Subiectul educatiei

SUBIECTUL EDUCATIEI

Subiectul educatiei reprezinta 'educatorul' individual sau/si colectiv care are capacitatea pedagogica si sociala de proiectare si de realizare a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane într-un cadra institutional de tip formal sau/si non formal (scoala, familie, agenti sociali, comunitate locala, mass-medie specializata în instruire etc), care defineste asumarea unor roluri explicit pedagogice (profesor, parinte etc).

Activitatea de proiectare realizata de subiectul educatiei (în calitatea sa de 'educator') vizeaza formarea-dezvoltarea personalitatii obiectului educatiei (în calitatea a-cestuia de ''educat').

Aceasta activitate presupune realizarea urmatoarelor actiuni: cunoasterea finalitatilor pedagogice macrostructurale, definite la nivel social (idealul pedagogic, scopurile pedagogice); fundamentarea proiectului pedagogic în functie de finalitatile macro-stmcturale - de resursele pedagogice aflate la dispozitie (calitatea obiectului educatiei, conditiile de mediu, baza didactico-materiala); definitivarea proiectului pedagogic la linia de interactiune dintre finalitatile macrostrucurale (ideal-scopuri) - microstructurale (obiectivele pedagogice) la nivelul unui raport optim dintre obiectivele pedagogice-continuturiîe pedagogice-metodologia pedagogica-evaluarea pedagogica); elaborarea mesajului pedagogic în termeni de comunicare (asigurarea repertoriului comun su-biect-obiecf) si de cunoastere pedagogica (raport adecvat între informatiile alese si e-fecteîe formative reale/potentiale) optima (asigurarea subiectivitatii obiectului educatiei/receptarea mesajului pedagogic).

Realizarea efectiva a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii obiectului educatiei (celui 'educat') presupune dirijarea comportamentului de raspuns al acestuia la parametrii calitativi superiori, care vizeaza valorificarea la maximum a resurselor pedagogice existente. Aceasta activitate solicita subiectului educatiei ^'educatorului') elaborarea permanenta a unor circuite de conexiune inversa externa (care vizeaza corelarea comportamentului de raspuns al celui educat - cu activitatea desfasurata de educator), concepute în sens pozitiv (perfectionarea continua a proiectului si a mesajului pedagogic), în termeni de creativitate pedagogica si de responsabilitate sociala.

(Auto/perfectionarea activitatii 'educatorului' la niveluri calitativ superioare. proiectate si reaiizate din perspectiva educatiei permanente, pe verticala si pe orizontala sistemului (vezi Educatia permanenta) creaza premisa transformarii treptate a obiectului educatiei în subiect al educatiei.

Acest proces, de mare complexitate pedagogica si sociala, este realizabil gradat, dupa parcurgerea mai multor cicluri de educatie proiectate si finalizate la un nivel calitativ superior. El presupune: a) formarea capacitatii celui educat de: a) elaborare a u-nor circuite de conexiune inversa interna (care asigura: autoevaluarea propriului comportament de raspuns si trecerea la un comportament de raspuns autodirijat); b) autoevaluare a propriei activitati în raport cu obiectivele generale-specifice-concrete asumate pe termen scurt si mediu; c) autoproiectare a activitatii de educatie/instruire (transformarea celui educat în propriul sau educator); d) autoperfectionare a activitatii obiectului educatiei devenit subiect al educatiei prin elaborarea unor circuite de conexiune inversa interna pozitive (care implica îmbunatatirea continua a propriului proiect pedagogic - a propriului mesaj pedagogic elaborat pe baza proiectului pedagogic

a propriului comportament de raspuns autodirijat - a propriei sale strategii de pre-dare-învatare-evaluare).

- Vezi Obiectul educatiei, Structura actiunii educationale.