TEMA PENTRU ACASA - COMPONETA A ACTIVITATII DE INVATARE

In practica educativa romaneasca, tema pentru acasa constituie o obisnuinta puternic stabilizata, atat pentru invatatori, cat si pentru elevi si parinti, identificata cel mai adesea ca raspuns la intrebarea ,,Ce ai de scris pentru maine?" .

Definite drept sarcini incredintate elevilor de profesorii de la scoala, menite a fi indeplinite in timpul orelor din afara scolii, temele pentru acasa indeplinesc functii multiple ale caror semnificatii reunesc scoala si familia, invatatorii si parintii, timpul pentru scoala si timpul liber, formarea si autoformarea, cunostintele declarative si cele procedurale, cognitia si metacognitia. Cei mai multi educatori percep tema pentru acasa ca o continuare si o completare a activitatii desfasurate in timpul formal al lectiei, centrata pe exersarea si consolidarea cunostintelor dobandite in cadrul organizat. Concomitent este vazuta ca avand aporturi consistente la formarea tehnicilor de munca intelectuala, a spiritului de independenta si a responsabilitatii elevilor.

Tipologia temelor pentru acasa

In functie de obiectivele dominante vizate de invatator, temele se pot grupa in categorii, cu note similare, dar si cu efecte pozitive sau negative similare. Astfel V. Okon diferentiaza temele:

• care urmaresc fixarea cunostintelor insusite in cadrul lectiei si care constau in invatarea dupa manual sau dupa notite;
• focalizate pe dezvoltarea priceperilor si deprinderilor a caror formare a fost initiata in orele de curs;
• centrate pe insusirea de cunostinte noi, care anticipa o lectie4 ce urmeaza a fi predata sau completeaza o lectie deja abordata;
• mixte, reunind doua sau mai multe dintre scopurile anterior anuntate.

Fiecare dintre cele patru clase reprezinta puncte tari si slabe, amenintari ce se cer diminuate sau oportunitati care se pot amplifica sau doar utiliza. La prima categorie mentionam primejdia memorarii mecanice a informatiilor, ce se poate diminua prin formarea deprinderii de a prelucra textele, de a reformula enunturile, a construi scheme, a evidentia legaturi dintre idei, a diferentia informatiile esentiale de cele auxiliare, a construi exemple dupa modelul celor oferite. Al doilea tip de teme are o arie restransa de utilizare, constituind apanajul unor discipline ca matematica, limba materna sau limbile straine, geografia. Constand de regula in transcrierea, completarea sau modificarea unor texte, acest tip de teme poate induce plictiseala, daca sunt monotone, iar pentru a pastra curiozitatea elevilor si placerea de a le efectua, sarcinile trebuie sa fie variate. Temele care vizeaza asimilarea de noi informatii presupun activitati de observare a vietii animalelor si plantelor, o omului, a unor fenomene ale naturii, a formelor de relief. Datele observate se consemneaza in fise oferite de invatator, care vor fi utilizate in derularea lectiilor. Acest tip de teme treyesc si mentin interesul multor elevi, dar este amenintat de imixtiune unor erori datorate slabei capacitati de observare a scolarului mic, focalizarii pe aspecte nerelevante, accidentale ale obiectelor observate. Subgrupa temelor care vizeaza completarea cunostintelor deja insusite la lectie consta in cautarea informatiilor noi in reviste, dictionare, pe site-uri recomandate de invatator. Ultima categorie de teme are un grad de dificultate ridicat, solicitand mai mult independenta si originalitatea elevilor. Temele sunt compuneri, lucrari plastice sau apartinand educatiei tehnologice, portofolii si pot fi efectuate de un singur elev, in cuplu sau in grup mic (3-6) elevi, solicitand in ultima situatie si competentele sociale ale elevilor.

Spatiul de confluenta educativa, tema pentru acasa se afla sub un dublu control, al educatorului de la scoala si al parintelui, trecand, treptat, sub o noua instanta, reprezentat de autocontrolul elevului.

Rolurile celor doi adulti, invatatorul si parintele, implicati in tema pentru acasa, este diferit, dar complementar, nota definitorie pentru ciclu primar.

Rolul invatatoarei-invatatorului

Invatatorul initiaza tema pentru acasa, o controleaza si valorifica in predarea noilor lectii sau prin notarea elevilor. Fiecare dintre cele trei activitati se supune unor norme specifice, a caror respectare favorizeaza atingerea obiectivelor propuse.

Initierea temelor este precedata de planificarea continutului, a volumului, frecventei si intervalului temporal, actiuni ce se pot include in proiectarea unitatii de invatare si se revizuiesc, eventual, in functie de dinamica invatarii. Aceste calitati ale temei trebuie subordonate obiectivelor urmarite de educatori.

Incredintarea temei se face, de obicei la finalul lectiei sau pe parcursul acesteia, prima modalitate fiind mai frecventa decat a doua, fapt explicabil prin posibilitatile mai crescute ale scolarului de a intelege sarcina, scopul, instructajul. In acest moment se poate proceda la accesibilizarea temei; R.Gagne preciza:,, temele pentru acasa trebuie sa fie de asa natura incat sa fie efectuate cu usurinta. Scopul lor nu este de a permite impartirea elevilor in foarte buni si slabi, ci de a controla daca toti elevii si-au insusit un ansamblu anume de cunostinte prealabile". Temele cu grad de dificultate prea mare pot constitui obstacole greu sau imposibil de depasit, cu efecte perverse asupra evolutiei scolare si a personalitatii elevilor, dintre care amintim descurajarea, pierderea increderii in sine, a interesului pentru un obiect de invatamant sau consumul excesiv de timp in dauna altor activitati ori pe seama timpului necesar pentru odihna. De asemenea, rezolvarea temelor poate fi delegata pentru alte persoane, considerate abilitate: frati, surori, parinti, meditatori sau pot fi copiate de la colegi. La polul opus, temele prea usoare produc plictiseala, nu intretin interesul pentru o anumita disciplina. Invatatoarea trebuie sa echilibreze lipsa de accesibilitate- dificultatea prea mare cu lipsa efortului-facilitate prea mare, facand din temele pentru acasa o sursa de satisfactii, rezultate din confruntarea cu un obstacol autentic, dar posibil de depasit si care sa ridice stima de sine a elevului si sa sporeasca invatarea. La accesibilizarea temei contribuie si explicarea consemnului- a instructajului care introduce tema si antrenarea elevilor pentru a intelege consemne. Respectarea conditiei de accesibilizare a temei pentru acasa presupune cunoasterea elevilor, a modului si a masurii in care au fost realizate alte teme, a greselilor mai frecvente. Conditia accesibilizarii temei include si volumul temelor; chiar daca sunt accesibile, temele prea numeroase sunt urmate de aproape aceleasi efecte perverse, ca si temele cu grad de dificultate ridicat.

Conditia oportunitatii completeaza tabloul normelor didactice ale temei pentru acasa: conform ei, o tema pentru acasa trebuie astfel programata si aleasa incat sa contribuie la consolidarea unor cunostinte precis determinate, inserata cu exactitate in lantul specific unei discipline sau unui interval de timp. Astfel, o tema la matematica de tipul ,,pentru data viitoare veti compune o problema cu fructe si una cu tractoare" este total nerelevanta. Semnalam aici si controversatele teme pentru vacanta, vazute de unii educatori ca teme de recapitulare, de mentinere a atentiei si interesului elevilor sau de combatere a uitarii. Personal, pledez pentru pastrarea autenticitatii vacantei ca timp liber al elevului, recapitularea preachizitiilor necesare noilor invatari fiind posibila in perioada de inceput a unui semestru-an, sub conducerea educatorului, dupa evaluarea initiala.

Pentru ca tema sa atinga obiectivele propuse, ea trebuie sa fie interesanta, sa stimuleze cautarile, sa provoace elevul, sa mentina motivatia de apropiere, evitand monotonia, plictiseala, superficialitatea, delegarea responsabilitatilor. Aceste cerinte pot fi incadrate in conditia numita ,,a motivarii

Controlul temei pentru acasa desfasurat de catre invatator este o activitate derulata, de regula, in a treia secventa temporala si ocupa partea de inceput a lectiei. Controlul are scopuri si forme diverse, in functie de care se verifica:

• doar daca tema a fost efectuata fara a se constata erori, lacune, dificultati de rezolvare, sarcina fiind realizata de catre invatator sau delegata unor elevi. Ea poate viza intreaga clasa sau grupuri restranse de elevi (5-10 examinati oral);
• dimensiunea calitativa a temei pentru acasa, cand periodic, se verifica caietele tuturor elevilor;

In ambele cazuri, temele pot fi notate, iar calificativele trecute in catalog sau in caietele de observatii, pentru a construi un calificativ-sinteza pentru aceasta activitate. In functie de timpul didactic disponibil (sau de obisnuintele invatatoarei), verificarea temei este urmata de prezentarea unor teme considerate model, de analiza unor erori, de reluarea rezolvarii unor elemente dificile pentru mai multi elevi. Desi extrem de util, cu certe efecte formative, acest feed-back nu este intotdeauna prezent.

Rolul invatatoarei la tema pentru acasa trebuie sa raspunda mai multor conditii: a accesibilitatii, a oportunitatii fata de curriculum, a motivarii, a feedback-ului, conditii care se infereaza unele cu altele, efectele nefiind intotdeauna usor de diferentiat.

Sarcinile de lucru ale elevilor spre a fi realizate trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte:

• sa vizeze obiective care pot fi atinse prin munca independenta;
• sa corespunda particularitatilor de varsta si individuale ale acestora;
• sa fie bine intelese;
• sa se asigure in prealabil, in clasa, o pregatire corespunzatoare pentru efectuarea lor;
• timpul efectiv de lucru, atat pentru temele orale cat si pentru cele scrise sau practice, sa nu depaseasca 20-30 de minute la clasa I, 30-40 de minute la clasa a II-a, o ora la clasa a III-a si o ora si jumatate la clasa a IV-a.

In aprecierea timpului necesar efectuarii temelor, invatatorul trebuie sa aiba in vedere ca elevilor sa le ramana suficient timp pentru refacerea fortelor prin recreere, somn si pentru alte activitati.

Rolul parintilor

Celalalt grup de actori implicat in desfasurarea temei este constituit de parinti, rolul acestora fiind cu atat mai important cu cat varsta elevilor este mai mica. Actiunile desfasurate de parinti sunt diverse: pot oferi incurajare, suport psihologic, pot supraveghea gestionarea timpului de catre copil, pot ajuta direct copilul sau pot verifica efectuarea temei si/sau corectitudinea acesteia.

Gestionarea temei presupune stabilirea unor intervale relativ fixe pentru efectuarea temei care sa preintampine graba, superficialitatea, dar il si pot ajuta sa-si monitorizeze timpul necesar si disponibil. In stabilirea timpului dedicat temei, parintii vor tine seama de varsta copilului, de programul scolar, de nevoile speciale ale acestuia ca si de obiectivele de invatare asumate de catre copil si de catre familie.

Gestionarea spatiului consta in oferirea de coditii optime privind efectuarea temei: un loc linistit, aerisit, curat, destinat daca este posibil, doar acestei activitati.

Gestionarea eforturilor copilului se afla in conexiune cu cele anterioare, dar adauga elemente proprii care vizeaza efectuarea temelor la diverse discipline, relatia activitate-odihna, asumarea depasirii obstacolelor de catre copil. In aceasta categorie de interventie educativa se poate include si controlul temei de catre parinti, implicarea acestora in efectuarea temei, recomandari facute copilului, dirijarea mai mult sau mai putin accentuata a rezolvarii temei.

O comunicare eficienta invatator-parinti poate contribui la cresterea efectelor pozitive ale temei pentru acasa, iar pentru a abilita parintii in interventia benefica asupra temei, invatatoarea poate oferi consiliere psiho-pedagogica.

Invatatorul are datoria de a stabili impreuna cu familia un program de lucru si de recreere a elevului.

Efectuarea temelor trebuie sa se faca:

• dupa 1 -2 ore de la masa de pranz;
• in ordinea descrescanda a dificultatilor;
• mai intai cele orale si apoi cele scrise;
• cu pauze scurte intre temele la diferite discipline, fara a-l scoate din ritmul de lucru.

Tema pentru acasa influenteaza atitudinea parintilor fata de scoala si atentia acordata propriului copil.

Rolul elevului

Daca invatatorul proiecteaza, incredinteaza tema, o controleaza, valorifica si noteaza, daca parintii se implica direct sau indirect in efectuarea temei, elevul constituie agentul principal si beneficiarul tuturor celorlalte interventii. Efectuarea temei pentru acasa este dependenta de factori de personalitate cum sunt: motivatia elevului (preferinte, curiozitate, dorinta de afirmare, trebuinta de acceptare de catre adulti), cunostinte si deprinderi pe care le poseda intr-un anumit domeniu, obisnuinte de lucru, abilitati metacognitive, starea de sanatate si varsta, relatiile cu invatatorul, parintii si colegii, dar si increderea in fortele proprii, indrazneala de a pune intrebari. La scolarul mic, aceste calitati sunt in curs de formare, ele fiind dependente si de gradul de adecvare a dirijarii temei pentru acasa.

Atitudinea fata de tema pentru acasa este un alt factor de care depinde succesul temporar al elevului, dar si impactul de durata al acesteia. Cand pentru elev efectuarea temei constituie o pierdere de timp sau o povara, el va rezolva doar unele probleme sau unele parti din tema, timpul alocat scazand uneori aproape de zero si anuland efectele ei formatoare.

Un factor important in efectuarea temei pentru acasa il constituie abilitatile metacognitive ale elevului, ele insele in formare la ciclul primar. Atat invatatorul cat si parintii pot ajuta micul scolar sa invete sa raspunda si apoi sa isi puna singur intrebari care invoca reflectia asupra propriului demers de gandire. In ajutorul educatorilor voi da citire in continuare unei liste de intrebari care poate fi adaptata in functie de copil. La inceput parintii, invatatorul vor pune aceste intrebari si copilul va incerca sa raspunda la ele, iar copilul treptat va interioriza intregul demers.

Desi pare consumatoare de timp, activitatea metacognitiva conduce elevul spre independenta, responsabilitate, il ajuta sa se centreze pe o logica a efortului personal.

In concluzie, avand in vedere multiplele influente ale temelor pentru acasa asupra formarii elevilor, este necesar sa se acorde toata atentia in legatura cu continutul, volumul si verificarea acestora.

,,Noi, cei mari, uitam adesea c-am fost copii. Si lucrul acesta ar trebui sa ni-l aducem aminte, mai ales cand ne gasim in fata copiilor", spunea Alexandru Vlahuta. Amintiti-va, dragi dascali, ca elevii dumneavoastra sunt la varsta jocului si nu le rapiti timpul de joaca, caci, rapindu-l, le furati, de fapt, copilaria.