CASTRAREA VIERILOR

CASTRAREA VIERILOR

Indicatii: castrarea vierilor se face in scop economic pentru imbunatatirea calitatilor organoleptice ale carnii si a randamentului de utilizare a hranei. La vierii adulti, castrarea se face cu cel putin 30 de zile inainte de sacrificare pentru eliminarea completa a mirosului specific. Nu se admite sacrificarea pentru consum a vierilor necastrati. In scop terapeutic, vierii se castreaza la orice varsta in boli cu localizare la nivel testicular (orhiepididimita, bruceloza) sau pentru prevenirea transmiterii unor boli congenitale (hernii, atrezii). In mod obisnuit, castrasea se practica la purcei inainte de intarcare (2-3 saptamani), la vierusi (3-4 luni), la adulti, la orice varsta, cu 4-6 saptamani inainte de sacrificare.

Castrarea purceilor inainte de intarcare

Se practica mai ales in fermele mari de crestere a porcilor, animalele se contentioneaza usor si se vindeca repede. Operatia se planifica astfel incat sa nu coincida cu perioada de intarcare sau alte surse de stres. Se practica metoda de castrare cu testicul acoperit.

Instrumentar: pentru diereza, emasculator mic.

Contentie: pe o masa, animalul este tinut in pozitie dorsala de catre un ajutor, care fixeaza cate un biped lateral intr-o mana. Membrul anterior de fiecare parte se pozitioneaza in afara, pentru ca onglonul corespunzator sa nu se plaseze deasupra regiunii inguinale in timpul operatiei.

Anestezie: locala pe liniile de incizie si pe cordoanele testiculare.

Loc de electie: regiunea scrotala, paralel cu rafeul median sau inaintea scrotului, pe linia mediana.

Tehnica operatorie:

A. 1. Incizia scrotului si dartosului in partea inferioara a burselor cat mai decliv. Marimea inciziei trebuie sa fie egala cu diametrul longitudinal al testiculului.

2. Dilacerarea tesutului conjunctiv si evidentierea testiculului acoperit de teaca vaginala impreuna cu cordonul testicular.

3. Extirparea testiculului cu emasculatorul simplu sau prin torsiune limitata. Dupa extirpare, pensa fixata pe cordon se mentine 2-3 minute si apoi se desprinde usor, fara sa se smulga.

B.1. Incizie cutanata la baza scrotului in partea anterioara, de 3-4 cm.

2. Se strange scrotul cu doua degete si se exprima testiculele pe rand in plaga, se tractioneaza cu cealalta mana si se rupe ligamentul testicular.

3. Extirparea testiculelor se face prin torsiune limitata sau cu emasculatorul simplu, separat pe fiecare cordon. Se poate face strivirea ambelor cordoane testiculare in aceeasi pensa, dar exista riscul unor mici hemoragii dupa separarea lor.

Postoperator, de obicei nu se acorda ingrijiri speciale, dar verificarea plagilor de castrare, toaleta si dezinfectia lor sunt recomandabile.

Castrarea vierusilor de 3-4 luni

Este varsta cea mai recomandata, deoarece se manifesta deja dimorfismul sexual cu raze osoase mai lungi si contentia se face usor. Se practica mai ales in gospodariile individuale sau in fermele mici.

Anestezia si contentia sunt asemanatoare cu cele indicate la castrarea purceilor. Pentru simplificarea si usurarea contentiei, se recomanda aplicarea unor franghiute care se rasucesc in jurul antebratului si gambei, pe fiecare parte si se strang intr-un lat simplu care se poate dezlega usor la sfarsitul operatiei.

Metoda de castrare este asemanatoare, tot cu testicul acoperit, dar cu precautii mai mari privind asepsia, dieta si ingrijirile postoperatorii.

Tehnica operatorie

1. Fixarea ambelor testicule cu mana stanga prin apasare dinainte spre inapoi.

2. Incizia scrotodartoica la 1-2 cm de rafeul median, paralel cu acesta pe convexitatea maxima a fiecarui testicul. Bisturiul se fixeaza bine si se apasa uniform, realizand cate o singura incizie, uniforma, pentru fiecare testicul.

3. Exteriorizarea testiculelor se face usor prin apasare la baza si apoi se fixeaza fiecare intr-o mana si se dilacereaza printr-o singura apasare cu o compresa sterila sau cu un camp operator steril.

4. Strivirea cordonului pentru hemostaza si sectionarea acestuia. Se aplica pensa de castrare cat mai sus pe cordon, acesta fiind tinut intins. Emasculatorul este strans de catre un ajutor dupa ce a fost verificata asezarea corecta (deasupra plexului pampiniform si a ganglionului testicular). Extirparea testiculelor se poate face si prin torsiune limitata, cu pense hemostatice mai mari, ligatura sau prin aplicarea unei pense Reimers pe ambele cordoane rasucite.

Unii practicieni prefera o singura incizie sacroto-dartoica si apoi perforeaza cu o foarfeca sau cu o pensa septumul interdartoic, aplicand emasculatorul odata pe ambele cordoane. Metoda este expeditiva si se reduce riscul de contaminare, fiind o singura plaga, dar se face control obligatoriu la 24 de ore pentru a verifica drenajul plagii.

5. Verificarea plagilor de castrare se face cu degetul sau cu o pensa. Daca incizia nu a fost suficient de joasa si se pastreaza un fund de sac, se mareste incizia prin sectionare cu foarfeca 1-2 cm in partea anterioara.

Tratamentul postoperator este igieno-dietetic si antiseptic. Animalele se introduc in boxe curate, fara umezeala, grupand numai animale operate sau individual. Seropreventia antitetanica este indicata mai ales daca au fost semnalate cazuri de tetanos sau exista si cabaline in gospodarie.

Castrarea vierilor adulti

Testiculele la vier sunt voluminoase, cordoanele groase, iar muschiul cremaster este bine reprezentat. In lipsa unei anestezii corespunzatoare, izolarea testiculului se face cu dificultate, pe langa efortul considerabil, tesuturile sunt traumatizate mai mult prin dilacerare. Celuloasa este groasa si densa, necesita disectie sau sectionarea cu foarfeca a unor bride si mai ales a ligamentului testicular.

Instrumentar: pentru incizie si hemostaza, emasculator, pense cu gheare.

Anestezie: NLA sau tranchilizare si anestezie locala pe linia de incizie si pe cordon. Blocajul nervilor inguinali se va face prin infiltratie circulara pe cordon, care se identifica usor prin palpare, cat mai aproape de inelul inguinal inferior.

Contentie: Animalul se fixeaza in decubit dorsal, membrele fiind imobilizate cu franghii in bipede, in 'buchet' sau individual. Se poate confectiona un jgheab, iar in ferme se foloseste un dispozitiv metalic basculant.

Tehnica operatorie: Exista mai multe metode folosite in practica, fiecare operator o alege pe aceea care se preteaza la momentul respectiv, in functie de conditiile specifice, dotare si indemanare.

A. Castrarea prin ablatie cu testicul acoperit

1. Fixarea testiculului si incizia burselor. Fiecare testicul se impinge dinainte spre inapoi si se incizeaza scrotumul si dartosul pe convexitatea maxima, folosind testiculul ca suport. Daca se pot fixa ambele testicule, este mai bine sa se faca ambele incizii scrotale avand un control mai bun asupra directiei. Recomandam incizii largi, care sa depaseasca testiculul la polul cranial. Inciziile prea mici nu avantajeaza chirurgul si nici evolutia postoperatorie in castrarea la vier.

2. Izolarea testiculului. Se incizeaza si celuloasa, cu grija pentru a nu sectiona teaca fibroasa si se dilacereaza prin apasare pe partile laterale cu un camp operator. Manopera este usurata daca se fixeaza testiculul cu o pensa Bilroth, iar bridele si ligamentul testicular sunt sectionate cu foarfeca. Daca s-a deschis sacul vaginal din neatentie, acesta se sutureaza cu ata sau se prind marginile in doua pense hemostatice care apoi se incruciseaza, usurand imobilizarea testiculului.

3. Torsiunea cordonului testicular. Aceasta manopera se face pentru aducerea conului vascular in partea posterioara unde bratele pensei de castrare strang mai bine. In acest scop, testiculul se rasuceste cu 180⁰, se fixeaza in aceasta pozitie, iar cordonul testicular se trece intre degetele aratator si mijlociu, palma fiind orientata spre testicul. Aceasta se deplaseaza spre inelul inguinal pentru a permite aplicarea pensei de castrare cat mai sus pe cordon, protejand marginea plagii scrotale pentru a nu fi prinsa intre bratele pensei.

4. Aplicarea pensei de castrare. Pensa de castrare (Reimers, Serra) se asaza corect pe cordon si se strange printr-o singura apasare continua a bratelor care se fixeaza in cremaliera. Nu se admite deschiderea si reasezarea pensei pe cordon in alta pozitie, deoarece unele vase si cremasterul sunt sectionate la prima strangere a pensei si apoi se retrag, schimband raporturile dintre ele. Pensele de castrare au bratele elastice si continua strangerea dupa fixarea in cremaliera. Pensa de castrare se mentine 3-5 minute pe fiecare cordon. Este mai bine sa se lucreze cu doua pense de castrare aplicate cate una pe fiecare cordon testicular. Astfel se scurteaza durata operatiei si pozitia nefiziologica a animalului contentionat. Hemostaza se poate realiza si prin ligatura transfixica pe cordon, cu fir resorbabil, rezistent. Cordonul testicular este sectionat apoi la 2-3 cm deasupra ligaturii spre testicul.

5. Ridicarea pensei. Bratele pensei se deschid usor, astfel incat cordonul sa nu se smulga dintre bratele pensei de castrare. Daca animalul se misca, se asteapta pana se linisteste si apoi se continua operatia.

6. Se verifica plaga, se taie cu foarfeca franjurile din celuloasa, daca sunt prea lungi (mai mult de 3-4 cm).

7. Se desfac legaturile de contentie, se face un masaj al extremitatilor membrelor pentru restabilirea circulatiei sanguine si apoi se asaza animalul pentru a se deplasa singur.

Postoperator, se recomanda tratament igieno-dietetic, ser antitetanic. Nu se introduc, dupa castrare, in boxe cu vieri necastrati.

B. Castrarea vierilor cu sutura burselor

Metoda se practica la vierii de talie mare, prezinta avantajul unei desfasurari mai rapide si reducerea perioadei de vindecare.

Procedeul de castrare este cu testicul descoperit urmat de sutura burselor, monoplan in puncte separate.

1. Incizia tuturor straturilor (scrot, dartos, fascia Cowper si teaca vaginala paralel cu rafeul pe o lungime mai mica de 50% fata de metoda precedenta, urmata de exteriorizarea spontana a testiculului.

2. Se izoleaza testiculul prin sectionarea ligamentului si a mezoului vascular.

3. Se ligatureaza cordonul sau se aplica o pensa de castrare ca in metoda precedenta.

4. Sutura plagii in puncte separate cu fir gros, neresorbabil, trecut prin toate straturile.

Se procedeaza in mod asemanator cu celalalt testicul sau se efectueaza alternativ fiecare manopera pentru fiecare testicul (incizii, izolare, hemostaza, detasare, sutura).

Se poate face o singura incizie scrotala pentru ambele testicule, urmata de separarea lor, la polul anterior.

A.    CASTRAREA VIERILOR PIN ACCES INGUINAL

Prezinta avantajul unei protectii mai bune a plagii, fara contact cu asternutul sau pardoseala cand animalul se culca.

Contentia: decubit dorsal, cu membrele posterioare trase inapoi pentru a descoperi regiunea inguinala.

Anestezia, instrumentarul si pregatirea preoperatorie sunt asemanatoare cu metodele precedente.

Loc de electie: regiunea inguinala corespunzatoare fiecarui testicul.

Tehnica operatorie

1. Incizia pielii si a fasciei pe o directie oblica deasupra inelului inguinal inferior.

2. Izolarea testiculului si a cordonului. Se dilacereaza tesutul adipos si se izoleaza mai intai cordonul impreuna cu teaca vaginala. Testiculul se impinge cu mana spre inainte si se exteriorizeaza prin plaga cutanata, apoi se incizeaza ligamentul cozii epididimului.

3. Extirparea testiculului asigurand hemostaza prin angiotripsie sau ligatura.

4. Ridicarea pensei si verificarea plagii care ramane deschisa.