DRAGONUL KOMODO-UN DINOZAUR INCA IN VIATA

In insulele Komodo, Padar si Rinca, situate in arhipelagul indonezian, undeva in Marea Flores, in oceanul Indian se afla cea mai mare soparla, numita dragonul Komodo, dupa numele locului unde a fost descoperita specia, abia in timpul celui de-al doilea razboi mondial, atunci cand un pilot a trebuit sa aterizeze fortat pe una din aceste insule si intors acasa a povestit tuturor despre soparlele gigantice din insula Komodo.

Cantarind 60-90 kg si masurand circa 2.8 metri lungime dragonul Komodo reprezinta o adevarata relicva preistorica, un carnivor ce a supravietuit evolutiei din perioada Jurasic-ului.

Dragonul Komodo este o creatura cu o anumita importanta in mitologia animala a populatiilor din acele regiuni posedand de altfel si mai multe denumiri: bastinasii din insula Komodo il numesc "ora", cei de pe insulele Rinca si Flores il numesc "buaja darat"(crocodil de uscat), un nume care este destul de descriptiv, dar inexact. In fine, specialistii ii spun Varanus komodoensis.

Exista si rude ale lui Komodo; una dintre acestea este dragonul de Papua (Varanus salvadorii) care este recunoscut drept cea mai lunga soparla.

O istorie fara precedent

Dragonul Komodo, ca membru al clasei reptilelor au o relatie cu dinozaurii, dar nu au evoluat din acestia, asa cum s-a crezut inainte. Se pare ca dragonii si dinozaurii au un stramos comun, deoarece ambele grupe apartin subclasei Diapsida, ce avea ca una din trasaturile anatomice prezenta a doua orificii in regiunea temporala a craniului. Cele dintai fosile din acest grup au aparut in perioada Carboniferus, acum circa 300 de milioane de ani.

Din aceste fosile au evoluat mai tarziu doua clase: Archosauria, care include si dinozaurii, iar a doua este Lepidosauria, clasa ce cuprinde stramosii dragonilor, ce au trait in era Paleozoic, acum 250 de milioane de ani. In timp ce unii dinozauri evoluau spre mersul biped si pozitia corpului verticala, speciile din clasa Lepidosauria si-au pastrat pozitia orizontala a corpului dezvoltandu-si in schimb mambrele anterioare care posedau o musculatura foarte bine dezvoltata. In timpul Cretacicului(acum 100 milioane de ani) au aparut primele specii apropiate de cea din prezent, printre care se numara si niste soparle marine gigante care au disparut odata cu dinozaurii acum 65 de milioane de ani. Alte specii inrudite cu Komodo au fost terestre, avand peste 3 metri lungime si hranindu-se cu animale mai mici sau pradand cuiburile dinozaurilor unde isi depuneau ouale. Acum 50 de milioane de ani, in timpul Eocen-ului, aceste specii s-au dispersat pe intreg teritoriul Europei, in Asia de Sud, ajungand chiar si in America de Nord.

Varanidae-le au ajuns in Australia acum 15 milioane de ani datorita unei coliziuni intre placa tectonica australiana si cea a Asiei de Sud, colonizand astfel intreg teritoriul australian si devenind un nod important in lantul trofic de pe aceste teritorii. Doua milioane de ani mai tarziu, Varanidae- le vor invada si arhipelagul Indoneziei care era mult mai aproape de Australia decat in prezent, deoarece o mare suprafata din placa indoneziana se afla deasupra apa. Specia Varanus Komodensis, adica dragonul Komodo, s-a diferentiat in cadrul Varanidae-lor un milion de ani mai tarziu.

Varanidae-le indo-australiene au beneficiat de avantajul unei faune favorabile, deoarece reptilele au nevoie de o cantitate mai mica de hrana in comparatie cu mamiferele, care au nevoie de un aport energetic mai mare pe care vegetatia si fauna insulelelor nu le puteau garanta. Astfel, Komodo a devenit pradatorul numarul unu in Arhipelagul indonezian.

In aceasta situatie, acestia au evoluat la dimensiuni mari, un avantaj considerabila pentru capturarea prazii. O specie din clasa Varanidae-lor, Megalania prisca, care a disparut acum circa 25 000 de ani, atingea lungimea de 6 metri si cantarea 600 de kg.

Dragonii Komodo nu au atins insa dimensiuni atat de mari. Motivele pentru care teritoriul ocupat de dragoni este atat de restrans(cel mai mic teritoriu ocupat de un pradator) constand in insulele Komodo, Flores, Rinca, Gili Montang si Gili Dasami.

Paleogeografia speciei Komodo este diferita de cea a vecinilor sai. Datorita faptului ca nivelul apei la scara planetara s-a modificat in ultimii 80 000 de ani, insulele Flores si Rinca au fost unite pana acum 10 000 de ani. Astfel, Komodo a fost o perioada izolat, dar acum circa 20 000 de ani s-a intors la "vecinii" sai estici in timpul ultimei mari glaciatii.

Studiul fosilelor de pe intreg teritoriul arhipelagului dovedeste ca specia Komodo de astazi este doar o ramasita a unei populatii mult mai numeroase care ajungea pana in grupul de insule Timor din estul insulei Flores. Fosilele aproape identice ale unui Stegodon(o specie asemanatoare cu elefantul de astazi) demonstreaza ca aceste insule au fost destul de apropiate in timpul Pleistocen-ului pentru a asigura migratia.

Resursele limitate au influentat evolutia mamiferelor; astfel, doar exemplarele cu necesitati energetice au supravietuit. In contrast cu acestea, Komodo au evoluat dintr-un stramos mai putin voluminos. Specialistii sustin ca Komodo a evoluat dintr-un Stegodon foarte bine specializat ca pradator. Alte incercari de a reconstrui o istorie a evolutiei speciei Komodo necesita probe de fosile mult mai convingatoare si informatii precise de pe insulele respective.

2.Modul de viata al dragonului Komodo

Prima intrebare legata de morfologia dragonilor este cat de mult pot sa creasca? Cel mai amre exemplar avea lungimea de 3.13 metri si cantarea 166 kg. Desi dragonii pot sa alerge la viteze de peste 20 de km/h, strategia de prada se bazeaza in mare parte pe trucuri si pe forta. Astfel, el poate astepta ore intregi pana cand apare prada, un cerb, o capra sau orice prada.

Dragonii pot observa obiecte de la o distanta de 300 de metri departare, simtul vazului jucand un rol important in vanatoare, in special datorita faptului ca ochii sunt mai eficienti la detectarea unor miscari decat la aproximarea distantei. Retinele dragonilor contin doar cristalin pentru a putea distinge culorile, dar au o vedere destul de slaba in lipsa luminii.

Intai s-a crezut ca dragonii nu poseda simtul auzului, dar studiile specialistilor au contrazis aceasta ipoteza. S-a descoperit ca dragonii aud pe o arie relativ restransa sunete intre 400-2000 Hz (oamenii percep sunete intre 20-20 000 Hz). Motivul pentru care dragonii au auzul atat de slab este ca poseda un singur os(ciocanelul) pentru transmiterea vibratiilor sonore de la membrana timpanica la organul responsabil cu perceptia sunetului in urechea interna. Astfel, dragonii nu pot capta sunete la frecvente extreme(un sunet slab si jos, respectiv un tipat ascutit).

Vazul si auzul sunt folositoare dar rolul esential in prinderea prazii il ocupa simtul olfactiv.

Dragonii poseda o limba lunga si bifurcata, de culoare galbena. Atunci cand limba iese in exterior, papilele gustative vin in contact cu aerul , iar cand aceasta revine in caviatea bucala, intra in contact cu niste organe specializate, numite "organele lui Jacobson". Acestia reprezinta niste analizatori chimici care detecteaza prada recunoscand concentratia de molecule din aer. Acest sistem, impreuna cu o locomotie cu totul aparte ce consta in balansarea corpului dintr-o parte intr-alta il ajuta la localizarea undelor odorifere ce pot fi captate de la cel mult 4 km departare, atunci cand conditiile atmosferice sunt normale.

Dupa ce si-au detectat prada, dragonii se misca foarte incet in directia. Komodo isi face simtita prezenta victimei atunci cand se afla la circa 1m distanta de aceasta. Atunci cand Komodo ataca este de neoprit. Atunci cand are de-a face cu o prada de statura mai mare, Komodo ataca membrele pentru a imobiliza prada, iar atunci cand prada este mai mica, Komodo ataca de obicei in portiunea gatului, sansele de scapare ale prazii fiind teoretic infime. Strategia este simpla: a insfaca bine prada si a o rupe in mai multe bucati. Acest lucru este asigurat de niste gheare foarte puternice cu o musculatura foarte bine dezvoltata. Cu toate astea, dintii sunt arma cea mai periculoasa a lui Komodo; acestia sunt mari, curbati, fiind capabili sa sfasie tesuturile cu eficienta unei ferastrau.

S-a descoperit ca maxilarele prezinta in zona inferioara numeroase bacterii si astfel, chiar daca prada reuseste sa scape, nu va supravietui pentru mult timp(maxim o saptamana). S-a vazut insa ca dragonii sunt imuni la aceste bacterii letale, observatiile fiind facute in urma luptei intre mai multi indivizi.

Muschii foarte bine dezvoltati ai falcilor si cei care captusesc gatul permit inghitirea unor bucati mari de carne dintr-o singura inghititura. Observatiile facute asupra unui individ Komodo au pus in lumina faptul ca acesta poate consuma in aproximativ 15 minute 30-35 kg de carne. Astfel se explica existenta unor articulatii deosebit de mobile, cum este cea din zona intramandibulara care deschide falca inferioara foarte mult permitand aceste inghitiri. Stomacul se extinde foarte usor, permitand consumarea unei cantitati ce reprezinta 80% din greutatea corpului o singura data. Marile mamifere carnivore, cum sunt leii nu consuma circa 25-30% din prada, aceasta constand in intestine, schelet si altele. Spre deosebire de acestea, Komodo se hranesc mult mai eficient, inlaturand doar 12% din prada, deoarece se hranesc si cu oase. Ei consuma si intestinele, dupa ce au eliminat continutul, eliminand astfel materiile fecale din hrana. In acest fel, pentru a nu fi consumati de indivizii maturi, dragonii cei mai mici se tavalesc prin materiile fecale pa care Komodo le evita.

Desi masculii au intotdeauna tendinta de a se hrani mai bine si de a deveni mai solizi, nu exista nici o deosebire morfologica intre sexe cu exceptia aranjarii orificiilor cloacale si genitale. A deosebi un mascul de o femela s-a dovedit a fi o adevarata bataie de cap pentru specialisti si chiar si pentru Komodo.

Atunci cand se intalnesc mai multi indivizi au loc si imperecherile. Sezonul de imperechere are loc intre lunile mai-august. Ca la majoritatea speciilor, pot aparea lupte infocate intre mai multi masculi pentru o femela. Folosindu-si coada, masculii se lupta in pozitii ridicate, apucandu-si cu membrele anterioare pentru a-si impinge adversarul la pamant. In aceste lupte se varsa mult sange, iar cel invins fuge sau ramane nemiscat.

Cel invins initiaza un adevarat ritual de "curtare a femelei" atingand usor cu limba botul femelei si apoi intreg corpul. Locurile cele mai favorabile sunt tamplele si partea posterioara a membrelor. Stimularea este atat tactila, cat si chimica prin secretiile glandelor din piele. Inaintea copulatiei, masculul trebuie sa scoata o pereche de hemipenisuri aflate in regiunea orificiului cloacal, la baza cozii.

Femela Komodo isi va depune ouale in septembrie. Acest interval indelungat are rolul de feri ouale de caldurile sezonului uscat. In aditie, ouale nefertilizate au o a doua sansa de fertilizare. Femela isi depune ouale in gropi sau in pantele colinelor sau chiar in cuiburile pasarilor Megapode. In timpul incubatiei femele stau in cuib protejandu-si ouale impotriva pradatorilor.

Noii nascuti cantaresc mai putin de 100 de grame si au numai 40 cm lungime. Desi o femela dragon depune circa 25-28 de oua, majoritatea sunt consumati de pradatori. Acestia se hranesc cu insecte, soparle mici, serpi si pasari. La varsta de cinci ani, cantaresc 25 de kg si masoara 2m lungime. La aceasta varsta, regimul se schimba odata cu necesitatile, Komodo hranindu-se cu rozatoare, maimute, capre si caprioare. Gradul de crestere scade apoi, un Komodo ajungand la cel mult 30 de ani.

3.Un viitor imprevizibil

Din anul 1910, de cand a fost descoperit de catre specialisti, s-au facut 15 expeditii in care s-au sacrificat sute de indivizi Komodo in numele stiintei. Treptat, Komodo a devenit o specie rara. Cele mai recente estimari sugereaza faptul ca au mai ramas mai putin de 3500 de exemplare in cadrul complexului natural "Komodo Island National Park". In prezent, dragonul Komodo se numara printre speciile vulnerabile, fiind declarata o specie protejata de lege in urma Conventiei Internationale pentru Speciile Faunei si Florei salbatice.

In ultimii 20 de ani, Komodo au avut de infruntat multe dificultati, Disparitia dragonilor din insula Padar s-a datorat in mare parte braconajului principalei sale hrane: cerbii. O alta problema a existentie dragonilor o reprezinta oamenii, care afecteaza prin popularea insulelor. Astfel, populatiile de Komodo sunt nevoite sa migreze in alte teritotii pana la extinctie. S-a observat ca in ultimii 20 de ani peste 150 de kilomentri din coasta nord-vestica a insulei Flores a fost afectata de populatia umana.

In prezent se pare ca situatia catorva mii de Komodo care au mai ramas in viata sta in mainile oamenilor.

Bibliografie

Vanatoarea lui Komodo - L. Broughton

In cautarea dragonului - David Attenborough

Comportamentul dragonului Komodo - Walter Auffenberg

Komodo: Un dragon in viata - Dick Lutz & J. Marie Lutz.