Traditia atitudinii critice

Traditia atitudinii critice

Evaluarea influentei mijloacelor de comunicare de masa asupra indivizilor constituie de mai multe decenii o preocupare majora a cercetatorilor din diverse domenii. Dezbaterea privind efectele mass-media a aparut in anii '30-'40 ai secolului trecut si de atunci numerosi filosofi, sociologi, antropologi si psihologi s-au preocupat de aceasta problema, cu atat mai importanta cu cat ea priveste, intr-o masura mai mare sau mai mica, existenta noastra de zi cu zi. O bogata literatura privind functiile si disfunctiile mass-media a aparut in acest timp. Aprecierile au fost contradictorii, unii autori aratandu-se increzatori in posibilitatile oferite, altii, dimpotriva, dovedindu-se sceptici.

Atunci cand sunt abordate raporturile dintre mass-media si cultura se manifesta, in literatura de specialitate, doua tendinte divergente. Pe de o parte, pozitia sustinatorilor necesitatii si posibilitatii transmiterii prin comunicarea mediatica a unor informatii si continuturi culturale autentice, apte a educa, a instrui si a delecta publicul la un nivel calitativ superior; pe de alta parte, pozitia acelora care sustin ca prin mass-media sunt transmise doar continuturi informationale si culturale de nivel inferior, futile, adaptate capacitatii de intelegere si sensibilitatii unei mase amorfe de oameni.

In optica celor care au apreciat pozitiv comunicarea mediatica, efectele mass-media se concretizeaza in fenomene cu o semnificatie profund umanista: apropierea dintre oameni, optimizarea relatiilor interumane, democratizarea culturii, consolidarea democratiei etc. Sunt aparate si promovate pe aceasta cale valori cu adevarat umane: demnitatea, echitatea, generozitatea, ordinea, libertatea. Consecintele daunatoare s-ar datora, de fapt, manierelor gresite de utilizare. Nu mass-media, ca mijloace de comunicare de masa, sunt vinovate de toate efectele negative ce li se imputa, ci continuturile mesajelor transmise si institutiile care le propaga. O parte din vina le revine si membrilor publicului, care nu valorifica la nivelul unui act de cultura, de cunoastere autentica, receptarea mesajelor comunicarii de masa. Pe de alta parte, s-a manifestat cu virulenta o atitudine critica fata de consumul de mesaje mediatice, care ar avea o serie de efecte nocive asupra individului si societatii. Utilizarea excesiva a mijloacelor de comunicare de masa, indeosebi la o anumita varsta, aceea de formare a personalitatii, ar conduce la pasivitate si comoditate in gandire, la cautarea unor forme facile, superficiale de informatie culturala, la anihilarea spiritului critic si a independentei in gandire, la mediocritate estetica si morala.

Filosofii Scolii de la Frankfurt(Th.Adorno, M.Horkheimer, W.Benjamin) s-au numarat printre promotorii atitudinii critice. Adorno si Horkheimer au folosit in Dialektic der Aufklarung(1947) termenul de "Industrie culturala"(Kulturindustrie), pentru a desemna exploatarea sistematica si programatica a unor bunuri culturale in scopuri comerciale. Aceasta industrie produce in serie si pe scara larga bunuri destinate unui consum cultural de masa, care trebuie sa conduca, intr-un final, la instaurarea culturii pentru toti. O cultura masificatoare opusa celei elevate si care genereaza o civilizatie a loisir-urilor degradate si a pseudo-individualitatii. Mesajele culturale, considerate ca marfuri, sunt manipulate dupa normele exploatarii bunurilor de consum, asemanatoare cu cele din cadrul proceselor de productie materiala. Sub aspect cultural, efectele asupra publicului sunt de natura involutiva: eliminarea efortului voluntar si a eruditiei, generalizarea cliseelor, a vulgaritatii si prostului gust, a vacuitatii. Majoritatea emisiunilor de televiziune, aprecia Theodor Adorno(La Tlvision et les patterns de la culture de masse, 1954) urmaresc sa capteze atentia consumatorilor, sa se infiltreze in spiritul lor, producand suficienta, pasivitate intelectuala, credulitate, stereotipii, clisee, false comprehensiuni. Un impact alienant si manipulator; gandirea este adormita, iar deosebirile dintre oameni, dintre cultura si subcultura sunt nimicite.

Critici ai lumii moderne, precum Eduard Shills, Daniel Bell sau Edgar Morin, au vazut in cultura de masa o dimensiune ideologica a rationalizarii in capitalismul tarziu, o extrapolare a logicii proceselor industriale la domeniul culturii. Spiritul civilizatiei industriale moderne, dominat de tehnica si de calculul economic, se extinde dincolo de limitele sale firesti, favorizand o adevarata invazie a simulacrelor si substitutelor artistice. Si studiile recente evidentiaza acest fapt : sistemul mass-media prezinta o structura industriala, deoarece permite un anumit grad de reproducere a formelor simbolice si exploatarea lor comerciala. Despre o astfel de exploatare  a mijloacelor de comunicare de masa ne vorbeste si John B.Thompson: "Reproductibilitatea formelor simbolice este una dintre caracteristicile majore care stau la baza exploatarii comerciale a mijloacelor tehnice de comunicare. Formele simbolice pot fi transformate in bunuri, adica transformate in bunuri care sunt cumparate si vandute pe piata  (2000, p.24). Este tipica pentru institutiile media transformarea formelor simbolice in  bunuri simbolice , care urmeaza sa fie supuse procesului de valorizare economica. Dar, ne putem intreba, care sunt consecintele acestei transformari ? Cum afecteaza ea marea masa a consumatorilor produselor simbolice ?

Edgar Morin vedea in mass-media instrumentele unei culturi aderente la realitatea imediata, o cultura ale carei creatii nu sunt concepute pentru taceri meditative, ci pentru aderenta la ritmul frenetic si exteriorizant al spiritului timpului: " Cultura de masa este produsul unui dialog intre o productie si o consumatie. Insa acest dialog este inegal.Consumatorul - spectatorul - nu raspunde decat prin semnale pavloviene: da si nu, succes sau esec. Consumatorul nu vorbeste. El asculta, vede sau refuza sa asculte sau sa vada"(1962, p.56). Asistam, prin urmare, la edificarea modelului unei pseudo-personalitati: "omul masa", termen inventat inca de catre Ortega Y Gasset pentru a desemna aplatizarea spirituala, amorful si nediferentiatul din existenta umana, un om care incet, incet nu va mai intelege decat limbajul audio-vizual, iar trebuinta sa psihica de baza va fi doar de identificare si proiectare.

Continuand traditia Scolii de la Frankfurt, Herbert Marcuse(One-Dimensional Man, 1964) reprosa televiziunii faptul ca are ca efecte crearea si satisfacerea unor false nevoi spirituale, aplatizarea si uniformizarea personalitatii, a opiniilor si gusturilor indivizilor, caci fluxul constant si lipsit de diferentieri al mesajelor sale este acceptat fara prea multe rezerve critice. Multi alti autori au adoptat o atitudine critica fata de mass-media, acuzand promovarea unei culturi mediocre, care o submineaza pe cea autentica. Comunicatiile de masa, avertiza Paul Lazarsfeld(The People's Choice,1944; Voting, 1954), cultiva un anumit conformism social, care duce, in mod inevitabil, la omogenizarea, stereotipizarea, standardizarea comportamentelor. In opinia lui Jules Gazel(Elments d'une imitation au monde audio-visuel, 1967), comportamentele s-ar mentine la nivelul mimetismului, ceea ce se poate dovedi daunator in plan moral, mai ales atunci cand sunt imitate modelele unor pseudo-personalitati. Jean Baudrillard acuza starea de "derealizare" in care s-ar cufunda indivizii si colectivitatile intr-o societate din ce in ce mai mediatizata, unde dispar adevaratele repere si scarile de valori. In general, mass-media sunt acuzate ca raspandesc mesaje pseudo-culturale, neexigente si standardizate, subminand capacitatea indivizilor de a gandi independent si critic, ceea ce are ca efecte aplatizarea spirituala, uniformizarea si standardizarea gusturilor, judecatilor, opiniilor, atitudinilor si aspiratiilor, aculturatia, depersonalizarea, alienarea. Invocand astfel de efecte, Jacques Ellul(Les Propagandes, 1962) vorbea despre un "viol psihic" pe care mass-media l-ar exercita asupra oamenilor. O neinduratoare anatema a fost aruncata asupra institutiilor mass-media, care, asa cum am vazut, s-ar face vinovate de efecte perturbatoare in plan cultural si social, de tulburari psihologice, de mode insidioase, de sporirea agresivitatii si abrutizarea indivizilor.

O prezentere succinta a acuzelor aduse mijloacelor de comunicare de masa ne ofera M.L.DeFleur si S.Ball-Rokeach(1999, p. 39). In opinia lor, mass-media au fost contestate pentru:

pervertirea valorilor culturale ale publicului;

contributia adusa la degradarea morala generala;

dirijarea maselor catre superficialitatea politica;

descurajarea creativitatii;

stimularea cresterii ratei delicventei;

In schimb, ne spun autorii citati, partizanii punctelor de vedere opuse considera ca departe de a fi mijloace perfide care instiga la rau, mass-media ne sunt de un real folos, prin aceea ca:

demasca pacatul si coruptia;

actioneaza ca gardieni ai libertatii noastre de exprimare;

aduc un anumit grad de cultura pentru un numar mare de oameni;

asigura o distractie zilnica nedaunatoare pentru mase;

informeaza despre evenimentele ce au loc in lume;

ridica standardul de viata al indivizilor;

Contestate de unii, apreciate de altii, mijloacele de comunicare de masa au capacitatea de a difuza mesaje culturale destinate unui mare numar de oameni. Ele reprezinta instrumente ale unei informari realizate dupa o tehnica industriala, intr-o lume in care intalnim productie de masa, difuzare de masa, consum de masa. Consumul aceluiasi produs de catre un numar mare de oameni a condus atat la o standardizare a acestuia, ca cerinta a eficientei pe piata si ca forma de adaptare la asteptarile majoritatii, cat si la institutionalizarea surselor de producere si de difuzare a mesajelor, institutionalizare insotita de o accentuare a structurilor industriale ale acestor surse(Gina Stoiciu, 1982). Cultura de masa este posibila datorita mijloacelor moderne de reproducere si difuzare, accesibile marelui public consumator de cultura, constituind pentru acesta un mediu care ii formeaza preferintele, pasiunile si interesele. Traian Herseni o definea ca fiind "acea cultura raspandita prin mijloacele tehnice moderne de comunicare(mass-media) si actiunile speciale de culturalizare legate de acestea"(1968, p.39).  Prin intermediul lor se impun si se consolideaza anumite reprezentari, opinii si atitudini, care il determina pe individ sa gandeasca, sa simta si sa actioneze intr-un anumit mod. Dincolo de clivajele sociale si de barierele geografice sau lingvistice a aparut un fond cultural comun, care se imbogateste continuu. Informatia oferita de mass-media se constituie intr-o cultura a cotidianului, nestructurata, formata din elemente juxtapuse, fara legatura intre ele si pe care Abraham Moles(1974) o numeste "mozaic". Un consum excesiv de mesaje audio-vizuale poate duce insa la restrangerea altor cai de contact cu valorile culturale, afectand, in sensul uniformizarii si standardizarii, forma in care individul isi reprezinta valorile sau modelele la care se raporteaza. Contra pericolului nivelarii trasaturilor de personalitate trebuie avertizati indeosebi tinerii, aflati in plin proces de formare, pentru a-si conserva individualitatea si acel spirit de independenta, care da valoare individului. Ei manifesta deschidere spre utilizarea mijloacelor de comunicare de masa, dar pentru ca nu dispun de capacitati critice suficient consolidate nu reusesc sa inlature facilul, sa discearna valorile de non-valori.