze un computer care ofera informatii si imagini atunci cand i se cer. Calculatorul este neutru si obiectiv. Nu ofera interpretari si opin Cand ,,poarta" palaria alba, ganditorul trebuie sa imite computerul si sa se concentreze strict pe problema discutata, in mod obiectiv si sa relateze exact datele. Ganditorul palariei este disciplinat si direct. Albul (absenta culorii) indica neutralitatea.

Palaria rosie - rezumat:

Purtand palaria rosie, ganditorul poate spune asa: ,,Asa simt eu in legatura cu."Aceasta palarie legitimeaza emotiile si sentimentele ca parte integranta a gandir Ea face posibila vizualizarea, exprimarea lor. Palaria rosie permite ganditorului sa exploreze sentimentele celorlalti participanti la discutie, intrebandu-i care este parerea lor ,,din perspectiva palarieie rosii", adica din punct de vedere emotional si afectiv. Cel ce priveste din aceasta perspectiva nu trebuie sa-si justifice feeling-urile si nici sa gaseasca explicatii logice pentru acestea.

Palaria neagra -rezumat:

Este palaria avertisment, concentrata in special pe aprecierea negativa a lucrurilor. Ganditorul palariei negre puncteaza ce este rau, incorect si care sunt erorile. Explica ce nu se potriveste si de ce ceva nu merge; care sunt riscurile, pericolele, greselile demersurilor propuse. Nu este o argumentare ci o incercare obiectiva de a evidentia elementele negative. Se pot folosi formulari negative, de genul: ,,Dar daca nu se potriveste cu." ,,Nu numai ca nu merge, dar nici nu.".

Ganditorul nu exprima sentimente negative, acestea apartinand palariei rosii, dupa cum aprecierile pozitive sunt lasate palariei galbene. In cazul unor idei noi, palaria galbena trebuie folosita inaintea palariei negre.

Palaria galbena - rezumat:

Este simbolul gandirii pozitive si constructive, al optimismului. Se concentreaza asupra aprecierilor pozitive, asa cum palaria neagra erau specifice cele negative. Exprima speranta; are in vedere beneficiile, valoarea informatiilor si a faptelor date. Ganditorul palariei galben lupta pentru a gasi suporturi logice si practice pentru aceste beneficii si valori. Ofera sugest Propuneri concrete si clare. Cere un efort de gandire mai mare.

Beneficiile nu sunt sesizate intotdeauna rapid si trebuie cautate. Ideile creative oferite sub palaria verde pot constitui material de studiu sub palaria galbena. Nu se refera la crearea de noi idei sau solutii, acestea fiind domeniul palariei verzi.

Palaria verde - rezumat:

Simbolizeaza gandirea creativa. Verdele exprima fertilitatea, renasterea, valoarea semintelor.Cautarea alternativelor este aspectul fundamental al gandirii sub palaria verde. Este folosita pentru a ajunge la noi concepte si noi perceptii, noi variante, noi posibilitati. Gandirea laterala este specifica acestui tip de palarie. Cere un efort de creatie.

Palaria albastra - rezumat:

Este palaria responsabila cu controlul demersurilor desfasurate. E gandirea despre gandirea nevoita sa exploreze subiectul. Palaria albastra este dirijorul orchestrei si cere ajutorul celorlalte palar Ganditorul palariei albastre defineste problema si conduce intrebarile, reconcentreaza informatiile pe parcursul activitatii si formuleaza ideile principale si concluziile la sfarsit. Monitorizeaza jocul si are an vedere respectarea regulilor.

Rezolva conflictele si insista pe construirea demersului gandir

Intrvine did cand in cand si de asemenea la sfarsit.

Poate sa atraga atentia celorlalte palarii, dar prin simple interject

Chiar daca are rolul conducator, este permis oricarei palarii sa-i adreseze comentarii si sugest

Cum se foloseste aceasta metoda:

Se impart cele 6 palarii ganditoare elevilor si se ofera cazul supus discutiei pentru ca fiecare sa-si pregateasca ideile. Palaria poate fi purtata individual - si atunci elevul respectiv ii indeplineste rolul - sau mai multi elevi pot raspunde sub aceeasi palarie. In acest caz, elevii grupului care interpreteaza rolul unei palarii ganditoare coopereaza in asigurarea celei mai bune interpretari. Ei pot purta fiecare cate o palarie de aceeasi culoare, fiind constienti de faptul ca:

Palaria albastra - clarifica

Palaria alba - informeaza

Palaria verde - genereaza ideile noi - efortul

Palaria galbena - aduce beneficii creative

Palaria neagra - identifica greselile

Palaria rosie - spune ce simte despre

Palariile ganditoare pot fi purtate pe rand de participanti sau toti subiectii antrenati in discutie pot fi sub aceeasi palarie in acelasi timp. Astfel se pot folosi formule de genul: ,,Hai sa incercam si palaria verde. Cautam idei noi." Sau  ,,Sa lasam palaria neagra, s-o probam pe cea galbena." Cineva care nu este incantat de ideea pusa in discutie, nu face nici un efort sa gaseasca elemente pentru dezvoltarea ei.

Utilizand tehnica palariilor ganditoare , ganditorul este provocat sa schimbe palariile, facilitandu-se astfel posibilitatea de exprimare, deoarece nu este constrans sa aiba doar o singura perspectiva.

O persoana entuziasmata de idee este rugata , ca sub palaria neagra, sa caute dificultatiile, neajunsurile.

Unele persoane sunt negativiste mai tot timpul. Cu sistemul palariilor ganditoare exista ocazia de a fi negativist la un moment dat (sub palaria neagra), iar in alt moment sa renunte la negativism, incercand o alta palarie (perspectiva) verde, de exemplu.

Indicatii pentru cel/cei ce poarta:

Palaria alba: - gandeste ca o foaie alba care este neutra si poarta informatii;

Foloseste intrebarile:

* Ce informatii avem?

* Ce informatii lipsesc?

* Ce informatii am vrea sa avem?

* Cum putem obtine informatiile?

Palaria rosie: - exprima-ti emotiile, temerile, intuitiile, sentimentele;

nu te justifica;

aprinde simtamintele.

Foloseste formulari de tipul:

Punandu-mi palaria rosie, uite cum privesc eu lucrurile.

Sentimentul meu e ca.

* Nu-mi place felul cum s-a procedat.

* Intuitia imi spune ca.

Palaria neagra: - judeca critic;

gandeste logic, negativ;

atentioneaza asupra a ceea ce nu poate fi facut, e nonprofitabil, riscant sau periculos.

Foloseste intrebarile:

* Care sunt erorile?

* Ce ne impiedica?

* La ce riscuri ne expunem?

* Ne permite regulamentul?

Palaria galbena: - gandeste optimist, logic si pozitiv;

exploreaza beneficiile si posibilitatile;

imagineaza-ti lumina si stralucirea soarelui.

Foloseste intrebarile:

* Care sunt obiectivele?

* Pe ce se bazeaza aceste idei?

* Care sunt beneficiile?

* Cum voi/ vom ajunge aproape de aceasta viziune (perspectiva)?

Palaria verde: - creaza noi optiuni, variante, resurse, structuri, metode, idei;

gandeste-te la vegetatia proaspata, la abundenta;

da frau liber imaginatiei.

Foloseste formulari de tipul:

* Sansa succesului este daca.

* Cum poate fi altfel atacata problema?

* Putem face asta si in alt mod?

* Gasim si o alta explicatie?

Palaria albastra: - controleaza procesul gandirii pentru ca aceasta sa devina mai productiva si organizeaza actiunea;

supervizeaza, sistematizeaza concluziile, comenteaza, dirijeaza si conduce catre pasul urmator;

Foloseste intrebarile:

* Putem sa rezumam punctele de vedere expuse?

* Care e urmatorul pas?

* Care sunt ideile principale?

* Sa nu pierdem timpul si sa ne concentram asupra., nu credeti?

Avantajele metodei ,,Palariilor ganditoare":

stimuleaza creativitatea participan-ilor, gandirea colectiva si individuala;

dezvolta capacitatile sociale ale participantilor, de intercomunicare si toleranta reciproca, de respect pentru opinia celuilalt;

incurajeaza si exerseaza capacitatea de comunicare a ganditorilor;

dezvolta competentele inteligentei lingvistice, inteligentei logice si inteligentei interpersonale;

este o tehnica usor de folosit, aplicabila unei largi categorii de varste;

poate fi folosita in diferite domenii de activitate si discipline;

este o strategie metacognitiva ce incurajeaza indivizii sa priveascaconceptele din diferite perspective;

determina si activeaza comunicarea si capacitatea de a lua decizii;

incurajeaza gandirea laterala, gandirea constructiva, complexa si completa;

Fiecare palarie ganditoare reprezinta un mod de gandire oferind o privire asupra informatiilor, sentimentelor, judecatilor, atitudinii pozitive, creativitatii, controlului.

Intr-o intrunire serioasa oamenii se presupune ca nu pun pe primul plan emotiile, dar de fapt ei le deghizeaza in argumente aparent logice. Tehnica palariilor ganditoare ofera posibilitatea participantilor, care purtand palaria rosie, sa-si exteriorizeze direct emotiile, sentimentele, intuitiile fara alte explicatii, lucru cunoscut de toti ceilalti membrii ai grupului. Este important sa poti sa comunici ceea ce simti despre ceva anume, fara a ofensa pe nimeni si fara a te simti stanjenit.

Palaria neagra este valoroasa pentru a evita greselile. Participantii la discutii entuziasmati, pot fi rugati la un moment dat sa-si puna palaria neagra (sau sa priveasca din acest punct de vedere). Daca se insista pe perspectiva negativa, e foarte usor de ,,ucis in fasa" ideile creative. Palaria neagra trebuie folosita mai bine dupa ce s-a folosit palaria verde si apoi sa fie urmata de palaria galbena.

Intr-o discutie obisnuita, de obicei, subiectul A are o parere diferita de subiectul B. fiecare cauta sa-si argumenteze propria parere si de multe ori fara o capacitate empatica.

Tehnica celor 6 palarii ganditoare ofera posibilitatea tuturor participantilor la discutii de a fi la un moment dat de aceeasi parte a baricadei, purtand aceeasi palarie.

Discutia devine astfel constructiva si efectele se vad imediat. Astfel, atat subiectul A cat si B, pot purta la un moment dat palaria neagra, in acelasi timp, pentru a descoperi pericolele, defectele, lipsurile, neajunsurile problemei pusa in discvutie. Apoi ambii pot purta palaria galbena pentru a explora beneficiile, schimband-o apoi cu cea verde pentru a fi deschisi tuturor variantelor.

In loc sa gandeasca in contradictoriu, dezvolta o explorare bazata pe cooperare.

Este adevarat ca unii oameni sunt mai buni decat altii intr-un anumit mod de gandire, ori se simt mai confortabili sub o anumita palarie;

Dar trebuie specificat ca palariile colorate nu eticheteaza pe nimeni (de exemplu: ,,Ionescu este ganditorul negru al grupului..", etc.). Este exact opusul scopului acestei metode.

Important este ca fiecare participant sa faca efortul de a folosi toate palariile.

Tehnica palariilor ganditoare este folosita pentru a determina indivizii sa-si schimbe perspectiva de gandire, sa ia in consideratie si alte puncte de vedere.

Tehnica: ,,Stiu/Vreau sa stiu/Am invatat

Este o madalitate de constientizare de catre elevi a ceea ce stiu sau cred ca stiu referitor la o problema si totodata a ceea ce nu stiu (sau sunt siguri ca nu stiu) si ar dori sa stie sau sa invete. Procedura este relativ simpla. Astfel, in faza de evocare elevilor li se cere sa inventarieze ideile pe care considera ca le detin cu privire la subiectul sau tema investigatiei ce va urma. Totodata ei noteaza si ideile despre care au indoieli sau ceea ce ar dori sa stie in legatura cu tema respectiva. Prin metode si tehnici adecvate elevii vor invata noile cunostinte, iar in faza de realizare a sensului intelegerii ei inventariaza noile idei asimilate.

Tehnica Ciorchinelui

Aceasta tehnica de predare - invatare incurajeaza elevii sa gandeasca liber si deschis. Ciorchinele este un brainstorming necesar, prin care se stimuleaza evidentierea legaturilor (conexiunea) dintre idei si este o modalitate de a construi sau de a realiza asocierea ideilor noi sau de a releva noi sensuri ale ideilor.

Tehnica Ciorchinelui presupune parcurgerea catorva pasi:

scrierea unui cuvant sau a unei propozitii - nucleu in mijlocul tablei sau a unei harti/ pagini de caiet;

scrierea unor cuvinte sau stigmate care au legatura cu tema pusa in discutie;

legarea cuvintelor sau ideilor propuse de stigma sau propozitia - nucleu initiala, stabilita ca punct de plecare, prin trasarea liniei care evidentiaza legatura dintre idei;

scrierea tuturor primelor idei care apar in mintea copiilor legate de tema sau problema propusa pana la expirarea timpului alocat acestei activitati sau pana la epuizarea tuturor ideilor care apar fulger in mintea copiilor.

Metoda invatarii in grupuri mici are trei etape:

prezentarea problemei (invatatorul preda o tema);

activitatea in grup (elevii organizati in grupuri de 3-4 membri discuta pe marginea unei teme predate, isi pun intrebari unii altora, compara si evalueaza raspunsurile, discutia continuand pana cand toti membrii grupului sunt convinsi ca stapanesc tema respectiva);

evaluarea realizata de invatator (se pun intrebari elevilor pentru a testa cunostintele insusite). Fiecare grup inregistreaza un anumit scor, rezultat din insumarea aprecierii progresului realizat de fiecare membru in raport cu performantele sale anterioare.

T.G.T. - TEAM / GAMES / TOURNAMENTS

(Metoda turneului intre echipe)

Aceasta metoda presupune invatarea prin colaborare si apoi aplicarea individuala a celor invatate intr-un joc competitiv. Ea ofera elevilor ocazia de a-si exersa deprinderile de colaborare in realizarea invatarii si totodata da posibilitatea formarii unor deprinderi sociale cum ar fi fairplay-ul. Metoda turneului intre echipe presupune parcurgerea a patru pasi:

formarea unor grupuri eterogene (elevi cu capacitati si abilitati diferite) denumite grupuri de baza sau initiale care desfasoara o activitate de invatare sau recapituleaza un continut de idei invatat anteriorcu scopul de consolidare a activitatilor si capacitatilor. Aceste grupuri de invatare desfasoara o activitate in comun pe o durata de timp indelungata;

reorganizarea clasei si constituirea unor echipe relativ omogene (elevi care au abilitati si capacitati similare si un potential de invatare apropiat) de obicei aceste echipe au cate trei membri;

desfasurarea unui joc competitiv sub forma unui turneu care consta in elaborarea unor raspunsuri la anumite intrebari (fiecare membru al echipei raspunde la acelasi numar de intrebari);

pentru fiecare raspuns corect se acorda cate un punct.

In incheierea jocului elevii revin la grupul initial cu un anumit punctaj acumulat se insumeaza scorurile inregistrate de fiecare membru al grupului obtinandu-se punctajul intregului grup.

Portofoliul -m odalitate alternativa de evaluare

Utilizarea metodelor alternative de evaluare incurajeaza crearea unui climat de invatare placut, relaxat, elevii fiind evaluati in mediul obisnuit de invatar, prin sarcini contextualizate: realizeaza experimente, alcatuiesc portofolii, elaboreaza proiecte, acestea fiind in acelasi timp sarcini de instruire si probe de evaluare. Prin aceste metode, evaluarea devine o modalitate de a sprijini/transforma procesul de predare-invatare, de a intari aspectele pozitive si de corectare rapida si eficienta a lacunelor. Metodele alternative de evaluare - proiectul, portofoliul, investigatia, autoevaluarea etc. permit dascalului sa analizeze direct activitatea elevului, sa evalueze procesul prin care se ajunge la anumite rezultate si nu numai rezultatele (produsele finale).

Portofoliul reprezinta ,,cartea de vizita" a elevului, prin care invatatorul poate sa-i urmareasca progredul - in plan cognitiv, atitudinal si comportamental - la o anumita disciplina, de-a lungul unui interval mai lung de timp (un semestru sau un an scolar).

Reprezinta un pact intre elev si invatatorul care trebuie sa-l ajute pe elev sa se autoevalueze. Invatatorul discuta cu elevul despre ce trebuie sa stie si ce trebuie sa faca acesta de-a lungul procesului de invatare. La inceputul demersului educativ se realizeaza un diagnostic asupra necesitatilor elevului de invatare pentru a stabili obiectivele si criteriile de evaluare. Diagnosticul este facut de profesor si ste discutat cu elevul implicat in evaluare.

lista continutului acestuia (sumarul, care include titlul fiecarei lucrari/fise etc., si numarul paginii la care se gaseste);

argumentatia care explica ce lucrari sunt incluse in portofoliu, de ce este importanta fiecare si cum se articuleaza intre ele intr-o viziune de ansamblu a elevului/grupului cu privire la subiectul respectiv;

lucrarile pe care le face elevul individual sau in grup;

rezumate;

eseuri;

articole,referate, comunicari;

fise individuale de studiu;

proiecte si experimente;

temele de zi cu zi;

problemele rezolvate;

rapoarte scrise - de realizare a proiectelor;

teste si lucrari semestriale;

chestionare de atitudini;

inregistrari, fotografii care reflecta activitatea desfasurata de elev individual sau impreuna cu colegii sai;

observatii pe baza unor ghiduri de observatii;

reflectiile proprii ale elevului asupra a ceea ce lucreaza;

autoevaluari scrise de elev sau de membrii grupului;

interviuri de ealuare;

alte materiale, harti cognitive, contributii la activitate care reflecta participarea elevului/grupului la derularea si solutinarea temei date;

viitoare obiective pornind de la realizarile curente ale elevului/grupului, pe baza intereselor si a progreselor inregistrate;

comentarii suplimentare si evaluari ale profesorului, ale altor grupuri de invatare si/sau ale altor parti interesate, de exemplu parintii;

Portofoliul se compune in mod normal dun materiale obligatorii si optionale, selectate de elev si/sau de profesor si care fac referire la diverse obiective si strategii cognitive. Asa cum afirma profesorul Ioan Cerghit, portofoliul cuprinde ,,o selectie dintre cele mai bune lucrari sau realizari personale ale elevului, cele care il reprezinta si care pun in evidenta progresele sale; care permit aprecierea aptitudinilor, telentelor, pasiunilor, contributiilor personale. Alcatuirea portofoliului este o ocazie unica pentru elev de a se autoevalua, de a-si descoperi valoarea competentelor si eventualele greseli. In alti termeni, portofoliul este un instrument care imbina invatarea cu evaluarea continua, progresiva si multilaterala a procesului de activitate si a produsului final.

Aceasta sporeste motivatia invatar" (Ioan Cerghit, 2002, p.315)

Tipuri de portofolii:

portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selectie a celor mai importante lucrari);

portofoliu de progres sau de lucru (contine toate elementele desfasurate pe parcursul activitatii);

portofoliul de evaluare (cuprinde obiective, strategii, instrumente de evaluare, tabele de rezultate etc.)

Evaluarea portofoliului incepe de obicei prin explicarea de catre invatator, la inceputul perioadei, a obiectivelor invatarii in perioada pentru care se va primi nota. Invatatorul si elevii cad de acord asupra produselor pe care trebuie sa le contina portofoliul si care sa dovedeasca indeplinirea obiectivelor invataruu (multi profesori le reamintesc aproape zilnic elevilor sa puna in portofoliu esantioane care sa le aminteasca mai tarziu de munca depusa).

Atunci cand elevul isi prezinta portofoliul, invatatorul realizeaza de obicei un interviu cu acesta, trecand in revista lucrarile anexate, analizand atitudinea lui fata de munca depusa, laudandu-l pentru lucrurile bune, si ajutandu-l sa se concentreze asupra aspectelor care trebuie imbunatatite.

Evaluarea acestor produse se face multicriterial. De exemplu, criteriul conformitatii la teoria predata poate fi completat cu cel al inovativitatii si originalitat Fiecare produs cuprins in portofoliu poate fi evaluat din punct de vedere cantitativ )numarul de pagini, de exemplu), dar mai ales calitativ: creativitatea produsului individual sau colectiv, elementele noi, punctele forte, etc. De asemenea evaluarea portofoliului va fi supusa evaluarii efectelor pe care acest gen de evaluare l-a avut asupra dezvoltarii personalitatii, a capacitatii de autoevaluare si a competentelor de intercomunicare.

Portofoliul reprezintaun element flexibil de evaluare, care, pe parcurs, poate sa includa si alte elemente catre care se indreapta interesul elevului si care doreste sa le aprofundeze.

Aceasta metoda alternativa de evaluare ofera fiecarui elev posibilitatea de a lucra in ritm propriu, stimuland implicarea activa in sarcinile de lucru si dezvoltand capacitatea de autoevaluare.

,,Raportul de evaluare" - cum il numeste I. T. Radu - are in vedere toate produsele elevilor si, in acelasi timp, progresul inregistrat de la o etapa la alta. El se substituie tot mai mult modului de realizare a bilan-ului rezultatelor elevului prin media aritmetica ,,saraca in semnificatii privind evolutia scolara a acestuia".

Cuprinzand obiectivele activitatii desfasurate de elev, o selectie a continuturilor, resursele folosite, gandurile elevilor asupra a ceea ce a lucrat, propriile concluzii de autoevaluare, materialele pot fi citite atat de profesor cat si de parinti sau colegi, fiind o sursa foarte buna de cunoastere a elevului care a lucrat la alcatuirea portofoliului.

Este o mapa deschisa in care tot timpul se mai poate adauga ceva, iar nota nu trebuie sa fie o presiune.

Evaluarea portofoliului se face prin aclificative acordate conform criteriilor de apreciere si indicilor stabiliti intr-un tabel de genul urmator:

Portofoliul reprezinta un veritabil ,,portret pedagogic" al elevului relevand nivelul general de pregatire, rezultatele deosebite obtinute, interesele si aptitudinile demonstrate, capacitatile formate, atitudinile, dificultatile in invatare intampinate, corelatiile interdisciplinare, resursele pentru o invatare ulterioara, disponibilitatile de comunicare si de lucru in echipa, gradul de implicare in sarcina de lucru, perseverenta si constiinciozitatea, trasaturile de personalitate.

Ce este portofoliul de grup?

Portofoliul de grup este o colectie organizata de lucrari/mostre din activitatea grupului, acumulate in timp, precum si monstre din lucrarile individuale ale membrilor grupului.

Elementele ce se pot regasi intr-un portofoliu de grup sunt urmatoarele:

coperta, care reflecta in mod creativ personalitatea grupului;

cuprinsul;

prezentarea grupului si a membrilor sai;

introducerea si argumentatia privind mostrele alese;

mostre care au necesitat cooperarea intre membrii grupului pentru a fi realizate;

observatii ale membrilor grupului privind modul de interactiune in timpul activitatii in comun;

autoevaluari ale membrilor grupului si evaluarea grupului de catre acestia;

mostre individuale revizuite pe baza feedbackului primit de la grup (compozitii, prezentari etc.)

autoevaluari ale membrilor grupului cu privire la calitatile si punctele slabe ale interactiunii sociale - modul in care au potentat eficienta grupului si au ajutat alti colegi sa invete;

o lista a viitoarelor obiective de invatare si deprinderi sociale pe care si le propun membrii grupului;

comentarii si feedback din partea profesorilor, metodistilor si a altor grupuri de studiu;

Forma pe care o poate imbraca portofoliul este fie o mapa cu documente, fie o cutie de carton in care se pot aduna: casete video, materiale, desene, picturi, fotografii ce reprezinta aspecte ale invatarii si/sau pe cei implicati in activitate.

Portofoliul poate fi folosit la orice varsta, la studenti, elevi chiar si la gradinita. De exemplu, prescolarii de cinci ani pot alcatui un portofoliu la disciplina educatie muzicala. Acesta poate sa contina: inregistrari pe casete audio, fotografii in timp ce cantau, desene realizate de copii in legatura cu ce au invatat si au simtit pentru ca nu au invatat sa scrie etc. Este ilustrat astfel modul in care au evoluat de-a lungul studiului muzicii, adunand materiale intr-o colectie pe care copiii pot oricand sa o revada si sa o completeze.

Scopul nu este neaparat cel al evaluarii ci mai ales cel de stimulare a invatarii, prin directa implicare a participantilor la activitate. Subiectii reflecta continuu asupra a ceea ce invata, existand o permanenta corelatie cu obiectivele. Indrumatorul trebuie sa fie deschis si sa sprijine cautarile copiilor.

Avantajele folosirii portofoliului:

portofoliul este un instrument flexibil, usor adaptabil la specificul disciplinei, clasei si conditiilor concrete ale activitatii;

permite aprecierea si includerea in actul evaluarii a unor produse ale activitatii elevului care, in mod obisnuit, nu sunt avute in vedere; acest fapt incurajeaza exprimarea personala a elevului, angajarea in activitati de invatare mai complexe si mai creative, diversificarea cunostintelor, deprinderilor si abilitatilor exersate;

evaluarea portofoliului este eliberata in mare parte de tensiunile si tonusul afectiv negativ care insotesc formele traditionale de evaluare; evaluarea devine astfel motivanta si nu stresanta pentru elev;

dezvolta capacitatea elevului de autoevaluare, acestia devenind auto-reflexivi asupra propriei munci si asupra progreselor inregistrate;

implica mai activ levul in propria evaluare si in realizarea unor materiale care sa-l reprezinte cel mai bine.

Autoevaluarea este un proces de invatare, elevii asumandu-si responsabilitatea asupra activitatii desfasurate, regandindu-si propriul proces de invatare, de gandire si de evaluare. Metaevaluarea reprezinta propria reflectie asupra instrumentelor si procedurilor de autoevaluare.

Dezavantajul portofoliului este acela ca nu poate fi repede si usor de evaluat. Este greu de apreciat conform unui barem strict deoarece reflecta creativitatea si originalitatea elevului.

Ca metoda alternativa de evaluare, portofoliul solicita mai mult o apreciere calitativa decat cantitativa si ste mai usor de aplicat pe grupuri mai mici. Invatatorul il poate folosi pentru a evalua performantele elevilor, iar elevii il pot folosi pentru autoevaluare si ca modalitate de reflectie asupra invatar

Portofoliul nu este numai o metoda alternativa de evaluare a elevului. Prin materialele pe care le contine, el poate fi ilustrativ pentru crearea imaginii unei institutii , folosit fiind ca ,,o modalitate de a reprezenta un grup, o scoala chiar; este un exemplu reprezentativ al activitatii si al performantelor cursantilor unei scoli". Institutia scolara respectiva incearca astfel sa-si creeze o imagine in randul viitorilor cursanti ori in randul parintilor, aratandu-le mostre ale activitatilor si actiunilor desfasurate de elevi in scoala respectiva.

Poate fi considerat in acelasi timp un instrument complementar folosit de invatator in aplicarea strategiilor de instruire centrate pe lucrul in echipa, pe elaborarea de proiecte ample de cercetare si invatare. De asemenea, portofoliul este compatibil cu instruirea individualizata ca strategie centrata pe stilurile diferite de invatare.

Prin complexitatea si bogatia informatiei pe care o furnizeaza, sintetizand activitatea elevului de-a lungul timpului (un semestru, an scolar sau ciclu de invatamant), portofoliul poate constitui parte integranta a unei evaluari sumative sau a unei examinari.

Abordarea integranta a invatarii si utilizarea metodelor alternative de evaluare stimuleaza crearea unei relatii de colaborare, de incredere si respect reciproc intre profesor si elevi, dar si intre elevi. Elevul nu se simte controlat ci sprijinit. Aceasta modalitate de evaluare sprijina invatarea si predarea, monitorizeaza calitatea instruirii si faciliteaza dezvoltarea competentelor de autoevaluare ale elevilor. Scopurile specifice evaluarii se diversifica si se combina cu scopurile specifice predarii-invatar

Turul galeriei

Turul galeriei presupune evaluarea interactiva si profund formativa a produselor realizate de grupuri de elevi. Presupune urmatorii pasi:

in grupuri de trei sau patru, elevii lucreaza intai la o problema care se poate materializa intr-un produs (o diagrama, de exemplu), pe cat posibil pretandu-se la abordari variate;

produsele sunt expuse pe peretii clasei;

la semnalul profesorului, grupurile se rotesc prin clasa, pentru a examina si a discuta fiecare produs. Isi iau notite si pot face comentarii pe hartiile expuse;

dupa turul galeriei, grupurile isi reexamineaza propriile produse prin comparatie cu celelalte si citesc comentariile facut pe produsul lor.

Metoda Jigsaw (Mozaicul)

Jigsaw (in engleza jigsaw puzzle inseamna mozaic)sdau metoda grupurilor independente, este o strategie bazata pe invatarea in echipa (team - learning). Fiecare elev are o sarcina de studiu in care trebuie sa devina expert. El are in acelasi timp si responsabilitatea transmiterii informatiilor asimilate, celorlalti colegi.

Etape si faze:

Pregatirea materialului de studiu

Profesorul stabileste tema de studiu si o imparte in 4 sau 5 subteme.

Realizeaza o fisa-expert in care trece cele 4 sau 5 sub-teme propuse si care va fi oferita fiecarui grup.

Organizarea colectivului in echipe de invatare de cate 4-5 elevi (in functie de numarul in clasa).

Fiecare elev din echipa primeste un numar de la 1 la 4-5 si are ca sarcina sa studieze in mod independent, subtema corespunzatoare numarului sau.

El trebuie sa devina expert in problema data. De exemplu, elevii cu numarul 1 din toate echipele de invatare formata, vor aprofunda subtema cu numarul 1. Cei cu numarul 2 vor studia subtema numarul 2, si asa mai departe.

Faza independenta:

Fiecare elev studiaza subtema lui, citeste textul corespunzator. Acest studio independent poate fi facut in clasa sau poate constitui o tema de casa, realizata inaintea organizarii mozaicului.

Constituirea grupului de experti

Dupa ce au parcurs faza de lucru independent, expertii cu acelasi numar se reunesc, constituind grupe de experti pentru a dezbate problema impreuna. Astfel, elevii cu numarul 1, parasesc echipele de invatare initiale si se aduna la o masa pentru a aprofunda sub tema cu numarul1. La fel procedeaza si ceilalti elevi cu numrele 2,3, 4sau 5. Daca grupul de experti are mai mult de 6 membri, acesta se divizeaza in doua grupe mici.

Faza discutiilor in grupul de experti:

Elevii prezinta un raport individual asupra a ceea ce au studiat independent. Au loc discutii pe baza datelor si a materialelor avute la dispoziti, se adauga elemente noi si se stabileste modalitatea in care noile cunostinte vor fi transmise si celorlalti membrii din echipa initiala.

Fiecare elev este membru intr-un grup de experti si face parte dintr-o echipa de invatare.

Din punct de vedere al aranjamentului fizic, mesele de lucru ale grupurilor de experti trebuie plasate in diferite locuri ale salii de clasa, pentru a nu se deranja reciproc. Scopul comun al fiecarui grup de experti este sa se instruiasca cat mai bine, avand responsabilitatea propriei invatari si a predarii si invatarii colegilor din echipa initiala.

Reintoarcerea in echipa initiala de invatare

Faza raportului de echipa:

Expertii transmit cunostintele asimilate, retinand la randul lor cunostintele pe care le transmit colegii lor, experti in alte sub-teme.

Modalitatea de transmitere trebuie sa fie scurta, concisa, atractiva, putand fi insotita de suporturi audio-vizuale, diverse materiale. Specialistii intr-o sub-tema pot demonstra o idee, citi un raport, folosi computerul, pot ilustra ideile cu ajutorul diagramelor, desenelor, fotografiilor.

Membrii sunt stimulati sa discute, sa puna intrebari si sa-si noteze, fiecare realizandu-si propriul plan de idei.

Evaluarea

Faza demonstratiei:

Grupele prezinta rezultatele intregii clase. In acest moment elevii sunt gata sa demonstreze ce au invatat. Invatarorul poate pune intrebari, poate cere un raport sau un eseu ori poate da spre rezolvare fiecarui elev o fisa de evaluare.

Daca se recurge la evaluarea orala, atunci fiecarui elev i se va adresa o intrebare la care trebuie sa raspunda fara ajutorul echipei.

Avantajele Jigsaw-ului:

Strategia mozaicului este focalizata pe dezvoltarea capacitatilor de ascultare, vorbire, cooperare, reflectare, gandire creativa si rezolvare de probleme. Astfel, elevii trebuie sa asculte activ comunicarile colegilor, sa fie capabili sa expuna ceea ce au invatat, sa coopereze in realizarea sarcinilo, sa gaseasca cea mai potrivita cale pentru a-i invata pe colegii lor ceea ce au studiat.

Cubul presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective, fiind recomandate, pentru aplicarea ei, urmatoarele etape:

realizarea unui cub pe ale carui fete sunt scrise cuvintele: Descrie, Compara, analizeaza, Asociaza, Aplica, Argumenteaza;

anuntarea temei;

impartirea clasei in 6 grupe, fiecare dintre ele examinand o tema de pe fetele cubului;

Descrie: culorile, formele, marimile etc.

Compara: ce este asemanator, ce este diferit.

Analizeaza: spune din ce este facut.

Asociaza: la ce te indeamna sa te gandesti?

Aplica: la ce poate fi folosita?

Argumenteaza: pro sau contra si enumera o serie de motive care vin in sprijinul afirmatiei tale.

Redactarea finala si impartasirea ei celorlalte grupe;

Afisarea formei finale pe tabla.

FAZA DE EVOCARE

Pentru intrarea in atmosfera, se foloseste drept pretext un scurt film cu imagini de toamna.

Se foloseste ca metoda cubul in scopul explorarii subiectului din mai multe perspective. Se ofera astfel elevilor prilejul de a-si dezvolta competentele necesare unei abordari complexe si integratoare.

Colectivul este impartit in 6 grupe, corespunzatoare celor 6 fete ale unui cub. Pe fiecare fata a cubului se noteaza o intrebare.

Fiecare grupa din cele 6 va examina tema aleasa (Toamna), din perspectiva cerintei de pe una din fetele cubului, astfel:

Grupa1: Descrie: Cum arata? Ce vezi? (forme, culori, marimi) Ce auzi? Ce mirosi?

Grupa 2: Compara: Cu ce se aseamana?

Grupa 3: Asociaza: La ce te face sa te gandesti?

Grupa 4: Analizeaza: Spune din ce se compune? Ce caracteristici are?

Grupa 5: Aplica: Ce poti face toamna? Cum iti foloseste?

Grupa 6: Argumenteaza pro si contra si enumera o serie de motive care vin in sprijinul afirmatiei tale.

Prin brainstorming, elevii pot identifica idei novatoare, pe care le pot include apoi intr-un paragraph sau doua referitoare la tema respectiva. (10 minute)

Se afiseaza si se prezinta forma finala a scrier Se pun intrebari, se iau notite. (10 minute)

Anexa nr.3 - Aplicatie: Metoda cubului