CIVILIZATIA EUROPEANA: UNITATE, DIVERSITATE, INTEGRARE

CIVILIZATIA EUROPEANA: UNITATE, DIVERSITATE, INTEGRARE

Unitatea civilizatiei europene.

Secolul al XX-lea este caracterizat printr-o dezvoltare spectaculoasa si fara precedent. Acest fapt este consecinta unei veritabile schimbari a tehnologiilor, a evolutiei economiei si comertului mondial, ceea ce duce la globalizare. Concurenta obliga toate sectoarele economice sa evolueze spre o piata comuna, urbanizarea este intensa, cresterea demografica alterneaza cu perioadele de descrestere, au loc mutatii in plan social, se accelereaza lupta pentru drepturile omului. Elementul care mentine unitatea europeana este cultura, intrucat transformarile si mutatiile petrecute in acest domeniu sunt preluate de mediile intelectuale din intreaga Europa.

In toata Europa invatamantul primar este considerat o necesitate, iar dupa 1945 scolarizarea incepe sa fie vazuta ca un obiectiv prioritar. Astfel, a luat fiinta Organizatia pentru Educatie, Stiinta si Cultura a Natiunilor Unite (1945), cu sediul la Londra avand drept obiectiv incurajarea schimburilor culturale si educative intre tarile lumii. Dezvoltarea invatamantului si aparitia mijloacelor de comunicare in masa au accentuat dialogul de idei in randul europenilor.

Literatura europeana cunoaste un nou tip de roman, cel politist, exemplul tipic al autorului unui astfel de roman fiind Agatha Cristie, citit de milioane de cetateni. Piata cartilor incepe sa fie dominata de giganti editoriali, tirajele cresc, se editeaza romane devenite best-seller-uri si citite in tot spatiul european.

Arta evolueaza spre noi forme si manifestari, cubismul lui Picasso este continuat de curentele suprarealiste aparute in Franta, Germania si raspandite apoi in alte tari europene. Sculptura este dominata de abstract si indrazneala, trasaturi ilustrate de operele romanului Brancusi si ale elvetianului Giacometti iar arhitectura capata un caracter functional. Se construiesc institutii si edificii publice. In 1919 arhitectul Gropius proiecteaza primele complexe de locuinte de forma cubica, constructii functionale asezate una in fata celeilalte, dar diferite ca marime, orientare si material folosit.

Urbanizarea devine un fenomen general-european, mai ales dupa cele doua razboaie mondiale, cand reconstructia unor orase distruse era necesara (este cazul oraselor Dresda, Berlin, Varsovia). Apar cartiere noi, imobile destinate unor institutii si asezaminte sociale, parking-uri, supermarket-uri.

Muzica a beneficiat de pe urma perfectionarii tehnicii; aparitia sonorizarii permite organizarea unor concerte, festivaluri in care diferentele etnice si religioase se estompeaza.

Cinematograful devine, in anii '50 - '80, un mijloc ce impune modele si uniformizeaza gusturile. Societatea de consum influenteaza cultura.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial pesimismul si sentimentul de neliniste cresc in randul populatiei europene si pe acest fond apare existentialismul, reprezentat de J.P.Sartre si A. Camus. Acest curent filosofic incearca sa ofere raspunsuri la problemele societatii europene contemporane.

Diversitatea europeana

Spatiul european, intins de la Atlantic pana spre Urali, a cunoscut, in evolutia sa, particularitati legate de conditiile de clima, de constituire a unor nuclee politice, de grupuri lingvistice si religioase.

Formarea unor centre urbane in conditiile unor performante economice deosebite a creat diferente foarte vizibile in ceea ce priveste densitatea populatiei, mai mare in vest si nord-vest si mai mica in est si sud-est. Diferentele in plan economic s-au accentuat dupa 1945 cand in vestul continentului s-a mentinut economia de piata libera, in timp ce in zona rasariteana, aflata sub influenta sovietica, economia a fost centralizata si controlata de stat. Aceasta explica de ce rata medie anuala a PIB este mai mare intre 1950-1970 in Franta (4,3%) si R.F.G. (5,5%).

In Rasarit, desi s-au obtinut o serie de performante economice, criza din acest domeniu, accentuata in deceniul al IX-ea, a avut rolul hotarator in prabusirea acestor regimuri.

Situatia sociala a fost diferita in Europa:

exista tari - cele din Est, unde salariatii beneficiau de un loc de munca sigur si protectie sociala;

in cele din Vest - unde locurile de munca sunt nesigure insa, datorita concurentei performantele economice sunt deosebite.

Din punct de vedere politic Europa secolului al XX-lea este foarte diversa. La sfarsitul primului razboi mondial intanleam:

- regimuri democratice: republici (Franta, Polonia)

- monarhii constitutionale: Anglia. Romania, Belgia).

Aceste state se caracterizeaza prin separarea puterilor in stat, pluripartidism, respectarea drepturilor omului.

La polul opus sunt regimurile totalitare de tip stalinist, fascist sau nazist, caracterizate prin:

concentrarea puterii in mana unei singure persoane;

rolul conducator al unui singur partid;

existenta teoretica a drepturilor omului, brutal incalcate insa in practica sociala.

Aceasta situatie se va regasi si dupa 1945 cind Europa va fi impartita de "Cortina de fier '.

Astfel in zona occidentala, cu exceptia Peninsulei Iberice sunt regimuri democratice in timp ce in Europa centrala si orientala se infiinteaza regimuri totalitare, de inspiratie sovietica. Acest bipolarism s-a mentinut pana in 1990, cand prabusirea regimurilor totalitare a determinat trecerea acestor state la democratie.

In sec. al XX-lea Europa Occidentala primeste numeroase grupuri de populatie din Africa si Asia dar si din estul si sud-estul european, ceea ce duce la o mai mare diversitate lingvistica si religioasa.

Daca in trecut Europa a fost dominant crestina, astazi ea este mult diversificata.

Astfel intinlim

catolici, mai ales in vestul continentului dar si in tari din centrul si sud-estul acestuia, cum ar fi Ugaria, Romania si spatiul fostei Iugoslavii);

ortodocsi in zona de est si sud-est a Europei - fostele state sovietice, Grecia Bulgaria, Romania);

protestanti in zona de nord-vest a Europei - Germania, Marea Britanie, Peninsula Scandinavica, . Luxemburg);

musulmani (in unele teritorii din fosta Iugoslavie, Bulgaria, Albania dar si in unele tari din vest precum Germania si Spania.

mozaici raspinditi in intreaga Europa).

Situatia confesionala, tensiunile si conflictele au generat o evolutie specifica a bisericii. In timpul Papei Pius al IX-lea(1922-1939), catolicismul a sprijinit unele regimuri dictatoriale, incheind, spre exemplu, un concordat cu Germania nazista, condamnind in schimb comunismul ateu.

Papa Ioan al XXII-lea, preocupat de situatia spirituala din Europa, a lansat o miscare de reforma si o noua dezbatere in scopul " aducerii la zi' a traditiilor religioase.

In 1978 Ioan Paul al II -lea, ales papa, lanseaza ideea adancirii dialogului interconfesional in vederea realizarii unitatii spirituale pe continentul european. Mesajul papal era axat pe toleranta reciproca, eliminarea confruntarilor si a violentei.

Integrarea - coordonata a secolului al XX-lea.

Secolul al XX- lea a cunoscut doua razboaie mondiale, numeroase conflicte civile, crize, confruntari, dar si progrese considerabile in stiinta si cultura. Obtinerea de noi resurse a accelerat inovatia si prefacerile tehnologice. Revolutia din transporturi si mai ales aparitia societatii postindustriale au determinat disparitia distantelor, comprimarea spatiului si a favorizat circulatia rapida a ideilor si persoanelor. Aparitia mijloacelor de informare in masa duce la formarea unui nou stil de viata ce leaga cetatenii din diverse zone ale lumii, prin faptul ca urmaresc aceleasi stiri sau aceleasi seriale de televiziune. Acest mod de viata standardizat, apare dupa 1950, cand se pregateste revolutia in informatie prin perfectionarea primilor sateliti de telecomunicatii. Datorita transmisiilor efectuate cu aceste noi tehnici, numeroase ziare de prestigiu sunt publicate si citite in aceeasi zi in diverse zone ale lumii. Circulatia rapida a informatiei determina fiecare cetatean din Europa sa participe la evenimente majore, cum au fost daramarea Zidului Berlinului, caderea regimului Ceausescu, care au fost traite de telespectatori ca si cum ar fi facut parte direct din viata lor.

Mobilitatea sociala este accentuata. Are loc integrarea femeilor, care obtin drept de vot, ceea ce le da posibilitatea de a se emancipa. Ele ocupa pozitii noi in plan politic, in conducerea unor companii. Schimbarile tehnologice si diversitatea locurilor de munca cer o pregatire avansata, spirit de initiativa si muncitori specializati. Muncile grele si periculoase nu dispar dar ele sunt acceptate de imigrantii sositi in Europa.

In 1995 inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati aprecia ca numarul total al persoanelor care si-au parasit tara este de 14-15 milioane. Integrarea acestor grupuri in noile comunitati nu a fost un fenomen simplu, cei veniti fiind perceputi de localnici ca potentiali concurenti pentru locuri de munca si de aici se naste fenomenul de excludere sociala.

In a doua jumatate a secolului al XX-lea afirmarea individului s-a facut si ca urmare a cresterii gradului de educatie, a generalizarii invatamantului, fapt ce a incurajat integrarea dar si formarea unei noi constiinte. Valorile si traditiile istorice comune din Europa au favorizat procesul prin care fiecare cetatean sa inteleaga apartenenta la un spatiu comun. In acest fel constiinta comunitara apare in Europa avand la baza afirmarea profesionala, toleranta si libera circulatie.

Extinderea Uniunii Europene poate duce la eliminarea segregarilor etnice si rasiale, la o campanie mai sustinuta pentru respectarea drepturilor omului, la adancirea dialogului cultural, la formarea unei noi constiinte europene si la depasirea confruntarilor ideologice. Un proces politic contemporan il reprezinta integrarea minoritatilor care traiesc atat in Europa cat si in spatiile extraeuropene. Integrarea acestor minoritati in societatea civila s-a facut in unele zone in mod pasnic, in altele a generat conflicte. La sfarsitul unui secol care a cunoscut doua conflicte mondiale, o confruntare dintre modelele politice totalitare si democratice, destramarea sistemului socialist de tip sovietic, batranul continent a descoperit ca toate popoarele care il compun, dincolo de diferentele de limba si obiceiuri, isi afirma lenta la aceleasi valon : statul de drept, libertatea si drepturile omului.