OPERATIA IN HERNIA OMBILICALA

oPERATIA IN HERNIA OMBILICALA

Indicatii: hernie congenitala observata la purcei, catei, manji,pisici datorita unor factori genetici sau traumatici care impiedica obliterarea inelului ombilical dupa fatare. La adulte se produce mai rar ca urmare a unor eforturi deosebite sau se agraveaza cele preexistente din aceleasi cauze.

Instrumentar: de diereza, hemostaza si sutura.

Anestezie: La animale mari si la adulte se face anestezie generala, iar la nou-nascuti este suficienta anestezia locala prin infiltratie pe linia de incizie si la baza sacului herniar.

Contentie: Decubit dorsal cu membrele posterioare fixate spre inapoi, iar cele anterioare spre inainte. La animalele mici, membrele se pot fixa manual in bipede laterale.

Tehnica operatorie: Se alege metoda cea mai convenabila in raport cu specia, talia animalului, sex, varsta si mai ales cu aspectul clinic al herniei: reductibila, nereductibila, mica, voluminoasa, simpla, complicata (strangulata) etc.

Hernia ombilicala reductibila cu sac mic

Inelul herniar este mic, dar se simte la palpare, sacul herniar se poate cuprinde in palma, iar viscerele se aduc usor in cavitatea abdominala prin taxis. Continutul sacului herniar este reprezentat in cea mai mare parte de epoplioon, panicul adipos si rareori anse intestinale.

Incizia longitudinala a sacului herniar pe locul proeminentei maxime, depasind cu 1-2 cm inelul herniar. Daca este necesara excizia unui lambou cutanat este mai bine sa se aprecieze de la inceput marimea acestuia, facand o incizie in felie de pepene pentru a fi indepartata. Incizia intereseaza pielea si tesutul conjunctiv subcutanat.

Se izoleaza sacul herniar prin disectie si dilacerare, pana la baza, evidentiindu-se complet inelul herniar, fara a-l deschide.

Repunerea continutului herniar in cavitatea abdominala prin apasare moderata cu degetul si infundarea completa a sacului fibros.

Sutura inelului herniar cu fir rezistent in puncte separate simple, in 'U' sau in bursa. Pentru o mai buna cicatrizare, se recomanda scarificarea marginilor inelului herniar inaintea strangerii firelor de sutura.

Se recomanda sa se opereze dupa varsta de patru luni, cand peretele abdominal este mai rezistent si uneori inelul herniar se inchide spontan.

Hernia ombilicala nereductibila, cu sac mic

Este cea mai frecventa forma de hernie ombilicala congenitala, tratamentul fiind solicitat numai din motive estetice.

Animalul prezinta o formatiune de forma globuloasa, mica, nedureroasa in regiunea ombilicala.

Tehnica operatorie: Incizia longitudinala, izolarea si excizia sacului. Daca formatiunea este mare si prezinta vascularizatie bogata, excizia va fi precedata de ligatura transfixica la baza sau se indeparteaza prin torsiune. Se verifica daca se mentine obturarea inelului si se face sutura cutanata. Daca se constata formarea unei depresiuni prin retragerea epiploonului sectionat, se vor aplica 2-3 puncte de sutura la peretele abdominal, cu fire neperforante (extraperitoneal).

Hernia ombilicala cu inel mic si sac mare

Incizia pielii sub forma de 'felie de pepene'. Atentie la vierus unde orificiul preputial se gaseste pe suprafata sacului herniar. In acest caz, se identifica furoul si se face o incizie asimetrica, tot in 'felie de pepene' sau 'semiluna' pe partea opusa.

Se izoleaza sacul herniar pana la inel.

Se prinde fundul sacului herniar intr-o pensa sau cu mana si se torsioneaza. Cu cealalta mana se dirijeaza patrunderea viscerelor in cavitatea abdominala.

Se continua rasucirea completa a sacului herniar.

La baza sacului torsionat se aplica o ligatura transfixica cu fir rezistent si se excizeaza la 2-3 cm deasupra. Se va aprecia daca se poate ancora firul la marginea inelului herniar si daca mai sunt necesare alte puncte de sutura pentru inchiderea completa a acestuia.

Sutura pielii in puncte separate.

Hernia ombilicala cu inel mare

Aceasta se asociaza si cu un sac herniar voluminos, dar se intalnesc doua aspecte distincte care influenteaza desfasurarea operatiei:

d' - marginile inelului sunt apropiate, dar permit introducerea palmei, avand directie longitudinala;

d'' - marginile inelului sunt departate in toate directiile.

In primul caz se face excizia sacului herniar de la baza si sutura inelului monoplan (Wolf) sau bietajat, iar la al doilea se recomanda pastrarea sacului herniar ca tampon biologic si reducerea acestuia prin fixare cu firele de sutura (Olivkov).

Daca marginile inelului herniar sunt apropiate, dupa rezectia sacului fibros si repunerea viscerelor in cavitatea abdominala, se poate face sutura peritoneului impreuna cu fascia transversa in surjet simplu cu catgut. Marginile inelului herniar se sutureaza in puncte separate simple sau de rezistenta cu fir sintetic resorbabil sau nylon, iar pielea, in puncte separate simple.

La porc, sacul herniar este foarte bine vascularizat la baza, dar sutura hemostatica este suficienta. Pentru aceasta se face o sutura in 'U' cu firul trecut prin toate straturile profunde (muschi, aponevroze, fascii si peritoneu) sau 'U' tip Lembert.

Rezectia sacului se face treptat si simetric, pornind de la o comisura, iar firele de sutura se aplica imediat, sub control digital, asigurand hemostaza.

Reducerea treptata a inelului herniar impiedica iesirea viscerelor din cavitatea abdominala in timpul operatiei, iar hemoragia este limitata. Rezectia completa a sacului herniar coincide cu strangerea ultimului punct de sutura la nivelul peretelui abdominal.

Daca marginile inelului herniar sunt departate si nu se poate realiza apropierea lor si inchiderea printr-o sutura sigura, se poate pastra sacul fibros care se pliseaza, trecand firele de sutura intermitent prin toata grosimea lui si ancorarea lor pe margine (Olivkov).

Pentru obturarea unui inel herniar mult prea larg, se poate folosi o proteza dintr-o tesatura de nylon sau alt material rezistent si bine tolerat de tesuturi. Plasa este decupata dupa forma si dimensiunile orificiului herniar si apoi se fixeaza pe margine cu puncte de sutura. Plasa va fi acoperita spre interior cu epiploon care se fixeaza prin cateva puncte de sutura (omentopexie), iar la exterior se protejeaza prin mobilizarea tesutului conjunctiv.

Sutura cutanata prin puncte de rezistenta 'U', 'X', 'U' tip Lembert etc.

Pana la vindecare, plaga va fi protejata si urmarita zilnic pentru prevenirea eventratiilor sau a fenomenelor de respingere.

Hernia ombilicala nereductibila cu sac mare

Aceasta forma se intalneste mai rar, este de origine traumatica, iar leziunile interne se organizeaza, formand aderente intre viscerele herniate sau intre acestea si sacul herniar.

Tehnica operatorie

1. Izolarea sacului herniar pana la baza. Se poate aprecia marimea lamboului cutanat care se indeparteaza printr-o incizie corespunzatoare.

2. Deschiderea sacului herniar. Se practica o butoniera cu bisturiul sau foarfeca. Bresa se mareste sub protectie digitala pentru a nu leza organele herniate. Desprinderea manuala a aderentelor se face cu mare atentie pentru a nu desira peretele intestinal. Uneori se formeaza adevarate bride conjunctive vascularizate care necesita ligatura pentru hemostaza si apoi sectionarea cu foarfeca. Nu este necesara desfacerea tuturor aderentelor interviscerale, urmarindu-se numai mobilizarea acestora pentru a fi reintroduse usor in pozitie anatomica.

Pentru a nu traumatiza viscerele, se poate largi inelul herniar cu herniotomul, bisturiul sau cu foarfeca, pe sonda canelata.

Rezectia sacului herniar.

Sutura peretelui abdominal dupa una din tehnicile descrise.