Bourul - un mamifer bovin disparut

Bourul

Este un mamifer bovin disparut. Numele stiintific se traduce prin 'bou primordial'.

Bourii au evoluat in India, acum doua milioane de ani, au migrat spre Orientul Apropiat, ajungand in Europa acum 250.000 de ani. Vaca domestica sud-asiatica, se considera ca este o specie care a evoluat din bouri. Vacile moderne sunt mult mai mici decat stramosii salbatici: inaltimea unei vaci domestice este de 1 metri, in timp ce bourii atingeau 1,75 metri.

Bourii au fost desenati in multe picturi , ca cele de la Lascaux si Livernon din Franta, indicand raspandirea acestui animal, a carui forta vitala ii era atribuita calitati magice. Bourul a supravietuit Epocii Fierului in Anatolia si Orientul Apropiat, fiind considerat animal sacru, Taurul Lunar fiind asociat cu Marea Zeita si apoi cu Mithra. Mai apoi, el e prezent ca simbol heraldic pe insemnele statale ale Moldovei in epoca moderna si, dupa unirea acestei provincii cu Muntenia (Valahia) la 1859, el ocupa una din jumatatile stemei Principatelor Unite Romane (care aveau sa devina in scurt timp Regatul Romaniei), cealalta jumatate revenind pajurei valahe.

Bourul nu e de inspiratie strict moldava, ci provine in ultima instanta din Maramuresul medieval. Stema de azi a judetului Maramures incorporeza bourul. Intemeierea Moldovei medievale se datoreaza voievozilor maramureseni care mai apoi, au colonizat 'Tara de sus' a Moldovei constituind, dinastia fondatoare a acesteia, respectiv dinastia Musatinilor. Bourul a figurat pe heraldica personala a capeteniilor romane maramuresene Sas, Dragos si Bogdan care mai apoi le-au transferat pe stema noilor lor domenii statale moldave. Potrivit lui Nicolaie Iorga, bourul maramuresean (si mai apoi moldav) provine in realitate din Lituania, de unde a originat sotia lui Latcu, fiul si succesorul lui Bogdan.

Habitatul traditional sau teritoriile bourilor, respectiv a zimbrilor sau a bizonilor, se intindeau la nord de Bucovina si Maramures inspre Pocutia, Podolia, Podlasia (sau vechea Podlahie leseasca), Polesia, Mazuria si vechea Prusie (sau Borusia) inspre Baltica, Casubia, Pomerania si in fine Mecklenburg-ul baltic german. O abundenta de tauri, bouri, zimbri etc. apar insistent in heraldica multora din aceste teritorii acoperite candva de paduri dese, mlastini si turbarii: teritoriu si biotop ideal pentru aceste vietati care aidoma bivolilor au obiceiul de a se imbaia in noroi, namol.

Bourul apare inserat pe fundal coloristic rosu, aceasta culoare fiind asociata cu Moldova.

In Caucazul de sud si Mesopotamia de nord, domesticirea bourilor a inceput in jurul anului 5000 I.Ch.

Intr-o sapatura arheologica din Peterborough, Anglia a fost descoperit un craniu de bour in care partea din fata a fost scoasa, dar coarnele au ramas atasate. Se presupune ca uciderea bourului a fost un act de sacrificiu cu insemnatate religioasa.

Ultimul bour in viata inregistrat a fost vanat de braconieri in 1627 in padurea Jaktorw, Polonia.

In anii 1920, doi ingrijitori germani de gradina zoologica -- fratii Heinz si Lutz Heck -- au incercat sa obtina bourii din descendentii (vacile domestice). Planul lor era bazat pe conceptul pre-Darwinian, de atavism in care trasaturi primitive pot reaparea. Rezultatul s-a numit Vaca Heck sau 'bourii recreati' sau 'bourii Heck', care poarta o asemanare fizica incompleta cu ceea ce se stia despre bourii salbatici.