TENOTOMIA FLEXORULUI PROFUND AL FALANGELOR

TENOTOMIA FLEXORULUI PROFUND AL FALANGELOR

Indicatii: buletura, retractii tendinoase, spasm muscular cronic la cal.

Instrumentar: bisturiu, foarfeca, tenotom, material de sutura pentru piele.

Anestezie: tranchilizare si anestezie loco-regionala sau NLA.

Contentie: decubit lateral, pe partea opusa sau in travaliu.

Loc de electie: jumatatea fluierului in santul postero-lateral. Se poate patrunde si pe partea mediala, dar se va face o incizie mai larga pentru evidentierea formatiunilor vasculare si a nervilor metapodiali.

Tehnica operatorie

1. Incizia cutanata. Se palpeaza cele doua tendoane ale flexorilor (superficial si profund) si se face o butoniera a pielii si a fasciei post-metacarpiene.

2. Sectionarea tendonului. Se introduce tenotomul pe lat intre cele doua tendoane si se rasuceste la 90⁰ cu partea taioasa perpendiculara pe tendon. Un ajutor fixeaza copita in extensie, iar operatorul sectioneaza tendonul prin cateva miscari de basculare, apoi se controleaza prin palpare daca s-au departat capetele tendinoase.

3. Sutura pielii in 1-2 puncte separate.

4. Imobilizarea membrului in ortozom sau cizma ortopedica timp de 3 saptamani.

Daca tenotomia flexorului profund nu este suficienta pentru corectarea aplombului, se va face si tenotomia flexorului superficial (tenotomie dubla). Pentru a evita sectionarea ambelor tendoane la acelasi nivel si formarea unei singure cavitati prin depararea capetelor, este mai avantajoasa tenotomia la niveluri diferite. In acest scop se face o butoniera la limita dintre treimea superioara si mijlocie a fluierului, pentru flexorul profund, iar pentru cel superficial, la limita dintre treimea mijlocie si cea inferioara (deasupra inelului pentru perforant).

Postoperator, se pastreaza aceleasi recomandari (repaus, imobilizare, prevenirea infectarii plagilor).