Copilul prescolar si jocul didactic

Copilul prescolar si jocul didactic

In decursul anilor, numerosi autori (pedagogi si psihologi) au incercat sa dea o definitie cat mai elocventa jocului prin care sa explice aceasta forma de activitate umana. Evident ca aceste incercari s-au dezvoltat cronologic, definitiile, explicatiile, comentariile, clasificarile, aspectarea teoretica situandu-se astfel pe o scara evolutiva.

O teorie superioara celor dinainte a formulat A. N. Leontiev prin care a definit jocul ca o activitate de tip fundamental cu rol hotarator in evolutia copilului, constand in reflectarea si reproducerea vietii reale intr-o modalitate proprie copilului, rezultat al interferentei dintre factorii bio-psiho-sociali. Jocul este transpunerea pe plan imaginar a vietii reale pe baza transfigurarii realitatii, prelucrarii aspiratiilor, tendintelor, dorintelor copilului. Jocul este o activitate cu caracter dominant la aceasta varsta, fapt demonstrat de modul in care polarizeaza celelalte activitati din viata copilului, dupa durata si ponderea sa, dupa eficienta, in sensul ca jocul este activitatea care conduce la cele mai importante modificari in psihicul copilului. Valoarea formativa a jocului se poate aprecia mai bine in functie de planul dezvoltarii. Prin joc, dezvoltarea intelectuala este puternic influentata in sensul dobandirii de informatii pe de o parte, si a diversificarii actiunilor mintale, pe de alta parte.

Jocul favorizeaza dezvoltarea aptitudinilor imaginative, a capacitatilor de creare a unor sisteme de imagini generalizate despre obiecte si fenomene, posibilitatea de a opera mintal cu reprezentari dupa modelul actiunilor concrete cu obiectele in timpul jocului.

Noutati in teoria jocului aduce J.Chateau. El considera ca jocul ofera posibilitatea descatusarii fiintei umane de lumea inconjuratoare, ca anticipeaza conduitele superioare, pentru copil orice activitate fiind joc.

Psihologul francez J. Piaget defineste jocul ca "pol al exercitiilor functionale in cursul dezvoltarii individului" celalalt pol fiind exercitiul neludic, cand subiectul invata sa invete intr-un context de adaptate cognitiva si nu numai de joc.

Reevaluand informatiile inserate pana acum, conchidem ca in teoria jocului, cele mai importante contributii le-au avut Piaget, Claparède si Leontiev si drept urmare scrierile lor constituie opere de referinta in domeniu.

In sinteza putem defini jocul ca o activitate specific umana, dominanta in copilarie, prin care omul isi satisface imediat, dupa posibilitati, propriile dorinte, actionand constient si liber in lumea imaginara ce si-o creaza singur. Si atunci cand facem referire la "om" putem avea in vedere caracterul universal al jocului, surprins foarte bine de Ursula Schiopu in afirmatia:"De fapt, omul se joaca la toate varstele. Chiar si la varsta a treia." (U. Schiopu, E. Verza, 1981, p.28)

Este cunoscut rolul jocului in formarea, dezvoltarea si restructurarea intregii activitati psihice a copilului prescolar, el fiind numit "forma de baza a activitatii prin care se formeaza si se dezvolta personalitatea copilului. Jocul este o adevarata      <<scoala>> a vietii pentru copil."

Jocul didactic, ca metoda de predare-invatare, dozat cu pricepere in ansamblul strategiei educationale, asigura un caracter atragator, dinamism, varietate, buna dispozitie activitatii de invatare, restabileste echilibrul psihofizic, furnizeaza motivatia secundara, nu mai putin stimulatoare, fortifica energiile fizice si intelectuale ale copiilor/elevilor.

Daca la inceput copiii reflecta in jocuri situatii concrete, foarte clare, cu timpul ei se ridica de la reprezentari la notiuni pe baza de generalizari. Odata cu dezvoltarea gandirii pe baza comunicarii, mai ales in jocul colectiv, copilul isi dezvolta vorbirea. Denumind elementele de joc, impartindu-si rolurile, interpretandu-le, copiii sunt pusi in situatia de a-si alege cu grija cuvintele, de a imita vorbirea adultilor, de a folosi cuvinte si expresii adecvate.

In cadrul jocurilor cu subiecte din povesti, prescolarii isi exerseaza vorbirea, isi insusesc expresii literare, folosindu-le in dialogurile si replicile cerute de situatia noastra. In joc copiii se corecteaza uneori in ceea ce priveste exprimarea, creeaza imbinari lexicale, isi dezvolta gandirea si isi imbogatesc mijloacele de exprimare.

Jocul stimuleaza imaginatia si contribuie la imbogatirea cunostintelor prescolarilor. Ei trebuie sa gaseasca raspuns la numeroasele probleme: cum sa construiasca, care este materialul cel mai indicat, ce obiecte ar putea folosi in joc, cum sa transforme un scaun in masina, etc.

Urmarind cu atentie copilul in timpul jocului, educatoarea constata lacunele din experienta individuala si poate lua masurile cele mai potrivite pentru a completa golurile semnalate. Orientandu-si astfel preocuparile, ea imbogateste cunostintele copiilor, le formeaza capacitatea de a opera cu, cunostintele pe deplin asimilate, de a se folosi de ele in toate imprejurarile, atat in activitatea de joc, cat si in activitatea de invatare.

Prin munca indeplinita sub forma de joc, prescolarul capata informatii si se formeaza ca membru al grupului social. Numai prin jocul-munca, prescolarul va intelege necesitatea, utilitatea muncii si va capata respectul fata de munca altuia. La varsta prescolara, munca are un predominant caracter imitativ, impletindu-se permanent cu jocul, fiind subordonata acestuia. Jucandu-se, copiii afla despre munca din diferite sectoare de activitate si educatoarea ii va sprijini in acest sens.

Prin joc se realizeaza educatia viitorului om in actiune. Asa cum se comporta prescolarul in joc, tot asa se va comporta si in munca, in perioada maturitatii. Organizarea justa a jocului duce la educarea unei atitudini pozitive fata de munca. Jocul il deprinde pe copil cu efortul fizic si intelectual si astfel il pregateste pentru munca de mai tarziu.

Intr-un joc bine organizat, elementele distractive se intrepatrund cu cele de munca. Din punct de vedere educativ, este foarte important sa fie asigurata o justa proportionare a jocului cu munca, a elementului distractiv cu efortul fizic si intelectual. J.Chateau, in lucrarea sa "Copilul si jocul", afirma ca "a te juca inseamna in general a-ti propune o sarcina de indeplinit si a te obosi, a face un efort, pentru a indeplini aceasta sarcina."

Rolul jocului in viata copilului rezulta si din ideea lui M. Dougall ca "jocul este si o pregatire pentru viata de mai tarziu, dar, mai presus de toate, el este insasi viata copilului."

Fiind forma de activitate specifica varstei prescolare, jocul indeplineste in viata copilului importante functii formative. Prin joc se imbogateste sfera afectiva si cognitiva a copilului, se dezvolta curiozitatea, se contureaza interesele, se extinde sfera relatiilor interpersonale si se deschide in planul imaginatiei prin interpretarea      rolurilor socio-profesionale, accesul la viata si activitatea adultului.

Caracterul formativ al jocului este cu atat mai evident cu cat prin intermediul sau copilul asimileaza nu numai caracteristicile modelelor, ci si felul relatiilor acestora cu mediul social in care traieste. Jocul il obisnuieste pe copil sa traiasca si sa actioneze intr-un grup mai mic sau mai mare. El isi imbogateste viata personala prin relatiile pe care le stabileste cu ceilalti copii, prin prieteniile pe care le leaga, deoarece are posibilitatea sa faca schimb nu numai de sentimente, cunostinte, ci si de experienta sociala.

Jocul da posibilitatea formarii unor relatii corecte in cadrul societatii infantile si pune bazele relatiilor caracteristice societatii adultilor spre care tinde intreaga activitate de educatie.

La varsta unei receptivitati deosebite, copilul prescolar reflecta, oprindu-se la situatiile care l-au impresionat mai puternic. De aceea, educatoarea trebuie sa sublinieze exemplele pozitive din mediul inconjurator copilului.

Prin continutul, forma si functionalitatea pe care o are, jocul nu poate fi confundat cu nici o alta forma de activitate educativa si nici nu este in masura sa suplineasca pe vreuna din ele. Practica a dovedit ca jocurile, in nenumaratele lor variante, pot fi folosite in scopul educarii cu succes a copiilor de varsta prescolara.

Trezirea interesului pentru joc, pentru tema lui, crearea unei dispozitii emotionale, intelegerea de catre copii a sarcinii didactice si a regulilor jocului sunt obiective ce pot fi realizate prin diverse modalitati. In raport cu varsta si nivelul de dezvoltare al copiilor, cu emotivitatea si interesele lor, folosirea elementelor de joc (asezarea si surpriza, ghicirea, miscarea, intrecerea) si indicatiile verbale devin o modalitate permanenta pentru realizarea acestor obiective.

Desfasurarea jocului didactic are in vedere prezentarea si familiarizarea copiilor cu jocul didactic, antrenarea lor la o participare cat mai vie si eficienta, de fapt jocul se insuseste pe masura ce este jucat.

Cerintele si metodica desfasurarii unui joc didactic sunt:

a)      introducerea in activitate;

b)      prezentarea si intuirea materialului;

c)      anuntarea temei activitatii;

d)      explicarea si demonstrarea jocului;

e)      executarea jocului didactic de catre copii;

f)        complicarea jocului didactic;

g)      incheierea jocului didactic.

Indiferent de grupa la care se desfasoara jocul didactic, educatoarea trebuie sa insiste asupra descrierii actiunilor jocului in succesiunea lor fireasca, indicarii felului in care se intrebuinteaza materialul didactic, sa precizeze sarcinile ce revin copiilor in timpul jocului, sa formuleze clar regulile jocului. Toate acestea trebuie facute precis si concis, evitandu-se excesul de verbalizare, educatoarea intrebuintand un limbaj simplu, insotit de gesturi si mimica adecvata. Educatoarea este obligata, ori de cate ori constata abateri de la jocul didactic, sa ceara copiilor sa repete actiunile respective si sa le indeplineasca corect. Numai respectand toate aceste precizari, jocul isi atinge scopul si obiectivele propuse.

In timpul jocului, educatoarea va fi un mediator in ceea ce priveste stabilirea relatiilor corespunzatoare intre partenerii de joc, avand in vedere cresterea treptata a ritmului de joc, evitarea pauzelor, a timpilor morti, a interventiilor inertiale pentru a ridica pulsul jocului.

Educatoarea trebuie sa-si dozeze la maximum interventiile, pentru ca atat jocul didactic, cat si jocul-exercitiu sa nu-si piarda cursivitatea. Educatoarea, pe tot parcursul desfasurarii jocului, nu trebuie sa piarda nici un prilej de a interveni in actiunile copiilor prin forta cuvantului, a mimicii, a gesticulatiei sugestive pentru a stimula sau corecta atitudinea. Ea trebuie sa aiba in vedere ca fiecare joc didactic sau joc-exercitiu sa se remarce prin finalitatea specifica.

In organizarea si desfasurarea activitatilor structurate pe jocul didactic trebuie sa se ia in considerare urmatoarele conditii:

jocul sa se constituie pe fondul activitatii dominante urmarindu-se scopul si sarcinile ei;

sa fie pregatit de catre educatoare, in directia dozarii timpului si a materialului folosit;

sa creeze momente de relaxare, de odihna in vederea recuperarii energiei nervoase a copiilor;

sa antreneze toti copiii in activitatea de joc;

sa urmareasca formarea deprinderii de munca independenta;

sa fie proportionat cu activitatea prevazuta de programa si structurat in raport cu tipul si scopul activitatii desfasurate;

sa solicite gandirea creatoare si sa valorifice cu maximum de eficienta posibilitatile intelectuale ale copiilor;

sarcinile didactice sa aiba caracter progresiv si activitatile de joc sa se desfasoare intr-un cadru activ, stimulator si dinamic;

indicatiile privind desfasurarea activitatii sa fie clare, corecte, precise, sa fie constientizate de catre copii si sa le creeze o motivatie pentru activitate;

regulile de joc sa fie explicate clar si sa se urmareasca respectarea lor de catre copii.

In etapa actuala, majoritatea copiilor de varsta prescolara frecventeaza gradinita.

In gradinita, copiii sunt pregatiti in vederea integrarii lor cu succes in clasa I.

Aceasta presupune o munca staruitoare din partea educatoarelor pentru a-i invata pe copii sa se exprime corect, expresiv si pentru a face fata situatiilor care presupun vorbirea.

Beneficiind de un proces instructiv-educativ organizat in gradinita precum si de efectul benefic al mijloacelor audio vizuale, procesul formarii vorbirii decurge mai usor, iar durata de timp pentru asimilare in scoala scade. In asemenea conditii, insusirea limbajului ca instrument de comunicare, se desfasoara ca un proces de acumulare necesar formarii si generalizarii lingvistice.

In ,,Psihologie'', profesorii Al. Rosca si A.Chircev definesc limbajul drept

,,o forma de activitate specific umana, in scopul comunicarii''.

Dezvoltarea limbajului este o sarcina de baza a educatiei intelectuale, pe baza lui dezvoltandu-se gandirea. Dezvoltarea si imbogatirea limbajului constituie o preocupare permanenta a cadrelor didactice, educatoare mai ales, dar si invatatori, intrucat el constituie principala cale de comunicare cu cei din jur si de cunoastere a realitatii. La varsta prescolara, jocul este activitatea de baza si prin intermediul lui se formeaza si se dezvolta, alaturi de celelalte procese, limbajul copiilor.

Sub aspect lexical, educarea limbajului presupune urmatoarele obiective prioritare :

Ø      imbogatirea vocabularului copiilor, pe baza experientei imediate, cu cuvinte care denumesc obiecte, fenomene, fiinte observate, cunoscute, diferite aspecte, insusiri caracteristice, actiuni, pozitii spatiale, relatii, unele trairi afective ;

Ø      activizarea vocabularului ;

Ø      intelegerea semnificatiei corecte a cuvintelor, a indicatiilor si cerintelor verbale, a explicatiilor si a intrebarilor educatoarei, ale adultilor ;

Ø      imbogatirea si activizarea vocabularului prin insutirea de sinonime, antonime, paronime, omonime.

Imbogatirea vocabularului copiilor de varsta prescolara se realizeaza treptat, concomitent cu invatarea sensului cuvintelor si cu folosirea lor in vorbire, constituind deopotriva un obiectiv general al intregii activitati insructiv-educative desfasurata in gradinita.

Ø      Pentru realizarea cu succes a activitatii de educare a limbajului la copilul aflat la gradinita, dar mai ales a celor din grupa pregatitoare, a fost necesara, mai intai, o buna cunoastere a posibilitatilor sale si a nivelului atins in dezvoltarea vorbirii pana in acel moment.

In urma aplicarii probelor am constatat ca sunt copii cu fond lexical sarac, ceea ce duce la o exprimare greoaie. De aceea, mi-am propus ca prin jocul didactic si prin exercitiile de stimulare a creativitatii verbale, sa aduc copiii la un nivel de dezvoltare optima a exprimarii verbale in vederea debutului scolar, sa contribui la imbogatirea vocabularului, la intelegerea semnificatiei cuvintelor, structurii gramaticale orale, corecte, dezvoltarii vorbirii reproductive si a dialogului .

Detasandu-se de activitatea propriu- zisa de joc, jocul didactic permite copiilor asimilarea de noi cunostinte, exersarea comunicarii orale, verificarea si consolidarea anumitor cunostinte, priceperi si deprinderi. Prin intermediul jocului didactic se dezvolta la copii capacitati cognitive, afective si volitive, se educa trasaturi ale personalitatii, jocul devenind astfel o foarte buna modalitate de conturare si dezvoltare a competentei de comunicare la prescolari.

In invatamantul prescolar se poate apela la o larga paleta de jocuri didactice care vizeava realizarea obiectivelor mentionate mai sus.

In cele ce urmeaza, voi exemplifica modalitati de dezvoltare a limbajului copiilor din grupa pregatitoare, prin intermediul jocului didactic.

In gradinita, copiii prescolari sunt familiarizati cu notiunile de cuvant, silaba, sunet, cu propozitia simpla, apoi cu cea dezvoltata. Astfel, ei afla ca totul in jurul nostru poate fi denumit prin cuvinte care imbinate intre ele conduc la situatii de comunicare a unor idei. Astfel realizam vorbirea.

Tot in jocul didactic ii putem face pe copii sa inteleaga ca uneori cuvintele, ca si noi oamenii, au o familie. Exista asadar cuvinte-parinti si cuvinte-copii. Pornind de la acest aspecte, noi, educatoarele, am utilizat si creat jocuri didactice care sa contribuie la realizarea obiectivelor mentionate anterior.

Pentru ca prescolarii sa inteleaga ce inseamna familia de cuvinte am realizat jocul didactic,,Si eu am o familie" sau ,,Fratii si surorile mele".

Cunoscand notiunea de cuvant, prescolarii trebuie sa inteleaga sensul pe care-l poarta acesta. Ei vor fi familiarizati cu notiunile de sinonime, omonime, antonime, paronime.

Pentru a-i deprinde pe copii cu ,,familia de cuvinte'' (sinonime, antonime, omonime, paronime) si pentru deprinderea acestora cu formularea cuvintelor noi prin derivare cu ajutorul sufixelor si prefixelor, la grupa pregatitoare, in cadrul proiectului tematic ,,Toamna'', in saptamana cu tema,, Legume de toamna '', dupa activitatile de observare, lectura dupa imagini, memorizarea unor poezii adecvate, am antrenat copiii in jocul didactic,, Cauta rudele cuvantului ''.

Jocul l-am desfasurat astfel : copiii asezati pe covor, in mijloc multe jetoane cu imagini reprezentand tema data. Fiecare copil trebuie sa aleaga cate un jeton si sa-l explice. Apoi, la solicitarea mea, copiii au ales imagini inrudite ca tema (Legume de toamna: ardei, vinete, varza, morcovi, etc), dar si ca rostire a cuvantului ilustrat (gradina, gradinar, gradinita), si-au dat mainile intr-un cerc simbolizand familia de cuvinte, rostind urmatoarele versuri 

,,Familia-i mare,/ Familia-i mica,/ In familie sa ne unim,/ Rudele sa le gasim.''

Pentru intelegerea notiunii de antonime folosim jocul ,,Gaseste imaginea opusa'' in care copiii au sarcina de a recunoaste si descrie imagini care reprezinta stari, trairi opuse : copil care se spala/copil murdar ; copil care arunca ghizdanul/ copil care merge cu geanta in spate ;copil care plange/copil care rade, etc.

In cadrul jocului,,Gaseste imaginea opusa''copiii au avut sarcina de a recunoaste si descrie imagini care reprezinta stari, trairi opuse(antonime).

In jocuri precum :,, Ce mai poate denumi acest cuvant'', ,,Unde se afla ?'', ,,Cand si cum'',, Jocul contrariilor'', ,,Hai sa impachetam'', ,,Foloseste cuvantul potrivit'', copiii au cautat si gasit antonime.

Jocul didactic ,,Daca nu-i asa" are ca obiectiv insusirea de catre copii a notiunii de omonime.

Prin intermediul jocului didactic ,,Televizorul" copiii au inteles notiunea de cuvinte paronime. Pe ecranul televizorului apare o imagine cu o vaza, o barza, un morar si un strat de marar. Dupa ce au intuit imaginile le vom spune niste versuri care sa includa si cuvintele de mai sus, explicandu-le copiilor ca schimband un sunet, vor descoperi un nou cuvant.

Sub aspectul expresivitatii limbajului, activitatea de educatie a limbajului isi propune sa-i ajute pe copii in directii precum: utilizarea corecta, fluenta, coerenta si expresiva in limba romina literara ;

cultivarea limbajului monologat si formarea deprinderilor de exprimare independenta a gandurilor, a opiniilor copilului in redarea unor fapte si intamplari din experienta proprie sau din literatura, filme, spectacole, etc. ;dezvoltarea creativitatii verbale la copii, a fluentei si originalitatii in gandire si vorbire, stimuland imaginatia acestora .

In jocul ,, Sa formam cuvinte noi'' copiii au avut ca sarcina formarea de cuvinte noi prin schimbarea primei litere a cuvantului dat :car, rar, sar, etc. Copiii trebuie sa explice intelesul fiecarui cuvant, sa numeasca fonemul care schimba sensul cuvantului si, facultativ, sa formuleze propozitii cu cuvintele nou create. Jocul didactic ,,Scara cuvintelor'' a pus copiii in situatia de a recunoaste imagini, sa le denumeasca, sa formuleze o propozitie despre ele si sa aseze imaginile in ordine, in functie de numarul de litere care compun denumirea obiectului respectiv. Unii copii au formulat propozitii, altii au spus cate cuvinte are propozitia, altii au despartit cuvintele in silabe. Alti copii au precizat care cuvant din propozitie are un anumit numar de litere precizat de educatoare. In acest fel, copiii si-au imbogatit vocabularul activ si pasiv pe baza experientei personale si a relatiilor cu ceilalti, au putut utiliza un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical, s-au familiarizat cu componenta grafica si sonora a cuvintelor.

Prin jocurile :,,Cum este ?'', ,, Care culoare iti place'', ,,Completeaza ce lipseste'', am realizat imbogatirea si nuantarea vocabularului, sporindu-se numarul cuvintelor-insusiri folosite de prescolari, prin descrierea de catre acestia a ilustratiilor, ajungand chiar la povestirea lor.

Sub aspect gramatical, educarea limbajului presupune urmatoarele obiective:sesizarea schimbarilor care au loc in forma cuvintelor in functie de diferite categorii gramaticale: caz, gen, numar, persoana, mod, timp si utilizarea corecta a formelor corecte ale unor substantive, adjective, verbe, adverbe, interjectii, etc.;sesizarea diferentelor dintre formele de singular si plural a cuvintelor si utilizarea corecta a cestora in functie de categoria de numar;realizarea acordului dintre substantiv si adjectiv; exprimarea corecta a acordului dintre subiect si predicat;receptarea unitatii logice a unei propozitii sau fraze;utilizarea, in comunicare, a unor structuri sintactice corecte;exprimarea corecta, in conformitate cu normele gramaticale ale limbii romane.

Jocul ,, Cum este ?'' a avut ca obiectiv folosirea corecta a adjectivelor in propozitii si a gradelor de comparatie. In desfasurarea lui am pus accent pe recunoasterea obiectelor cu insusirile lor. In aceasta idee, am procurat materialele necesare : un pahar mare si unul mic, un prosop moale si unul aspru, un fular gros si unul subtire, o farfurie adanca si una intinsa, etc.

Obiectele au fost asezate si acoperite pe masa. Copiii veneau pe rand, luau un obiect, il pipaiau, il comparau cu altul asemanator si in final il denumeau : ,,Eu cred ca este un pahar mic'', ,,Am gasit o farfurie mai mica decat cea de pe masa''. Pentru complicarea jocului, copiii erau rugati sa formuleze propozitii despre obiectele folosite in joc. Am apreciat copiii care au folosit in formularea propozitiilor multe cuvinte, plasticitatea exprimarii, bogatia vocabularului.

Jocul ,,Completeaza ce lipseste'' l-am folosit pentru verificarea cunostintelor copiilor despre adjective, sa-i fac sa inteleaga foarte bine legatura dintre substantiv( care denumeste obiectul) si adjectiv ( care denumeste insusirea obiectului) si astfel sa realizeze relatia logica dintre obiect si insusirile sale.

Avand in vedere faptul ca nu peste mult timp copiii grupei pregatitoare intra intr-un nou ciclu de invatare - ciclul primar, am diversificat gama de jocuri, introducand in cadrul acestora jocurile-exercitiu, pentru stimularea exprimarii verbale, pentru despartirea propozitiilor in cuvinte, a cuvintelor in silabe si a silabelor in sunete.

Aceste jocuri-exercitii trebuie orientate pe coordonate sigure, care sa vizeze cultivarea valentelor exprimarii directe, spontane, naturale.

Intelegerea notiunii de sunet am realizat-o prin perceperea auditiva, iar litera prin perceperea vizuala, cunoscand faptul ca la clasa I, corectitudinea cititului si scrisului depinde in mare masura de nivelul la care se realizeaza pronuntia, iar aceasta depinde de calitatea auzului fonematic. Tocmai in scopul dezvoltarii auzului fonematic, putem introduce numeroase jocuri didactice cu continut adecvat legat de obiectivele prioritare stabilite.

Alte exemple de jocuri didactice(si exercitii) utilizate si care au vizat aceste cerinte au fost : ,,Jocul sunetelor'',,Fii atent'', ,, Sa facem cuvinte'', ,, Acum spune tu !'', ,,Lanturile sunetelor'', ,,Cate cuvinte am spus'', ,,Cate silabe are cuvantul'', ,,Cu ce sunet incepe cuvantul ?'', ,,Cine stie sa spina mai multe cuvinte care incep cu sunetul'',', ,,Cine spune mai multe cuvinte care se termina cu sunetul'',,Carnavalul sunetelor''.

O deosebita importanta in dezvoltarea comunicarii o au si jocurile didactice literare, cum ar fi : :,,Hai sa ne imaginam", ,,Calatorie in lumea povestilor", ,,Sa nascocim o poveste'', etc.

care, pe langa faptul ca au drept scop cunoasterea si recunoasterea unor personaje din povestiri, ele au menirea sa stimuleze observatia, sa favorizeze asociatii de idei, sa contribuie la gasirea unor metode practice de a combina faptele de viata,etc.

Un copil va fi apt pentru scolaritate atunci cand va putea sa-si exprime corect gandurile, intentiile si trairile emotionale si, mai ales, poate sa verbalizeze adecvat, ceea ce vrea sa comunice cu altul. Deci, este capabil sa stapaneasca limbajul ca instrument de informare, de comunicare si de exprimare.

Bibliografie :

Avram, Saftica ; Mihu ,Ecaterina; Sau, Zonica , 2004, Jocul dicactic pentru prescolari. Ghid metodic, Editura Terra, Focsani ;

Chiscop, Liviu, 2000, Didactica educatiei limbajului in invatamantul prescolar. Ghid metodic - Editura ,,Grigore Tabacaru'', Bacau ;

Dima,Silvia, 1997, Copilaria- fundament al personalitatii. Cunoastere - Exploatare - Educare - Bucuresti, Editata de Revista Invatamantul prescolar, Bucuresti ;

Tomsa,Gheorghe, (coordonator), 2005, Psihopedagogie prescolara si scolara, Ed. Coresi, Bucuresti

Programa activitatii instructiv-edicative in gradinita de copii, 2005,Bucuresti, Editura V&I Integral, Bucuresti;