KARL MARX

Este ganditorul cu cea mai controversata gandire a secolului 19, influentand sec. 20. Neindoielnic, nu se poate contesta impulsul umanitar al discursului lui Marx. S-au costruit societati totalitare pe baza discursurilor marxiste. I se pot imputa lui Marx actiunile lui Stalin.

Marx este un ganditor politic, opera sa cuprinzand si aspecte filosofice, economice si sociologice.

Unele lucrari nu se potrivesc teoriei marxiste (ex. Ideologia germana ). In incoerenta lui Marx gasim sursa dezacordurilor,dezbaterilor, interpretarilor diverse (scrierile sale acopera 50 de ani)- au avut loc schimbar

o       In 1848 - scieri filosofice

o       Dupa 1848 - scrieri economice si sociologice.

La baza, Marx este un filosof convertit la stiinta. Orice este o scriere exacta sau invers se poate modifica-se schimba limbajul. Scrierea filosofica in timp devine interpretabila. Apar probleme de echivoc ale discursului. Calitatea scrierilor se modifica.

Pana in 1989, sociologia romaneasca nu a fost marxista, ci functionalista.

A avut o tentatie a totalitatii (sa cuprinda toate societatile capitaliste). A avut nevoie de constanta economica.

Prin Marx, sociologia se indeparteaza de o viziune psihologica a vietii sociale.

Natura istoricista a conceptelor marxiste.

Conectarea intelegerii prezentului de predictie a fenomenelor sociale, legate de actiune.

textul nu se preteaza la definitiile interpretarii (e simplu pt. cei simpli, si complex pt. ceilalti ).Marx a avut un public diferentiat.

exprima un model romantic al omului care e om de actiune. Ca sa poti face o schimbare trebuie sa controlezi legile de acoperire, de dezvoltare sociala. De la ideea de predictie la cea profetica e un pas. Marx e nobil scapatat, a dus o viata boema in saracie, s-a dezis de familie, era prieten cu Engels, a trait pt. o ide.

Scrieri pana la 1848

Teze fundamentale :

a)       viitorul inseamna progres 

b)       cheia progresului sta in autonomia prezentului fata de trecut si in contradictiile prezentului .

c)       conflictul sta la baza societatii .

d)      Marx considera ca daca lasam asa societatile se distinge o nevoie de interventie sociala.

Tema dominatiei :

Caracteristica inevitabila a societatii apare prin diviziunea muncii si tehnologie si se exercita datorita proprietatii private; nu se poate realiza fara progres tehnic, fara revolutionarea neincetata a mijloacelor de productie.

Mecanismul de perfectionare a mijloacelor de prod. Apartine schemei dominatiei. (ex: internetul).

Exista o legatura intre dominatie si conflict.

Progresul tehnic- dominatie- conflict in sistem( intre forte de productie si relatiile de productie -de proprietate- si intre burghezie si proletariat)

Societatea intra in criza profunda deoarece are loc revolutia proletariatului - succesul revolutiei inseamna sfarsitul dominatiei si posibilitatea crearii unei societati fara clasa.

Revolutia nu va fi a unei minoritat, ci al majoritatii in interesul intregii societatii. Prin schimbarea relatiilor de proprietate se consemneaza sfarsitul caracterului politic, al puterii care a fost pana atunci o putere organizata a unei clase pt. oprimarea alteia.

Politicul

• epifenomen
• in cazul revolutiei, el devine f. important

In societatea fara clasa conteaza individul. Emanciparea individului se face la Marx in opozitie cu Hegel, prin anularea politicului nu in contrapondere la el. La Marx nu avem societate civila; la Tocqville societatea civila e in contrapondere cu politicul.

Scrieri dupa 1848

o       Contributia la critica economiei politice :

Relatiile sociale corespund nivelelor de dezvoltare a fortelor de productie,- natura relatiilor sociale sunt expresia gruparii de dezvoltare a fortelor de productie (scheme de reprezentari date de harti cognitive ;omul traieste prin mass-media).

o       Ansamblul relatiilor de proprietate : productia formeaza structura economica a societatii pe baza careia se ridica un edificiu politic si juridic.

Fortele de productie se innoiesc si relatiile soc. raman in urma. In perioada revolutiei un grup social se ataseaza unor relatii de productie care sunt corespondente unor forme de relatii de proprietate, iar alt grup social sustine noi tipuri de relatii de productie care faciliteaza la maxim dezv. fortelor de productie.

Schema grup social- forta de productie se aplica in epoca feudala, dar o foloseste in orice perioada istorica.

Marx cand vorbeste de forte de productie in comunism cauta realitati care nu exista.

Modul de productie al vietii materiale determina dezvoltarea vietii economice, politice. Nu constiinta determina existenta, ci existenta determina constiinta. Niciodata o societate nu inceteaza sa existe inainte sa nu fi dezvoltat toate fortele productive pe care le are, iar omenirea nu-si propune decat sarcini pe care le poate realiza.

Consecinte ale discursului:

Ei nu stiu,dar o fac - oamenii intra in relatii determinate, necesare, independente de vointa lor. Referintele individului nu conteaza, nici modul de raportare la realitate.

Istoria traita nu e istoria reala.- e un plan ascuns al lucrurilor. Viata cotidiana  nu are importanta ca fapt istoric.

Istoria marxista nu are viata cotidiana.

Anuleaza ideea de liberalism si pe cea a veridicitatii vietii individuale.

Weber:Ce facem cu viata noastra in acest ansamblu?

Ce mai conteaza un om? Cat de puternic e individul in acest mecanism?(fatalism).

Dialectica relatiilor si fortei de productie sugereaza o teorie a revolutiilor care nu sunt accidente politice, ci necesitati istorice. Prin dialectica se produce mersul istoriei.

Viziunea marxista asupra istoriei e influentata de pers. Hegelian.

Istoria e dezvoltarea a ceva real ca atare conform filosofiei identitatii nationale.

Istoria parcurge etape date:-asiatic, antic, feudal, burghez.

Modul de productie Asiatic e caracterizat prin subordonarea totala a individului fata de stat => exploatarea omului de catre stat no de societate .

Celelalte moduri de productie: sclavie, serbie, munca salariata, expusa exploatarea omului de catre om, iar cel capitalist e ultimul in istorie.

"Capitalul"

Este vazuta ca o carte economico-politica, fie ca una fenomenologica(filosofica) aplicata economiei.

Pleaca de la un repros (facut economistilor: de a considera legile economiei capitaliste ca legi universal valabile). Fiecare regim economic are propriile legi economice, se defineste printr-o structura sociala.

Marx incearca sa justifice modul de functionare capitalist, structura sociala si istoria regimului capitalist.

Puncte de plecare:

*esenta capitalismului: profitul

*teoria schimbului: marfa-bani-marfa =>schimb direct al marfii (clar, inteligibil care nu aduce profit si in care actorii sunt in raport de egalitate).

bani-marfa-bani => la sfarsitul tranzactiei sa ai mai mult decat la inceput, e generator de profit si un schimb misterios- profitul provine din plus valoare.

Exista 3 teorii:a valorii, a salariului si a plus valorii.

Valorile de intrebuintare nu pot fi evaluate in functie de utilitate. Sunt diferite de la producator la producator.

Valoarea muncii se masoara ca valoarea oricarei marfi.

Salariul este contrapartea fortei de munca, adica echivalentul cantitatii de munca necesara pt. a produce marfurile indispensabile vietii muncitorului si familiei sale. Nu putem estima cantitatea de munca necesara pt. a produce un muncitor (regresie infinita)

Marx sustine ca valoarea fortei de munca = valoarea marfurilor de care are nevoie muncitorul pt. el si familie (schema nu e foarte sigura ).

Problemele timpului de munca necesar :

o       pe care omul il consuma pt. producerea marfurilor de care el are nevoie e inferior duratei efective a muncii (aici avem sursa plus valorii - sursa de crestere: cresterea duratei efective + cresterea productivitatii muncii, a timpului necesar)

o       munca e singura sursa de crestere a plus valorii in societate

o       leaga mecanismul economic de cel sociologic al dominatiei

In "Capitalul" utilizeza:

" capital constant"- valoarea marfurilor si materialelor utilizate in productie care se transforma in marfuri.

" capital variabil"- munca salariilor (+ valoarea e legata de capital variabil)

Termeni:

"compozitie organica a capitalului"- indicator al raportului capital constant si capital variabil

"rata exploatarii"- raportul capital variabil si capital constant

rata profitului se calculeaza ca fiind prin raportare la intregul capital (c+v)

Marx: capitalismul nu ar putea functiona daca rata profitului s-ar putea calcula doar la capitalul variabil ( e nevoie de intreg capitalul )=> s-ar obtine rate variate ale profitului in economie.

In economie, se constata o rata medie a profitului care se formeaza datorita concurentei.

Concurenta - profitul spre o rata medie. Rata profitului e in functie de plus valoarea intregii economii. ( profitul merge spre sectoare unde + valoarea e ridicata). Plus valoarea se produce prin raportare la munca salariata.

Se ajunge la o cantitate globala de profit care se reporteaza intre sectoare in functie de capitalul constant si cel variabil - " legea de baza tendentiala a ratei profitului" - duce la TEORIA DEVENIRII.

Schema:

Gratie progr. tehnic raportul dintre capitalul circulant si cel variabil se modifica (scade ponderea capitalului variabil si ponderea + valorii, dar scade si rata profitului pt. ca exista concurenta) .

Cu cat societatea se tehnologizeaza , cu atat castigul e mai mare si se autodistruge - sistemul se indreapta prin bogatie la autodistrugere .

Conjugarea analizei functionarii soc. cu analiza devenirii soc. arata schema lui Marx.

Fiecare actor isi urmeaza logica, efectele de grup sunt perverse (se compun forte contradictorii). La Marx, actorii " nu stiu dar o fac ". Nu se spune de la ce rata a profitului nu mai functioneaza societatea. Manifestul de la 1848 anticipeaza criza de subproductie din 1929.

Conceptul:  pauperizare generala  => explica de ce chiar daca exista bogatie ea nu poate fi absorbita de clasele muncitoare ( decalaj intre cerere si oferta) pt. ca scade ponderea capitalului variabil.

Astfel Marx leaga th. economica de th. sociologica ( lupta de clasa ). Pt. ca, daca, val. muncii e in functie de cantitatea de valoarea produselor obtinute, salariul trebuie sa creasca ; dar el nu creste pt. ca avem multi muncitori ( tehnologia scoate fortele de munca ).

E posibil ca nivelul de viata sa se ridice pana cand se va ridica rata exploatarii.

Criza apare pt. ca oamenii au salarii mai mici, pt. ca sunt multi, pt. ca tehnologia i-a scos din capitalul de productie. Bogatie mai mare - muncitorul no castiga mai nimic.

Tema omului.

Viata e altceva decat viata, ea are o semnificatie. Devenirea are semnificatie filosofica (Hegel). Istoria trebuie sa realizeze vocatia omului ca totalitate, ca fiinta generica, omul universal. (care nu e marcat de diviziunea muncii sociale).

Marx preia ideea lui Hegel : societatea civila impiedica accesul la universalitate; il limiteaza pe om.

• Hegel - omul poate fi universul in plan politic.
• Marx - omul trebuie sa fie universal in planul muncii. Omul e conditionat de procesul muncii.

Solutia: omul sa nu mai fie dependent de diviziunea sociala a muncii (mutilat de specializare).

In comunism s-ar produce aceasta universalitate in munca, omul ar trebui sa faca activitati care ii pun in valoare umanitatea. Se ajunge la conceptual de munca ( munca imbogatita, largita , cu continut creativ).

Noua societate este o constructie a diviziunii muncii care nu permite activitati care sa-l dezumanizeze pe om.

Tema alienarii

Alienarea spiritului (Hegel) care produce tot ansamblul edificiului intelectual, spiritual si social. La Marx alienarea spiritului are conotatie sociologica, prin ea se produce societate. Conceptul e critic la adresa ordinii sociale.

Formele de alienare:

alienare de produsul muncii

-//-//-//- de ceilalti oameni

-//-//-//- de sine insusi

Tema ideologiei

are semnul de denaturare a realitatii

-se exprima interesele dominatiei unei clase asupra alteia

Dominatia apare in plan simbolic ( concepte, ganduri, sunt produse ideologice)

Ideile unei epoci sunt ideile clasei dominante. Noi simtim fenomenul de dominatie simbolica (ex: razboiul din Irak - definirea lui, de a vedea lucrurile intr- o directie). Exista un monopol informational.

Teoria claselor sociale

Dilema: cum sa faca cunoscut rolul actorului

Exista 3 criterii de definire a claselor

locul in cadrul raportului de productie ( circulatia, distributia, bogatia)

participarea la antagonismele sociale care se manifesta in lupta pt puterea politica

constiinta de clasa : constiinta de sine, constiinta propriilor interese, constiinta de sine, de clasa (obiectivelor commune)

Schema structurii sociale la Marx e construita pe dualitatea proletariatului si burgheziei. Daca proletariatul are constiinta de sine comuna el va fi motorul istoriei, singura clasa capabila sa emancipeze intreaga societate dar si pe sine.

Ptr. a ajunge la constiinta de sine, proletariatul trebuie sa instaureze dictatura proletariata, sa centralizeze fortele, mijloacele de productie in norma statului, sa distruga dominatia de clasa care va conduce la disparitia statului.

Avem o problema morala:

Daca ceea ce s-a intamplat in vestul Europei -moartea oamenilor nevinovati poate fi corelata cu responsabilitatea lui Marx. Nu I se poate imputa nimic lui Marx in plan umanitar

Echivocurile teoriei marxiste

Modul de explicare al mecanismului economic aproximeaza cel mai bine modul in care societatea functioneaza. Modelul a presupus relatii cauzale stricte care il face dificil de aplicat, greoi. Se incearca salvarea notiunilor de structura, inflastructura (activ umana), suprastructura.

Problema omului: Marx ne indeparteaza de psihologism. Exista o viziune sociologica (omul se autoproduce prin activitate) si una psihologica (om generic, un dat anume). Ele s-ar exclude, dar Marx le foloseste pe ambele=> realizarea istorica e conditionata de realizarea omului).

In tezele asupra lui Feuerbach : esenta umana e ansamblul relatiilor istorico-sociale determinate ( dezvoltarea fortelor de productie modifica fiinta umana ). Accentul cade pe verbul  a face , nu  a fi  ; exista ambivalenta asupra muncii-forma de reprezentare a omului . Omul sa se implineasca prin munca sau sa se implineasca inafara muncii.

Problema alienarii depinde de proprietatea privata, e data de diviziunea muncii, si exista si in comunism. Se pun urmatoarele intrebari:  atunci de ce mai e nevoie de schimbare ? Daca nu este asa de ce a existat in comunism ? 

Problema rolului competitiei - inseamna ca actorii sa introduca progres tehnologic si scaderea ratei profitului. O parte din burgheziei devine proletara. Jocul de suma nula (ce pierd unii, ce castiga altii), nu s-a adeverit.

Societatea e joc de suma nenula

E adevarat ca unii burghezi realizeaza produse de calitate superioara (prin tehnologie), iar unii nu, dar fac mecanisme de persuadare ( au costuri mai mici).

Nemultumitii se schimba intre ei, experimenteaza doar putine produse in timpul vietii. Mecanismul de piata in stil liberal burghez, are nevoie de institutii din afara jocului pietii (sanctioneaza diferenta de calitate). Paradoxul este ca, competitia mentine producatori de proasta calitate, ci nu ii inlatura. Producatorii slabi sunt interesati de competitie , si deci nu are loc fenomenul de pauperizare generala. De aceea se explica de ce societatea nu se polarizeaza intre burghezi si proletari si exista o puternica de clasa de mijloc.

Teoria organizatiei

Nationalizarea proprietatii private e o solutie optima pentru Marx (a vorbit de nivel macro si individual, sectorul mezzo la eludat, cu toate ca nici nu existau multe resurse).

Esecul marxist in plan practic .

Progresul social se produce prin reorganizari la nivel de institutii, organizatii, proiecte.

Teza marxista: scopul organizatiilor capitaliste ar fi maximizarea profitului-proprietarul e cel care ia banii, dar managerul e interesat de reproducerea pe termen lung al firmei, e interesat de problemele angajatiilor.

Valoarea oricaror marfuri este dependenta de cantitatea de munca medie incorporata in el. Pretul variaza in jurul valorii. Poti produce lucrul scump si sa-l vinzi prost in functie de cerere si oferta. Daca nu are valoare de intrebuintare, chiar daca valoarea lui e mare, nu are valoare.

Cantitatea de munca inclusa in marfa este singurul element cuantificabil al marfii. Valorile de intrebuintare nu pot fi evaluate in functie de utilitate.