Ursul - Ursus arctos

Ursul - Ursus arctos

Biotopul preferat sunt padurile intinse si linistite de munte si padurile dese din zonele deluroase. Teritoriul sau este vast, cuprinde, de regula, stancarii, doboraturi sau desisuri

in care isi amenajeaza vizuina, barlogul, cotlonul ori culcusul pentru iernat. In cautarea de hrana face deplasari periodice la distante foarte mari din zona subalpina pana la altitudinea de 600 m. si chiar 500 m., parcurgand astfel distante de peste 100 km. Cu toate acestea, ursul este considerat un animal atasat locului de bastina, unde periodic revine pentru iernare. In vizuina sau barlog, cade intr-o stare de somnolenta profunda, dar la cel mai mic zgomot se trezeste si revine instantaneu la deplinatatea capacitatilor sale vitale. Deci, acest animal nu hiberneaza, se afla doar in perioada de iarna intr-o stare de somnolenta, in care organismul se hraneste din rezerva de grasime acumulata in perioadele anterioare.

Efectivele optime la 1.000 ha. sunt de 8-3 exemplare, pe terenuri de bonitate de categoria I-a si de 1 exemplar, pe cele de categoria a IV-a.

Hrana acestui animal omnivor este diferita. In perioada de primavara consuma iarba si

muguri; vara fructe de padure, mere, prune; toamna, jir, ghinda, castane, alune, mere, pere, prune; tot anul, radacini, ciuperci, insecte si reptile. Poate vana cerbi si mistreti, animale domestice sau consuma cadavre de animale gasite in teren. Iarna ii este oferita hrana complementara. Exista si asa numitii ursi carnivori, in marea lor majoritate masculi, care se hranesc preponderent cu produse de natura animala, mai usor de capturat, care au deci procesele metabolice dereglate.

Vanarea este interzisa prin Conventii Internationale, deoarece este in pericol real de

disparitie in centrul Europei. In Romania, vanatoarea de ursi este limitata si motivata de situatia de exceptie privind depasirea efectivului optim al efectivelor, dar cu aprobare speciala de la Ministerul de resortx. In acest sens, la vanatoarea de ursi se foloseste arma cu glont de la calibrul 7x64 in sus.

Ca metode de vanatoare sunt admise goana, dibuitul si panda. Panda la nada este admisa doar cu aprobarea justificata a autoritatii publice centrale. Exista opinii potrivit carora aceasta metoda ar trebui sa fie complet interzisa, deoarece in astfel de locuri sunt vanate toate exemplarele viguroase, necesare reproductiei. In situatia disparitiei masculului dominant dintr-un anumit teren, se declanseaza lupte aprige intre ursii mai tineri, care-l urmeaza pe scara ierarhica, dar si omorarea puilor ursoaicei de catre cel care preia suprematia grupului, in scopul repetarii cu un an mai devreme a montei in vederea perpetuarii propriilor urmasi. Cea mai eficienta metoda pare a fi insa vanatoarea selectiva a exemplarelor tarate si cu deviatii de comportament, inclusiv a celor carnivore si a celor

semidomestice. Valorificarea ursilor reprezinta o sursa de venit, prin consumul de carne, (mai ales a ursilor tineri), dar mai ales prin trofeele realizate. Trofee conventionale sunt blanurile si craniile, iar necoventionale, osul penialx. In Europa si America de Nord vanatoarea pentru trofee are un mare prestigiu printre vanatori, multi dorind sa plateasca un pret mai mare pentru o prima autorizatie de impuscare a unui urs. In tara noastra, aceasta taxa se poate ridica pana la 20.000 $ per urs. Asa se explica faptul ca circa 25% din totalul ursilor impuscati pe teritoriul tarii sunt rezultatul activitatii vanatorilor straini. Exista agentii speciale care organizeaza excursii cinegetice pentru straini in tara noastra. Veniturile din vanatoare pentru trofeu merg direct la gestionarii de fonduri si sunt folosite, in principal, pentru imbunatatirea activitatii manageriale in fondurile de vanatoare. Punerea in valoare a unor specii de vanat (cerb, urs etc.) prin vanatorii straini are avantajul ca se promoveaza in strainatate frumusetile si bogatiile noastre. In unele situatii insa, apar si dezavantaje, deoarece vanatorii straini cauta cele mai viguroase animale, ceea ce poate duce la degradarea calitatii efectivelor acestor specii. Drept urmare, in cazul organizarii de vanatori cu strainii se impune multa precautie, in sensul vanarii unui numar restrictiv de asemenea specii, care sa nu afecteze nivelul optim, acestia dand, in acelasi timp garantii ca in conditiile organizarii unor expozitii, vor pune la dispozitie trofeele obtinute.

Pagubele produse de ursi privesc unele specii de vanat si animalele domestice, dar si

culturile agricole, in special de ovaz si porumb, precum si livezile. Diminuarea acestor pagube necesita o politica cinegetica rationala, care sa mentina efectivele la nivelul optim, intr-o structura sanatoasa pe categorii de varsta si sexe. Hranirile de abatere practicate vara la punctele de alimentare, dau bune rezultate. Rezultate multumitoare dau si sperierea si alungarea lui din anumite zone predispuse atacurilor.

Atitudinea omului. Ursul este considerat o podoaba a Muntilor Carpati, un element

faunistic de mare valoare, dar si cel mai mare rapitor. De aceea, acest animal trebuie pretuit si mentinut in limitele efectivelor optime si valorificat in conditii cat mai avantajoase. Pentru micsorarea pagubelor cauzate se recomanda impuscarea ursilor stricatori.