INFECTIILE CU ADENOVIRUS ECVIN

Infectiile cu adenovirus ecvin

De la ecvine au fost izolate doua specii de adenovirus ecvin, cunoscute in literatura sub denumirea de Equine adenovirus A (serotipul 1) si Equine adenovirus B (serotipul 2). Prin examene serologice (seroneutralizare si RFC) s-a dovedit ca infectiile cu adenovirus la cabaline sunt prezente la 70% din cai.

Manjii contacteaza virusul pe cale orala si nazala de la mamele lor, care elimina virusul prin scurgeri nazale, urina si fecale (63).

Desi au o raspandire larga, infectiile cu adenovirus la cabaline de regula evolueaza subclinic (81). Atunci cand se exprima clinic, sunt afectate numai caile respiratorii anterioare, boala putand fi intalnita doar la manjii in varsta de peste 3 luni.

In formele clinice de boala se intalnesc scurgeri nazale, conjunctivita, polipnee, tuse si febra care cedeaza dupa o evolutie de 1-2 saptamani, vindecarea fiind completa, fara sechele, daca nu intervin complicatii bacteriene.

La manjii de rasa Araba, care prezinta un sindrom de imunodeficienta cu transmitere ereditara, infectia cu adenovirusul ecvin 1 este fatala. Imunodeficienta la acesti manji este data de absenta atat a celulelor T, cat si a celulelor B, moartea la manjii infectati cu adenovirus producandu-se in jurul varstei de 3 luni.

Adenovirusul ecvin produce leziuni histopatologice care constau in bronsiolite si pneumonie, precum si distructii celulare, in special in pancreas si glandele salivare, dar si in rinichi, vezica urinara si epiteliul gastrointestinal.

Diagnostic

Precizarea diagnosticului se poate face numai prin examen de laborator. Ca probe pentru examenul de laborator se trimit, in functie de metoda de diagnostic, fie secretii nazale, fie portiuni de organe cu leziuni, fie sange.

In laborator, pentru precizarea diagnosticului se incearca, in functie de natura probei prelevate, fie izolarea virusului, fie evidentierea anticorpilor.

Izolarea virusului se face pe culturi celulare de origine ecvina, la care se urmareste evidentierea efectului citopatic in 24-48 de ore de la insamantare.

De la animalele vii, in timpul bolii, se poate incerca evidentierea incluziilor intranucleare in raclat de celule epiteliale conjunctivale sau nazale.

Prin examen serologic se urmareste evidentierea anticorpilor postinfectiosi prin reactia de inhibare a hemaglutinarii, reactie folosita pentru screening serologic, sau prin reactia de seroneutralizare.

Pot fi folosite si alte tehnici de laborator pentru diagnosticul bolii, dintre tehnicile mai nou intrate in uzul medicinii veterinare, cum este PCR.

Profilaxie si combatere

Data fiind evolutia, de regula subclinica a bolii, in mod obisnuit nu se iau masuri speciale de prevenire a acestei boli, in efectivele de cai.

Adenovirusul ecvin 1 mai este implicat in producerea "paraliziei cozii la cal - cauda equina neuritis" printr-un mecanism imunologic (24), desi in tesutul nervos afectat virusul nu a putut fi evidentiat prin imunofluorescenta. Adenovirusul ecvin 2 este implicat in producerea unor tulburari digestive (diaree) la manji. Adenovirusul raspunzator de producerea diareei nu are proprietati hemaglutinante fata de hematiile de om, maimuta si cal. Adenovirusul ecvin 2 nu este neutralizat de serul care produce seroneutralizarea adenovirusului ecvin 1. Frecventa anticorpilor seroneutralizanti antiadenovirusul ecvin 2, in 339 probe de sange de cal a fost de 77% (76).