Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri

Chirurgie veterinara

CERINTE NUTRITIONALE SI ALIMENTARE LA CAINI - Cu ce hranim cainele?

Animale

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
SISTEME SI TEHNICI DE PRODUCTIE APLICATE – CRESTERE ANIMALE
Pesti nemaivazuti adusi la suprafata de tsunami
Intretinerea si exploatarea calului de sport
Caile urinare
Timusul
Broasca de pamant, broasca gheboasa
TEHNOLOGIA DE INGRASARE A BOVINELOR
Broasca mare de lac
NUMARUL PURCEILOR LA FATARE
CRESTEREA COMPARATIVA A IEPUROLOR; CRESTEREA IN CUSTI SI IN SEMICOLONIE


CERINTE NUTRITIONALE

SI ALIMENTARE LA CAINI




Cap. 1. CU CE HRANIM CAINELE?

Introducere

Nutritia cainelui

Hranirea corecta a cainelui

Normele de hrana la caini

Cap. 2. RATIILE DE HRANA PENTRU CAINI

2.1. Ratiile alimentare la caini

2.2. Valori recomandate in alimentatia cainelui

2.3. Tipuri de hrana pentru caini

Cap. 3. ALIMENTATIA IN FUNCTIE DE RASA

3.1. Nutritia cainelui adult din rasele mari

3.2. Nutritia cainelui din rasele mici si medii

3.3. Nutritia catelusilor din rasele mici si mijlocii

Cap. 4. ALIMENTATIA CAINILOR IN FUNCTIE DE STAREA FIZIOLOGICA

4.1. Trecerea de la catelus la caine adult

4.2. Nutritia femelei gestante

4.3. Nutritia cainilor batrani

Cap. 1. Cu ce hranim cainele?

1.1. Introducere

Pentru a avea un caine sanatos si pentru a evita aparitia diferitelor boli cauzate de alimentatia necorespunzatoare trebuie sa administram animalului o hrana echilibrata, care sa furnizeze organismului energia si elementele nutritive esentiale. Aceasta (hrana preparata in casa, hrana uscata sau conserve) se adapteaza in functie de etapa de dezvoltare, stilul de viata, starea fiziologica sau patologica a animalului.
Hrana preparata in casa, spre deosebire de celelalte doua tipuri, prezinta o serie de dezavantaje cum ar fi:
- dificultatea obtinerii unui raport corespunzator intre diverse substante nutritive necesare organismului;
- se altereaza repede;
- necesita destul de mult timp si munca pentru proprietar.

Hrana uscata completa satisface nevoile nutritive ale animalului. Fiind uscata se poate depozita timp indelungat si nu se altereaza, administrarea facandu-se la discretie sau sub forma de ratie. In cazul alimentatiei cu acest tip de hrana animalul trebuie sa aiba permanent apa la dispozitie.
Hrana uscata completa se gaseste in comert sub forma de produse diferentiate in functie de varsta (pentru pui, adulti sau batrani), stare fiziologica (gestatie, lactatie, activitate intensa), talie sau rasa. Cu cat tipul de hrana se adreseaza unei categorii mai restranse, cu atat mai mult avem certitudinea ca asiguram animalului toate substantele nutritive si energetice, vitaminele si oligoelementele necesare in etapa respectiva.

Hrana din conserve are avantajul unui gust placut, este usor de administrat si se poate combina cu diverse alte suporturi: paste fainoase, orez sau alte cereale.

Dezavantajul conservelor consta in valabilitatea mai mica fata de celelalte doua tipuri, nefiind apreciata de animalele mofturoase sau care au fost hranite o perioada indelungata cu alt tip de hrana.
Exista numeroase boli de origine nutritionala (produse de o alimentatie necorespunzatoare) cum ar fi: obezitatea, demineralizarea osoasa la pui, dermatita de origine alimentara, colita, insuficienta hepato-renala.

1.2. Nutritia cainelui

Cainele poate fi hranit deopotriva cu produse de origine animala si cu produse de origine vegetala. Tinand insa cont de conformatia sa genetica, un rol important intre toate acestea il are carnea, sau produsele derivate din carne. Carnea de pui sau de vita este recomandata de nutritionisti, mai putin cea de porc. Ocazional, pestele aduce un supliment atat de necesar de fosfor, calciu si alte minerale.
Mineralele provin si din oase, alimentul traditional al cainilor, care ii ajuta totodata la intarirea dentitiei. Oasele, preferatele tutoror reprezentantilor acestei specii, trebuie sa fie de dimensiuni suficient de mari pentru a fi roase si sunt interzise oasele de pui, care se sparg cu usurinta si sparturile ascutite pot fi inghitite de caine.
Un alt component de baza in alimentatia cainelui sunt ouale, care au o valoare nutritiva ridicata si sunt usor digerabile. In amestec cu laptele sau iaurtul, acestea ofera organismului un aport ridicat de vitamine din compelxul B, vitamina D, E, F, etc. Pe cat posibil va fi evitat consumul de albus in exces, deoarece acesta contine toxine si este mai greu digerabil.
Pastele fainoase, painea si cerealele sunt surse de energie datorita procentului ridicat de amidon pe care il contin. Totusi, ele nu ar trebui sa depaseasca 25-30% din totalul hranei, in caz contrar putand conduce in timp la diferite afectiuni ale ficatului.
Orezul este un excelent aport de fibre, si poate fi adaugat in supe, ciorbe, sau ca si supliment la diferite preparate din carne.
Legumele ca morcovii, fasolea verde, ardeii grasi, rosiile sau sucul de rosii, se pot adauga cu pondere in ratia cainilor datorita vitaminelor si continutului bogat in fibre care regleaza si usureaza tranzitul intestinal. Dintre legume, nu sunt insa recomnadate: fasolea uscata, excesul de cartofi, gogosarii iuti, varza. Dintre alimentele contraindicate amintim: dulciurile de orice fel, cafeaua, alcoolul.
Ratia cainilor anemiati sau in convalescenta poate fi imbogatita cu un excelent supliment, o lingurita de drojdie de bere pe zi. Ocazional, fructele pot face deliciul cainilor cu gusturi mai extravagante.

1.3. Hranirea corecta a cainelui

Consumul de hrana este in primul rand un fenomen biologic, care pentru caine reprezinta momentul cel mai important dintre evenimentele zilei si este recomandabil sa-l respectam. Aceasta presupune crearea unor reflexe conditionate, care, pe de o parte vor evita stresul animalului si pe de alta parte va permite cainelui sa fie linistit intre mese. Atat locul cat si ora, se vor respecta dupa un program bine stabilit, iar in functie de varsta si starea de sanatate a cainelui, se vor administra 1-6 tainuri pe zi.
Orice schimbare a regimului alimentar trebuie sa fie progresiva si sa se intinda pe o durata de 2-3 saptamani, cand se petrece la intarcare, pentru a evita criza de intarcare, si de 7 zile, cand se petrece la tineret sau adult.
Odata obisnuit cu orele de masa, este recomandat sa nu mai primeasca nimic in afara acestor ore, deoarece in caz contrar el va deveni un cersetor, obicei urat si daunator, la care se adauga solicitarea stomacului la numeroase secretii gastrice.
Administrarea hranei se va face in mod regulat, la aceleasi ore, si moderat, pentru a nu incarca inutil tubul digestiv. Pentru cainele folosit pentru paza, care trebuie sa fie activ mai ales noaptea, se evita administrarea unei mese abundente seara, care il va face somnolent, molatec, precum si mai putin receptiv la ceea ce se intampla in jurul lui. In astfel de situatii, se fixeaza cele doua tainuri dimineata si la pranz si niciodata seara.
Cantitatea de hrana se va stabili in toate cazurile in functie de greutate, sex, stare fiziologica, anotimp si activitatea depusa, controland periodic greutatea cainelui, pentru a corecta ratia in functie de starea lui la un moment dat si a preveni obezitatea.
Hranirea cainelui se va face in vase speciale, de preferinta din inox sau plastic, care pe langa faptul ca se pot spala si dezinfecta usor, sunt si rezistente. Apa trebuie sa fie asigurata permanent, curata, rece si schimbata la intervale cat mai scurte. Obisnuit, cainele este hranit de catre o singura persoana, de preferat aceeasi.
Carnea de porc se va administra cu multa rezerva, deoarece pe langa transmiterea unor viroze sau parazitoze, are si o influenta negativa asupra pielii si parului.Pentru a elimina din comportamentul cainelui capriciile si mofturile pentru unele componente alimentare, dar si pentru a favoriza eliminarea din organism a unor reziduuri si toxine, nu este lipsit de interes ca o data pe saptamana sa nu hranim cainele, introducand asa numitul post negru.
Cainele, fiind un animal voluntar si lacom, este bine sa fie controlat sub raportul consumului alimentar, deoarece in caz contrar se poate ingrasa, poate deveni obez, fiind dizgratios si lenes.
Toate aceste recomandari nu au decat o valoare orientativa, menita a fi adoptata diferentiat, in functie de individ, de propriile lui reactii fata de apetit, evolutia greutatii, integritatea parului si functionalitatea pielii, comportamentul si raspunsul la hrana administrata.

1.4. NORMELE DE HRANA LA CAINI

Date despre nutritia cainilor au fost furnizate de National Reasearch Council (NRC), care a publicat “Cerintele nutritive ale cainilor”, in 1974 si 1985.

Normele de hrana la caini reprezinta necesarul minim de energie, nutrienti avand in vedere cresterea rapida, productia, conversia hranei, cresterea armonioasa, longevitatea sau rezistenta la imbolnaviri.

Norme de energie

Organismul animal face in permanenta schimburi de energie si substanta cu mediul ambiant. Energia continuta in hrana nu este integral utilizata de organismul animal, de aceea energia din alimente este numita energie bruta (EB).

Consecutiv ingestiei de hrana (care include EB) mare parte din energie este pierduta pe diferite cai: o parte din ea se elimina prin fecale (EF) si gazele de fermentatie (EG, care la carnivore este nesemnificativa), energia digestibila (ED) fiind absorbita o data cu nutrientii (ED=EB-EF).

Consecutiv absorbtiei, nutreientii purtatori de energie sunt condusi in ficat, unde proteinele sufera importante transformari, ureea purtatoare de energie este eliminata pe cale renala (EU). Energia ramasa este numita energie metabolizabila (EM) si este utilizata in toate celulele corpului animal (EM=ED-EU).

Energia neta se utilizeaza de organism pentru asigurarea functiilor vitale si a productiilor, fiind egala cu diferenta dintre energia metabolizabila si energia termica (EN=EM-ET).

Prin scaderea din energia neta a energiei necesare pentru asigurarea functiilor vitale se obtine energia pentru productie, regasindu-se in produsele obtinute de la animale.

Energia pentru intretinere se compune din energia pentru metabolismul bazal (EMB), energia pentru miscarile voluntare si energia pentru mentinerea temperaturii constante a corpului, in afara limitelor de confort termic.

Energia pentru intretinere (EI) are o valoare de circa doua ori mai mare decat EMB.

Intrucat necesarul de energie pentru metabolismul bazal este dependent de greutatea specifica, cainii cu talie mica au un necesar de energie/Kg masa corporala mai mare decat cei cu talie mare.

In functie de temperatura mediului ambiant, necesarul de energie pentru intretinere se schimba, temperatura de confort termic la caine, fiind de 20°C. Sub si peste aceasta tempeartura, necesarul de energie creste. La scaderea temperaturii sub 20°C, pentru fiecare 1°C necesarul de energie creste cu 3 Kcal/kg masa metabolica; pentru cresterile de temperatura, necesarul de energie nu creste la fel de mult.

In timpul cresterii, la catei, necesarul de energie creste mai mult dupa intarcare; la cainii din rasele mari si gigante, aceasta ultima parte a cresterii este prelungita.

Necesarul de energie este diferit la tineretul canin, in functie de rasa, varsta si masa corporala. Cateii din rasele mici si mijlocii ating greutatea adultului, la 6-9 luni, in timp ce, la rasele gigante, la varsta de 18-24 luni.

Puii din rasele gigante, pana la 8 saptamani de viata, necesita 370 Kcal/kg0,75, dupa care necesarul energetic se reduce la 300 Kcal/kg0,75 pana la varsta de 15 luni, scazand, in continuare, pana la varsta de adult.

Femelele in gestatie , daca sunt intr-o stare de intretinere buna, in primele cinci saptamani de gestatie nu vor fi suplimentate nutritional. Din saptamana a sasea de gestatie creste necesarul de energie cu 10% saptamanal, astfel ca, la sfarsitul gestatiei consumul de energie va creste cu 40-50% din valoarea energetica de intretinere (EI x 1,4-1,5).

Femelele in lactatie, pot produce, intr-o lactatie, o cantitate de lapte de doua ori mare decat greutatea lor. Ele au un necesar energetic de 2-4 ori mai mare decat necesarul energetic de intretinere. De exemplu, la o catea Labrador in lactatie, necesarul pentru intretinere este de 1800 Kcal/zi. Valoarea energetica a unui litru de lapte este de aproape 1300 Kcal.

Pentru producerea laptelui, randamenul de utilizare a energiei este de 75%. La o productie de 3 l lapte /zi (cu o valoare energetica de aproape 4000 Kcal), cateaua consuma 5333 Kcal/zi, la care se adauga 1800 kcal pentru intretinere. Rezulta un necesar energetic de 7213 Kcal/zi, care este de patru ori mai mare decat necesarul energetic pentru intretinere. Intrucat productia de lapte pe lactatie este variabila si intre femele exista diferente, asigurarea necesarului de energie se obtine prin hranirea, la discretie a femelelor in lactatie.

Necesarul de energie (dupa NRC) este de 1,1 x EI/ora de lucru; socotind deplasarea animalului cu o viteza de 8 km/ora, norma de energie este de 3-4 x EI/ora, 50% din energia din hrana fiind asigurata din grasimi.

Normele de proteina

Proteinele reprezinta principalii constituenti structurali si functionali (enzime, hormoni) ai corpului animal. Proteinele sunt alcatuite din lanturi de aminoacizi dispusi in secvente specifice fiecarei proteine.

Organismul animal isi asigura necesarul de aminoacizi din proteinele alimentare. Din cei 22 de aminoacizi esentiali, 10 nu pot fi sintetizati de corpul animal si sunt numiti aminoacizi esentiali; de aceea, ei trebuie, obligatoriu, asigurati pin hrana.

Dupa NRC, necesarul minim de proteina pentru cainii in crestere este de 5,7 g PB/Kg masa corporala , iar la cei in intretinere este de 1,7 g PB/kg masa corporala.

Fata de necesarul minim de proteina, stabilit de NRC, numeroase cercetari au aratat ca, pentru mentinerea unui bilant azotat normal, prin care sa se evite stresul, aparitia tumorilor mamare, cresterea rezistentei la imbolnaviri, cresterea longevitatii animalelor si cresterea rezervelor proteice, este necesar ca aportul de proteina sa fie superior normelor NRC.

Este dificil de stabilit nivelul maxim de proteina admis in hrana cainilor, intrucat sistemul enzimatic al cainilor se adapteaza la nivele inalte de proteina. Dupa acoperirea necesarului de proteina pentru anabolism (crestere si reconstructie), excedentul de aminoacizi este folosit, dupa dezaminare, pentru furnizarea de energie. Cresterea pasagera a amoniacului si a ureei in sange, dupa un pranz bogat in proteine, nu este un semn de hiperproteinemie sau disfunctie hepatica. La nivele inalte de proteina, dupa varsta de 7 ani, apar leziuni cornice renale.

Normele de minerale

Elementele minerale sunt o categorie de sbstante reprezentate in corpul animal in proportie de 0,7%; elementele minerale au fost clasificate pe mai multe criterii. Cel mai frecvent folosit este criteriul nutritional, care imparte mineralele in functie de proportia de participare in corpul animal: macroelemente si microelemente.

Macrolelementele minerale sunt: Ca, P, Na, K, Cl, Mg, S, iar microelementele cele mai importante sunt: Fe, Cu, Mn, Zn, Co, Se, I.

Elementele minerale sunt substante esentiale pentru organismul animal, intrucat ele nu pot fi sintetizate in corp. Prin constanta elementelor minerale in sange si prin mecanismele specifice de mentinere constanta a nivelului lor in sange, elementele minerale sunt parametrii functionali, indicatori ai starii de sanatate a animalelor.

Normele de viatamine

Vitaminele sunt substante cu rol catalitic, necesare in cantitati foarte mici in hrana (aproximativ 1 mg/kg hrana). Ele se gasesc raspandite atat in regnul vegetal, cat si in cel animal.

Vitaminele se clasifica cel mai frecvent dupa solubilitate, in hidrosoluile (vitaminele complexului B si vitaminele C si P) si liposolubile (A, D, E, F, K).

Supradozarea vitaminelor, in principal vitaminele A si D, poate fi daunatore corpului animal. Vitamina E, prin supradozare, nu are efecte adverse, in furaje jucand rolul de antioxidant si garantand, astfel calitatea buna a furajului.

Vitamina C, in general, nu este considerata esentiala pentru caini, decat in situatii de stres, travaliu intens sau afectiuni hepatice.

Prin tratamentele termice la care sunt supuse materiile prime in procesul de producere a hranei, unele vitamine trebuie supradozate. Astfel, vitamina B1 este cea mai sensibila, trebuind supradozata de 2,5 ori; acidul folic trebuie supradozat cu 50%, iar viatminele A, D3 si B12 cu 30%.

Carentele vitaminice cele mai frecvente si mai drastice se inregistreaza la tineretul canin, la care nivelele vitaminice trebuie dublate fata de adultii la intretinere.

Cap. 2. RATIILE DE HRANA PENTRU CAINI

2.1. Ratiile alimentare

Principiul de baza al nutritiei cainilor este hranirea lor pornind de la necesitatea de hrana in diferite substante nutritive. Acesta este influentat de greutatea corporala, varsta, rasa, activitatea cainelui, starea fiziologica etc. In tabelele nr. 1, 2 si 3 sunt prezentate normele pentru cani, raportate la diferiti indicatori.

Frecventa meselor la canii adulti este de o masa/zi, in timp ce la pui administrarea este de preferat sa se faca in acelasi loc, la aceeasi ora si hrana sa fie administrata la discretie.

Tabelul nr. 1 Necesarul de hrana la caini in functie de activitate

Tipul de activitate

KcalEN/kg GV

Proteine(g/kg GV)

Lipide (g/kg GV)

Caini adulti

-in repaus

40-45

3

1,5-2



-activitate usoara

50-55

3,5

1,5-2

-activitate medie

70-80

4

2-3

-activitate grea

90-100

5

3-4

Femele in lactatie

75-80

6-7

2-2,5

Tineret 2-10 luni

75-80

5-6

2-3

Tabelul nr. 2 Necesarul de hrana la caini in functie de varsta si de greutatea corporala

Categoria de varsta si greutate

KcalEN/zi

Produse de origine animala (g/zi)

Numar de mese

Caini adulti

-rase mici (5-10 kg)

600-1200

110-170

1-2

-rase mijlocii(11-20 kg)

1200-1600

170-255

1-2

-rase mari (21-35 kg)

1600-2500

450-680

1-2

-rase foarte mari(36-80 kg)

2500-5400

680-900

1-2

Tineret

-rase mici(1-3 kg)

300-600

45-85

4

-rase mijlocii (3-5 kg)

600-900

85-115

4

-rase mari (5-7 kg)

900-1200

115-170

4

-rase foare mari (7-12 kg)

1200-2000

170-230

4

Tabelul nr. 3 Necesarul de hrana la caini, raportat la substanta uscata din ratie

Specificare

Necesar

Specificare

Necesar

Proteina

22%

Minerale

Grasime

Cupru

7,3 mg

-acid linoleic

1%

Zinc

50-100 mg

Aminoacizi

Seleniu

0,11 mg

-lizina

0,58%

Vitamine

-metionina+cistina

0,39%

-vit. A

5000 UI

-triptofan

0,19%

-vit. D

500 UI

-fenilalanina

0,80%

-vit. E

50 UI

-leucina

0,65%

-tiamina

1 mg

-treonina



0,52%

-riboflavina

2,2 mg

Minerale

-ac. pantotemic

10 mg

-calciu

1,1%

-piridoxina

1 mg

-fosfor

0,9%

-biotina

0,10 mg

-sare

0,04%

-vit. B12

0,022 mg

-magneziu

1,1%

-colina

1200 mg

Necsarul de energie nu este totdeauna corelt cu greutaea vie (GV) a animalului ci cu suprafata corporala (greutate metabolica-GV 0,75 ), ceea ce justifica necesarul cantitativ de hrana/kg GV mai mare la animalele mici, comparativ cu cele mari.

Proteinele, desi detin ponderea, nu sunt suficiente, in aceeasi masura trebuind sa se asigure si sarurile minerale, glucidele, grasimile.

Necesarul de hrana este strans corelat cu activitatea cainelui si cu starea sa fiziologica. Astefel, in ultimele trei saptamani de gestatie, catelele au nevoie de o cantitate de hrana mai mare cu 50% decat in prima parte, in timp ce in perioada de lactatie (inainte de intarcare) necesarul creste de trei ori decat in perioada de repaus.

Tineretul, de la intarcare pana la atingerea jumatatii din greutatea de adult, ca si cainii care efectueaza diferite servicii (patrulare sau paza si aparare) au nevoie de doua si peste doua ori mai multa hrana decat cainii de apartament de aceeasi greutate.

2.2. Aditivi pentru hrana animalelor de companie: prebiotice, probiotice, vareh si drojdie

Mai multe tipuri de hrana pentru animale de companie comercializate in prezent contin ingrediente cu care e posibil ca unii consumatori sa nu fie familiarizati, printre care cicoarea, suplimente prebiotice si probiotice, vareh, alge si drojdie. Cicoarea provine din planta Cichorium intybus. Radacina de cicoare este folosita de mult in alimentatia umana, ca substitut de cafea. Acum se foloseste in hrana pentru animale de companie, sustinandu-se ca poate ajuta la imbunatatirea sanatatii prin favorizarea dezvoltarii unor bacterii benefice in sistemul gastro-intestinal.
  Cicoarea contine inulina, un tip de fibra dietetica, care, desi nedigerabila ea insasi, contine substante numite oligozaharide, despre care se crede ca favorizeaza dezvoltarea bacteriilor intestinale benefice. Se sustine ca un nivel ridicat al bacteriilor intestinale poate fi benefic pentru digestie, combate bolile si intareste sistemul imunitar. Suplimentele care contin substante despre care se crede ca stimuleaza cresterea si/sau activitatea microorganismelor intestinale benefice (cum ar fi inulina din cicoare) se numesc prebiotice
Exista inca un grup de suplimente, numite probiotice, care contin microorganisme despre care se crede ca imbunatatesc echilibrul microbian al intestinului-gazda. Un exemplu il poate constitui un supliment care contine culturi de microorganisme, cum ar fi Lactobacillus acidophilus si Lactobacillus casei, asemanatoare ,,culturilor active” aflate in anumite iaurturi. Probioticele contin microorganisme, pe cand prebioticele nu. Se crede ca ambele produse stimuleaza dezvoltarea microrganismelor benefice in intestinul gros.

Un alt ingredient al hranei pentru animale de companie care ar putea constitui o noutate pentru unii consumatori este varehul. Iarba de mare, algele si varehul pot fi surse ideale de minerale, precum fier, iod si potasiu. Ierburile marine au un nivel ridicat de proteine digerabile. In plus:

- algele cafenii (vareh, fucus) constituie o buna sursa de potasiu;

- algele rosii (gigartina, nori, dulce si muschiul irlandez) au o concentratie ridicata de carrageenan, ceea ce ii confera consistenta gelatinei. Isi pastreaza forma in intestine si se crede ca ajuta la absorbtia otravurilor si a toxinelor, care vor fi antrenate in afara organismului;

- algele verzi (laptuca de mare) au un continut mai scazut de minerale, totusi reprezinta o buna sursa de fier. Contin de asemenea un element numit cesiu, despre care se spune ca se fixeaza de carcinogeni si ii indeparteaza din tractul digestive;

- algele albastre-verzi sunt cea mai concentrata sursa de clorofila de pe planeta. Contin vitamine (mai ales B12), minerale si beta-caroten.

Drojdia de bere, drojdia nutritiva sau cultura de drojdie se pot afla pe lista ingredientelor in anumite tipuri de hrana pentru animale de companie. Ele nu sunt acelasi lucru cu drojdia folosita acasa la facutul painii, care se numeste drojdie uscata activa si nu trebuie mancata cruda.

Drojdia de bere este o drojdie dezactivata care reprezinta un produs secundar in fabricarea berii si este bogata in proteine si vitamine din complexul B.

Drojdia nutritiva se produce din acelasi tip de drojdie (Saccharomyces cerevisiae) ca si drojdia de bere, dar se cultiva pe melasa si are o aroma mai dulceaga.

Cultura de drojdie poate fi un supliment activ sau inactiv care contine vitamine din complexul B si enzime. Se crede ca favorizeaza dezvoltarea bacteriilor benefice din intestin.

  Antioxidantii sunt substante care ajuta la prevenirea oxidarii grasimilor si a ingredientelor lipo-solubile (inclusiv vitaminele A si E). O data ce o grasime se oxideaza, incepe sa aiba gust ranced si isi pierde mult din valoarea nutritiva. Mancarea pentru caini si pisici, care are adesea un nivel ridicat de grasimi, este in mod deosebit predispusa la oxidare. Hrana din cutii este protejata, deoarece este inchisa ermetic, dar hrana uscata necesita adaosul de antioxidanti pentru a se conserva. Daca se foloseste un antioxidant, regulamentul Asociatiei Americane a Oficialilor Controlului Alimentelor (AAFCO) cere ca numele popular al antioxidantului sa apara pe eticheta, alaturi de o referire la faptul ca este folosit drept conservant.
Exista atat antioxidanti naturali, cat si artificiali si toti actioneaza in vederea prevenirii oxidarii. Cei mai comuni antioxidanti artificiali folositi in industria de producere a hranei pentru animale de companie sunt: etoxichina [ethoxyquin], hidroxitoluen butilat [butylated hydroxytoluene] (BHT) si hidroxianisol butilat [butylated hydroxyanisole] (BHA). Antioxidantii naturali folositi in mod frecvent includ tocoferolii (vitamina E), acidul ascorbic (vitamina C), acidul citric si rozmarinul.

Conservantii artificiali confera in mod clar ingredientelor stabilitate mai indelungata, precum si valabilitate comerciala mai mare decat antioxidantii naturali. Totusi, consumatorii sunt ingrijorati de cat de siguri sunt conservantii artificiali din hrana pentru animale de companie. Cel mai controversat dintre acestia este etoxichina [ethoxyquin], a carei aprobare de folosire in hrana animalelor dateaza de peste 30 de ani. Este permisa in prezent in hrana animalelor de companie la niveluri de pana la 150 unitati la milion [parts per million] (ppm) sau 0,015%.
Acum aproape 10 ani, Administratia Alimentelor si Medicamentelor a Statelor Unite (FDA) a inceput sa primeasca sesizari de la posesorii de caini, care au simtit ca etoxichina avea legatura cu aparitia unor probleme medicale la cainii lor, printre care reactii alergice, boli de piele, cedari ale organelor, cancer si probleme de comportament. S-au facut speculatii ca, la sfarsitul anilor 1980, unele companii producatoare de hrana de inalta performanta au inceput sa adauge mai multa etoxichina, ca o modalitate ieftina de a mari perioada de valabilitate comerciala a acestor produse bogate in grasimi. Totusi, sunt si unii care sustin ca majoritatea producatorilor de hrana pentru animale de companie care foloseau etoxichina in acea perioada adaugau in realitate cantitati mult mai mici decat cele permise prin lege. Fara dovezi stiintifice, a fost dificil de determinat daca intr-adevar problemele sesizate aveau legatura sau nu cu folosirea etoxichinei si in ce masura.
   In 1997, FDA a primit un studiu efectuat voluntar de Monsanto, unul din marii producatori de etoxichina. Rezultatele acestui studiu aratau ca nivelurile de etoxichina ce depaseau cantitatile curente permise in hrana pentru animale de companie nu au produs nici o anomalie de reproducere. Singurele efecte negative observate au fost usoare cresteri in nivelurile sangvine ale anumitor enzime hepatice si o crestere a nivelurilor metabolitului obisnuit al celulelor rosii. Aceste cresteri s-au produs in ficatul catelelor in lactatie, care in general mananca mai mult decat alti caini. Aceste modificari hepatice sunt considerate usoare si se pot rezolva cand cainii revin la alimentatia obisnuita; totusi, intreaga semnificatie medicala nu va fi cunoscuta fara investigatii exhaustive.
FDA a simtit ca a permite ca etoxichina sa fie folosita la 150 ppm ar putea sa nu constituie o marja de siguranta adecvata la femelele in lactatie si posibil la catelusi. In iulie 1997, FDA a cerut producatorilor de etoxichina, precum si producatorilor de hrana pentru animale de companie ca nivelul maxim de etoxichina folosit in hrana pentru animale de companie sa fie redus in mod voluntar de la 150 ppm (0,015%) la 75 ppm (0,0075%). Se pare ca toti producatorii de hrana pentru animale de companie au acceptat. Este in curs de realizare de catre Pet Food Institute, o organizatie care ii reprezinta pe producatorii de hrana pentru animale de companie din Statele Unite, un studiu care are scopul de a stabili daca chiar cantitati mai mici de etoxichina (30 sau 60 ppm) ar oferi suficienta protectie impotriva oxidarii hranei pentru animale.
BHT si BHA sunt analogi sintetici ai vitaminei E si foarte frecvent se folosesc impreuna. BHA este relativ stabil la temperaturi inalte. Ambii antioxidanti sunt recunoscuti ca siguri de catre FDA pentru anumite niveluri si sunt conservantii cel mai frecvent folositi pentru hrana umana. Exista insa controverse si in privinta sigurantei acestor substante. Ambele au fost suspecte de a fi carcinogene; totusi, din doua studii pe animale a reiesit ca BHT si BHA protejeaza in realitate impotriva cancerului daca se adauga inainte ca animalul sa fie expus carcinogenului. Sunt necesare mai multe cercetari pentru a determina efectul real al acestor conservanti.

Unii consumatori prefera ca hrana pentru animalele de companie sa contina numai conservanti naturali. Vitamina E, vitamina C, acidul citric si rozmarinul sunt printre cei mai folositi antioxidanti. Amestecul de tocoferoli este o sursa obisnuita de vitamina E in hrana pentru animale de companie. Vitamina C este oferita de ingrediente precum afinele, coacazele, merele si alte fructe. Acidul citric se gaseste de asemenea in multe dintre acestea, dar in special in citrice. Rozmarinul este un extract din planta Rosmarinus officinalis, un arbust peren cu proprietati antioxidante.

Ingrediente naturale cu scop nutritiv:
- carnea deshidratata de pui: o sursa excelenta de proteine de inalta calitate;

- faina de ovaz o sursa extrem de digerabila de hidrocarbonati si fibre nutritive, de asemenea bogata in fier. Faina de ovaz are proprietati naturale impotriva mancarimii, ceea ce face sa fie indicata in alergiile pielii la caini. Ofera de asemenea aminoacizi, esentiali pentru refacerea tesutului muscular sanatos;

- carnea deshidratata de hering: este foarte gustoasa si o buna sursa de proteine, untura de peste si acizi grasi Omega-3 – toti extrem de importanti pentru o piele si o blana sanatoase, reproducere normala, precum si pentru functionarea si dezvoltarea armonioasa a organismului;

- extractul de yucca schidigera Yucca este o planta desertica si ajuta la digestie; de asemenea, se crede ca reduce mirosul fecalelor; se foloseste de secole in tratamentul artritei; este bogata in minerale datorita proprietatilor ei anti-inflamatorii;

- radacina uscata de cicoare stimuleaza dezvoltarea bacteriilor benefice din sistemul digestive; componentul fibros extra-solubil din pulpa de cicoare se crede ca intretine o buna functionare a intestinelor;

- amarantul: o excelenta sursa de hidrocarbonati si de acid linoleic; semintele minuscule ale plantei sunt de asemenea o sursa bogata de fier, cupru si magneziu; in plus, amarantul are un continut bogat de lizina, un aminoacid esential pentru nutritie;

- varehul uscat: contine aproape 30 de minerale care hranesc glandele; prin potentarea actiunii sistemului glandular, ajuta la echilibrarea metabolismului organismului si a ratei de ardere a caloriilor; varehul uscat este bogat in fibra si constituie o sursa importanta de minerale, printre care potasiu, calciu, magneziu, fier si iod;

- afinele uscate reprezinta un antioxidant natural, bogat in vitaminele A si C, potasiu si fibre; actioneaza ca stimulent gustative;

- morcovii uscati sunt o sursa naturala de beta-caroten un antioxidant esential pentru interactiunea cu radicalii liberi.

2.3. Tipuri de hrana

La baza sanatatii, longevitatii si formei fizice bune a cainelui este alimentatia echilibrata si de calitate. Tipul de alimentatie trebuie sa corespunda nevoilor individuale a organismului si sa difere in functie de etapa ciclului de viata - perioada de crestere, caine adult, perioada de imbatranire - si particularitatile starii fiziologice (lipsa activitatii fizice, gestatia etc.).
Hrana uscata are unul din avantajele incontestabile - compozitia acesteia este echilibrata tinand cont de particularitatile de varsta si fiziologice ale cainelui.
Toate tipurile de hrana se impart in trei categorii - clasa super premium, clasa premium, si clasa econom. Diferenta intre acestea este la compozitie, respectiv calitate.
Hrana din clasa econom este fabricata din materie prima de calitate joasa, in principal din derivate cu adaugarea de cereale de calitate inferioara si soia. In cazul alimentatiei cu hrana uscata din clasa econom in organismul animalului apare un deficit de diferite vitamine si aminoacizi, ceea ce poate duce la disfunctii ale metabolismului, dereglari ale digestiei, alergie si alte probleme de sanatate. Consistenta si capacitatea de asimilare a hranei nu este mare, si astfel consumul lor este mai mare, decat a tipurilor din clasa premium si super premium. Valoarea energetica in jur de 250-300 kcal/100g. La hrana din clasa econom se refera, de exemplu, Chappi, Purina Dog Chow (SUA) si altele.
La fabricarea hranei din tipul premium se utilizeaza produse de o calitate mai buna. Valoarea energetica - aproximativ 300 - 350 kcal/100 g. Aici pot fi incluse Pedigree (Rusia) , Pro Pac (SUA).
Clasa super premium se deosebeste printr-o mai mare conformare la cerinte: compozitia ideal echilibrata, valoare nutritiva si biologica ridicata, capacitate mare de asimilare. Compozitia acestei categorii de hrana tine cont de etapa din viata, dimensiunea incarcarii fizice, masa corporala si starea de sanatate a animalului. Valoarea energetica - 350 - 450 kcal/100 g. Multe firme specializate pe fabricarea de hrana de categoria super premium au surse proprii de materie prima (ferme, campuri cu cereale, etc). Cele mai raspandite sunt: Hill's (SUA), Royal Canin (Franta), Eukanuba (SUA), Purina Proplan (SUA) si altele. La Royal Canin nu demult a aparut hrana special elaborata pentru ciobanesti germani adulti - GERMAN SHEPHERD 24. Dupa afirmatiile producatorului, acest produs tine cont de o serie de particularitati specifice Ciobanestilor Germani: protejeaza oasele si articulatiile, mentine sistemele imunitar si digestiv, starea buna a parului si a pielii.

Alimentatia naturala: aceasta varianta are atat avantajele sale, cat si dezavantaje. Avantajul principal consta in valoarea incontestabila a substantelor nutritive, care se gasesc in produsele naturale. Dezavantajul - necesita mult timp, dificultate in echilibrarea alimentatiei.
In ratia cainelui trebuie neaparat sa intre urmatoarele produse:
▪ Carne - produsul principal in alimentatia cainelui, sursa de proteine cu valoare nutritiva ridicata. In alimentatia cainelui, care primeste doar hrana naturala, aceasta trebuie sa fie de nu mai putin de 30% din volumul total al mancarii. Carnea poate fi de: vita (preferabil), manzat, miel (care nu este grasa) cu exceptia carnii de porc. Carnea trebuie neaparat sa fie proaspata, preferabil taiata in bucatele (carnea tocata nu este recomandata, pentru ca se asimileaza mai greu). Pentru cainele adult pot fi utilizate si derivatele din carne, fierte - stomac, inima, ficat, plamani.
▪ Oasele nu reprezinta o hrana pentru animale, insa pot fi folosite la prepararea supelor. Incepand cu 2 luni, catelul poate primi os de vita mare - rozandu-l catelul isi antreneaza musculatura maxilarelor si curata dintii de tartru. Nu sunt recomadate oasele tubulare - aschiile provenite de la acestea pot rani grav intestinele. Oasele fierte pot duce la constipatie.
▪ Pestele - sursa valoroasa de proteine si substante minerale. Pestele oceanic se da crud, curatat in prealabil de oase si taiat bucati (pentru catelusi, la cainii adulti poate fi dat intreg, cu tot cu oase). Pestele este recomandat sa se dea 1 - 2 ori pe saptamana in loc de carne (portia de peste la greutate trebuie sa fie de 1,5 - 2 ori mai mare decat cea de carne, deoarece valoarea nutritiva a pestelui este mai mica decat cea a carnii). Pestele de rau este permis doar fiert (multi pesti de apa dulce sunt purtatori de viermi).Unele tipuri de pesti oceanici sau de apa dulce contin un ferment care distruge vitamina B1.
▪ Oua - produs cu valoare nutritiva ridicata, insa albusul crud se asimileaza greu, si contine o substanta care distruge vitamina H – oul trebuie fie fiert, sau doar galbenusul crud (in combinatie cu alte produse). Nu se recomanda a se da mai des de 1-2 ori pe saptamana.
▪ Lactate - branza de vaci, chefir, iaurt etc. sunt utile pentru cainii de orice varsta. Pe primul loc se situeaza branza de vaci, fiind sursa principala de calciu usor asimilabil si proteina valoroasa. Laptele integral este mai bine sa fie exclus din ratia cainilor adulti - nu se asimileaza in organism si provoaca dereglari ale stomacului.
▪ Cereale - orez, ovaz trebuie sa intre in alimentatia cainelui in cantitati mici.



▪ Painea - in cantitati mici sub forma de paine uscata, preferabil din faina de secara sau graham.
▪ Legume - morcov, varza, dovleac, dovlecei si alte legume sunt folositoare - se dau rase sau taiate marunt, pot fi combinate cu smantana. Verdeata cruda - patrunjel, salata, marar, ceapa verde - continut bogat de vitamine..
▪ Fructe - de obicei de dau in cantitati mici in calitate de desert.
Produsele care nu sunt preferabile in alimentatia cainilor: fainoase (paste, paine din aluat de cozonac), cartofi (practic nu este asimilat in organism), mazare, fasole, dulciuri, produse sarate sau otetite, mezeluri, oase tubulare. In mancare nu se adauga condimente (piper, frunza de dafin, etc).
Trecerea de la alimentatia 'naturala' la hrana uscata , se face treptat, in decursul a 1-2 saptamani.
Multi posesori de caini utilizeaza tipul de alimentatie combinat, combinand produsele naturale cu hrana industriala, desi producatorii de hrana industriala considera acest lucru inadmisibil. Intr-o astfel de varianta de alimentatie se poate face in felul urmator: dimineata - mancare uscata, seara - carne cu legume sau branza de vaci. In acest caz portia de hrana uscata si respectiv cea naturala se reduc pana la jumatatea normei zilnice. Tipul combinat de alimentatie poate fi aplicat numai in cazul in care cainelui i se admonistreaza hrana uscata de calitate superioara. si controlat neaparat procesul de digestie la caine.
Reguli principale:
1. Cainele trebuie hranit la ore fixe. Tot ce nu a fost mancat in decursul a 20 minute este luat din fata cainelui.
2. Daca alimentatia cainelui este naturala, mancarea trebuie sa fie:
a) de temperatura camerei, nici intr-un caz rece sau fierbinte;
b) proaspata;
c) consistenta (mancarea lichida nu este compatibila cu particularitatile gastro-intestinale ale cainelui).
3. In cazul hranei industriale – se urmaresc indicatiile de pe ambalaj.
4. Cainele trebuie sa aiba tot timpul acces la vasul cu apa, indiferent de tipul de alimentatie aplicat.


Cap. 3 ALIMENTATIA CAINILOR IN FUNCTIE DE RASA

3.1. Nutritia cainilor adulti din rasele mari

  Articulatiile sanatoase si o greutate potrivita sunt foarte importante pentru toti cainii mari. Insa nu toti cainii adulti din rasele mari au aceleasi nevoi nutritionale.
Sanatatea articulatiilor reprezinta o mare problema ce poate aparea la cainii din rasele mari.
O formula de hrana care contine glucozamina, conceputa special pentru acesti caini, poate reprezenta un mare ajutor. Compus natural, glucozamina asigura sanatatea articulatiilor si cartilajelor. De asemenea, vitaminele si mineralele ajuta la producerea de cartilaj si mentin o greutate echilibrata a cainelui.
Pentru a intampina nevoile speciale ale cainelui din rasele mari, se urmareste ca alimentatia sa includa:
- glucozamina asigura sanatatea articulatiilor si cartilajelor;
- putina grasime pentru a ajuta la mentinerea unei greutati echilibrate pentru a nu fi solicitate articulatiile;
- uleiuri de peste bogate in vitamine pentru o piele sanatoasa, stralucitoare si pentru sanatatea generala;
- vitamine esentiale si minerale pentru a sprijini sistemul imunitar si a ajuta la mentinerea unei bune sanatati;
- proteine de origine animala, de o buna calitate, pentru a ajuta la buna dezvoltare a musculaturii;
- o sursa de fibre, moderat fermentabile, cum ar fi pulpa de laba gastei, pentru a mentine sanatatea intestinelor si a creste abilitatea cainelui de a absorbi nutrientii si a reduce volumul materiilor fecale;
- un amestec de carbohidrati pentru a furniza energie prin mentinerea unor nivele constante de energie.
Acesti componenti sunt primordiali pentru o buna nutritie.

Cainii cu un nivel redus de activitate sau cainii care sunt castrati, sunt predispusi la luarea in greutate. Controlarea greutatii cainelui reprezinta un pas important spre protectia fata de consecintele luarii in greutate asupra sanatatii, cum ar fi diabetul sau afectiunile articulatiilor.

De aceea, este bine sa se aiba in vedere urmatoarele caracteristici:
- un nivel redus al grasimilor care ofera totusi nutrientii esentiali pentru sanatatea pielii si a blanii;
- L-carnitina, un element nutritiv important care ajuta la arderea grasimilor si mentinerea masei musculare pe durata scaderii in greutate;
- sursele speciale de carbohidrati care ajuta la mentinerea unor nivele constante de energie;
- uleiurile de peste bogate in vitamine pentru sanatatea generala.

Femelele gestante au niste nevoi crescute de elemente nutritive. Incepand cu a saptea saptamana de gestatie, o femela va avea nevoie de o crestere a necesarului energetic cu 50% sau chiar mai mult atunci cand incepe sa isi alapteze catelusii. Deoarece ea isi poate pierde apetitul uneori, este important ca ea sa manance alimente cu o mare concentratie de elemente nutritive. O formula de hrana pentru catelusi, completa si echilibrata, ii poate furniza plusul de elemente nutritive de care are nevoie. Insa se recomanda a fi evitate alimentele pentru catelusi create pentru rasele mari deoarece aceste formule contin nivele special ajustate de energie si minerale care pot sa nu fie suficiente pentru o femela gestanta sau care alapteaza.
Cainii mari sunt considerati maturi la varsta de 5-6 ani, mai devreme decat cainii din rasele mici. In consecinta, se va lua hotararea de trecere la o formula speciala pentru cainii adulti, pentru a fi in continuare sanatosi si activi pe masura ce imbatranesc.

3.2. Nutritia cainilor adulti din rasele mici si medii

Nu toti cainii din rasele mici si medii au aceleasi nevoi nutritionale. Daca i se administreaza o hrana special formulata pentru marimea lui si nivelul sau de activitate exista certitudinea ca el primeste o nutritie completa si echilibrata. Cainii mai putin activi sau cainii care au fost castrati sunt predispusi la ingrasare. Controlarea greutatii cainelui reprezinta un pas important spre protectia fata de consecintele luarii in greutate asupra sanatatii, cum ar fi diabetul sau afectiunile articulatiilor.
Cainele va beneficia de o dieta usoara cu ingredientele:
- un nivel redus al grasimilor care ofera totusi nutrientii esentiali pentru sanatatea pielii si a blanii;
- L-carnitina, un element nutritiv important care ajuta la arderea grasimilor si mentinerea masei musculare pe durata scaderii in greutate;
- amestecurile speciale de carbohidrati care ajuta la mentinerea unor nivele constante de energie;
- uleiurile de peste bogate in vitamine pentru sanatatea generala.
Femelele gestante isi cresc in mod dramatic nevoile nutritionale. Hrana pentru catelusi completa si echilibrata poate oferi femelei gestante si celei care alapteaza plusul de elemente nutritive de care au nevoie.
Cainii adulti din rasele mici au nevoie de o hrana care sa-i ofere toti nutrientii esentiali pentru sanatate si vitalitate:
- uleiuri de peste bogate in vitamine pentru o piele sanatoasa, stralucitoare si pentru sanatatea generala;
- vitamine esentiale si minerale pentru a sprijini sistemul imunitar si a ajuta la mentinerea unei bune sanatati;
- proteine de origine animala, de o buna calitate, pentru a ajuta la buna dezvoltare a musculaturii;
- o sursa de fibre, moderat fermentabile, cum ar fi pulpa de laba gastei, pentru a mentine sanatatea intestinelor si a creste abilitatea cainelui de a absorbi nutrientii si a reduce volumul materiilor fecale;
- un amestec de carbohidrati pentru a furniza energie prin mentinerea unor nivele constante de energie.
Acesti componenti sunt primordiali pentru o buna nutritie. Trecerea catre o dieta pentru cainele batran spre deosebire de cainii din rasele mari care sunt considerati maturi la varsta de 5 ani, cainele din rasa mica sau medie poate trece pe o dieta de adult atunci cand implineste 7 ani. De fapt, cainii din rasele mici tind sa traiasca mai mult si nu trec prin schimbari legate de inaintarea in varsta asa cum o fac cainii din rasele mari. Insa este important sa se faca o trecere treptata catre o formula de dieta special conceputa pentru cainii batrani pentru buna sanatate a cainelui in anii ce vor veni.

3.3. Nutritia catelusilor din rasele mici si medii

Cea mai rapida crestere se inregistreaza in primele luni de viata ale unui catelus. Sistemul imunitar se dezvolta, oasele cresc, iar muschii devin mai puternici. Aceasta perioada de crestere necesita un amestec corespunzator de elemente nutritive.
Din momentul in care catelusul este intarcat pana la varsta de 4 luni, sunt administrate 2-3 mese pe zi pe baza unui grafic dinainte stabilit. Dupa varsta de 4 luni, catelusul trebuie hranit de doua ori pe zi dupa un orar bine stabilit. Intotdeauna trebuie sa aiba apa proaspata.

Conform studiilor, catelusii au nevoie de pana la 4 ori mai multa energie fata de cainii adulti in prima faza de crestere a lor. Cresterea dinamica la acest stadiu de viata inseamna ca, un catelus va avea nevoie de o dieta echilibrata si completa, bogata in elemente nutritive care ii furnizeaza energia necesara. De asemenea, catelusii au nevoie si de mai multe proteine fata de cainii adulti. Proteinele de mare calitate, de origine animala, vor ajuta catelusul sa-si creeze noile tesuturi din corp.Aceeasi cantitate nu li se potriveste tuturor.
Nu toti catelusii au aceleasi nevoi nutritionale. Catelusii din rasele mici au un metabolism mai accelerat raportat la greutatea corpului si ating greutatea adulta mai repede decat catelusii din rasele mari. Si catelusii din rasele mici si medii au nevoie de un nivel ridicat de proteine, grasimi, calciu si fosfor pentru a-i ajuta la cresterea si dezvoltarea oaselor, muschilor si a celorlalte tesuturi.

Pe langa energie si proteine, mai exista alte elemente nutritive si ingrediente vitale pentru dieta catelusului:
- uleiuri de peste bogate in vitamine pentru sanatatea generala;
- vitamine esentiale si minerale pentru a sprijini sistemul imunitar si a ajuta la mentinerea unei bune sanatati a catelusului dumneavoastra pe parcursul perioadei critice de crestere;
- proteine de origine animala, de o buna calitate, pentru a ajuta la buna dezvoltare a musculaturii, a organelor vitale si a pielii si blanii;
- o sursa de fibre pentru a mentine sanatatea intestinelor si a creste abilitatea cainelui de a absorbi nutrientii;
- administrare de calciu si fosfor pentru a ajuta la dezvoltarea dintilor si a oaselor.
Catelusii din rasele mici si medii ating greutatea adulta in jurul varstei de un an, mai rapid decat catelusii din rasele mari care nu ating maturitatea deplina mai devreme de doi ani de zile, se poate administra hrana de caine adult cam intre 10-12 luni, gradual, amestecandu-se 25% din noua hrana cu 75% din hrana lui de cattelus apoi schimbarea proportiilor pe parcursul urmatoarelor trei zile pana cand va manca o hrana 100% de adult.

 

Cap. 4. ALIMENTATIA CAINILOR IN FUNCTIE DE STAREA FIZIOLOGICA

4.1. Nutritia femelei gestante

Gestatia si perioada de alaptare nu sunt responsabile doar pentru numeroasele modificari din stilul de viata al cainelui. De aceea va trebui sa li se acorde o atentie speciala modificarilor nevoilor nutritionale pe parcursul intregului proces. O femela subponderala are deseori dificultati in consumarea unor portii de hrana suficiente pentru a sprijini nevoile nutritionale ale ei si ale fetusului sau. Acordarea unei diete complete si echilibrate incat sa sprijine o greutate normala si o conditie fizica inaintea imperecherii ajuta femela sa-si pastreze sanatatea ei si a fatului pe parcursul gestatiei si a lactatiei.
Perioada de gestatie la caini dureaza 9 saptamani. Femelele gestante iau foarte putin in greutate pana in a sasea saptamana dupa care iau in greutate mai repede.Nevoile energetice ale femelelor gestante se reflecta in modul in care iau in greutate. Femelele gestante vor consuma cu 25-50% mai multa energie decat consumul normal pana la sfarsitul perioadei de gestatie, insa cerintele energetice nu vor creste pana in a sasea saptamana.

Femelele gestante scad in greutate dupa ce dau nastere puilor. Totusi, nevoile lor nutritionale cresc in mod dramatic - cam de 2-3 ori fata de nevoile normale ale adultului, in functie de marimea cainelui - pentru a produce rezerva de lapte necesaraacresterii si hranirii catelusilor.
Este important consumul adecvat de apa pentru ca laptele sa aiba un volum suficient, se creste numarul de mese pe parcursul unei zile. Alternativ, i se ofera acces nelimitat la hrana uscata pe parcursul intregii zile.
Treptat catelusii vor incepe sa manance mai multa hrana solida si sa fie alaptati mai putin. In acelasi timp, femela care alapteaza va manca mai putin. Cei mai multi catelusi vor fi intarcati in totalitate cam la 8 saptamani de la nastere. In acest moment, necesarul energetic al mamei va reveni la nivelul initial de intretinere, ea putand sa consume dieta ei normala.
Cea mai buna dieta pentru femelele gestante si cele care alapteaza este o hrana de buna calitate, bogata in nutrienti formulata pentru performanta sau pentru crestere.

4.2. Trecerea de la catelus la caine adult

Pe masura ce catelusul se apropie de perioada adulta, i se modifica nevoile nutritionale specifice de a se hrani intocmai ca cele ale unui caine tanar. El are nevoie de o hrana adaptata ceea ce inseamna o formula premium de buna calitate pentru un caine adult.

Involutia spre o marca de calitate inferioara la acest stadiu de viata poate duce la aparitia unor afectiuni la nivelul aparatului digestiv.

Nutritiile premium sunt special create pentru a-i furniza cainelui urmatoarele:
- ingrediente de buna calitate;
- o digestibilitate completa;
- nivele echilibrate si optime de proteine, grasimi, fibre, carbohidrati, vitamine si minerale;
- o formulare bogata in nutrienti adaptata pentru un anumit stadiu de viata;
- retete bogate in ingrediente consistente si de buna calitate care nu se schimba ca urmare a costurilor de productie;
- nivele specifice de acizi grasi care pastreaza sanatatea pielii si a blanii.
Pentru a evita deranjarea tractului intestinal al cainelui sau cauzarea diareei, trecerea de la formula de catelus la o dieta de adult pe parcursul unei perioade de patru zile se realizeaza amestecand hrana astfel:
- in prima zi: 75% hrana pentru catelus si 25% hrana pentru cainele adult;
- in a doua zi: hrana pentru catelus cu hrana pentru cainele adult sa fie intr-un raport de 50/50;
- in a treia zi: 75% hrana pentru cainele adult si 25% hrana pentru catelus;.
- in a patra zi: o alimentatie 100 % pentru cainele adult.

4.3. Nutritia cainior batrani

Pe masura ce cainele imbatraneste, apar si o serie de modificari ca de exemplu: scaderea functiei imunitare, deteriorarea calitatii pielii si a blanii si probleme intestinale frecvente.
Pe parcursul vietii unui caine, apare un proces ce poarta denumirea de peroxidare. Peroxidarea este un proces normal pe care corpul il foloseste pentru a distruge celulele care si-au pierdut utilitatea si a omori germenii si parazitii. Insa acest proces poate distruge sau afecta si celulele sanatoase. Pe masura ce cainele imbatraneste, distrugerile cauzate de peroxidare se acumuleaza si, in schimb, creste riscul aparitiei unor infectii.

Antioxidantii se gasesc in mod natural in nutrientii care ajuta la mentinerea unei bune sanatati prin neutralizarea procesului de peroxidare a moleculelor celulare. Ele se gasesc normal in corp, insa pot fi obtinute si prin intermediul unei diete.Cercetarile recente au relevat faptul ca, la cainii hraniti cu o dieta bogata in antioxidanti precum vitamina E, s-a observat o crestere a activitatii imune din cadrul celulelor. Acest lucru poate fi foarte important pentru cainii batrani deoarece cercetarile au descoperit ca, pe masura ce cainele inainteaza in varsta, activitatea imuna din cadrul celulelor se diminueaza.
O dieta completa si echilibrata cu un raport ajustat de acizi grasi omega-6 si omega-3 poate ajuta la reintinerirea pielii uscate si la dezvoltarea unei blani sanatoase si lucioase.
Pentru cainii batrani, mai este de asemenea important ca dieta sa contina acid gamma-linolenic (AGL). AGL este un acid gras omega-6 care este produs de ficatul cainelui prin acttunea enzimelor asupra grasimilor din dieta. La cainii batrani, nivelele de AGL pot fi diminuate datorita schimbarilor suferite de enzimele responsabile de producerea de AGL. Prin adaugarea unei surse naturale de AGL, cum ar fi uleiul extras din planta limba-mielului (borrago officinalis), poate fi mentinuta calitatea pielii si a blanii cainilor batrani.
Este recomandata o dieta care contine fructooligozaharide (FOZ) - o sursa de fibre care ajuta la mentinerea sanatatii intestinale a populatiilor bacteriene. Pulpa de laba-gastei, o sursa de fibra fermentabila, ajuta de asemenea la mentinerea sanatatii intestinale furnizand energia necesara celulelor existente in intestin si ajuta la formarea compacta a materiilor fecale.
La varsta de 7 ani, majoritatea cainilor sunt considerati batrani, nevoile lor nutritionale schimbandu-se in consecinta., administrandu-se astfel o formula special creata pentru cainii batrani care sa le furnizeze elemente nutritive de calitate, usor de digerat.
Se recomanda a se tine cont de urmatorii nutrienti necesari cainelui batran:
- uleiuri de peste bogate in vitamine pentru o piele sanatoasa, stralucitoare si pentru sanatatea generala;
- antioxidanti ca vitamina E pentru intarirea sistemului imunitar;
- proteine de origine animala, de o buna calitate, pentru a ajuta la sprijinirea masei musculare;
- surse speciale de fibre cum ar fi pulpa de laba-gastei, pentru a mentine sanatatea intestinelor si a creste abilitatea cainelui de a absorbi nutrientii esentiali acestei varste;
- amestecuri speciale de carbohidrati pentru a furniza energie prin mentinerea unor nivele constante de energie.
Cainii batrani, sedentari sunt predispusi la ingrasare. Controlarea greutatii cainelui reprezinta un pas important spre protectia fata de consecintele luarii in greutate asupra sanatatii, cum ar fi diabetul sau afectiunile articulaatiilor.
Cainele va beneficia de o dieta usoara cu aceste ingrediente cheie:
- un nivel redus al grasimilor care ofera totusi nutrientii esentiali pentru sanatatea pielii si a blanii;
- L-carnitina, un element nutritiv important care ajuta la arderea grasimilor si mentinerea masei musculare pe durata scaderii in greutate;
- amestecurile speciale de carbohidrati care ajuta la mentinerea unor nivele constante de energie;
- uleiurile de peste bogate in vitamine pentru sanatatea generala.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2635
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site