ANTOLOGIE DE FOLCLOR DIN MARAMURES

ANTOLOGIE DE FOLCLOR

DIN MARAMURES

ARGUMENT

In anul 1980, Asociatia Etnografilor si Folcloristilor din Maramures izbuteste sa publice, sub egida Centrului Judetean de Indrumare a Creatiei Populare, prima (si cea mai izbutita pana in prezent) Antologie de folclor din judetul Maramures. Proiectul a fost condus de prof. Ion Chis Ster, iar din colectivul de redactie au facut parte Pamfil Biltiu, Ion Bogdan, Mihai Dancus, Vasile Latis, Vasile Leschian, Gheorghe Pop, Mihai Pop si Nicoara Timis. Un demers necesar in contextul in care trecusera 74 de ani de la publicarea primei culegeri de folclor maramuresean (Alexandru Tiplea, Poezii populare din Maramures, in Analele Academiei Romane, seria II - Tomul XXVIII, 1905-1906), iar in acest interval de timp au vazut lumina tiparului circa 20 de culegeri de folclor.

Autorii Antologiei au ajuns la concluzia ca cercetarile locale se afla in impas, deoarece acestora "de multe ori le lipseste viziunea de ansamblu asupra fenomenelor de cultura populara pe arii mai extinse" (Ion Chis Ster, Antologie., 1980, p. 47). Lucrarea, dedicata in exclusivitate folclorului poetic, avea, printre altele, misiunea sa suplineasca si acest neajuns. Criteriul de baza a fost reprezentativitatea textelor. Au fost selectate 651 de piese din toate zonele etno-folclorice ale actualului judet Maramures.

Din 1980 pana in prezent nu am consemnat decat o singura lucrare cu caracter antologic, respectiv Folclor din Maramures (Folklore from Maramuresh) - editie bilingva (romano-engleza) realizata de Ana Olos (Editura Ethnologica, Baia Mare, 2004). Cele 69 de texte antalogate au fost selectate din cele mai importante colectii aparute pana atunci.

Numai doua antologii intr-un parcurs de o suta de ani de folcloristica maramureseana. Socotim ca e putin in raport cu potentialul acestei zone extrem de bogate din punct de vedere al culturii traditionale. Lipsa sintezelor, a corpusului speciilor folclorice din aceasta zona, a tipologiilor, a monografiilor tematice si a antologiilor realizate dupa varii criterii au facilitat tiparirea unor colectii de folclor care s-au evidentiat prin cantitate si mai putin prin calitate. Numarul sufocant de "variante" va ingreuna mult operatiunea de tipologizare, respectiv de selectare a Corpusului.

*

Prezenta antologie a fost realizata pornind de la o nota din celebra lucrare Graiul si folklorul Maramuresului publicata de Tache Papahagi in 1925:

"Cu drept cuvant s-a spus chiar de catre poetii consacrati care au cantat si s-au inspirat din viata poporului ca graiul poporului nu e sarac, este foarte plastic si foarte poetic. Aceste calitati sunt insa in stransa legatura cu insusi sufletul creator al poporului, asa ca - raportandu-ne in cazul nostru la maramuresean - sufletul lui nu e strain de preocupari artistice in plasticizarea frumosului, chiar atunci cand deprimanta sufleteasca e absolut prozaica" ( vezi ed. 1981, Editura Minerva, Bucuresti, p. 127).

Profesorul, de origine maramureseana, Mihai Pop a generalizat la un moment dat aceasta idee, afirmand ca versurile populare sunt, fara indoiala, gradul cel mai inalt de desavarsire artistica la care a ajuns poezia romaneasca, inainte de a fi scrisa.

Prea rar s-au remarcat, de catre cercetatori, "preocuparile artistice in plasticizarea frumosului" a maramuresenilor si a transilvanenilor in general. De cele mai multe ori se evidentiau performantele privind conservarea anumitor motive folclorice, prezenta unor arhaisme in texte ori aerul medieval al productiilor. Sanda Golopentia scria: "Maramuresul este recunoscut ca reprezentand o tendinta minimalista. Textele orale ale locului tind sa fie scurte si percutante, evocand adesea haiku-ul; le lipseste desfasurarea exuberanta si insistenta care se asociaza, de pilda, cu traditia olteneasca din partea de sud a Romaniei" (introducere la volumul Folclor din Maramures, de Ana Olos, 2004, p. 13). Textele ardelenesti se deosebesc si de cele moldave, unde, recunoastem, ating desavarsirea artistica.

Stilul concis, adesea laconic, denota in primul rand capacitatea de a esentializa mesajul, uneori de a-l incifra prin metafore bine ticluite, renuntand de la inceput la repetitii gratuite si balast.

In acest context, observatia absolut sincera si dezinteresata a lui Tache Papahagi, de la inceputul secolului trecut, merita o demonstratie pe masura, astfel incat am gandit o antologie de folclor maramuresean al carui unic criteriu de selectie este valoarea artistica.

In Antologia din 1980, Ion Chis Ster tinea sa precizeze ca "din punct de vedere al ingeniozitatii si plasticitatii expresiilor, s-ar putea spune ca nu exista text in antologie care sa nu contina macar 1-2 versuri izbutite. Astfel incat cititorul sa se poata delecta cu o poezie buna." (p. 49). Lucrarea de fata isi propune un target mai ambitios: fiecare poezie, in intregul ei, sa fie izbutita din punct de vedere artistic, chiar daca 1-2 versuri ar schiopata.

De aceea, clasicul criteriu al reprezentativitatii a fost activat doar in subsidiar, pornind de la convingerea ca din nici o antologie nu pot lipsi anumite piese folclorice precum: Craciunul cel batran, Pacurarul satul de oi, Merele capatate de la soare, Metehaul, Mandra floare-i norocu, De-as muri primavara, Trei cocosi negri, O, moarte, ce ti-as plati, respectiv Soarele si Luna, Balada lui Pintea, Horea lui Ion Berciu, Mesterul Manole, Colinda Cerbului, Miorita, Ma luai, luai. . La aceasta atitudine ne indeamna prof. Mihai Pop atunci cand afirma ca ". in poezia colindelor din Maramures exista Miorita, Mesterul Manole, Soarele si Luna, colindele cu Cerbul samd (.). Aceste colinde sunt, in fond, forme poetice ale unor vechi rituri" (Calendarul, Baia Mare, 1980, p. 7).

*

In 1963, Ovidiu Papadima publica o antologie de lirica populara cu titlul Cu cat cant, atata sunt. Cu acel prilej, cercetatorul a opinat ca etimologia cuvantului antologie porneste din grecescul anthologion (anthos = floare si legein = a alege) si nicidecum din latinescul florilegium (flos, floris = floare si legere = alegere). Prin urmare, sustinea Papadima, alcatuitorul unei antologii a fost vazut ca un indragostit de frumos. La fel ca iubitorul de frumuseti florale, autorul unei antologii parcurge intinderi mari din domeniul artei literare, culegand si potrivind impreuna ceea ce ii incanta simtul artistic si sufletul.

Realizand lucrarea Istoria folcloristicii maramuresene (Editura Ethnologica, Baia Mare, 2006) m-am aflat in ipostaza de a parcurge aprope in totalitate colectiile maramuresene de folclor publicate in volume sau in periodice. Am selectat, in vederea antologarii, acele texte care mi-au incantat "simtul artistic si sufletul". Criteriul ales este unul, prin excelenta, subiectiv si, deci, amendabil.

In privinta titlurilor, impartasesc opinia lui Ion Chis Ster, care a afirmat ca "atribuirea de titluri este un artificiu al cercetarii" (Antologie, 1980, p. 50), dar nu am recurs la eliminarea acestora, considerand ca textele trebuie particularizate nu numai prin cifre, ci si prin titluri (care sa substituie in mare masura numele tipului sau a subtipului).

In fine, un alt aspect de care am incercat sa tin seama este ceea ce Sanda Golopentia numea "imersiunea in cultura populara" a textelor, aspect neglijat de antologiile anterioare. Sigur, e greu, daca nu imposibil, sa reconstitui contextul originar al fiecarui text, dar anumite piese contin elemente care, decodificate fiind, pot contribui la construirea unei perceptii apropiate de realitatea care le-a generat. Aceste definitii, la care se adauga marturii ale performerilor, documente lingvistice, relatari ale cercetatorilor sau analize pertinente ale unor texte, presarate de-a lungul antologiei, incearca sa ajute cititorul mai putin avizat sa se familiarizeze cu "liniile directoare" ale culturii traditionale maramuresene. Demersul inca e timid, tinand cont de performantele tehnicii actuale, cu ajutorul careia se pot oferi spre "consum" produse cu aplicatii multimedia (sunet, imagine si text), chiar si in domeniul antologiilor de folclor. Cu atat mai mult cu cat, se stie, poeziile populare nu se recita, ci sunt insotite de muzica (sau de ritmuri sacadate in cazul strigaturilor).

*

Despre identitatea culturala a Maramuresului s-a scris suficient, convingator si argumentat. Pornind de la acest aspect s-a nascut ideea unui proiect numit Monografia Maramuresului (demersul dateaza din prima jumatate a secolului al XX-lea). Concret, s-a facut prea putin. Insa in contextul politic actual - vezi integrarea Romaniei in structurile Uniunii Europene - poate ca nu ar fi inutil sa se reia si sa se finalizeze acest proiect, deoarece Maramuresul este un brand la mare cautare in tarile apusene. Antologia de fata isi propune, prin modul de abordare, sa contribuie la definirea componentei spirituale a a cestui brand. In plus, intr-o Europa multiculturala, fiecare regiune trebuie sa-si defineasca particularitatile si sa le promoveze cu tarie pentru a evita asimilarea culturala.

Piesele din acesta antologie nu fac parte din memoria pasiva a locuitorilor din regiune. Multe dintre ele se mai canta de Craciun, de Anul Nou, cu prilejul sarbatorilor de primavara, ori, pana mai ieri, in sezatori, in claca, la hora, la nunta sau la ospete, unde "boierii beau, se mulatuiau si de lume graiau".

Dar, vorba lui Constantin Noica:

"Cand ma gandesc la Maramures, la folclorul nostru si la felul intamplator si prea adesea partial in care am pastrat ceva din ce a fost, imi spun ca ceea ce stim si admiram noi (impreuna cu atatia straini) reprezinta poate numai resturile si firimiturile unui banchet al zeilor" (in Calendarul Maramuresului, Baia Mare, 1980, p. 71).

Chiar si in aceste conditii, un lucru e cert: "Folclorul trebuie considerat ce este si anume fundament, sistem de baza al culturii moderne" (Mihai Olos, Calendar., p. 138-140).

*

Am grupat cele 179 de texte selectate in zece capitole. Primul, E vremea colindelor, este mai degraba o cronica lapidara a sarbatorilor de peste an, cu accent pe cantelece interpretate la cumpana dintre ani, in timpul celor 12 zile magice. Urmatoarele capitole urmaresc viata omului de la nastere si pana la moarte, punctand evenimentele majore: varsta dragostei, petitul, nunta, nasterea, catania si razboiul, instrainarea, boala si vindecarea, respectiv Marea Trecere. In ultimul capitol am trecut in revista principalele legende autohtone, precum si corespondentele locale ale miturilor romanesti.

Fiecare piesa este insotita de o caseta tehnica, ce contine, dupa caz, numele culegatorului, numele performerului, localitatea, anul culegerii, titlul colectiei si un scurt glosar de termeni.

Produsul finit este antologia de fata - o suma de piese autentice si uimitor de bine realizate din punct de vedere artistic. Meritul este al performerilor maramureseni.

Baia Mare, noiembrie 2006

I. E VREMEA COLINDELOR.

(& cronica sarbatorilor de peste an)

"Va roiasca binele,

Cum roiesc albinele"

(V. Stetco, 1990, p. 47, t. 37)

"Printre obiceiurile calendarului, cele mai mari sarbatori sunt Craciunul si Anul Nou. Cele douasprezece zile care marcheaza trecerea din vechi in nou, din trecut in viitor, din cunoscut in necunoscut, cuprind rituri de divinatie si acte propitiatoare. Toate acestea sunt plurifunctionale si privesc prosperitatea neamurilor, a familiei, bunastarea gospodariilor, fertilitatea pamantului si bogatia tumelor. Ele isi gasesc expresie in urarile copiilor si in colindele tinerilor, dar in Maramures si in colindele cu nuanta de politicoasa felicitare pe care gospodarii si le fac pe principiul reciprocitatii". (Mihai Pop, cuvant inainte la Antologia de folclor din judetul Maramures, Baia Mare, 1980, p. 8-9).

Seara de Craciun, 24/25 decembrie

■ "Colindatul il incep intotdeauna copiii mici, de 4-5 ani, care sunt insotiti de regula de unul din parinti si se desfasoara doar in aria vecinatatii. In ceea ce le priveste pe gazde, acestea tin cu orice pret sa fie colindate mai intai de baieti. (.) Colindele copiilor mici sunt scurte si glumete".

■ Colindatul sistematic, uneori casa de casa, revenea grupelor de copii mai mari (cate 4-5) constituite de regula dupa criteriul vecinatatii sau inrudirii".

■ Cel mai interesant ca desfasurare ramane insa colindatul cetei feciorilor. In satele mai mari se constituie doua sau trei cete sau randuri de colindatori, dupa criteriul teritorial. Fiecare ceata colinda insa la toate casele din sat unde exista fete fecioare".

(Dumitru Pop, Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978, p. 49-52)

■ Nu-i bine sa colinzi vara, sau in orice anotimp in afara de postul sau sarbatorile Craciunului si Anul Nou, pana la Boboteaza".

(Memoria, nr. 1, 2001, p. 116)

1. Mare iarna si-o pticat

Mare iarna si-o pticat,

Oile tate-o zd'erat,

Pacurar le-o auzat,

Jos la ele-o coborat

Pa scara mandra

De ceara,

Culegandu-si flori

De vara;

De manuna fetelor,

De strutut feciorilor,

De pana nevestelor.

Culegator: Vasile Latis

Tara Lapusului;

in Calendarul Maramuresului, Baia Mare, 1980, p. 5, t. 21

pacurar (var. pacurarei, pacuraroi; pacuraras), s.m. - Pastor, cioban. Pentru a desemna persoana care se ocupa cu cresterea si ingrijirea oilor, cea mai frecventa notiune utilizata in Maramures este cea de pacurar, care provine din lat. pecorarius, si mai rar pastor (din lat. pastor). V. Latis (Pastoritul in Muntii Maramuresului, 1993) semnaleaza ca "Nu exista propriu vorbind, o atare profesiune, in lumea satului maramuresean. Oamenii chestionatI recunosc a fi tarani, sau: dulgheri, zidari, cojocari in cazul in care practica, prin diviziunea muncii, exclusiv aceasta profesiune. Se poate spune insa: sunt pacurar sau am fost doua / zece veri sau, in cazuri cu totul rare: cineva a fost toata viata pacurar - ceea ce cuprinde indistict si admiratie si dispret". In Maramures, "numarul pastorilor (fara baci si strungasi) variaza de la cel putin trei-patru pana la 12 si in cazuri mai rare 15; media insa poate fi socotita la 6-7".

manuna, s.f. - aici cu sensul de cununa;

pana, s.f. - floare;

Colinda / corinda

. Cantec traditional interpretat de cete de copii, de flacai sau de aduti cu prilejul sarbatorilor de iarna. Text ceremonial integrat intr-un sistem cultural, cu norme specifice, in interactine cu rituri, credinte si institutii profund arhaice, precrestine. Intr-o clasificare simplista, colindele se impart in laice si religioase. Intr-o tipologie complexa colinda devine un gen amplu si diversificat: I. Colinde protocolare II. Cosmogonice III. Profesionale IV. Flacau si fata V. Familiale VI. Despre curtea domneasca VII. Edificatoare si moralizatoare VIII. Biblice si apocrife IX. Colinde-balada X. Colinde-cantec (dupa M. Bratulescu, Colinda romaneasca,1981).

Manifestari si cantece rituale perpetuate din epoca imperiala romana pana in zilele noastre si raspandite la mai toate popoarele din Europa. Insa obarsia mitologica si prescriptiile ceremoniale ("la sursele colindei descoperim mitul") si-au pierdut semnificatiile ancestale din pricina stratului religios, de natura crestina ("Christmas carols"); astfel incat, in prezent, manifestare e receptata drept "un protocol al relatiilor cordiale dintre generatii, prilej de regrupare a comunitatii rurale" (M. Bratulescu).

Terminologie. "Termenul transilvanean dominant - care s-a adoptat si de catre folcloristica - este cel de colinda; partea de nord-vest a Transilvaniei utilizeaza termenul corinda, care se mai intalneste incorporat doar refrenului si in Zarand, Muntii Apuseni, ba chiar si in jud. Sibiu. (.) Termenul colind cunoaste o mare raspandire in Muntenia si Dobrogea. Tara Lovistei foloseste pe alocuri termenul colindec" (M. Bratulescu, 1981).

Etimologie. Termenul mai vechi corinda provine din lat. calendae, prin care romanii numeau primele zile ale fiecarei luni. Calendae Ianuarii, care marca si inceputul noului an administrativ, se sarbatorea de catre romani cu un fast deosebit. Manifestarea avea un puternic caracter augural: se practicau urari de sanatate si belsug, se scruta viitorul prin divinatii, se schimbau daruri. (M. Bratulescu, 1981). "Si azi, dupa atatea valuri de secule, imnurile si canturile saturnale se mai aud in Dacia, in noaptea Craciunului, sub numele de colinde, in care ideea de opulenta, de viata patriarhala si religioasa apare amestecata cu ideile de felicitare, predominante in imnurile ce se cantau de junii romani la Calendele lui Ianuarie" (G. Dem. Teodorescu, Incercari critice.,1874). Aceiasi etimologie e sustinuta si de P. Caraman (1931), cu precizarea ca anterior saturnaliilor, care cadeau iarna, intr-o epoca timpurie Anul Nou era serbat primavara, in cinstea zeului Mars, pe atunci ocrotitor al agriculturii. Asa se explica incantatiile refrenelor de tipul Florile dalbe, flori de mar, care "trimite direct la calendarul roman dinaintea reformei, cand Anul Nou se serba primavara" (V. Kernbach, Dictionar de mitologie generala,1989).

2. Craciunul cel batran

Vine Craciun cel batran

Vita verde iadara

Cu calutu' tat juncan',

Cu barba tat scuturan',

C-on tocut de lapte-n san,

Cu outa-n coserguta,

Sa sa deie la fatuta,

La care is mai micuta.

Noi mai mult v-am colinda,

Da' ni-I scurta gubuta,

Ne temem c-om ingheta.

Ne-om muta la alta casa,

C-am vazut felea pe masa

Si paharu' langa ie

Si-om be care cat om vre. (t. 23)

Sa fii, gazda, veselos,

C-ai ajuns Craciun frumos

Si gazdoaia veseloasa,

C-o gatat frumos pan' casa.

Pa la usi cu pupti de ruji,

Pan' feresti, cu flori domnesti,

Si pa masa tri oieji.

Plata noastra nu-i nimica,

Num-o fele de horinca. (t. 22)

culegator: Pamfil Biltiu

de la Dochia Pintea, 78 ani; Cupseni, 1988 (Tara Lapusului)

in Sculati, sculati, boieri mari, 1996, p. 78, t. 23;

guba - haina tesuta din lana, care se poarta in special iarna si pe vreme de ploaie, atat de catre femei, cat si de catre barbati; aceasta piesa de port are infatisarea unui cojoc intors pe dos, cu blana in afara. In realitate este insa o tesatura "in tiara" (in razboi) din lana, la care se intercaleaza intre randuri, pe masura ce se tese, suvite de lana (T. Banateanu, 1965, pag. 84). Calitatile gubei sunt foarte apreciate de ciobani, caci nu lasa sa patrunda ploaia, care se prelinge pe mite (idem, pag. 87). Guba este nelipsita de la cununie: "Mirele si mireasa erau obligati sa aiba guba. Chiar de n-o aveau, o imprumutau, caci nu se cununa nimeni fara de guba." "De obicei la nunta se poarta numai gube albe (T. Banateanu, 1965). In prezent guba este o piesa de vestimentatie prezenta mai degraba in muzeele de etnografie, decat in viata curenta a maramuresenilor. Cu toate acestea, in anumite ocazii speciale (duminica, de sarbatori sau la nunti) mai este purtata sporadic de catre batrani.

toc - bute, barbanta, putina; vas de lemn, de obicei in forma unui trunchi de con, facut de doage legate cu cercuri si folosit mai ales la pastrarea unor branzeturi. Putina pentru lapturi si branzeturi (cf. T. Papahagi, 1925).

fele - masura de litri.

Craciun

Sarbatoare religioasa de factura crestina care aniverseaza nasterea lui Iisus Cristos (pe 25 decembrie). ■ In opinia cercetatorilor, la origine, sarbatorea aniversa nasterea lui Mithra (cult solar), iar "crestinismul primitiv nu serba acest eveniment; aparuta intai la crestinii egipteni, dar la 6 ianuarie (.) sarbatoarea numita Nasterea Domnului e fixata de Biserica romana abia in pragul sec. al IV-lea, la 25 decembrie apoi preluata si de Biserica orientala. (.) Mutarea datei a fost o strategie a Bisericii crestine pentru anihilarea cultului lui Mithra si, implicit, a Saturnaliilor. Mult timp apoi (la Vatican, pana in sec. al XVIII-lea), 25 decembrie a fost inceputul anului eclesiastic, echivalent cu Anul Nou." (V. Kernbach, Dictionar de mitologie, 1989, p. 118). "In calendarul iulian la 25 decembrie cadea solstitiu de iarna si se spunea ca este Nasterea Soarelui" (J. G. Frazer, cf. Kernbach). Craciunul releva numeroase reminiscente folclorice de ordin mitologic, deoarece este sinteza tuturor solemnitatilor, cutumelor, superstitiilor si riturilor ciclului pagan al sarbatorilr de iarna, consacrate cultului soarelui si, totodata, cultului mortilor (P. Caraman, Substratul mitologic al sarbatorilor de iarna, 1931).

Personaj mitofolcloric. "Divinitate mitofolclorica romaneasca" (V. Kernbach, 1989). "Semidivinitate arhaica sau semidivinitate crestinizata" (R. Vulcanescu, 1987, p. 329). Nume de personaj autonom, cu alura de divinitate antropomorfa, mai mult decat simpla personificare a sarbatorii, ulterior raspandit in onomastica de familie. Uneori numele sau pare sa acopere o divinitate arhaica, din categoria Mosilor, adica a stramosilor arhetipali (Kernbach, 1989). "Este infatisat printr-un stramos de o varsta nedeterminata, pe chipul caruia timpul a incremenit - o fizionomie de masca milenara. Ca semidivinitate arhaica, decazuta din rangul si functiunea initiala de zeu gerontocrat, in perioada daco-romana a fost receptat si transformat in galeria de pseudo-sfinti tolerati de crestinismul primitiv, pentru ca prin structura si functiunea lui nu tulbura, ci mai degraba facilita intelegerea noii religii in plina ascensiune social istorica." (R. Vulcanescu, Mitologia romana, 1987). Conform indexului tipologic al colindelor (M. Bratulescu, 1981), "Craciun si Craciuneasa" apartine tipului 169 si 169a.

3. Scoala gazda din patut

Scoala gazda din patut

Si ne da un colacut

Ca mamuca n-o facut,

Foc in vatra n-o avut,

Sata deasa n-o avut.

Cand sata si-o capatat

Covata i s-o crapat.

S-o sfadit mama pa tata

De ce n-o tomnit covata;

Cand covata o tomnit

Cuptoriu i s-o urnit;

Cand cuptoriu o liptit

Anu Nou o si sosit.

*

Sa ajungeti multe sari

Ca sara din ia' sara

Si ca zaua de mani.

culegator: Petre Lenghel Izanu

Dragomiresti (Tara Maramuresului)

in Calendarul Maramuresului, 1980, p. 17, t. 50

a tomni - a repara;

"Cand se pregatesc bucatele pentru sarbatori, din primul aluat se face un colac numit stolnic, care nu se umple cu nimic si care este impodibit cu diferite motive facute tot din aluat. Picioarele mesei pe care este asezat stolnicul se leaga pentru ca toti membrii familiei sa tina unul la altul, sa fie uniti, cum sunt si picioarele mesei". (Calendarul Maramuresului, 1980, p. 9)

4. Darurile colindatorilor

Pa dranita fantanii-ta

Florile dalbe

Este-on strut de busuioc.

Bosaiocu' l-om ciunta

La gazda i-om corinda

Sa videm ca ce ne-a da.

Colacu di pa masa

Si pa fiica ce frumoasa.

Noi cu ale nu om mere

Fara-on oticau de mere;

Fara-on oticau de nuci

C-alea li-s mai dragi la prunci.

culegator: Pamfil Biltiu

de la Rozalia Iloc, 52 ani, Bicaz, 1982 (Codru)

in Sculati, sculati., 1996, p. 177, t. 200

oticau - unitate de masura echivalenta cu 5 kg;

strut - buchet de flori 9frunze mari sau pene) care se pun la palaria mirelui, a feciorilor, se leaga in varful steagului de nunta sI chiar in varful unei constructii noi;

a ciunta - a taia;

5. Multamitura dupa colinda

(Starostitul colacului)

Noi umblam cantand, corindand,

Gazda bine s-o fost gatind,

Cu mese intinsa,

Cu faclii aprinsa,

Cu scaune panga dansa.

Pa noi bine ne primira

C-on colac mandru de grau.

............

Da noi cand vedem colacu acesta

Gandim ca-i stogu cu fata.

Stogu cu fata nu poate fi

Ca tulnicele si paiele nu-s aci.

Da' sa scula jupanu gazda in zori,

Si-n cantatori,

Si-o ciocanit pe la cheotori,

Marsa-n grajdurile sale,

Scoasa opt juninci cu coarne lungi,

La buza aurit,

La picioare potcovit.

Marsa-n campul Rusalimului,

Trasa brazda neagra,

Ravarsa grau rosu,

Ploaie tropote,

Soarele luce,

La gazda bine-I pare.

..........

(Dupa ce feciorul a terminat de taiat colacul, continua:)

Ia' uite-n cornu mesi,

Ieste-o scumpa de oiaga,

Care si mie mi-i draga,

Acoperita cu flori de mac,

Care-i buna de leac.

Crasmariu nu-i de omenie,

Ca ne da numai lesie.

Asta-i facuta cu miere,

Care-i pe-a noastra placere.

Sa traiesti dalba coconita

C-un strut mandru de sanita!

Dumnezo te duca-n rai

Cu tat neramu care-l ai.

Si pa mine langa tine,

S-acolo sa traim bine.

Da de mi-i sti multami

Tri si patru ii dobandi.

De nu mi-i sti multami

Lasa palincuta aci.

(Fata gazdei raspunde:)

D-apoi io nu t-oi sti zace,

Ca io-s o fata sangure

Si ma tem ca nu ti-oi pute.

Multamasca-t spicu graului

Din mijlocul stogului

Si spicul secarii

Din marginea tarii.

Sa traiti, s-aveti noroc.

culegator: Dumitru Pop

de la Ion Ardelean, 71 ani, Asuaju de Jos, 1974;

in Folclor., 1978, p. 367-368, t. 434.

stog - snopi de grau atezatI vertical;

oiaga (var. uiaga, iaga, dim. Ieguta) - sticla; facut din sticla.

Noaptea de Anul Nou. 31decembrie / 1 ianuarie

(Traditii. Obiceiuri. Credinte)

# "Din seara de Anul Nou pana a doua zi, nu se stinge lumina in casa."

# "Catre miezul noptii se puneau lemne, in picioare, langa perete, pentru fiecare membru al familiei, intr-o camera unde nu se prea umbla; daca vreunul cade pana dimineata, nu-i de bine."

# "Sa nu dormi in noaptea de Anul Nou; cine doarme, va fi somnuros tot anul; sa nu plangi, ca-i plange tot anul".

# "In dimineata de Anul Nou oamenii se spala cu apa neinceputa pusa intr-un talger in care s-a pus un ban de argint si o crenguta de brad, <sa fii cautat, iubit ca banu si frumos, tanar ca bradu>, in anul care urmeaza".

(Calendarul Maramuresului, 1980, p. 9-10)

# "In noaptea de Anul Nou fetele aduna pospan, il fac strut si il duc la rau, il leaga de mal si il arunca in apa. Daca peste noapte ingheata si se prinde de el gheata, fata va avea un sot bogat, daca nu, va avea un sot sarac".

# "Tot in acea noapte, daca e cer senin, fetele ies in ograda si numara noua stele pe cer; cum va fi a noua stea (stralucitoare sau mai putin stralucitoare) asa va fi si ursitul." (Calendar., 1980, p. 120-123)

*

"Sarbatoarea de Anul Nou este o sarbatoare ciclica. Incepe in ajunul Craciunului, adica in ajunul zilei de 25 decembrie, si se sfarseste in 6 ianuarie."

"Fiind <o zi la anul>, un <festum incipium>, Anul Nou, adica cele 12 zile, sunt o prefigurare a intregului an viitor". (Mihai Pop, Anul Nou, lectura unui discurs ceremonial, 1975)

6. Pacurarul satul de oi

Colo jos, colo mai jos

Oi linoi, linoi, lar Doamne

Ce turme de oi s-o scos

Pa ratutu cel frumos!

- Da la turma cine-si umbla?

- Umbla-si Lariu, pacurariu,

C-on topor incolturat,

C-on fluier inverigat.

- Lasa-v-oi la lupu oi.

De cand umblu dupa voi

Tat am albit ca si voi.

Striga-o oaie pistrioara:

- Nu ne lasa nici pa noi

Iara noi te-om darui

La Craciun c-on suman bun,

La Pastita cu jintita,

La Sangeorz c-on miel frumos,

La Ispas c-on bulz de cas.

culegator: Pamfil Biltiu

de la Florica Druta, 63 ani; Ortita, 1981 (Codru)

in Sculati, sculati., 1996, p. 129, t. 111.

rat - camp necosit; cosalau, fanat;

pistrioaie - (depsre oi) alba cu puncte negre;

suman - haina lunga confectionata din postav gros;

jintita - produs lactat preparat din incalzirea lenta a zerului provenit d ela scurgerea casului;

ler (var. lar, leroi, lerui) - Termen identificat in legende, basme si refrenele colindelor. Dupa V. Kernbach (1989), ler este un mitologem - element mitologic prim, forma mitica elementara si pura, considerata cea mai mica unitate, indivizibila, din structura unui mit, a unei naratiuni mitologice, care nu mai are nevoie de interpretari si explicatii, intrucat se exprima singura (p. 356). "Ler este defapt un evident mitologem, iar identificarea cu Dumnezeu sau cu un imparat fabulos trimite la un mit arhaic preroman" (p. 297). ■ Interpretari. Divinitate celtica. Presupus zeu al marii (irl. ler - mare), in mitologia celtica din Irlanda (zeul Llyr din Walles). Mai intai V. Kernbach (1989) considera ca "o ipoteza asupra unei influente celtice arhaice (in perpetuarea termenului ler din colindele romanesti, n.n.) desi posibila, e riscanta." Apoi pluseaza: "cunoscandu-se formatiunea statala celtica ce a coexistat cu populatia dacica, de asemenea, relatiile de schimburi materiale si spirituale intre cele doua etnii, etimonul celtic ler nu pare total imposibil, ceea ce insa nu explica si structura refrenului ritual si a personajului mitologic din folclorul romanesc." ■ D. Cantemir deriva termenul din numele imparatului Aurelianus: "Un voinic. din tara Munteniasca. ne spunea, precum (ca) in tara Romaneasca, aproape de Dunare, pe malul Oltului, sa sa fi vazand niste temelii ca de cetate, carora taranii de pe acolo lacuitori, din batranii lor apucand si din colindele anului, si astazi au luat de pomenesc: Ler Aler Domnul." (D. Cantemir, Hronicul, 1717). ■ Al. Rosetti (1920) - reluand texa lui Dimitrie Dan - deriva sintagma "Hailerui Doamne" din halleluiah (Domine). Dupa V. Kernbach (1989) etimologia este imposibila, deoarece "colindele romanesti, in structura lor de baza, preceda cu mult (fapt demonstrat de cercetatori) raspandirea crestinismului in Dacia romana, iar intruziunile crestine in colinde sunt tarzii (de origine ecleziastic - carturareasca, din etapa slovana) si nu au suferit modificari fonetice." Cu toate acestea, DEX-ul (ed. 1975) retine doar aceasta ipoteza: "Ler - cuvant care apare ca refren in colinde, carora le da un anumit colorit eufonic; probabil din lat. (Ha)llelu(iah, Domine)." ■ I. G. Sbiera il deriva din sg. lat. al numelui divinitatii domestice Lar (cf. Kernbach). Lari (Lares) - sg. Lar; lat. arhaic Lares; etrusc. lar, lars - capetenie militara, doi zei din mitologia romana, preluati din mitologia etrusca; fiii nimfei Lara si a zeului Mercurius. Venerati ca divinitati protectoare ale Romei. In fiecare casa romana, un altar special din atrium, numit laralia, era impodobit cu imaginea Larilor casnici, carora li se puneau ghirlande de flori la sarbatorile familiale, ca unor aparatori ai vetrei. ■ Inventar dupa I. Popescu - Sireteanu (1983): "Unii vad in Ler numele unui zeu tracic"; "Ler, dupa opinia unui cercetator (A. Balota) este probabil un zeu autohton." "In Dictionarul Academiei., ca verb se citeaza lerui - a (se) canta o colinda dupa melodia ei."; "Ca interjectie, lero este inregistrat, probabil pentru prima data, in sec. al XIV-lea de catre scriitorul bizantin Ion Kartares." ■ Inventar dupa A. Fochi (1976): "In anii '90 ai veacului al XIX-lea, pentru patru informatori Ler Domnul era omologat cu Dumnezeu (Mantuitorul), de un alt informator insa Leroi este stimat si respectat, pentru ca el a facut toate cantecele si colindele referitoare la nasterea lui Cristos." ■ Inventar dupa V. Kernbach (1989): Al. T. Dumitrescu il deriva din Galerius, iar C. Ionescu din Valerius. M. Gaster crede ca a gasit etimonul in slav. lel (presupus de el a fi echivalentul lui Cupidon). Aron Densusianu, din lat. liber (dar nu din numele zeului roman Liber Pater). B.P. Hasdeu, din lat. Lar Dominus. C. Cihodaru (1979) deriva ler din Heros (Cavalerul trac): Oh! ille Heros et Domine. De sesizat ca folclorul mitologic se refera de cateva ori la un Ler personificat: Ler-imparat are o fiica nemuritoare si vesnic tanara, cu care se insoara Fat-Frumos (basmul Fat-Frumos si fata lui Ler-imparat, colectia N.D. Popescu); Leru-imparat este ursit sa se prefaca in roua daca se va intalni cu soarele (basmul Domnul de roua, cules si versificat de Dim. Bolintineanu).

Colinde de primavara. Anul Arhaic

Inaintea oricaror ingerinte administrative sau politice, obiceiurile si sarbatorile de primavara au marcat trecerea de la un an la altul; cu alte cuvinte, in vechime a predominat calendarul agro-pastoral.

Succesiunea anilor era legata de ciclurile naturii.

Vechii romani sarbatoreau Anul Nou la Calendele lui Martie, prilej de manifestari menite sa influenteze fertilitatea ogoarelor si a animalelor. Insa in anul 154 i. Cr., din pricina razboiului lusitanilor impotriva Romei, administratia romana a impus decalarea alegerii noilor consuli cu zece luni, de la 1 martie la 1 ianuarie. Acest "accident" va fi oficializat in anul 45 i. Cr. in timpul imparatului Iulius Cezar, o data cu adoptarea calendarului iulian.

Atat colindele, cit si Plugusorul, riturile prefigurative, actele augurale si cele profilactice, incantatiile refrenelor - ar trebui interpretate din perspectiva Marii Translatii a Anului Nou. "Datina colindatului a ramas fara suport real, totul desfasurandu-se intr-un plan simbolic" (Stancu Ilin, Poezia obiceiurilor de iarna, Editura Minerva, Bucuresti, 1985, p. 10).

Colindele maramuresene laice, desi performate in timpul sarbatorilor de iarna, abunda in elemente ce sugereaza exuberanta naturii. Ele sunt pline de soare, de lumina si de primavara; cu siguranta o mare parte din ele au radacini precrestine si preromane.

(vezi si Dorin Stef, Miorita s-a nascut in Marmaures, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2005, p. 96-97)

"Cele mai multe (obiceriuri calendaristrice) se leaga nemijlocit de calendarul agricol, fiind mai frecvente in perioandele de maxima activitate in munca campului. Prezenta lor in sarbatorile de iarna nu trebuie sa surprinda, deoarece, asa cum se stie, unele din ele au fost aduse in aceasta perioada, la Anul Nou, o data cu stramutarea acestuia de la inceputul primaverii".

(Dumitru Pop, Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978, p. 48)

"Craciunul si alte sarbatori de iarna instituite de biserica crestina s-au suprapus ciclului de sarbatori hibernale precrestine, care contineau elemente autohtone daco-getice, amestecate cu cele romane si cu influente din mitologia greaca (venite tot pe filiera romana). Astfel, dintre fastele antice care aveau loc in preajma Anului Nou, de mare importanta era Brumalia (sarbatoarea vinului, cultul lui Dionysos, zeul grec al vegetatiei si al vitei de vie), Saturnalia (care evoca varta de aur a omenirii sub domnia lui Saturnus Rex) si Calendele lui Ianuar (inchinate lui Ianus, cel cu doua fete, una privind inainte, alta inapoi, personificand trecutul si viitorul)".

(Gabriela Caian, Ecouri mitologice si obiceiurile taranesti legate de innoirea anului, in Acta Musei., II, Sighet, 2004, p. 128)

7. Zeului Soare

Rasai Soare, mandru, roata,

Si-calzeste lumea toata

Si iau patru bourei

Si ar si saman cu ei

Grau rosu de primavara

Si rasaie pana-n sara.

Da-n mijlocu graului

Este-o masa rotilata,

Frumos, mandra, de piatra.

...........

Acolo este-o fantana.

Ape-n cofe ne-om lua

Si-om mere tat raorand,

Raorand frumos plouand.

Si-om da roada graielor

Si dulceata viilor.

culegator: Pamfil Biltiu;

in Sculati, sculati boieri mari., 1996, p. 100, t. 60+61

Tara Codrului

rotilat - cu sensul de rotund;

a raora - a stropi (cu apa).

8. Merele capatate de la Soare

Marut ramuratu

De mere-ncarcatu.

Sfant Soare lucea,

Poamile-si cocea,

Vantu' clatinea,

Merele ptica.

Boierii vine

Si le culeje

Si le trimite

Pa use de rai,

La fata de crai.

Luna-n drum le-o stat

Frumos i-o-ntrebat:

- Ce v-ati capatat?

- Mere-am capatat

De la Sfantu' Soare

Cu mare rugare,

'N coate si-n jenunte,

P-on varfut de munte.

culegator: Pamfil Biltiu

de la Carolina Muresan, 63 ani; Manau, 1987 (Codru)

in Sculati, sculati., 1996, p. 91, t. 45.

9. A plugarilor

Raza-i soare, doamna-i mare,

Sa iasa plugarii-afara,

Sa samine grau de vara.

Grau rosu cu chiubelu,

Secara cu stanjenu.

Pa marginea unui grau

Este-o scara, tat de ceara,

Suie-on domn si sa coboara,

Dupa flori de primavara,

La fete si la feciori

Sa le joace-n sarbatori.

culegator: Pamfil Biltiu

de la Chifor Dulfu, 69 ani, Salsig, 1977 (Codru);

in Sculati, sculati., 1996, p. 104, t. 69.

chiubel - unitate de masura pentru cereale; o masura de patru mierte;

stanjen - unitate de masura pentru cereale sau pentru volumul lemnelor asezate in stiva.

10. Doamna curtilor

Inaintea iestor curt

Sunt tri randuri de pomut;

Inaintea pomilor

Sade doamna curtilor

Cu turma oitalor,

C-on pahar de zin a mana,

Tat intina si suspina.

Pa toarta paharului

Scisa-i raza Soarelui;

De unde tane cu mana

Scisa-i raza si lumnina

Si de unde be din el

Scrisu-i on luceferel.

Cand intina si sustina

Oile s-aduna-n stana

Si le numara pa tate

Si le baga-n cer pa noapte.

culegator: Ion Zubascu

Tara Maramuresului;

in Calendarul Maramuresului, 1980, p. 1, t. 8.

11. Colinda fetei de maritat

(Zana zorilor)

La luncile Soarelui

Florile dalbe de mar,

La fantana corbului,

Grele ploi ca au plouat,

Luncile ni le-au spalat.

Apoi soare-au rasarit,

Flori frumoase-au inflorit.

Fetele cum auzira,

Dupa flori se pogorara.

Le rupea si le-alegea,

Luncile le saracea:

Cele mari cu braturile,

Cele mici mai putinele.

Cand feciorii le vazura,

Pan' la ele de fugira.

"Noroc bun" ca le zicea

Si de mana le prindea,

Si in dor le dezmierda.

Da' pe fata ce mai alba

Un fecior asa o-ntreaba:

- De esti fata de maritat

Ma primesti tu la petit?

Fata-n fata rumenea

Si feciorului graia:

- De cand mama m-o facut

A iubi eu n-am stiut.

Apoi zic, sa fi' fecior,

Cui i-oi spune al meu dor?

Ca nu-i om pe-acest pamant

Sa ma scoata din cuvant,

Pe picior sa ma calce,

Mana-n san sa mi-o bage,

Fata-mi alba sa mi-o sarute,

Ochii-mi negri sa se uite.

Cel fecior se minuna

Si pe fata o-ntreba:

- Ma-ta unde te-o facut,

De-a iubi n-ai invatat?

Si esti dulce feciorilor,

Ca nucile coconilor,

Ca vinul batranilor.

Apoi fata-i raspundea:

- M-a facut maicuta mea

In strunguta oilor,

Tot la campul florilor.

- Sa fii, fata, bucuroasa

De colinda ast' frumoasa.

O-nchinam cu sanatate,

Pe la gazde, pe la toate.

Colinduta-i atata,

Pe gazda Domnul traia'.

culegator Ion Barlea

de la Ion Cupcea, Calinesti (Tara Maramuresului);

in Literatura populara din Maramures, I, EPT, 1968 (1924), p. 168-169, t. 32;

Motivul marului

In colindele maramuresene apare frecvent refrenul "Flori dalbe de mar", cu formula prescurtata "Flori dalbe" sau "Lerului si-a marului", respectiv "Hai lin, hai lar si flori de mar".Dovezile documentelor folclorice denota rolul major pe care marul l-a jucat in angrenajul obiceiurilor si riturilor primavaratice. Si nu este lipsit de interes faptul ca perioada de inflorire a merilor coincide cu demararea muncilor agricole (prima brazda trasa cu plugul in ogor), dar si cu obiceiul pastoral de insambrire, urmat de procesiunea transhumarii oilor la munte (aprilie-mai). Nu este exclus ca momentul infloririi merilor sa fi stat la baza declansarii acestor procese agro-pastorale specifice noului ciclu vegetational si anual; sau chiar sa fi existat o anume sarbatoare legata de inflorirea marului, insotita de practici magice. In opinia lui Traian Herseni, inflorirea marului este semnul precis pentru cultivator daca roadele vor fi slabe sau bogate, iar refrenul Florile dalbe de mar a fost la origine o formula de incantatie, de provocare a primaverii (Traian Herseni, Forme stravechi de cultura populara romaneasca, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1977, p. 198). Insa marea translare a Anului Nou la Calendele lui Ianuarie si-a pus amprenta si asupra sarbatorii marului care, dintr-o realitate etnografica s-a transformat intr-un mesaj plasat pe un alt palier simbolic, virtual, ceea ce a permis o alta gama de interpretari. Astfel, acelasi T. Herseni, pornind de la premisa faptului ca merele nu se strica iarna, considera ca acest aspect a facilitat, precum in cazul bradului verde, asocierea marului cu ideea de nemurire, alaturi de alte simboluri similare.

Boboteaza. 6 ianuarie

# "Intre Anul Nou si Boboteaza, preotul umbla cu crucea. (.) Cu doua trei case inaintea preotului vin copiii cu Tiralexa:

Tiralexa, Doamne,

Grau de primavara

Si-n pod si-n camara

Si pe prispa-afara.

Noi strigam pa sub butuci

Sa ne dati vreo doua nuci;

Noi strigam pa sub podele

Sa ne dati vreo doua mere.

Dupa ce primesc darurile, copiii multumesc urand:

Cati carbuni in vatra

Atatia petitori la fata;

Cate pene pe cocos

Atatia copii frumosi".

(Memoria ethnologica, nr. 1, 2001, p. 21-23)

# "La Boboteaza afumam grajdurile cu tamaie, pan-ce sa dee Dumnedzau roade in bucate. Apoi la Boboteaza, sara de agiun, doi coconi ai casi, o barbatu casi daca nu-s coconi, apoi au colacu in mana si cu lumina aprinsa inconjura casa de trei ori si straga: Kir Alexa, Doamne, / Grau de primavara / Si-n pod si-n camara".

(Tache Papahagi, Graiul., 1925, p. 163, t. DXXV, de la Maria Mununari, 76 ani; Mara, 1920)

# "Obiceiul (Chiralesa) se desfasoara pe o arie zonala limitata cuprinzand frecvent satele din Maramures si Tara Crisului, cu o prezenta notabila in nordul Moldovei si difuzata in diferite puncte in Transilvania. Desi de esenta laica, precrestina, numele isi are etimonul de la grecescul kiriem elesion, cantec bisericesc pe care poporul l-a auzit pe vremea cand se oficia in limba greaca".

(Germina Comanici, Radu Octavian Maier, Obiceiuri la incheierea ciclului sarbatoresc al pragului anului nou, in Acta Musei., II, 2004, p. 121).

# "In dimineata de Boboteaza fetele, dar nu numai, se slapa pe fata cu apa neinceputa, proaspat scoasa din fantana, pentru a fi frumoase si curate".

# "In noaptea de Boboteaza, pa la dousprezece fix mereu feciori si barbati si se scaldau in rau in ptelea goala sa n-ai bube si boli tat anu."

(Memoria ethnologica, nr. 1, 2001, p. 21-23)

Calendar. Alte sarbatori de peste an

- 7 ianuarie. Santion. Se face vergelul.

- 24 februarie. Dragobetele. Cap de primavara. Se nuntesc pasarile.

- 1 martie. Martisorul. Obicei vechi, pastrat pana astazi. Un banut de aur sau argint atarnat de o impletitura de fire albe si rosii, capatate in dar. Se purta pana la vederea primului porumbrel ori paducel, ori pom inflorit de care se agata spunand:

Porumbrar mandru-nflorit,

Eu sa siu floare-nflorita

De tata lumea-ndragita.

Si se lasa acolo. Ultima parte a traditiei s-a pierdut, desi nici banutul nu mai este din aur sau argint (Calendarul Maramuresului, 1980, p. 58-59).

- 1-9 martie. Babele.

- 10 martie. Mosii de primavara.

- 25 martie. Blagovestenia (Buna Vestire). Dezleaga limba pasarilor.

"Este prima mare sarbatoare de primavara".

"In aceasta zi se curata gradinile si se fac focuri din resturi vegetale in gradini. Tot acum femeile inconjoara gradina si casa cu un lant inrosit in foc, cu o secure si o bucata de cauciuc in mana ca o faclie. Se <tamaia> intrega livada". "Femeia loveste pomii si zice: <De ce ai facut anul trecut numai doua mere? Sa faci mai multe anul acesta> sau ca sa rodeasca pomii erau loviti cu un topor si se zicea: <Mai pomule, ii fa poame la primavara ori nu? Daca nu, te tai>". "In aceasta perioada canta prima data cucul. Se crede ca este bine sa ai bani asupra ta cand auzi cucul cantand intaia oara".

(Ioana Dancus, Obiceiuri de primavara si vara in Maramures, in Acta Musei., II, 2004, p. 135)

"Un obicei e ca in zaua de Blagovestenii tate jiganiile si tati zermii ies din pamant; d-apoi pantru asta tat omu treaba a-mputi cu ai (usturoi) pa la grajduri, la staul, la casi si afuma cu tamaie".

(Tache Papahagi, Graiul., 1925, p. 161; de la Teodor Cicio, 74 ani, Budesti, 1923)

- Pastile. Dupa V. Kernbach (1989): Sarbatoare religioasa, mozaica si crestina, care se tine primavara, la date apropiate, atat in iudaism cat si in crestinism. In esenta ambele sarbatori contin ecouri indepartate din cultul arhaic al primaverii. ■ Dupa R. Vulcanescu (1987), in traditia romaneasca exista o sarbatoare specifica: Pastele blajinilor sau Pastele rohnanilor, sarbatoare care alcatuia in trecut un complex de rituri si practici din care s-au pastrat numai relicte etnografice si reminiscente folclorice: prima luni dupa Duminica Tomei, care era defapt Lunea Mortilor, consacrata pomenirii pascale a capatat cu timpul numele de Pastele mortilor. La acest pseudo-Pasti femeile se duceau la cimitir, boceau la morminte, imparteau pomeni peste morminte, oua rosii si colacei (p.264). ■ in Maramures, exista traditia ca in ziua de Pasti (ce cade de fiecare data duminica) oamenii sa se spele pe fata, dimineata, dintr-un vas cu apa in care s-a pus un banut de argint, un ou rosu si un fir de urzica. Dupa ce in cursul noptii avuse loc slujba de inviere, dimineata toti oamenii din sat se duc la biserica purtand cosuri pline cu bucate, spre a fi sfintite de preot (oua rosii, pasca din faina cea mai buna, o sticla de vin de casa, urda de vaca sau oaie, sare, tamaie, sunca de porc.). Specific si astazi sarbatorii de Pasti este sacrificiul mieilor; insa acesta si-a pierdut caracterul ritualic, fiind savarsit, fara prea multe formalitati, in locuri special amenajate din targuri de animale sau piete, de catre persoane autorizate in acest sens. Un alt element specific este incondeierera oualor, care a devenit cu timpul o adevarata arta. Cert este faptul ca acest "praznic crestin" s-a suprapus peste vechile rituri prilejuite de sarbatorile de primavara (aprilie-mai), cand, in vechime, se sarbatorea cu fast si rituri specifice (agro-pastorale) debutul unui nou ciclu vegetational (Anul Nou primavaratic). Pastile, Sambra oilor si Tanjaua sunt principalele manifestari in societatea traditionala maramureseana.

- 23 aprilie. Sangeorzul. (Sfantul Gheorghe). Incepe Anul Pastoral.

In Maramures, "obiceiul Sangerozului, generalizat in toate satele, are ca element esential stropitul cu apa, incadrandu-se in categoria riturior de fertilitate si fecunditate (.). Portile maramuresene se impodobesc de Sangeorz cu ramuri de mesteacan infrunzite, semn al marii sarbatori a primaverii" (Mihai Dancus, Zona etnografica Maramures, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1986).

In categoria obiceiurilor de primavara intra si cele legate de pastorit (ruptu sterpelor, focul viu etc.):

"La o saptamana dupa San-Georz, daca strangem stana laolalta (.) apoi merem la munte; apoi, cand rupem sterpele, bagam oile dupa strungi si le afumam". "Atunci cand fac stanile, se cheama mulsu' masurii. Atunci se masoara laptele, care cat are, sau cu litra, sau cu galeata. Atunci mere si popa si face slujba pa ele si le stropea cu apa sfintit" (relatari consemnate de T. Papahagi, 1925).

- 20 mai. Ispasul.

- Armindenul. "In luna iunie, tinerii plecau in padure, in munte, si taiau cel mai inalt copac (brad sau fag), pe care-l puteau aduce ei pe umeri. Il curatau de crengi, dar la varf ii lasau cateva pe care le impleteau. Armindenul (asa se numeste si obiceiul si lemnul) era ridicat, pana la pranz, in centrul satului. Pe tulpina se puneau cununi de flori, cununi cu spice de grau. Urma apoi o intrecere a tinerilor care se adunau si puneau uneori pariuri, castigand cel ce putea sa se urce pana sus.

In sambata premergatoare Armindenului, din fiecare familie pleca cineva sa aduca cate un mesteacan tanar si crengi infrunzite de tei. In zori, mult inainte de rasaritul soarelui, cand abia se inalta Luceafarul de ziua si roua nu a fost <smintita de lumina>, fiecare gospodar punea mesteacanul la poarta si crengi de tei la stresinile casei si ale surii. Apoi isi impodobeau interiorul casei cu flori de iasomie si tei".

(Calendarul Maramuresului, Baia Mare, 1980, p. 82)

- 24 iunie. Sanzaienele.

- 14 septembrie. Ziua Crucii. Sarbatoare religioasa crestina care se suprapune cu sfarsitul anului pastoral si coborarea oilor de la munte. "Reintoarcerea la tara, din munte, se face cam pe la mijlocul lui septembrie, cand urmeaza rascolul oilor, adica desfacerea tovarasiei" (I. Barlea, 1968).

- 26 octombrie. Sanmedru.

- 30 noiembrie. Santandrei (Indrei. Indrelusa). "In dzua de Indrelusa apoi fac turtuca de farina de grau cu mniere. O framanta, o coc in vatra si o manca sara cand sa culca fetele - ca dzua de Indrelusa nu manca nimnica, agiuna - ca sa vada cine i-a hi barbatu" (T. Papahagi, 1925, t. DXXII).

- Toamna si iarna se tineau sezatori pentru torsul canepii si a lanii; se organizau claci pentru dusul gunoiului, pentru desfacatul porumbului.

- 6 decembrie. Sannicoara

II. ORA HORELOR*

22 august 1920. Palaga Stan din Sapanta catre Tache Papahagi:

"Apoi, asa-I, domnisorule; ca tot omu coa' sa-sI aline durerea, s-apoi hore, face hori sI canta. Ca si eu-s nacajita, s-apoi ma d'estulesc la suflet daca-mi horesc horia mea:

Cine-o facut horile

Aiva ochi ca murile

Si fata ca razile."

"Copiii, daca doresc sa cante frumos, tin broasca verde in san sau beu apa din clopot" (Calendar., 1980, p. 33)

* hora, -i (var. sg. hore) - cantec interpretat vocal sau instrumental; vb. a hori = a canta, a trage o hore. "Maramuresenii horesc si cantecele lor se cheama <hori>, care si etimologic si semnatic se deosebesc de <o hora>, dansul care pana in 1918 nu a fost pentru <jocurile maramuresenilor>" (Mihai Pop, Antologie, 1980). De mentionat ca verbul a canta / a (se) canta, in Maramures are intotdeauna sensul de a boci, a plange pe cineva (care a murit); a se tangui, a se lamenta, a se vaieta.

Horea lunga

"In fruntea horelor maramuresene se cere asezata, fara nici un dubiu, horea lunga - horea frunzei. In Maramuresul istoric, unde l-a uimit pe Bela Bartok, ea este astazi un cantec ceremonial de nunta. Mai rara azi acolo, ea persista inca in Tara Lapusului. Bela Bartok o caracteriza melodic ca o <zicere> cu caracter improvizatoric ce variaza necontenit dupa dispozitia momentana a celui ce o zice. Pe aceasta melodie ce nu are o forma fixa conturata <se pun> texte ce se leaga intre ele mai mult prin stara de spirit a cantaretului decat prin tematica. Horile lungi au o durata limitata doar de context, de starea sufleteasca a oamneilor". (Mihai Pop, cuvant inainte la Antologie de folclor din judetul Maramures, vol. I, Baia Mare, 1980, p. 13)

Mult ma mir de cel ce tace,

Cu inima lui ce face?

Ca eu suier si horesc

Si numa nu nebunesc.

Dorul de la inimioara

Te face sa horesti iara.

Cand de dor te chinuiesti

Musai ca sa tot horesti,

Ca sa nu inebunesti.

culegator: Petre Lenghel Izanu

Tara Maramuresului

in Folclor din Maramures / Folclor din Transilvania, Ed. Minerva, 1962, p. 259, t. 2

Care nu sti horile

Bata-l sarbatorile.

Da pa mine nu m-or bate,

Ca horesc si dzi si noapte,

Si horesc horile toate.

culegator: Tache Papahagi

de la Todor Timis, 40 ani; Borsa, 1920

in Graiul si folklorul ., p. 220, t. CCLXXX

Dragi mi-s mie horile

Ca la feciori fetele,

Draga mi-I sI mandruta

Cand ma duc sara la ea.

Dragu-mi-i-a hori si-a zice,

Ma tem ca doru l-oi duce;

Decat sa le duc doru

Mai bine le-oi zace-amu;

Decat sa le duc jelea

Mai bine le-oi tragana.

Horile mele-s cu dor,

Di p-aicea duce-m-or;

Horile mele-s cu jele

Di p-aici duce-m-or ele.

culegator: Licica Covaciu

de la Angelica Petrean, 18 ani; Curtuiusu Mare, 1975, Tara Chioarului;

in Antologie., 1980, p. 377, t. 314;

a tragana - a zice, a canta, a hori;

De oi prinde a canta

Muntii tati s-or legana,

Vaile s-or tulbura,

Ptetrile s-or destica.

Numai inimioara mea

Sloi de gheata o sa stea.

culegator: Ion Vancea

de la Ileana Vancea, Nanesti;

in Memoria., 2001, nr. 1, p. 95, t. 85;

De n-as canta tat mereu

Ar fi vai de capul meu;

Da poate ca mi-ar plezni

Inima, de n-as hori.

Si-as hori, horile-mi vin,

Nu pot hori, ca-s strain;

Si-as hori, horile-mi plac,

Nu pot hori ca-s sarac.

culegator: Dumitru Pop

de la Gheorghe Boitor, 50 ani, Basesti, 1960 (Tara Codrului)

in Folclor din zona Codrului, 1978, p. 83, t. 2;

Cine-o zas duina intaie?

On pruncut mnic din fasie;

L-o lasat ma-sa durnin-u,

L-o aflat duina duinin-u.

culegator: Mihai Olos;

in Calendarul Maramuresului, 1980, p. 50, t. 99.

Asta-i hore batraneasca,

Cine-o-a hori sa traiasca;

O horit-o neamu mneu

Si la bine si la greu,

Asta o horesc si eu.

culegator: Nicoara Timis;

in Calendar., 1980, p. 50, t. 100.

Mni-o facut maica gura

Dulce cum ii cetera,

Moare mandra dupa ea.

culegator: Miahi Olos;

in Calendar, 1980, p. 51, t. 104.

Cine-o facut horile

Stie-l sarbatorile.

Ca horile-s stamparare

La omu cu supar mare.

culegator: Dumitru Iuga;

in Calendar, 1980, p. 52, t. 108.

Cine nu stie hori

Nu stie nici a iubi;

Cine nu stie canta

Nu stie ce-i dragostea.

culegator: Dumitru Iuga;

in Calendar, 1980, p. 52, t. 109.

Io de nu mi-as sti hori

De dor mare m-as topi,

Dar cu gura hori isi spuiu,

Cu inima legi imi puiu

Cum cu mandru sa m-aduiu.

Cu gurita hori imi trag,

Cu imima legi imi fac

Cum mandrutului sa-I plac.

culegator: Ionita Badescu;

in Converbiri literare, IV (1870), nr. 2, p. 31; reluat de Dumitru Pop, in Folcloristica., 1970, p. 148, t. 31.

De m-ar baga in mormant

Si-acolo-I musai sa cant;

In mormant daca m-ar pune

Tot oi fa' cate-o minune

S-oi hori cu dor de lume.

culegator: Dumitru Iuga;

de la Anuta Iuga, 67 ani; Salistea de Sus, 1968, Tara Maramuresului;

in Antologie., 1980, p. 379, t. 318.

III. DARLAIURI DE DRAGOSTE

"Cine m-o dat dorului,

Aiba casa cucului

Si odihna vantului;

Ca nici cucu n-are casa,

Nici vantu tara aleasa."

(Ion Barlea; de la Simion Dolca, 21 ani, Botiza, Tara Maramuresului

in Literatura populara., 1968, II, p. 114, t. 182)

"Dragostea de romancuta

Ca mierea-i de stupinuta".

(Teodor Michnea, in Familia, VII (1871), nr. 21, p. 246)

24. Dragostea dintaia dat

Frunza verde, foaie lata,

Dragostea dintaia data,

Ca o floare langa balta,

Inflorita, rourata.

Dragostea de-a doua oara,

Radacina din ogoara.

Sarutatul cel dintai,

Poama dulce din campii;

Sarutatul cel din urma,

Capsunas batut de bruma.

culegator Ion Barlea;

de la Maria Tascan, fata de 20 de ani, Nanesti, Tara Maramuresului

in Literatura populara., 1968 (1924), p. 208, t. 24.

25. La fantana, la izvor.

La fantana, la izvor

Se-ntalneste drag cu dor.

Se saruta pana mor,

Pana le trece de dor.

Se-ntalneste dor cu drag,

Se saruta pana zac,

Pana le trece de drag.

culegator: Dumitru Iuga;

Salistea de Sus, Tara Maramuresului

in Calendar., 1980. p. 66. t. 184.

26. Badita, de dorul tau

Badita, de dorul tau

Ma topesc ca inu-n tau;

Ma topesc ca canepa,

Bade, de dragostea ta,

Rau a fi de ne-om lasa.

Badita, de dor de tine

Ma topesc si mi-e rusine.

culegator: Petru Lenghel Izanu

Barsana, Tara Maramuresului

in Daina mandra pan Barsana, 1979, p. 152, t. 65.

tau - cu sensul de lac, balta.

27. Inima-n mine nu-i buna

Inima-n mine nu-i buna

Ca poama de matraguna:

Ca-i legata cu lanturi

Si cuprinsa de doruri;

Legata-i cu lanturele,

Cuprinsa-i de dorurele.

Nu stiu pa cine-as afla

Sa-mi dezlege inima,

Cat ar cere-atat i-as da.

culegator: Petre Lenghel Izanu

Barsana, Tara Maramuresului

in Daina mandra pan Barsana, 1979, p. 153, t. 69.

28. Cine scutura roua?

- Cine scutura roua?

- Feciorii dimineata

Cand se-ntorc de la mandra.

Roua trebe scuturata

Si mandruta sarutata.

culegator: Gheorghe Gh. Pop

Poienile Glodului, Tara Maramuresului

in Folclor muzical, 1982, p. 250, t. 321.

29. Iubire si rai

Ai, hai si iara hai

Am plecat sa merg la rai

Cu caruta cu doi cai.

Ma-ntalnii cu mandra-n plai,

Ma scapai de-o sarutai

Si-am gatat de mers la rai.

culegator: Ilie Godja

Valea Stejarului. Tara Maramuresului

in Intre ai mei, Baia Mare, 1973, p. 118.

30. Pandarii

Colo-n jos, intr-ale verz'

Este-on pom cu poame verz',

Cu crenjile la pamant,

Cu poamele de argint.

Nu stiu cine s-o-nvitat

De merele le-o mancat.

- Pandari pa cine-om pune?

- Ia, p-o zana si pe-on june.

Tat pandira cat pandira,

Di la o vreme sa iubira;

Tat cotara cat cotara

Di la o vreme sa luara,

Cu zana peste hotara.

culegator: Pamfil Biltiu

de la Floare Temple, 66 ani, Arinis, 1988, Tara Codrului;

in Sculati, sculati., 1996, p. 329, t. 477.

31. Descantec de fata pentru a fi frumoasa sI iubita de feciori

Sfinte Soare, sfinte Soare,

Rasai cu 24 de razasoare:

Cu tri incalta-ma,

Cu tri incinge-ma,

Cu tri pe obraz mangaie-ma,

Cu tri pe umeri impodobe-ma;

Tri in gene,

Tri in sprancene,

Tri in par implete-mi-le,

Sa siu frumoasa,

Si dragastoasa

Si vederoasa

Si stralucitoare

Ca tine, mandru Soare!

culegator: Maria Elena Timis

de la Maria Chindris, 69 ani, Iued, 1987, Tara Maramuresului;

in Memoria ethnologica, nr. 1, p. 33

32. Carul cu flori

Nu fii, mandru, suparat -

Din dorut ne-om fa' carut,

Si-om trece pasta dielut,

Cu obede din lemn verde,

Stitele din maghieran,

Buciumul de odolean,

Si protapul de omac,

Si boii de ruji de mac.

Si ne-om sui in carut

S-om trece peste dielut,

Unde-nflore piperiul

Si se ostoie dorul,

Unde-flore tamaia

Si s-ostoie dragostea.

N-om veni pana-i lumea,

Daca nu voie mama

Sa graiesc cu dumneata.

culegator: Ion Barlea,

de la Susana Borodi, Berbesti, Tara Maramuresului

in Literatura populara., I, 1968 (1924), p. 22-23, t. 27.

protap - ruda carului de care se prinde jugul;

bucium - butucul de la roata carului.

33. Se mustreadza doua fete

Pa la noi, pa sub parete

Sa mustredza doua fete.

Una-i hada si gazdaca,

Una-i mandra si saraca.

Cea gazdaca-asa zicea:

- Pa mine, badea ma ia;

Imi da tata patru boi

S-o turma mare de oi;

Si maicuta-mi da o vaca

S-o holda nesecerata.

Cea saraca-asa zicea:

- Pa mine, badea, ma ia,

Nu-mi da badea ochii mei

Pantru patru boi de-ai tai;

Nu-mi da badea gurita

Pantru tata turma ta.

culegator: Tache Papahagi

de la Marai Bozai, 19 ani, Harnicesti, 1920, Tara Maramuresului;

in Graiul si folklorul ., p. 173, t, XLVII.

a se mustra - a se certa;

gazdac - om avut, bogat, instarit.

34. Amantul neghiob

- Hai, mandrut, la noi de mas,

Numai sangura-am ramas,

Ca barbatu mi s-o dus

In lazasul cel din sus,

In lazasu cel batran

A cosi si-a face fan.

- Stai, mandro, in loc sa-t spui,

Clopu unde sa mi-l pui?

- La fereastra este-un cui.

- D'apoi cum sa sui in pat?

- Pa un scaunas de brad.

- D'apoi cum sa te sarut?

- Du-te-n saracie mut,

Nu ibdi nevestele,

Ca nu stii dragostele.

culegator: Tache Papahagi,

de la Palaguta Pop, 25 ani, Desesti, 1920, Tara Maramuresului

in Grai., p. 172, t. XLI.

mas - popas;

laz -camp curatat sI bun de cosit;

mut - cu sensul de prost, prostanac.

35.Gura ta la toti o dai

- Nu stiu, mandra, ce gand ai:

Gura ta la toti o dai -

Numai nu o dai la cai.

- Stai, badita, si te uita,

Gura me din ce-i facuta:

Din zin rosu si din turta.

Cine-i hires, o saruta,

Cine-i mut, sta si se uita.

culegator Maria Vlad,

Salistea de Sus, Tara Maramuresului,

in Memoria., 2001, nr. 1, p. 19.

hires - frumos, mandru, aprig.

36. Fata sileaca celuita de feciorul gazdac

Pe din jos de sat, la vale

Se-ntalnesc doi dragi in cale;

O fata de om sileac

Si-on fecior de om gazdac.

Da' ei cum se intalnea

Ea din grai asa graia:

- Frunza verde tamaita,

Ce ne-om face, mai badita,

Io ti-s draga, tu mi-esti drag

Ca mierlei frunza de fag;

Io cu dor si tu cu dor,

Noua ne trebe doftor,

Leacuri sfinte din potir

Si popa cu patrafir

Si cununi de trandafir:

Una mie, una tie

Sa ne iubim pe vecie;

Sa-mpreunam dor cu dor,

Dor de-o fata si-un fecior.

Da el cum o asculta

Inapoi ii cuvanta:

- Luda esti, nebuna esti

Si la minte slaba esti.

Batar c-ai putea stii bine

Ca nici tu nu esti de mine

Si nici io nu mi-s de tine.

Io-s fecior de om gazdac,

Tu esti fata de sileac;

Ne-am iubi, nu cutezam,

Si-a lasa nu ne-nduram,

Dar fa, lele, ce ti-am spus

La cules de cucuruz -

Unde-or fi oameni mai multi

La mine sa nu te uiti,

Ca ei daca ne-or vedea

Zau, pe loc ne-or deochea.

Unde-or fi mai putinei,

Ochii tai sa fie-ai mei;

Ochii cu sprancenele,

Gurita cu buzele

Si sanu cu tatele.

Fata cum il auzi

Ca o para se rosi,

Apoi rau mi-l dojeni:

- Hei tu, mandrulutu meu,

Nu te-auda Dumnezeu,

Sa faca pe gandul tau,

Ca io-am crezut ca ti-s draga,

Dar tu ma iei numa-n saga,

S-am crezut ca ma iubesti,

Dar tu rau ma celuiesti.

Batar ai tu patru saci,

Nu te rog ca sa ma-mbraci;

Batar ai tu patru boi,

Nu ma-mbii nora la voi,

Ca vi-i casa sus la satra

Si la multe-i susigata.

Si de pane si de sare,

Si de cate-s pe sub soare.

Du-te dara-n drumul tau,

Io m-oi duce-n drumul meu.

Tu-ti pazeste vitele

Si eu tineretale;

Tu-ti pazeste gandurile,

Io mi-oi pazi dragostele.

Cununita verde-a mea

Tot n-a vestezji d-acea,

Dar strutu din clopu tau

S-a usca de dorul meu,

Ca si frunza codrului

De dorutu soarelui.

Ca batar ca esti falos

Nu-i ca mine chip frumos;

Si batar ca m-ai urat,

Nu-i ca mine floare-n rat.

culegator: Ionita Badescu,

in Converbiri literare, IV (1870), nr. 16, p. 267, republicat de D. Pop, in Folcloristica., 1970, p. 180-182, t. 105.

37. Ce plangi, mandra, dupa mine?

Pe carare de-a dreapta

Trece mandru cu mandra.

Mandru mere suierand,

Mandra dupa el plangand.

- Ce plangi, mandra, dupa mine?

Satu de tine ramane

Si mai sunt voinici ca mine.

- Poate ramane satu'

Daca nu esti, bade, tu;

Poate ramane tara

Daca nu esti dumata.

Pot si voinici cat nuci

Daca mie nu mi-s dulci;

Pot si voinici cat brazi

Daca mie nu mi-s dragi!

culegator: Dumitru Iuga

Saliste-Botiza, Tara Maramuresului;

in Calendar, 1980, p. 93, t. 362.

38. Fa-ma brau pe langa tine

Mai mandrut cu cusma neagra,

Du-ma-n lume de ti-s draga.

De t-a pare cu rusine

Fa-ma brau pe langa tine;

De t-a pare braul greu

Fa-ma lumina de sau.

Cand te-a apuca noaptea

Tu-i aprinde lumina

Si mandra t-a videra.

Oamenii te-or intreba:

- Mandru-ti arde lumina!

- Arde zau, da' nu-i de sau,

Ca-i fata din satu meu;

Arde zau, da' nu-i de ceara,

Ca-i fata din a me tara.

culegator: Patru Godja,

Valea Stejarului, Tara Maramuresului

in Calendar, 1980, p. 74, t. 237.

39. Horia pacurariului

Dusu-s-o mandru la oi

S-o lasat doru la noi.

- Du-ti, mandrut, doru cu tine,

Nu ti-l bizui pe mine.

C-amu-i vremea lucrului,

N-oi fi doica dorului;

C-a tau dor ii cam domnos,

Nu vre a durni pa jos.

Si-a tau dor ii invatat

Tot pe perine culcat,

Si-n gurita sarutat.

D-apoi in san daca-i pun

Imi face inima scrum.

culegator: Ion Barlea

de la Ioana Codreana, Gajanca, fata de 19 ani din Berbesti (Tara Maramuresului)

in Literatura populara., 1968 (1924), II, p. 76-77, t. 120.

40. De adus dragutu

Foc, focsaraiu meu,

Ma-nvelesc,

Tu nu te-nveli;

Io oi durmi,

Tu nu durmi;

Io m-oi culca,

Tu nu te culca.

Te fa serpe,

Laur-balaur

Cu soldz de aur

Si te du-n lume,

Pasta lume,

La dragutu meu anume.

Si pe gura i te baga,

La inima i te-asadza.

Du-i dor din dorul meu,

Dragoste din dragostea mea,

Din mierea mea.

Cu codzile plesneste-l,

Pa drum porneste-l,

Sa n-ai stare,

Nici alinare

Pa cum n-are apa-n vale.

In vis sa ma visadze,

Mini sa fie musai sa ma vada,

Pa un scaun sa sedem

Si dintr-un pahar sa bem.

culegator: Radu Rautu,

de la Ioana Maties, 83 ani, Salistea de Sus, 1971 (Tara Maramuresului)

in Antologie., 1980, p. 241, t. 220/bis.

41. Suparat ca mine nu-i

Suparat ca mine nu-i

Numa puiu cucului

Cand il lasa ma-sa lui.

Mere-n codru, frunza nu-i;

Vine-acasa suparat

Ca-n codru frunza-i uscat'.

Cum n-oi fi eu suparata

Dupa doi draguti deodata:

Unu-o mars in cotunie,

Altu-n codru sa nu vie.

culegator: V.T. Doniga

in Folclor din Maramures, 1980, p. 21, t. 49

42.Saraca inima me

Saraca inima me

Unde vede-o fantane

O tulbura si-apoi be

Si zice c-asa-i tigne.

Zice c-asa-i invatata

Tat cu apa tulburata,

Cu limpede niciodata.

Tot cu apa de ponor,

Nu limpede de izvor.

culegator: P. Lenghel-Izanu,

de la Stan Ion Patras, Sapanta, Tara Maramuresului;

in Ceas pe ceas se alunga, 1970, p. 77.

43. Nu e buna dragostea

Frundza verde si una

Tata lumea dzice-asa

Ca nu-i buna dragostea.

Dar, dzau, dragostea-i amara

Cum nu-i alta boala-n tara.

Cand la inima sa pune

O arde ca s-un taciune;

Tat o arde si o frige

Si nime n-o poate stinge.

Nu sa stinge ea usor

Nici cu apa din izvor,

Nici cu apa din fantana

De-ai turna o saptamana;

De-ai turna sa curga vale

Ea tat arde si mai tare.

culegator: Tache Papahagi,

de la Maria Ardelean, 20 ani, Viseu de Jos, 1920, Tara Maramuresului;

in Graiul si folklorul ., 1925, p. 184, t. CIII.

44. La curtile dorului

M-am aflat dat gandului

La curtile dorului,

Unde-s portile deschisa,

Mandrele pe table scrisa.

Numai doru m-o-ntrebat:

Eu pe-acolo ce-am catat?

- Cat pe cel cu curea lata,

Sus ii Dumnezau sa-l bata,

Ca ma-nvata sarutata

S-amu m-o lasat uitata.

Si ma-nvata a iubi

S-amu ma las-a dori,

Dumnezau l-ar pedepsi.

Cat pe cel cu pana verde,

Ca ma tem ca mi l-oi pierde.

Ca l-am mai pierdut o data,

Si l-am aflat la o fata,

S-aceea nemaritata,

Ca margeaua ne-nsirata.

culegator: Ion Barlea

de la Susana Borodi, fata de 22 ani, Berbesti, Tara Maramuresului;

in Literatura populara., II, 1968 (1924), p. 61, t. 95.

45. Cine iubeste si lasa

Cine iubeste si lasa

Da-i, Doamne, potica-n casa,

Leacurile rand pe masa,

Tri doftori la capatai,

La picioare mar gutai.

Mar gutai sa nu-nfloresaca,

Badea-n pat sa putrezeasca,

Sa-si aduca el aminte

Ca-i blestem de oriunde;

Ca l-o blestemat mandra

Sa sa uste ca frunza,

Sa-l intoarca ma-sa-n pat,

Sa-l intoarca cu tolu

Si sa-i deie cu olu;

Sa-l intoarca cu cerga,

Sa-i deie cu lingura.

culegator: Augustin Botis,

in Calendar., 1980, p. 85, t. 313.

mar gutai - aici cu sens de motiv funerar;

potica - farmacie;

leac - medicament.

"O nota aparte a poeziei de dragoste, din Maramuresul istoric indeosebi, o constituie blestemele de dragoste, al caror limbaj are vigoarea imperativa a incantatiilor" (Mihai Pop, cuv. inainte la Antologie., 1980, p. 15).

46. Cantec de fata

Focu bata, bine-i fata

Panga cea ce-i maritata.

Maritata inca-i bine,

Da' nu sie dupa cine;

Maritata nu-i rau tare,

Da' nu sie dupa care.

Focu bata, bine mi-i,

Nu stiu pana cand mi-a si;

Focu bata mult mi-i bine

Ca nu-mi sta gandu la nime;

La cine mi-o stat mintea

Dusu-s-o de pe-aicea;

La care gandu mi-o stat

Catuneste la-mparat.

culegator: Petre Lenghel Izanu

in Poezii si povesti din Maramures, 1985, p. 508, t. 830

a catuni - a-si satisface stagiul militar obligatoriu.

IV. PETITUL. ORATII DE NUNTA.

DUPA NUNTA. DE LEAGAN

47. Petitorii

Fiica mica de-mparatu,

Florile dalbe

Dimineata te-ai sculatu,

Te-ai laut, te-ai piptanat,

Cofa-n mana ai luat.

Pa podutu' fantanii

Ai vazut ceva viin',

Tri voinici cu tri cai murgi.

- Du-te fiicuta-acasa,

Pune grau rosu pa masa

Si colacu in fereastra,

Ca or vini petitori

Si te-or duce pasta zari.

Unde-i vide ciunji uscat

Gini-i ca-s a tai frati;

Unde-i vide ciuji paliti

Gini-i ca ti-s parinti.

culegator: Pamfil Biltiu,

de la Marita Grigor, 40 ani, Chiuzbaia, 1982;

in Sculati, sculati., 1986, p. 170, t. 186

48. Fa-ti , mandrior, casa noua

Fa-ti, mandrior, casa noua

Din doi pticurasi de roua

S-apoi ma duc nora voua;

Ca-ntr-aiasta casa veche

Cu nora nu vi se sede.

Vezi, badita, ca n-ai casa -

Unde mi-i duce mireasa?

Vezi, badita, ca n-ai sura -

Unde mi-i duce de nora?

Vezi, badita, ca n-ai cum,

Nu mi-i duce nora-n drum.

culegator: Maria Vlad

Salistea de Sus, Tara Maramuresului

in Memoria, 2001, nr. 1, p. 30.

49. Metehaul

Uite, mama, canii bat,

Intra petitori in sat;

Si le-om da si bautura

Da' de nu m-or cota-n gura.

Uite, mama, ca sa duc,

Nici pa una nu ne duc.

Uite, mama, -s pa la prag,

Nici pa una nu ne trag.

Ma uitai intr-o fantana,

Ma vazui fata batrana,

Tot fugi o saptamana;

Ma oprii lang-on parau,

Ma rugai de tata-meu

Ca sa-m coate-on mutihau.

Fie cu paie-ncaltat,

Numa sa fie barbat;

Si paru pan clop sa-i iasa,

Numai sa ma vad mireasa.

culegator: Ion Chis Ster,

de la Teodor Pop, 38 ani, Buteasa, 1973, Tara Chioarului;

in Antologie., 1980, p. 75, t. 39.

"Exista unele obiceiuri, cum sunt mosii si babele, care sunt practicate atat de baieti, cat si de fete. Baietii fac pentru fete mosi, care in Budesti se numesc petitori, iar in Sarbi vindici sau metehaua, iar fetele fac pentru feciori babe. Metehaul este facut din carpe, haine vechi, avand bete in loc de maini si de picioare, iar pe cap o palarie, daca este mos, ori o naframa, daca este baba. Intotdeauna metehaul este insotit de o scrisoare in care, fie in versuri, fie in proza, isi dezvaluie identitatea si scopul pentru care a venit (.). Pentru a fi vazut de cat mai multa lume, metehaul este pus intr-un copac cat mai inalt (.). Acesti metehai sunt pusi numai la fetele si feciorii mai in varsta" (Memoria ethnologica, nr. 10, 2004, p. 984, col. Petru Stetiu).

50. Oratie de nunta

"La masa galbena,

Boierii s-aduna.

Beu, mulatuescu,

De lume graiescu."

(Calendar, 1980, t.14)

Tatal mirelui:

- Buna sara, oameni buni,

Ce voi spune nu-s minciuni.

A nost' inaltat imparat,

Care pa aici o vanat,

O trimis o oaste mare.

Tat zanim din deparate,

Drept la casa dumitale.

Ca spune inaltatu imparat,

Care p-aici o-noptat,

Ca aici sa afla o caprioara,

Care doreste sa-i fie sotioara.

Tatal fetei:

- Da' sa ne spuneti pa dinafara

Daca aveti samne de caprioara.

Tatal mirelui:

- Gazda buna, gazda mare,

Rogu-te de ascultare:

Tanaru nost crai mare,

Plin de foc si nerabdare,

S-o sculat de dimineata tare

S-o sunat in patru colt de zare.

Oastea s-o adunat

Si la drum o-apucat

Pana aici, la dumneavoastra,

Sa cate, sa gateasca,

C-am auzat ca in lume

Este-o floare faina, fara nume;

O floare mandra si aleasa,

Care sa afla la dumneavostra in casa.

Si-am zanit s-o smulgem din radacina,

S-o ducem la crai in gradina.

N-o smulgem sa sa vestejeasca,

Ci mai mandru e sa creasca,

Mai frumos sa infloreasca,

Sa sa inmulteasca

Si copii muliI sa creasca

Si la multI ani sa traiasca!

Tatal miresei:

- Nu stiu ce flori cautati dumneavoastra,

Poate ca acelea din fereastra.

Noi avem flori uscate su' grinda,

Potroaca si romanita in tinda.

Or pa asta sa v-o dau?

(aratand fata).

Tatal mirelui:

- Da, pa aiasta o catam!

- Ne-o dat', or o luam?

culegator: Valerica Stetco,

de la Constantin Mihali, 42 ani, Borsa, Tara Maramuresului;

in Poezii., 1990. p. 6, t. 11.

Nunta

"Regulile in virtutea carora se stabilesc casatoriile si functioneaza relatiile matrimoniale isi gasesc expresii clare intr-o serie de acte si gesturi din timpul nuntii in numeroase adagii. Nunta se desfasoara separat la casa miresii si la casa mirelui, cu invitati proprii pentru fiecare neam. Mirii se intalnesc ceremonial numai la savarsirea cununiei, dupa care mireasa, pe baza regulilor de virilocalitate este dusa la casa mireului. Despartirea miresii de neamul ei se exprima clar prin dans, prin ceea ce se cheama jocul miresii. La intrarea in casa mirelui, mireasa este intampinata prin aruncarea cu grau si printr-o urare in stil de incantatie. In timpul desfasurarii ceremonialului, care in general dureaza trei zile, cele doua neamuri ce s-au incuscrit schimba nu numai formule de politete indatinate si urari pentru cei casatoriti, ci si aprecieri reciproce asupra neamurilor" (Mihai Pop, cuv. inainte in Antologie., 1980, p. 10).

51. Pana mi-am fost la parinti

Canta puiu cucului

In varfutu muntelui.

D-asa canta de duios

De pica frunzele jos;

D-asa canta de cu jele

De sta apa-n loc, nu mere.

Da' mandra din grai graia:

- Taci, cucule, nu canta

C-amu-o trecut vremea ta!

Pana mi-am fost la parinti

Datu-ti-am voie sa canti,

Dar de cand m-am strainat

Sunt satula de cantat.

Poate stii, cine-i cu minte,

Ca strainul nu-i parinte;

Ca mila strainului

E ca umbra spinului

In postu Craciunului;

Dar miluta

La maicuta

E ca umbra nucului

In postu Sampetrului.

Pana-m fost la maica mea

Fosta-am pui de randunea,

Draga la toata lumea.

De lucram, de nu lucram,

Tot buna maicii eram.

De cand is la maica lui

Nici is pasare, nici pui,

Nici is draga nimanui.

Lucru din mana nu-mi pica,

Tot nu-s buna de nimica;

De-as lucra noaptea pa luna

Tot ar zice ca nu-s buna!

Da' cucu din grai graia:

- Asa-ti trebe, fata rea,

Ca la Pasti m-ai intrebat

Sa-ti dau ani de maritat

Si tu nu m-ai ascultat

S-astepti anii ce ti-am dat.

culegator: Ionita Badescu

in Convorbiri literare, IV (1870), nr. 2, p. 29; republicat de Dumitru Pop in Folcloristica., 1970, p. 194-195, t. 132.

Cantece de leagan

Haia, liulea, puisor,

Sa cresti mare, marisor,

Sa sii mamii de-ajutor.

Mamii de-ajutor in casa,

Tatii de-ajutor la coasa.

culegator: Valerica Stetco,

de la Maia Stetcu, 44 ani, Borsa

in Poezii populare., 1990, p. 4, t. 7.

Nani, nani, puiu mamii,

Ca mama te-a legana,

Voinecel mare ti-I fa'.

Te-oi legana c-un picior

SI ti-oi doini binisor.

Sa cresti mare sI viteaz

Fara lacrimi pa obraz.

Sa sii cum mama ti-a spune,

Voinicel mare pa lume.

Sa sii ca floare-ntre flori

Voinicel intre feciori.

culegator: Valerica Stetco,

de la Ileana Roman, 53 ani, Borsa

in Poezii populare., 1990, p. 5, t. 8.

Nani, nani, pui de peste,

Ca mama cu greu te creste,

Si te pune-n pene bune

Si te scoate sus la lume.

Si ti-a da lumea pa mana

Sa te tii de-i si stapan;

Lumea pa mana t-a da

Sa te tii, voinic, de ea.

culegator: Petre Lenghel Izanu

in Calendar, 1980, p. 17, t. 51.

Sa n-am prunc de leganat

Mi-as traI tat cu banat;

Sa na-m prunc de ciupait

De dor m-as si prapadit.

D'asa am un pruncut drag,

Pentru el acasa trag.

PotI ave bani sI mosie,

Fara prunci casa-I pustie;

De-as si cat de suparata

Pruncu mamii ma desfata.

culegator: Nicoara Timis,

in Calendar, 1980, p. 17, t. 54;

a ciupai - a imbaia copilul; ciupa - scalda copilului.

Haia, haia, cu mama,

Ca mama te-a legana;

Haia, haia si te-abua

Pana mani de catra zua;

Si-apoi haia si te-asaza

Pana s-a fa' dimineata.

culegator: P. Lenghel Izanu,

in Calendar, 1980, p. 18, t. 60.

Liu, liu, liu, liu, pui de domn,

Mult te leagan si n-ai somn.

Liu, liu, liu, liu, pui de crai,

Mult te leagan si somn n-ai.

Leganandu-te pe tine

Mult lucru mie-mi ramane:

Si de iarna si de vara,

De toamna, de primavara,

Si din casa si de-afara.

Liu, liu, liu, liu, cu mama

Culca-te si nu zd'era,

Ti-oi hori, te-oi dezmierda,

Sa cresti mare ca bradu,

Mandru ca rujmalinu;

Sa sii mare ca un fag

Si la fete fecior drag.

culegator: P. Lenghel Izanu,

in Calendar, 1980, p. 18, t. 61.

Nasterea

# "Casa copilului (placenta) se ingroapa sub masa, noul nascut sa nu se desparta de locul stramosesc" (Calendar, 1980, p. 34).

# "Dupa ce se nastea copilul, i se punea in apa in care era ciupait prima data un clopotel de alama, ca noul nascut sa cante frumos, sa aiba glas. Se punea si un ban d argint, sa fie copilul curat ca argintul" (Calendar, 1980, p. 17)

# "Cand se nastea un fecior batranii spuneau ca rad cheotorile la casa, pentru ca feciorii aduc noroc.; in schimb, cand se nastea o fata se spunea ca plang cheotorile la casa, pentru ca fetele aduc saracie".

# "Noului nascut i se punea in mana un banut de argint, ca sa nu se deoache; cei ce se vor mira, se vor mira pe banut si nu pe copil."

# "Vreme de sase saptamani dupa nastere, orice strain care intra in casa, la plecare trebuia sa lase pe leagan somn si tata, adica o scamuca din haina pe care o purta, alba pe cat posibil, ca sa nu se sperie copilul" (Dumitru Pop, in Folclor din zona Codrului, 1978, p. 33-34).

58. Nevasta fugita cu dragutu

Sub creanga de tufa verde

Tanara nevasta sede

Tot cu strut si cu liuliut.

Da dorul, ca taharul,

Si-o facut drum p-acolo.

- Hei, tu, tianca nevesteanca,

Lasa strutu si liuliutu,

Fugi in lume cu dragutu.

Da' atata o-amagit,

Fiutul si l-o urat

Si cu mandru si-o fugit.

Numai ea si-o rupt si-o zis:

- Tu, tidrut, lemnu mandrut,

Ien pleaca-ti tu varvutu

Sa-mi anin eu liuliutu,

Sa ma duc cu dragutu.

Tidru varfu l-o plecat,

Liuliutu l-o d-aninat.

Fiutul si l-o lasat,

Cu dragutiul si-o plecat.

Candu-i locul la un loc,

La mijlocu unui codru,

Si acolo jos sedeau,

Murgutiul si-l poposeau

Numai ea si-o rupt si-o zis:

- Pentru negru streinel

Lasai fiut mititel.

Ea-napoi si-o d-inturnat,

Pe fiut ca l-o aflat

In calda ploaie scaldat,

Ca vantutu lin si-o suflat

Pe fiut l-o leganat.

Cand la fiut si-o sosit

Cu fiutu si-o grait:

- Tu, fiut, dragu mamii,

Cum poti in lume trai?

Pentru negru strenel

Lasatu-te-am mititel.

- M-ai lasat, lasat sa fiu,

Eu alta mamuca stiu.

Ciutele titia mi-au dat,

Ploaie calda si-o plouat

Si pe mine m-o scaldat;

Vantut lin ca si-o suflat,

Pe mine m-o leganat,

Dumnezeu nu m-o lasat.

Tu te du-n mare banat.

Nu-mi trebe doicitul tau,

Ca doici-m-a Dumnezau.

culegator: Petru Biltiu-Dancus, colectie 1893-1907;

in Folcloristica., 1970, p. 357-358, t. 127;

banat - suparare, necaz, mahnire.

59. Nevasta frumoasa si barbatul gelos

Nevasta care-i frumoasa

Face-ti numai bai in casa;

Cand ai merge a lucra

Nu cutezi a o lasa.

Coasa-n pod se rugineste,

Iarba-n camp tot putrezeste

Inima ti se topeste.

culegator: Teodor Michnea

in Familia, VII (1871), nr. 23, p. 271; republicat in Folcloristica., 1970, p. 206, t. 157.

60. Tanara ma maritai

Tanara ma maritai,

Tanara de saispe ai

Si rai socri capatai.

Dimineata ma sculai

Si la secera plecai.

Sacer pana-I pranzu mare,

Zin soacrale cu mancare.

Ma pun jos si hodinesc,

Ca sa gandesc ca pranzesc.

Da' de-acolo m-am sculat

Si la secera-am plecat.

Sacer pana la gustare

Zin soacrale cu mancare.

Ma pun jos si lacrimez

Sa gandesc ca gustez.

Sacer pana cata sara

Su o ieu pa drum, in vale.

Cand in casa m-am bagat

Mutu sta intins pa pat

Si de-acolo-o cuvantat:

- Spala, mama, blidele,

Si da-i norii halbele.

Eu nu m-am putut rabda:

- Manca-le tu cu ma-ta!

*

- De vrei, mama, sa ma ai,

Leaga la caruta cai.

Patru cai si patru boi

Si du-ma-acasa la noi.

culegator: Valerica Stetco,

de la Vasilea Mihali, Borsa, Tara Maramureseului;

in Poezii., 1990, p. 234, t. 421;

halbe - laturi; resturi de mancare.

61. Mi-am lasat satu si locu

Pant-un dor, manca-l-ar focu,

Mni-am lasat satu si locu

Si binele si norocu;

Pant-un dor, manca-l-ar para,

Mni-am lasat doru si tara

Si binele si ticneala.

Ca omutu-n satu lui

Porunceste orisicui;

Da' omu-n tara straina

Si de garduri sa rusina.

culegator: Tache Papahagi,

de la Irina Tiplea, 80 ani, Sieu, 1922;

in Graiul si folklorul ., 1925, p. 199, t. CLXXXV,

ticneala - odihna, liniste, bine.

62. Maritatu nu-i noroc

Crucita din trii molidz,

Copila din doi parinti,

Ce gandesti de te mariti?

Maritatu nu-i noroc,

Ca barbatu-i zdici de foc;

Maritatu nu-i avere,

Barbatu-i zdici de curele.

Si barbatu nu ti-i frate

Sa gandesti ca nu te-a bate;

Si soacra-ta nu ti-i mama

Sa gandesti ca nu-i indeamna;

Socru-tau nu ti-i parinte

Sa gandesti multe 'nainte.

culegator: Tache Papahagi,

de la Ileana Mihai, 34 ani, Borsa, 1920;

in Graiul si folklorul ., 1925, p. 187, t. CXVII.

63. Zestrea

Padurice de znicele,

Mandru-i gazda si ma cere,

Io-s saraca si n-oi mere.

Mandru de m-a capata

Bate-m-a si m-a-ntreba:

- Unde ti-i, mandra, zestrea?

- Hei, tu, mandruleanule,

Ochii-n cap o fo' la tine,

M-ai vazut ca io n-am bine

Sa-l mai cu zdiciu la tine;

Ochii-n cap o fo' la voi,

M-ai vazut ca io n-am boi

Sa-i mai cu zdiciu la voi.

culegator: Tache Papahagi,

de la Maria Cupsinar, 20 ani, Botiza, 1922, Tara Maramuresului;

in Grai., 1925, p. 198, t. CLXXIX;

znicele - nuiele.

64. Insuratu-s de un an

Insuratu-s de on an,

Gatii pa sub cioareci n-am.

Insuratu-s de o luna,

Nici camasa nu mi-i buna.

- Tu, nevasta, fa-mi de cina!

Mere-n pod si nu-i slanina,

Vine-n jos si nu-i farina.

Mere-afara, lemne nu-s,

Vine-n casa, focu-i stins.

Mere-n grui, da malai nu-i,

Vine-acasa, pita nu-i.

culegator: Ion Barlea,

de la Gheorghe Rusu din Berbesti (Tara Maramuresului)

in Literatura populara., 1968 (1924), II, p. 169, t. 11.

65. Nevasta "harnica"

Catu-i lungu si lumea

Nu-i nevasta ca si-a mea,

De mandra si de frumoasa,

Harnica, gazdoaie-n casa.

Ca luni caier s-o facut,

Marti pa furca si l-o pus

Si miercuri la targ s-o dus

Si joia s-o targuit,

Vineri acasa-o vinit,

Sambata s-o hodinit.

Duminica-o vrut lucra

Da-o-auzat batand toaca.

Ie din pat ca s-o sculat

Si la popa s-o-alergat:

- Parinte, sfintia ta,

Sarbatoare-i mani, o ba?

- Sarbatoare-i astazi, fiica,

C-amu-i sfanta duminica!

- Parinte, sfiintia ta,

Sa mutam duminica,

C-am un caier de gatat

Si zece de scalmanat.

- Pant-o iaga de palinca

Nu sa strac-o duminica!

culegator: Dumitru Pop,

de la Ileana Rus, 42 ani, Basesti, 1960 (Tara Codrului)

in Folclor., 1978, p. 171, t. 159.

V. CANTECE DE CATANIE SI RAZBOIU

"Lasa lumea cum ii ie,

N-o face din buna re"

(Memoria, 2001, nr. 1, p. 17)

"- Spune-mi mie, pui de cuc

Ragutele cand sa duc?

- Iele marg, coale, toamna,

Cad li-I mai draga lumea".

(Dumitru Pop, in Folclor, 1978, p. 117, t. 67)

"Sus e luna-n doua corne,

S-o culcat tata sI doarme.

Numai eu nu pot durni

Tat de grijile lumii".

(Tache Papahagi, de la Ileana Oros, 11 ani,

Vad 1920, in Grai., p. 178, t. VXVII)

66. Mi-o vinit ordin in sat

Frunza verde lemn uscat,

Mi-o vinit ordin in sat.

- Du-te, maica, la birau

Si ada ordinu meu.

De la birau pan-acasa

Curuieste-mi o camasa;

Curuiste-o romaneasca

Si o coasa catuneasca.

Pa maneca de-a dreapta

Scrie-te pe dumneata;

Pe maneca de-a stanga

Scrie-mi, maica, draguta;

Pa latutu dinapoi

Scrie-mi plug cu sase boi,

Sa vada domnu caprari

Ca io-acasa-am fost plugari.

culegator: Elena Florian,

de la Rozalia Florian, 53 ani, Preluca Veche, 1978, Tara Chioarului

in Antologie., 1980, p. 503-504, t. 632.

birau - primar;

caprar - caporal (grad in armata);

67. Vai de mine, negri-s munti

Va de mine, negri-s munti

Toamna cand pleaca recruti;

Vai de mine, negri-s norii

Toamna cand pleaca feciorii.

Maicile-s petrec feciorii,

Nevestele sotiorii;

Dar pe mine n-are cine,

Ca sunt singurel pe lume.

culegator: Dumitru Pop

Basesti, Tara Codrului;

in Antologie de folclor, 1980, p. 504, t. 633.

68. In catane m-o luat

In catane m-o luat,

Mandre flori mn'i-am samanat

Pa o verde talinioara,

La cornu Gutaiului,

Lang-o rece fantanioara.

Numa, ia, cand am plecat

Florile le-am blastamat:

- Cresteti, flori, si infloriti,

Ca mie nu-mi trebuiti;

Cresteti pa cat gardurile

S-astupati prilazurile;

Sa va sufle vanturile,

Sa va ciunte varfurile

Ca eu nu v-oi mai purta,

Ca ma duc in catunie

Si lozeste-o batalie -

Stim-ma focu si bdiata

Oare cand oi inturna.

culegator: Tache Papahagi,

de la Ioana Codrea- Fundeasa, 40 ani, Vad, 1920;

in Graiul si folklorul ., 1925, p. 183. t. XICIX (fragment);

prilaz - trecatoare la un gard de nuiele.

69. Catunie blastamata

Catunie blatamata,

Sa ma scap de tine-odata;

Draguta mn-i tare mica,

Catuni-u-as fara frica;

Draguta mn-i marisoara,

Catunia hat m-omoara.

culegator: Tache Papahagi,

de la Grigore Pop, 11 ani, Sapanta, 1921;

in Graiul si folklorul ., 1925, p. 209, t. CCXXXV.

70. Tate plugurile-si ara.

Primavara, primavara,

Tate plugurile-si ara,

La holda de primavara,

Numa-a meu sade-n camara,

Ca badita-i dus in tara.

Sta-n camara, rujine,

Ca badita-mi catune.

Boii-n grajd imbatranesc

Nu pot nici sa-I potcozesc.

- Asteapta-ma, mandra, -astepta

Ca mai am tri luni de zale,

Si marg iara-n sat la tine,

Sa prind boii la tanjale,

Sa scap, mandruta, de jale.

culegator: Valerica Stetco,

de la Ileana Roman, Borsa,

in Poezii., 1990, p. 231, t. 416.

71. De catana n-am fost bun

Catanie, jug de fier,

Trag feciorii pana pier;

Catunie, jug de-arama,

Trag feciorii fara seama.

Cine-o facut catunia,

Manance-I casa pustia,

Si copiii saracia.

De catane n-am fost bun,

De-nsurat is pre nebun.

Barbatii nevestelor,

Stau de mine sa ma-nsor,

Sa nu umblu la a lor.

culegator: Ion Barlea,

de la Gheorghe Ardelean, fecior din Berbesti (Tara Maramuresului),

in Literatura populara., 1968, II, p. 140, t. 13.

72. Cantec din primul razboi mondial

Frundza verde rupta-n dzace,

D'in anu patruspradzace (.)

Lasai coasa-n brazd-afara

S-o luai in gios la tara.

Frundza verde-a ratului

Oblu-n tara sarbului;

Si lasai ce-avui mai drag. (.)

Multi voinici s-o strans sub steag,

Cata frundza-i intr-un fag. (.)

Past'un ceas, pasta doua

Le-o zinit porunca noua:

- Orasu sa-l parasit

Si la razboi sa pornit.

S-o umplut lumea cu voi

Margand la mare razboi.

Unii-o mars cata Serbia,

Alt o mars cata Rusia.

- Hei, tu, mandrulutu mneu,

Cand de-acasa t-ai plecat

Dzua buna t-ai luat

Si cu mine te-ai iertat,

Pruncii ti i-ai sarutat.

Saracii coconii tai

Cum o ramas singurei;

Singurei fara de tata,

Ca si caru fara roata;

Frudza verde de alune

C-a lui tata-i dus in lume.

culegator: Tache Papahagi

de la Ioana Pop, 30 ani, Giulesti, 1920 (Tara Maramuresului),

in Graiul si folklorul ., 1925, p. 176, t. LVIII (fragment).

73. Trimas-o-mparatu carte

Trimas-o-mparatu carte

La fetile de pa sate

Sa nu poarte sumne-n roate,

Ca la Boznea-i mare moarte;

Si sa nu samine flori

Ca nu le-or zini feciori.

Cat feciori hires o fost

Dusi-s la bataie tot.

Pa tarmurii Dunarii

Sa sa bata cu sarbii.

- Imparate, nu te bate,

Ca-s catane ne-nvatate

Si ptica nenumarate;

Si-s catane tinerele

Si noi le plangem de jele.

culegator: Tache Papahagi,

de la Todosie Teleptean, 20 ani, Vad, 1920;

in Graiul si folklorul ., 1925, p. 180, t. LXXIV;

sumna (sugna) - rochie.

74. .Sa dezrobim romanii

Catu-i Sibiu de mare

Numai doua drumuri are,

Doua drumuri si-o carare;

S-o carare cu nastamb,

Marg feciorii tat in rand,

Maicile 'napoi plangand.

- Meret, voi, maice, 'napoi,

Nu stiti unde merem noi.

Ca noi merem la razboi;

La razboi cu ungurii

Sa dezrobim romanii,

Pa sunetul trambditelor,

Pa scurtarea vietilor;

Pa sunetul dobelor,

Pa scurtarea zilelor.

culegator: Tache Papahagi,

de la Irina Dunca, 9 ani, Breb, 1920 (Tara Maramuresului);

in Graiul si folklorul., 1925, p. 167, t. XX.

Nota: cantecul face referire la Primul Razboi Mondial, in urma caruia s-a infaptuit Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, iar romanii din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures au revenit la patria-muma.

75. Colinda din timpul razboiului

Bradule, molid frumos,

Apleaca-t tu virvu-n jos,

Sa ma sui pa creanga ta,

Sa ma uit in tara mea,

Sa-m vad satu si mosia,

Copilasii si sotiia.

Copilasii mei fac bine,

Stau la masa, manca paine

Si-ntreaba pe mama-sa:

- Unde-i, mama, tatica?

- Tatica-i dus la razboi.

- Cand vine, mama, -napoi?

- Poate az', sau poate mane,

Poate-a vini pana-i lume.

- Tatica de n-a vini,

Tata cine ne va fi?

- La plopu cu frunza lata

Voi cota eu alta tata.

- De ne-ai cota tat' o suta,

Ca tata nu ne saruta.

De ne-ai cata tat' o mie,

Nu-i ca tatuca dintaie.

culegator: Pamfil Biltiu,

de la Iuliana Lung, 65 ani, Saliste, 1986,

in Sculati, sculati., 1996, p. 303, t. 423.

Nota: "O ziceau nevestele tinere care aveau barbati dusI pa front".

76. Impacati-va-mparati

Saraca si-a me inima

Mult mai plange si suspina

Ca nu-i lumea asezata.

Impacati-va-mparati,

Oamenii nu n-i luati,

Ca ni i-ati luat o data

S-o ramas prunci fara tata;

O ramas prunci fara tati,

Neveste fara barbati,

Surorele fara fratI -

S-am fost tare suparati.

culegator: Ion Ardeleanu Pruncu,

in Calendarul Maramuresului, 1980, p. 97, t. 379.

VI. CIMILITURI

"Apoi ciumniliturile astea noi le spunem atunci cand desfacam cucurudz toamna, atunci cand il desfacem de pitiiene"

(Todosie Teleptean, 20 ani, Vad, 1920; T. Papahagi, t. DLXII)

"In noptile lungi de iarna se strang la o casa cate cinci-sase fete sau si mai multe, care impreuna cumpara petrol de lumina si torc pana dupa miezul noptii. Flacaii cerceteaza asemenea case, unde sunt fete mai multe adunate, care adunare se numeste sezatoare. Petrec vremea cu cantari si veselie."

(Ion Barlea, in Literatura populara., 1968, II, p. 474, la note)

77. Lemne pe apa

Ciumnil, ciumnil, ce-i:

Troscot in padure,

Bulbuc in genune.

Tache Papahagi, in Graiul., 1925, text CCCCXLVIII)

78. Drumul

Daca s-ar scula-n picioare,

Ar ajunge pana la soare.

(D. Pop, Folclor.,1978, t. 461)

79. Zapada

Sus stele,

Jos stele,

Vai de talpile mele!

(Dumitru Pop, 1978, t. 497)

80. Ochii

Am doua rude de hier,

Agiung cu ele pana la cer.

(T. Papahagi, 1925, t. CCCCLX)

81.Soarele si luna

Ce tre' prin padure

Si nu suna?

(T. Papahagi, 1925, t. CCCCLXIV)

82. Frunza

Ce ptica in apa

Si nu fa' stropt'i?

(T. Papahagi, 1925, t. CCCCLXVII)

83. Melita

Ce nast'e-n padure

Si bate-n sat?

(T. Papahagi, 1925, t. CCCCLXIX)

84. Fererastra

Ciumnil, ciumnil, ce-i aceea:

Si-n casa

Si afara?

(T. Papahagi, 1925, t. CCCCLXXV)

85. Varza

Trupu, capu, mni-i tat una,

P-on picior stau totdeauna.

Cames am nenumarate

Si le port tate-mbracate,

Tat carpala pa carpala,

Fara leaca de cosala.

(T. Papahagi, 1925, t. CCCCLXXXIII)

86. Carul, sania si jugul

Am tri boi.

Unu straga: "vine iarna",

Altu striga: "vine vara",

Unul: "vie ce-a vini,

Ca mie tat una mi-i".

(Dumitru Pop, in Folclor., 1978, t. 453)

87. Ciubarul

Tugulug, butulug,

De urechi il duc.

(D. Pop, 1978, t. 455)

88. Cofa

Am o iapa sireapa,

Tat de coada-o duc la apa.

(D. Pop, 1978, t. 457)

89. Biserica

Sus suna,

Ciutele s-aduna.

(T. Papahagi, 1925, t. CCCCLII)

90. Hriba

Nici de-o palma,

Nici de-un schiop,

Num-atata ca-i cu clop.

(D. Pop. 1978, t. 465)

91. Lampa

Am o rata cirica-boica

La grumaz ii soparloica.

(D. Pop, 1978, t. 467)

92. Luna si stelele, cerul si pamantul, apa si focul

Doua umbla,

Doua stau,

Doua tat paguba fac.

(D. Pop, 1978, t. 470)

93. Masa

In padure naste,

In padure creste,

Vine-acasa si domneste.

(D. Pop, 1978, t. 471)

94. Plugul

Am un bou,

Cand ma duc in camp

Ii cu coarnile cata sat;

Si cand vin acasa

Ii cu coarnile cata camp.

(D. Pop, 1978, t. 481)

95. Stelele

De-aici pana la munte

Ta' cuie de fer batute.

(D. Pop, 1978, t. 487)

96. Oul

Am o curte varuita,

Nicaieri nu-i gaurita.

(T. Papahagi, 1925, t. CCCCLIII)

97. Soarele

Ce arde si nu scoate fum?

(Calendar, 1980, p. 10)

98. Fumul

Umbla pan pod

Si nu hodorogeste.

(Calendar, 1980, p. 13)

99. Minciuna

I mort si umbla;

I orb si vede;

Are coarne si-i cal;

I musca si-i armasar.

(Calendar, 1980, p. 15)

100. Raul

Ruda mere,

Boii stau.

(Calendar, 1980, p. 18)

101.Vantul

Cine trece prin sat

Si cainii nu bat?

(Calendar, 1980, p. 48)

102. Cerul cu stelele

Am o zadie mneraie

Plina de pozdarie.

(Calendar, 1980, p. 69)

103. Sarpele

Curelusa unsa,

Pa su' pamant ascunsa.

(Calendar, 1980, p. 87)

104. Paharul cu apa

Am o fetita,

Tati o saruta in gurita

Si de ie nu sa satura.

(Calendar, 1980, p. 94)

105. Cerul cu luna si stelele

Ciumnil, ciumnil,

Am un ciur de mare

Si unu-i mai mare-ntre ele.

(Calendar, 1980, p. 123)

106. Somnul

Ce-i mai dulce decat dulce

Si pe taler nu-l poti duce?

(Calendar, 1980)

107. Soarele

Fier infocat

Peste casa arucat.

(Memoria, 2001, nr. 1, p. 10)

108. Plugul

Fiara-ncornurata

Umbla cu gura cascata

Si numa cu limba rama,

Tat rastoarna si darama.

(Memoria, 2001, nr. 1, p. 38)

109. Vardina de la fantana

Caciula mutului

In fundul pamantului.

(Memoria, 2001, nr. 1, p. 62)

110. Inelul

Fat-frumos

Sade pe-un cal de os.

(Memoria, 2001, nr. 1, p. 74)

111. Oul

Nu-i mare,

Capat n-are.

(Memoria, 2001, nr. 1, p. 76)

112. Ziua si noaptea

Doua surori

In doua culori;

Una te hraneste,

Alta te odihneste.

(Memoria, 2001, nr. 1, p. 116)

113. Groapa

De iei, creste;

De pui, scade.

(Memoria, 2001, nr. 1, p. 130)

114. Biserica

Sapca Imparatului,

In mijlocu satului.

(Memoria, 2001, nr. 1, p. 140).

"Vai de mine, multe stiu,

Mult ma mir unde le tiu".

(Gh. Rus, Berbesti, in Ion Barlea,

Literatura populara., 1968, II, p. 170, t. 14)

"Ca sezatorile sa fie lipsite de monotonie, se recurge intotdeuna la o variatie; astfel, dupa ciclul epic bunaoara, urmeaza cel liric sau seria <ciumn'liturilor> etc, si, apoi, ca o linistita si placuta recreatie sufleteasca auditiva, intervine dramba. Pusa intre dinti si cu slabul curent produs de varful limbii, acul ei nu poate da sunete putenice, asa ca ariile cantate cu dramba sunt ascultate in liniste" (Tache Papahagi, 1925, t. XLIX).

VII. CIND S-O-MPARTIT NOROCU.

CINTECE DE INSTRAINARE

"Ce sa ma fac daca nu-i

Norocu la vremea lui,

Cu mana degeaba-i pui.

Ca norocu pus cu mana

I se usca radacina.

(Calendar, 1980, p. 91, t. 351)

"Trifoi cu patru foi:

noroc si fericire pe ochiul care-l vede;

vai de mana care-l rumpe".

(Calendar, 1980, p. 73)

Institutia de baza a societatii traditionale maramuresene era "neamul, familia mare, patriliniara si virilocala". Relatiile individ - familie - neam - obste (grup social primar) erau respectate cu un soi de religiozitate, aceasta fiind, totodata, cauza solidaritatii si intereselor comune: "In cadrul satului traditional existenta individului sau a familiei nu poate fi conceputa astfel decat ca parte integrata a comunitatii, a acelei mari familii pe care o reprezinta satul. Si sa nu uitam ca in vechime satele erau mici, relatiile de sange dintre locuitorii lor fiind cu mult mai frecvente decat astazi. Aparitia sau disparitia din viata a unui ins interesa nu numai familia, ci intreaga colectivitate din care facea parte. In existenta acestei solidaritati de tip arhaic trebuie cautat printre altele si punctul de plecare al cantecului de instrainare, atat de frecvent odinioara in folclorul nostru. Ruperea individului de perimetrul acestei solidaritati naturale constituia pentru el, dar intr-o oarecare masura si pentru membrii colectivitatii, o adevarata drama" (Dumitru Pop, Folclor din zona Codru, Baia Mare, 1978, p. 29).

Dumitru Pop precizeaza: "Cand se spune ca este in tara straina, nu inseamna ca eroul cantecului de instrainare se gasea neaparat in alta tara, ci mai degraba intr-o alta zona etno-folclorica sau intr-o alta colectivitate umana decat cea cu care era solidar prin origine si prin viata de pana atinci" (op. cit. p. 69)

Moartea privita ca o potentialitate (aspectul e comun tuturor cantecelor de instrainare) reflecta in primul rand destinul fragil al celor dezradacinati: pribegi, haiduci, rebeli, razvratiti impotriva sistemului, catane si chiar cei care, prin natura profesiei, isi desfasoara activitatea departe de casa (butinarii, pastorii, plutasii). Orice indepartare de spatiul natal, ocrotitor, pune destinul sub semnul imprevizibilului, a dramatismului, probabilitatea sfarsitului fiind mult mai mare.

115. Mandra floare-i norocu

Mandra floare-i norocu,

Nu se face-n tot locu,

Nici nu-l afla tot omu.

Se face pe langa vale

Si nu-l afla siecare,

Cine-l afla bine-i pare.

Si eu unu l-am catat

T'ina l-o fo' astunat;

Eu l-am catat cu lumnina,

L-am aflat cu varvu-n tina

Si uscat din radacina.

culegator: Dumitru Iuga,

Salistea de Sus, Tara Mararamuresului,

in Calendar, 1980, p. 84, t. 307.

116. Arde dealul

Arde dealu, arde ratu,

Mnie mni-mpartit uratu;

Arde dealu, arde lazu,

Mnie mni-mpartit nacazu.

Vai de mine, mult dor duc

Pentru tine, mandruluc.

culegator: Alexandru Tiplea,

de la Maria Rus, 19 ani, Biserica Alba, Tara Maramuresului

in Poezii populare din Maramures, 1906, p. 456, t. 9.

117. Cand s-o-martit norocu

Cand s-o-mpartit norocu'

Eu am fost dus la lucru.

Si la tati le-o dat cu caru',

Numai mie cu paharu'.

Nici acela n-o fost plin,

Giumatate-o fost sustin;

Nici acela n-o fost ras,

Giumatate-o fost nacaz.

Mandru-i ceriu si sanin,

P-a me parte norii zin;

Mandru-i ceriu-nsarinat.

P-a me parte norii bat.

Inima, inima me,

Rabda-te, nu ma dure,

De-oi pute, te-oi mangaie,

De nu,-i ramane ase.

Asa-mi zine cateodata

Sa dau cu cutitu-n piatra.

Din piatra sa iasa foc,

Sa-i fac la inima loc;

Din piatra sa iasa para,

Sa-i fac loc la inimioara,

Daca-n lume n-am tigneala.

culegator: Nicoara Timis,

de la Maria Timis, 70 ani, Borsa, 1966, Tara Maramuresului,

in Antologie, 1980, p. 494-495, t. 619.

118. Sa te vad lume ardzand

Sa te vad lume ardzand

N-as mai sari sa te stang,

D'as sari sa te aprand;

Sa te vad ardzand in para

N-as iesI nici pan-afara,

Daca vad ca n-am tigneala;

Sa te vad ardzand in foc,

Nici nu m-as clati din loc,

Daca vad ca n-am noroc.

Arde-ai, lume, din tri parti,

Din tri parti cu lemne verdzi

Si de-o parte cu uscate

Ca n-avui noroc, nici parte

Numai de strainatate.

culegator: Alexandru Tiplea,

in Antologie, 1980, p. 469, t. 555

119. Horea instrainatului

Care fata-si lasa satul

Bat-o jelea si banatul.

Nu o bata tare rau,

Ca mi l-am lasat si eu;

Nu o bata tare-tare,

Ca si eu mi l-am lasa-re.

Am catat altu mai bun,

Face-l-ar Dumnedzau scrum.

Si din scum sa-l faca para,

Sa sa duca fum in tiara,

Sa vada ca n-am tigneala.

- Hei, tu, mamulica mea,

Halubele din fetie

Le scoate intre hotara

Si le fa focut si para.

Cine mi-a vede fumul

Sti-u-a cui i-i nacazul;

Cine mi-a vede para,

Sti-u-a cum mi-e tigneala.

Frunza verde de salata

Mandra-i horea leganata

La fata cea scuturata.

Mandru-i doru leganat

La feciorul suparat

Care-i tare-nstrainat.

culegator: Ion Barlea,

de la Marie Tascan, fata de 20 de ani, Nanesti,

in Literatura populara., 1968, II, p. 28, t. 36 (fragment);

haluba - vesmant, haina.

120. Pita strainului

Auzit-am din batrani

Ca-i rea pita la straini.

Da eu unu n-am crezut,

Pana m-am dus si-am vazut.

(Ca) pita strainului

Galbena-i ca bulbucu,

Amara-i ca pelinu.

Cernuta-i prin sata deasa,

O mananci plangand prin casa.

Da' pita de la mama,

Da-i neagra ca si tina,

Ii dulce ca si mierea.

Cernuta-i prin sata rara,

O mananci razand pe-afara.

culegator: Ion Barlea,

de la Susana Borodi, 22 ani, Berbesti

in Literatura populara, 1968 (1924), II, p. 62-63, t. 96;

bulbuc - floare galbena ce creste primavara in locuri mai umede.

121. N-am avut noroc pe lume

- Spune, maiculita, spune,

Avut-am noroc pe lume?

- Eu t-am spus si t-oi mai spune

Ca tu n-ai noroc pe lume.

Mai, copile, suparat,

Eu noroc t-am samanat

Asta primavara-n strat.

L-am pledit si l-am udat

A ta parte s-o uscat

De jele si de banat;

Mai, copile, banuit,

Eu noroc t-am rasadit

Asta primavara-n rat,

L-am udat si l-am pledit,

A ta parte s-o toptit

De jale si de urat.

culegator: Dumitru Iuga

in Calendar, 1980, p. 84, t. 306.

122. Binele o ars in foc

Mult ma-ntreaba oarecine:

- Ce-am facut cu a meu bine?

- Binele nu l-am baut,

Nici la targ nu l-am vandut.

Poate ca l-am semanat

Primavara grau curat;

Grau curat l-am semanat,

Grau curat l-am facut claie

Si-a mei bine-o ars in paie;

Grau curat l-am facut coc

Si-a mei bine-o ars in foc.

culegator: Alexandru Tiplea

in Poezii., 1906, p. 446.

123. Cum de pot trai asa.

De-ar sti, Doamne, cineva

Ce am la inima mea,

Ar sta-n loc si s-ar mira,

Cum de pot trai asa;

Ar sta-n loc si-ar socoti,

Doamne, cum de pot trai

Pe pamant cu oamenii.

culegator: Ion Barlea,

de la Irina Vlad, 19 ani, Salistea,

in Literatura populara., 1968 (1924), II, p. 94, t. 152.

124. Blestemul instrainarii

Cucule, pasare mandra,

Du-te-n padure si canta.

Pe cine-i avea manie,

Blastama-l, strain sa fie.

Nu trebe mai mare fune,

Ca strainatatea-n lume;

Nu trebe mai mare sfoara

Ca strainatatea-n tiara.

Canta puiu cucului,

In mijlocu codrului.

D-asa canta de usor,

Leagana frunza de dor;

D-asa canta de-amarat,

Leagana frunza de rat.

culegator: Ion Barlea,

de la Irina Vlad, 19 ani, Salistea,

in Literatura., 1968 (1924), II, p. 93, t. 151.

125. Sa-mi traiasca dusmanii

Traiasca cine-a trai,

Sa-mi traiasca dusmanii

Alaturea cu muntii;

Muntii sa sa prahupteasca,

Dusmanii sa-mi tat traiasca.

culegator: Georgeta Maria Iuga,

Borsa, Tara Maramuresului,

in Calendar, 1980, p. 106, t. 446.

126. Jalcuire

Frunza verde-a codrului,

Zalcui-m-as si n-am cui,

Ca suparat ca mine nu-i

Numai puiu cucului.

M-as jalcui codrului,

Codru are frunza lui

Si nu crede nimanui.

Pana-i frunza pa dansu

Nu vre crede la altu;

Daca frunza i-o ptica,

Nu stiu, crede-ma o ba.

- Crede-mi, codrule, si mie,

C-am fost prunc de omenie,

Prea mult rau mi s-o dat mie.

Cand s-o-mpartat nacazu

Eram in camp la lucru;

Tat gandesc cum s-o-mpartat

Ca prea mult mi s-o vinit.

Atata mi s-o vinit,

Cat sohan n-am osambrit.

De frica traba sa-l port,

Da' vezi, codrule, nu pot.

Vazand ca nu-l pot purta,

Prinda-mi ochii lacrima -

Grea pedeapsa-i aiasta,

Osambrit-u-am ori ba?

Codrule, n-am osambrit,

Pa nime n-am nacajat.

De-am vazut om suparat,

De-am putut l-am agiutat,

Cu graiu l-am mangaiat;

De nu,-am mars si l-am lasat.

De n-am putut bine-ai face,

Dusu-m-am si i-am dat pace.

De nacazuri nacajasc

Si prin codru pribegesc,

La frunza ma jalcuiesc;

La frunza cea de pe munti,

Ca n-am oameni cunoscuti,

Numai frunza si codru

Care-i pa tat pamantu.

culegator: Tache Papahagi,

de la Irina Stan, 25 ani, Sapanta, 1920,

in Graiul., 1925, t. CCXLVI

sohan - niciodata;

a osambri - a sluji cu simbrie.

127. Din tineretele mele.

Din tineretale mele,

Mi-am petrecut multe rale;

Mi-am petrecut grele multe

Sa le strang, as face-un munte,

Or peste mare o punte;

Sa trec calea dorului,

La curtale binelui,

La norocu omului.

culegator: Valerica Stetco,

de la Viorica Mihali, 38 ani, Borsa,

in Poezii., 1990, p. 142, t. 178.

VIII. SCURT TRATAT DE MEDICINA ALTERNATIVA

CARTE DE VRAJI,

INCANTATII

SI DESCANTECE

"Pana in pragul secolului al 20-lea sufletul maramuresean va fi fost stapanit cu atata putere tiranica de credinta lui in efectele magiei, incat orice desconsiderare a acestei inradacinate credinte atragea dupa sine multiplele si chinuitoarele urmari din partea vrajitoarei" (Tache Papahagi, 1925, p. XXXIX).

Descantecul -

Formula lexicala magica destinata sa modifice o stare de lucruri sau starea unei fiinte intr-o alta stare cu ajutorul potentialului supranatural al vrajitorului descantator. Formulele oricarui descantec trebuie intotodeauna intonate pe un anume suport muzical.

In antichitate, unele documente arata indirect ca incantatia devenea functionala si ducea la un oarecare efect asupra subiectilor, pe doua cai: 1) un efect prihoterapic, prin sugestie, datorita textelor de o anumita forta simbolica (.) si 2) un efect benefic asupra reechilibrarii sistemului nervos, prin meloterapie, datorita muzicalitatii.

Descantecele sunt dedicate indeosebi vindecarii bolilor si deci se incadreaza in magia medicala. (Victor Kernbach, Dictionar de mitologie generala, 1989, p. 139-140)

"Femeile care descanta, descantatoarele (la fel ca si cele care lucreaza la camasa ciumii, la facutul prescurii.) sunt, de cele mai multe ori, femei iertate, adica femei curate, trecute de o anumita faza a vietii, care se supun benevol anumitor abstinente sexuale, actul sexual fiind resimtit deseori in spatiul traditional ca generator de impuritate" (Camelia Burghele, Curat, luminat, ca argintu strecurat, in Acta Musei., Sighet, 2002, I, p. 147).

".descantecul are, ca orice intreprindere umana, o finalitate dorita. Neindolielnic, apelul la medicina magica populara, persuasiunea consecventa a magicianului, posibilele lui calitati bioterapeutice si o imensa incredere din partea subiectilor conduc, deseori, la o finalitate pozitiva a actului, concretizata printr-o vindercare rapida. Expresia unanim intalnita pe teren a fost acea ca raul trece <ca si cum l-ai lua cu mana>, iar increderea descantatoarelor in demersul lor, atat de puternica, incat im momentul respectiv orice reactie de neincredere sau banuiala a cercetatorului este blocata" (Ibidem).

Deochiatul

128. Descantec de deochi

Daca cutareva om rau la ochi se uita patrunzator la latul si nu-si aduce aminte de sine, atunci acela la care se uita e deochiat. Fiindca suferinta aceasta e crezuta ca efect al privirii ochilor, ea se numeste deochi, adeca boala provocata de ochi rai.

Cel deochiat are durere de cap, putina firbateala, aprinderea fetii si n-are gust de mancare si de regula cade intr-o stare de moleseala, de nu poate lucra nemica.

Ca preservative in contra deocheatului, mai ales la copii, se pun la mana nasturi albi legati cu ata sau panglica rosie, ca privitorii sa-si aduca aminte ca-l pot deochea. Iar daca, cu toate preservativele acestea, deochiul se face, atunci trebuie sa-i descatam.

Luam un vas cu apa curata si, aruncand carbuni pana la noua, zicem:

Doi ochi rai ti-o stracat,

Si noua sfinti te-o vindecat;

Doi ochi rai ti-o stracat

Si opt sfinti te-o vindecat (.)

Daca unul sau doi din carbunii aceia se aseaza pe fundul vasului, atunci bolnavul desigur a fost deocheat. Ca sa se vindece bea de noua ori putina apa, din acee peste care s-a descantat, apoi se spala la subsuori, cap, ranza, incheieituri, ochi si pe fata din apa acee, si ce apa o ramas ungem tatanile usii.

culegator: Ion Barlea,

de la Ioana Ofrim, 60 ani, Oncesti, Tara Maramuresului,

in Literatura., 1968 (1924), II, p. 334-336, t.1.

129. De deochi

Luam carbuni infocati si tapand cate unul intr-un vas, zicem:

Pasare neagra,

Pasare galbena,

Sai in ceri,

Sai in pamant,

Sai in piatra seaca,

Piatra-n patru crapa.

Da nu crapa piatra,

Ci crapa (cutare).

De-i deochiat

De cocon, de cocoana,

De fecior, de fata,

Ori de vaj, ori de baba,

Ori de tigan, ori de tiganca,

Ori de jidan, ori de jidanca,

Crepe-i-se tatele,

Versa-i-se laptele,

Sara-i ochii ca si stropii.

Sa ramaie curat

Si luminat

Ca argintul cel curat,

Ca vinul strecurat.

culegator: Ion Barlea,

Bogdan Voda (Cuhea), Tara Maramuresului

in Literatura., 1968 (1924), II, p. 336-337,

vaj - om batran, mosneag.

130. De deochi

(Cand omul are o stare generala rea, il doare capul, are senzatia de voma, nu vede bine cu ochii, are ameteli)

Arunci noua carbuni in apa si numeri invers, de la noua spre unu, zicand:

S-o luat Marie pa carare,

Pa drumul cel mare,

S-o-ntalnit cu deochetor, cu deochetoare,

Cu moroi, cu moroaie,

Cu stragoi, cu stragoaie.

Fugi, deochi,

Dintre ochi,

Marie sa ramana curata,

Luminata,

Ca argintu strecurat.

culegator: Valerica Stetco,

de la Ileana Britii Mihali, 52 ani, Borsa,

in Poezii., 1990, p. 75 (fragment)

Magia dragostei

"Nici o boala nu-i mai gre,

Ca boala de dragoste"

(Lenghel-Izanu, 1985, p. 375)

131. Descantec de dragoste

In ziua cand umbla preotul cu crucea prin sat, adeca in ajunul Bobotezei, sa faci un pamatuc de busuioc si de cu seara te duci la vale sau la rau cu acela caruia-i faci descantecul. Apoi, bagand pamatucul de busuioc in apa, stropesti pe acela caruia-i descanti, pana se tine descantecul. Sfarsindu-se descantecul si mergand catre casa, nu-i iertat a se uita inapoi, ca atunci n-are putere descantecul. Descantecul de dragoste se poate face si in ajunul Craciunului, la Sanvasii si la Boboteaza, si in alte zile mari ale anului.

Demineata m-am sculat,

Pe carare m-am luat,

Pew carare necalcata,

In roua nescuturata.

Cararea calcandu-o,

Dragostea luandu-o.

culegator: Ion Barlea,

de la Toader Hoza Boicu, 60 ani, Ieud,

in Literatura populara., 1968 (1924), II, p. 341-343, t. 7.

132. Descantec de dragoste

Io nu culeg florile,

Da' culeg dragostea me,

Iubostea me,

Cinstea me,

Sa fiu draga ca si florile-n rat.

Sa fiu draga la toata lumea

Si la toata suflarea si miscarea

Sa fiu draga.

Io nu culeg florile

Da' io culeg dragostea fetii,

Iubostea fetii,

Sa sie draga ca si florile-n camp,

Sa sie draga ca si apa curgatoare,

Ca roua scuturand,

Dragoste-adunand.

*

N-adui vant de la pamant,

Nici racoare de la soare,

C-adui iboste,

Dragoste.

culegator: Radu Rautu,

de la Ana Herbel, 63 ani, Vadu Izei, 1976, Tara Maramuresului;

in Antologie., 1980, p. 237, t. 219.

"Des intalnite mai ales in randul traditiilor premaritale sunt si descantecele de dragoste - mai mult in forma incantecelor, a vrajilor sau a farmecelor de dragoste si sfecifice anumitor momente ale calendarului taranesc: Boboteaza, Dragobete, Florii, Rusalii, Sanzaiene, Anul Nou.

Farmecele de dragoste se pot indeplini ritualic numai in zilele de frupt si se fac intotdeauna la ceasuri de mare taina - inainte de rasaritul soarelui, sau in miez de noapte." (Gabriela Caian, Descantecul - ritm arhaic de magie tainica, in Acta Musei, I, 2002, Sighetu Maramatiei, p. 159)

133. Matraguna. Doamna Doamnelor. Stapanitoarea florilor

"Cateva fete de maritat se duc impreuna cu o vaduva in padure, mai ales intre Pasti si Rusalii, ducand cu ele un colac de grau frumos si o oiaga de horinca sau de vin sfintit. Le aseaza langa o vita de matraguna, ele se dezbraca si toate, impreuna, in pielea goala si despletite, se invartesc de noua ori in jurul matragunei, rostind:

Matraguna, Doamna buna,

Marita-ma intr-o luna;

De nu-n asta-n ceielalta,

Marita-ma dupa-olalta.

Apoi lasa acolo colacul si horinca sau vinul sfintit, iar dupa trei zile se duc, iau matraguna de acolo si o rasadesc intre flori, in gradina." (Col. Vasile Trif, Bozanta Mare, in Memoria., 2001, p. 36-37)

O, Doamna Doamnelor,

Stapanitoarea florilor,

Ne-am trudit si te-am gasit

Si te-am adus

Si-n gradinita te-am rasadit,

Si te-am pus in loc de frunte

Ca sa ne fii de folos.

(Col. Ion Vancea, Nanesti, in Antologie, 1980, p. 266-267, t. 244)

Matraguna

Planta solanacee veninoasa, cu flori brun-violete, prezenta frecvent in superstitiile, practicile de magie si miturile multor popoare indeosebi europene si asiatice. Deasemenea, matraguna este socotita o planta afrodisiaca, astfel patrunzand frecvent in descantecele de dragoste.

Intrarea matragunei in mituri si in magie se datoreaza indeosebi unor proprietati somnifere si totodata excitante, ca si asemanarii vagi a radacinilor ei cu cu partea inferioara a corpului omenesc. In numeroase zone folclorice ale lumii se crede ca matraguna il poate face pe om invulnerabil, ca ii poate descoperii comorile ascunse, de asemenea, ca poseda proprietatI oraculare.

Planta prin excelenta magica, matraguna are inchise in ea forte extraordinare, care pot multiplica viata sau pot ucide, fiind asadar iarba vietii si a mortii (Mircea Eliade).

(Victor Kernbach, Dictionar de mitologie generala, 1989, p. 334-335)

134. Ritual de Sanzaiene

De Sanzaiene, la miezu noptii, la Borsa, Moisei si Viseu, fetele, dupa ce si-au ales locul ferit la rau, vin si aducand pita si sare, fiecare separat, in saopta rostesc:

Buna dimineata apa cantatoare

Si curgatoare,

Apa de vin,

Cu tarmure de mir,

Ptisoare de barbanoace,

Cu prunduri de busuioace.

T-am adus ptita si sare -

Tu sa-mi dai leacu cel mare;

T-am adus si busuioc -

Sa-mi dai bine si noroc.

Am zanit la tine

Sa ma speli pe mine

De ura si uratura,

De ura tapata.

Apa suna si rasuna,

Bulbuci de aur aduna:

Cu pumnii-i opresc

Si obrajii mi-i sleiesc

Sa siu frumoasa

Si sanatoasa

Si vederoasa

Si frumoasa

Si curata si dragastoasa,

De cinste si omenie

Si (cutare) la mine sa zie

Sa-i fiu lui de sotie.

culegator: Maria Elena Timis,

de la Maria Danci, 64 ani, 1985,

in Memoria , 2001, p. 38.

# "Sanzaienele: se pun in buchete in vase si, in seara de ajun, de ziua lor, se fac cununi si se arunca pe casa pentru fiecare membru al familiei. Traditia spune ca in noaptea aceea vantul e mai puternic. Celor carora nu le cad cununile li se vesteste viata frumoasa" (Mihai Olos, in Calendar, 1980, p. 72).

"Dupa Mircea Eliade, Sanzaienele provin dintr-un cult roman, raportat la zeita Diana, frecvent odinioara in Dacia Romana (.). Florile numite sanzaiene au fost consacrate sf. Ioan Botezatorul; manunchiuri proaspete impodobesc ferestrele, portile, stresinile caselor, deoarece, potrivit superstitiilor, aceste flori apara pe oameni de agresiunea duhurilor rele" (V. Kernbach, Dictionar de mitologie generala, 1989, p. 548).

Faclia

Infloritul sanzaienelor marcheaza inceputul muncilor agricole de vara, cositul fanului in special (.). Prin cateva asezari de pe cursul superior al vaii Viseului - Borsa, Moisei si cele trei Visaua - oamenii mai pastreaza cateva datini disparute in celelate localitati. Umblatul cu faclia este un spectacol nocturn la care asista toata suflarea obstei.

Pregatirea facliei incepe in ajun. Parul este cioplit si netezit in partea subtire pentru a fi usor de tinut in maini, iar celalalt capat, mai gros, este crapat in patru. In despicatura sunt indesate aschii, rasina si calti.

Cand s-a inoptat, copiii si feciorii urca pe coama dealurilor, se aduna in cerc si aprind facliile. Fiecare roteste faclia deasupra capului sau in sensul rotirii Soarelui.

Intr-un tarziu, cand faclia se apropie de sfarsit, fiecare coboara cu ea, arzand inca, inconjoara tarina si livada cu semanaturi, o aduce acasa si o da mamei sau tatalui pentru a o infinge in mijlocul gradinii, intre straturi, in holda de cartofi sau in porumb pentru a da recolta mai buna si a le feri de daunatori (Nicoara Timis, in Calendar, 1980, p. 83-85)

135. Descantec de a duce oranda pe sus

Aducem apa de pe roata morii si o punem intr-un ulcior, si-l punem la foc ca sa fiarba. Dup-acee luam o vartelnita de pe care se deapana torturile de canepa, si o ducem in podu casii si o asezam in acel loc unde iese mai gros fumul din horn. Vartelnita o invalim cu o haina de-a ursatului. Femeia care-si asteapta ursatul tebuie sa fie in pielea goala. Incepem a invarti vartelnita indarapt, zicand cuvintele ce urmeaza:

Nu invartesc vartelnita,

Ci invartesc mintea lui Ion

Si gandu lui.

Sa n-aiba stare,

Nici alinare,

Pan' la mine a vini,

Pan' cu mine s-a-ntalni,

Pan' cu mine a grai.

Sa n-aiba stare, nici alinare,

Atata intr-un loc,

Cat arde un fir de par in foc.

N-aiva fata frumoasa,

N-aiva vaduva ramasa,

N-aiva mama,

N-aiva tata;

N-aiva cu nime a fi,

N-aiva cu nime a grai

Pan la mine n-a vini

Si cu mine n-a grai.

culegator: Ion Barlea,

de la Parasca Perta, 80 ani, Botiza,

in Literatura populara., 1968 (1924), II, p. 348-349, t. 12.

136. Descantec de gand necurat

Fugiti, ganduri blestemate

Si cugete necurate,

Meret in pustietate,

Prin munti,

Prin vai deparate!

Fugiti ganduri

Si descanturi

Prin alte pamanturi!

Veniti ganduri usurele,

Din gradini,

Din floricele,

Goniti gandurile rele,

Sa sa duca,

Sa sa spele,

Sa sa prapadeasca

Si de pietre sa sa loveasca.

culelator Vasile Latis,

de la Gartina Pasca, 80 ani, Lapus;

in Antologie, 1980, p. 259, t. 236.

137. Descantec de soare

De soare prin malin,

De soare prin cetin,

De soare prin rugare,

De soare prin potca cea mare!

Iesi, soare, de esti soare,

Ca te-apuca sfantul Soare.

Nu te juca cu capul lui Ion,

Ci te joaca cu porcii

Din porcareti,

Cu mieii

Din staulet

Si cu carlige din gard.

Ion sa ramaie curat

Ca argintu' strecurat.

culegator: Vasile Latis,

de la Gartina Pasca, 80 ani, Lapus,

in Antologie, 1980, p. 264, t. 241.

138. Descantec de soparlarita

Daca omul are naduseli si-l strange la grumaz, si de-abia poate rasufla, atunci zicem ca-i beteag de soparlarita. Luam putina unsoare de porc si incepem a zice:

Noua fete, noua babe

Si un soparlarit;

Opt fete, opt babe

Si un soparlarit;

Nici o fata, nici o baba,

Nici un soparlarit.

Cu unsoare il ungem la grumaz si-l legam cu o bandura.

culegator: Ion Barlea,

de la Parasca Meius, 60 ani, Ieud;

in Literatura populara., 1968 (1924), II, p. 379-380, t. 35.

Luam miere de stup sau daca nu-i la indemana e buna si miere alba si zicem:

Soparlarita lungarita,

Fugi de la Ion.

Sa mergem, sa fugim,

Ca iese neagra tomoiaga,

De sub pat,

De sub hat

Si ti-a taia vinele

SI t-a saca radacinile

In grumaz nu prinde,

Vita nu intinde.

Ion sa ramana

Curat si luminat.

culegator: Ion Barlea, 1968, II, p. 381-382

soparlarita - difterie;

bandura - naframa, bandaj.

139. Descantec de uima

Cand apare o umflatura pe corp. Se ia un carbune stins cu care se face cruce pe umflatura, spunand:

Uima, uimita,

Inapoi te indarata.

Nu te face ca un deal,

Ci te-aseaza ca un ban;

Nu te face ca un mar,

Ci te-aseaza ca un par

De varfuri ciuntate,

De radacini sacate.

Te du unde cocos negru nu canta

Si pasare maiastra nu umbla,

Boul negru nu rage,

Popa slujba nu face,

Nunta nu sa face.

culegator: Valerica Stetco,

de la Ana Gotan Muhali, 74 ani, Borsa,

in Poezii., 1990, p. 59, t. 57.

140. Descantec de floare (buba rea)

Se iau noua mingi de calti, se acopera rana cu o panza si se aprind caltii cu care se parjoleste pe deasupra zicand:

Fugi, ruja rujata,

Inapoi te indarata.

Ca de nu ti-ndarata

Cu foc te-oi infoca,

Mai mult nu ti-i inturna.

Si cu calti te-oi parjoli,

Si in fata lui Ion nu te mai acatali.

De la asta descantatura

Tu sa te strangi,

Si-n fata lui Ion

Sa nu te mai aprinz'.

Ca daca ti-i aprinde

Cu apa te-oi stinge.

Si iara cu foc te-oi infoca

Si nu ti-i mai pute inturna.

culegator: Valerica Stetco,

de la Marie Scofercea Stetcu, 44 ani, Borsa,

in Poezii., 1990, p. 73-74, t. 72.

141. Descantec de sclant'it

S-o luat Ioana pa cale,

Pa carare,

Podeaua s-o zmintit,

Pt'icioru s-o sclant'it,

Dumnedzau cu Patru o audzat,

El iute o forastuit,

Pt'iele cu pt'iele,

Carne cu carne,

Madua cu madua,

Os cu os,

Sa hie mai mare de cum o fo',

Si d'e buricul lui Hristos.

culegator: Tache Papahagi,

de la Ioana Paul, 65 ani, Mara, 1920,

in Graiul., 1925, t. CCCVII;

a forastui - a aranja, a repara ceva stricat.

142. Descantec de fapt

- Cand apar pe corp pete mici, rosii, care provoaca mancarime, despre care se spune ca se ia din vant -

Se strang lemne de langa o apa, se face foc cu ele, iar cand este facuta cenusa, persoana care face descantecul se intoarce cu spatele la foc, ia cenusa de noua ori din noua locuri, o pune in sita si cerne cenusa desupra celui descantat, spunand:

Ie-t', focule, focul!

Ie-t', focule, focul!

Fugi, buba bubata,

Inapoi se indarata!

Din vant te-am adus

Si-n vant de duc!

sau

Ie-t', focule, focu,

Pan stragare,

Pan mirare,

Cu ceas rau,

Cu duh rau,

Cu potca,

Cu potca din vant,

De la pamant,

Din apa,

Din roua,

Ie-t', focule, focu.

culegator: Valerica Stetco,

de la Valerica Stetcu, Borsa,

in Poezii., 1990, p. 64, t. 63 si 64.

143. Descantec de pocit

- Cand omul intepeneste, n-are somn, este indispus -

Se ia o matura si o secera, care se plimba pe deasupra bolnavului de la cap spre picioare, spunand:

Fugi, potca pocita,

Ca te-ajunge cruce sfanta.

Fugi, potca, pan strigare,

Fugi, potca, pan mirare,

Ca te-ajunge Dumnezau.

Ca tu, potca pocita,

De nu ti-i ale',

Si de nu ti-i cule',

Eu cu matura te-oi matura,

Cu secera te-oi secera,

In poale te-oi lua,

In Dunare te-oi tapa.

Sperla si pulbere ti-i fa'!

Ca stoptitu din carare,

Si ca spuma de pa mare,

Cand rasare sfantu Soare.

Fugi, potca pocita,

Nu lancezi,

Nu vestegi!

Nu prinde radacina

Ca iarba de susina. (.)

Fugi, potca pocita,

Nu zani codru rupan',

In par calcan',

Si pe Ion betejan',

Ca de nu t-i ale',

Si de nu ti-i cule',

Eu am noua catai,

Si noua armasari

In muntii Galilei.

Eu p-acia i-oi tapa,

Cataii din lanturi i-oi dezlega;

Cataii te-or intinde,

Caii te-or cuprinde

Din copite te-or lua,

In Dunare te-or tapa,

Sperla si pulbere ti-i fa'.

Fugi, potca pocita,

Du-te-n sihastrii,

Si-n pustii

Unde cocos negru in crucile casii nu canta,

Vaca neagra nu rage,

Popa slujbe nu face.

Unde nu-i pasare maiastra,

Da' de cum om pamantean.

Acolo sa te veselesti,

Acolo sa mulatuiesti,

Si-acolo sa te prapadesti,

Cu Ion treaba sa n-ai

99 de ai.

Se considera ca Potca este Zanca (mama padurilor) care te poceste daca se intampla sa fii in drumul ei nopatea sau ziua, cand poate sa dea peste tine <vant rau>.

culegator: Valerica Stetco,

de la Valerica Stetcu, Borsa,

in Poezii., 1990, p. 63-67, t. 66;

sperla - praf, nimic;

a (se) mulatui - a (se) petrece.

144. Descantec de facatura

Facatura e o boala produsa din pricina farmecelor facute de neste femei vrajitoare. Se arata mai ales in forma unor bube, ce se ivesc pe fata, manuri, pipt si picioare in numar foarte mare. Facatura se arunca in mijlocu drumului; cel ce umbla tat pe mijlocu drumului se intalneste cu facatura si cade bolnav (.).

Inainte de a descanta, luam o hreb'dinca, sulul de la razboiul de tesut si un cutit cu manunchi de arama si dand cu dansele in patru cornuri ale casii, incepem a descanta. Sfarsind, luam hreb'dinca si o punem cu dintii in sus inaintea patului celui bolnav; pe hreb'dinca punem o camasa de-a bolnavului, iar sulul il punem in pat si dupa trei zile il scoatem; de-i sangeos, atunci e bolnav de facatura.

Descantecul se face de noua ori: marti si joi seara. In rastimpul acesta, din casa nu-i iertat sa dam nemica, nici pane, nici sare, altmintrelea descantecul n-are folos.

culegator: Ion Barlea,

de la Ioana Ofrim, 60 ani, Oncesti,

in Literatura populara., 1968 (1924), II, p. 354-355, t. 15;

hreb'dinca - piptene de tras lana.

145. Cine vrea sa fie tare

In afara de folosirea buruienilor de leac, a intepaturilor, a diferitelor unguente cu unsori sau cu namol, mai exista convingerea in puterea tamaduitoare si de intarire a organismului cu ajutorul apelor minerale, despre care mai circula inca versurile:

Cine vrea sa fie tare,

Puna-n scalda grunz de sare.

Si cand iasa luna plina

Beie g'in de pe rugina.

Si sa n-aiva-n veci durere,

Mance cat inima-i cere

Aur colbait in miere

culegator: Alexandru Balanescu

in Calendar, 1980, p. 111-112;

colbuit - prafuit.

146. Leacuri din batrani

# Zemuri de plante. In satul Sarbi s-a pastrat o povestioara de pe vrema ciumei, de care satenii au reusit sa scape band zemuri de plante. Traditia trasmite generatiilor urmatoare mijlocul de vindecare, prin versuri puse in gura fetelor Ciumei, care strigau la marginea satului: Leustean si rostopasca / Acelea sa nu si foasta / Tata lume-ar si a noastra.

# Pentru gusa. Cand cineva are gusa si vede vara curcubeu ce bea apa din parau, se da de trei ori pasta cap spunand:

Cucurbau, bau,

Be apa din tau;

Be de unde-i be,

Be din gusa me;

Gusa me cat o marge,

Gusa ta cat o ulce!

# La coptatura de deget se baga iute in apa clocotita.

# Pentru leacurile primite cu imprumut nu trebuie sa multumesti.

# Sa nu dormi cand asfinteste soarele, ca ramai buigat, te doare capul.

# Sa nu te scalzi (in rau) inainte de Sangeorz

# Ca sa nu faci zabele: sa nu bei apa din cofe ori din viderea fantanii, sau dupa cal; sa nu mananci cu lingura nespalata. Ca sa scapi de zabele: sa te stergi pe ele cu sudori de pe fereastra; sa te stergi cu stergura aspra.

# E bine sa mananci coaja de pita - faci ruji in obraji.

# Sa nu te uiti la soare din apa cand asfinteste - sa nu capeti orbu gainilor.

# Focu viu este o omida paroasa pe care, daca pui mana, ti se face eczeme, numite tot foc viu. Cand il vezi, trebuie sa scuipi si sa spui: Ptiu, foc d'iu,/ Unde te vad,/ Acolo sa ptiei.

# In domeniul medicinei empirice inca din trecutul indepartat s-au obtinut si aici multe vindecari. Astfel, celor apucati de stropsala (epilepsie) li se faceau bai la sezut cu zeama de iarba fiarelor (drosera), iar in timpul apucaturii (crizei) erau batuti pa fundul gol cu maturi ce scai.

# In lunile cu litera r in cuvant nu-i bine sa stai cu spatele pe pamant sau sa dormi.

# In (luna) mai sa bei vin rosu sa ti se innoiasca maiul (ficatul).

# La dureri de incheieturi sa te ungi cu fotoghin (petrol) in care pui flori de castan uscat, dar sa nu tii compresa ca te arde.

# Laptele mamei e bun de leac. Copiii cand faceau conjunctivita erau dusi la femei care alaptau sa le mulga tata in ochi.

# Pentru matrici e bine sa ieie un mosanoi de furnici, cu pamant, cu gatejuta cu tot si sa-l pui in apa clocotita. Cu acela te ungi si-ti trec matricile.

# Sa nu faci cocos (cucui) cand te-ai lovit, pune ban sau cutit pe locul acela.

# Soarele sac (insolatia) se desface afumandu-se cu floare soarelui sau inconjurand capul celui palit cu noua pietre din vale in timp ce el se uita sa vada soarele dintr-un vas cu apa neinceputa.

# Daca pui mana pe broasca, sa nu dau pe la ochi, ca orbesti.

# Untura de urs ajuta la cresterea parului.

# Urciorul se vindeca, mai ales cand incepe, daca te dai din timp cu tina de pe fundul unui ulcior cu apa sau cu spuma de lapte.

(Calendarul Maramuresului, 1980, p.44 - 127, colectiile Mihai Olos, Dumitru Iuga, Alexandru Balanescu)

# De te doare capu, se pun roate de cartofi pe o stergura sau zadie si se leaga pe frunte. Tot pentru durerea de cap se pun frunze de hrean intr-o zadie si se leaga fruntea.

# Pe rana care se vindeca e bine sa pui rostopasca.

# Ceaiul de minciuna i bun pentru durerea de inima.

# Pentru mancarime de piele ii buna scoarta de paducel, facut ceai. Ori ceai de scai.

(Memoria ethnologica, nr 1, 2001, colectia Augustin Micu)

IX. ANOTIMP FINAL. IN MAREA TRECERE

"Jele-mi-i, lume de tine,

C-oi muri si eu ca maine,

Tu p-a cui sama-i ramane?"

(Calendar, 1980, p. 93)

# "Un aspect important al mitologiei mortii la romani se refera la ceea ce s-a numit Marea Trecere (.). La Marea Trecere participa una din fapturile psihopompe: pasarea, calul, bradul etc" (Romulus Vulcanescu, Mitologia romaneasca, 1987, p. 208)

# "Ca si la toate popoarele europene din zona Mediteranei si pe intregul teritoriu romanesc, (la maramureseni) neamul este format din doua jumatati: cei vii si cei morti, stramosii, dupa cum si lumea se imparte in doua, lumea alba si lumea de dincolo. Mortii neamului nu sunt nocivi, ei sunt chematI sa ii ajute, sa ii protejeze pe cei vii".

"Comunitatile maramuresene pastreaza momente deosebite de cinstire a stramosilor in cadrul sarbatorilor Floriilor, Pastilor si Rusaliilor. Este atunci obiceiul ca in cimitire mormintele sa fie impodobite cu flori si fiecare familie sa vina cu lumanari, mancare si bautura pentru a lua parte la <praznicul celor vii cu cei moti>" (Mihai Pop, cuv. inainte la Antologia de folclor., 1980, p. 11)

# "Doliul se tine astfel: rudele cele mai apropiate, mai ales batranii, umbla timp de trei zile cu capul gol, iar femeile umbla cu parul despletit si acoperit cu cate o naframa" (Tache Papahagi, 1925, p. XLVI)

147. Asta lume nu-i a me

Asta lume nu-i a me,

Ceielalta nici ase.

Asta lume mi-i trecuta

De jumatate mai multa,

Ceielalta mi-i vanduta.

A me lume nu-i amu

Pana ce-a-nfrunzi codru

Si-a prinde-a canta cucu.

culegator: Petru Godja,

in Calendar, 1980, p. 75, t. 245.

148. Fost-am tanar sizglobiu

Fost-am tanar sizglobiu,

Mi-o vinit mintea tarziu.

Focu' te manance, minte,

Daca n-ai fo' mai 'nainte.

Amu iesti, nu-mi trebuiesti,

De putina hazna-mi iesti.

culegator: Dumitru Pop,

in Folclor din zona Codrului, 1978, t. 180;

hazna - folos.

149. Batranete, haine grele

Tinerete, haine scumpe,

Purta-v-as si nu v-as rumpe;

Batranete, haine grele,

Mult as da sa scap de ele.

Cereti la mine ce-ti cere

Si nu ma-mbracatI cu ele.

Batranetele gandesc

Ca pe ele le-agodesc,

Da' eu nu le-astept pe ele

- Numa vad ca nu pot mere.

culegator: Petre Langhel Izanu,

in Calendar, 1980, p. 93, t. 361.

a agodi - a astepta (pe cineva).

150. Lasa lume, c-oi muri

Tata lumea-mi zice mie

Ca nu-s om de omenie.

Lasa, lume, c-oi zace,

Plange-i si rau t-a pare,

Om ca mine nu-i ave;

Lasa, lume, c-oi muri,

Plange-i si ti-i banui,

Om ca mine nu-i gasi.

culegator: Dumitru Iuga,

in Calendar, 1980, p. 92, t. 358.

151. De-as muri primavara

De-as muri primavara

Pasarile m-ar canta,

Vantutu m-ar legana,

Pasarile m-are jeli,

Cu flori m-ar acoperi,

Randunelele m-ar duce

Si cucu mi-ar pune cruce

Dintr-o creanga de mar dulce.

in Ceas pe ceas se alunga, 1970, p. 85,

Dragomiresti, Tara Maramuresului.

152. Nu t-oi spune ca m-am dus

Foc te bata, lume-amara,

Cum te-oi lasa dint-o sara:

Nu t-oi spune ca m-am dus,

Numa mi-i vede ca nu-s;

Nu t-oi spune c-am plecat,

Numa nu mi-i vede-n sat.

culegator: Dumitru Iuga,

Salistea de Sus, Tara Maramuresului;

in Calendar, 1980, p. 93, t. 359.

153. Cantec mioritic

Asa-mi vine cate-un dor

Intr-o clipa-as vrea sa mor,

Intr-o gura de izvor,

Pa bratele cui mi-i dor,

La umbra unui bujor,

Sa fiu scaldat dintr-un nor.

Mormantul sa mi se sape,

Sub un tei cu frunze late.

Frunzele s-or scutura,

Pa mormant s-or aseza

Si dorul mi-or stampara.

Iar paioara de pe frunte

Fie-mi frunza de cucute;

Iar crucita de la cap -

Un mesteacan incrangat.

Pasarile cerului,

Prin crengile codrului,

Cu-a lor glas sa-mi ciripeasca

Pa mine sa ma jeleasca.

Vantu-n ramuri sa suspine,

Ca pe altii n-am pe nime.

Nici am mama, nici am tata

Gandesti ca-s picat din piatra;

Nici am fratI, nici am surori,

Gandesti ca-s picat din nori;

Nici am fratI, nici surorele,

Gandesti ca-s picat din stele.

culegator: Petre Lenghel Izanu,

Barsana, Tara Maramuresului,

in Antologie, 1980, p. 484, t. 592.

154. Asa-mi vine cateodata

Asa-mi vine cateodata

Sa ma sui pa munti de piatra,

Sa-mi fac ochisorii roata,

Sa-mi caut mama si tata.

Asa-mi vine uneori

Sa ma sui pa munti cu flori,

Sa beau otrava, sa mor.

Si-acolo daca sosesc,

Stau in loc si ma gandesc:

- De ce sa ma otravesc,

Cand am zile sa traiesc?

culegator: Tiberiu Brediceanu,

Ieud, 1957. Tara Maramuresului,

in Antologie, 1980, p. 459, t. 534 (fragment).

155. Dat-am glasu cucului

Cand eram io tanar prunc,

Aveam glasu ca de cuc

Si umbletu ca de lup.

Da' de cand am batranit,

Dat-am glasu' cucului

Si umbletu lupului.

culegator: Mihai Olos

in Calendar, 1980, p. 55, t. 130.

156. Ce te legeni, codrule.?

- Ce te lini, ce te clatini

Din varf pana-n radacini?

- Da cum nu m-oi clatina,

Vine-mi vremea ca s-a ta;

Vin mesteri dintre Visaua

Cu securi, cu serestraua

Si m-or taie drept in doua,

Si m-or duce-n orasele,

Si m-or face scaunele

Sa sada domnii pa ele.

*

Mandru-i locu pa la noi,

Duce-m-oi si lasa-l-oi;

Mandru-i locu p-aicea,

Duce-m-oi si l-oi lasa.

culegator: Dumitru Iuga,

Salistea de Sus,

in Antologie, 1980, p. 456, t. 529.

Obs. Se stie cu certitudine: Eminescu nu a vizitat Maramuresul, desi planuise (in 17 februarie 1870) sa sustina in acest tinut cinci prelegeri publice (Geniul national, In favoarea teatrului, Studii despre pronuntie, Patria romana si Poesia populara) - probabil nu fara legatura cu campania dusa de Familia, prin Iosif Vulcan, pentru fondarea unui Teatru National in Transilvania. Cu toate acestea, in culegterile de folclor ale poetului, ramase in manunscris si publicate postum, regasim versuri populare ce apartin tinutului nostru:

"Ce te legeni, plopule,

Fara ploaie, fara vant

Cu crengile la pamant?

Da eu cum sa nu ma legan,

Ca ei ca s-au vorovit,

Trei baieti din Baia Mare

Ca pe mine sa ma taie (.).

(Mihai Eminescu, Literatura populara, editie ingrijita de I. Rotaru, Editura Minerva, Bucuresti, 1985, p. 119, in manuscrisul Academiei nr. 2262).

O ipoteza viabila este faptul ca Eminescu a intrat in posesia versurilor printr-un intermediar, iar acesta nu putea fi decat amicul sau, Ionita Badescu, despre care se stie ca a cercetat folclorul maramuresean in toamna anului 1869. O parte din poeziile culese au fost publicate in presa vremii, iar o parte au fost citite la Junimea.

In culegerea de folclor a lui Alexandru Tiplea (1906), regasim versuri uimitor de apropiate de cele eminescine:

"Hei, codrule, cetinule,

Ce te legeni,

Ce te tregeni,

Cu crengile la pamant,

Fara ploaie, fara vant?"

(Alexandru Tiplea, Poezii populare din Maramures, 1906, p. 467).

157. Omu daca batraneste.

Nu ma bate, Doamne, rau,

Ca si io-s copil de-al tau;

Nu ma bate, Doamne, tare,

Ca si io-s de-al dumitale.

Cat e omul tinerel

Se tine doru de el;

Daca omu batraneste,

Doru se calatoreste.

Ferice, codrule, de tine,

Ca nu-mbatranesti ca mine.

Toamna tu ingalbenesti,

Primavara infrunzesti.

Omu daca batraneste,

Altu-n veci nu-ntinereste.

Pare-mi rau si mult mi-i jele

De tineretele mele.

De-aia cant si imi petrec,

Ca vad ca zilele trec.

culegator: Alexandru Viman

in Cu cat cat, atata sunt, 1989.

158. Trei cocosi negri

Trei cocosi negri-si cantara,

Zori de ziua revarsara,

Tri feciori se desteptara,

Tri feciori ardelenesti,

Cu tri cai moldovenesti.

Unu-i albu ca omatu,

Unu-i negru ca corbu,

Unu-i sur ca porumbu.

Sa luara, sa dusara

Pana-n varful codrului,

La fantana corbului.

- Stati, ficiori, sa ne-ntrebam

Care de unde suntem

Si care ce moarte vrem?

La cel mic i s-o vinit,

Fie-i moartea de cutit;

De cutit fara rugina,

Sa moara-n tara straina;

Fara lumina de sau,

Fara om din satu sau;

Fara lumina de ceara,

Fara om din a lui tara.

- Stati, feciori, si m-asteptati

Pan-oi mere la maica

Si vad: cu bani m-a plati

Ori cu paru m-a jeli?

- Maica, maiculita me!

Ori cu bani de mi-i plati

Ori cu paru mi jeli?

- Io cu par nu te-oi jeli,

Nici cu bani nu te-oi plati

C-acolo nu te-am manat

In codri cu dilcosii,

Numa-n sat cu oamenii!

- Maica, maiculita me,

Maine pa la pranzu mare

Ne' iesI, maica, pana-afara

Si-auzi pustile puscand

Si ciorile cloncanind,

Corbii din mine mancand!

Ramai, mama, sanatoasa

Ca si-o para vermanoasa,

Ca si io marg sanatos,

Ca un mar putregaios.

culegator: Silviu Pop, Tara Codrului

in Calendar, 1980, t. 594;

dilcos - talhar, haiduc.

Mioritica prin excelenta, bizara si paradoxala totodata, colinda are doua versiuni distincte, una profund laica, cu circulatie preponderent in zona Codru, iar alte de factura religioasa, apartinand unui strat mai recent, identificata in nordul Maramuresului.

Codru Trei voinici se trezesc in zorii zilei, urca in varful muntelui si oficiaza un misterios ritual al asocierii dupa neamuri sau dupa obarsii. Unul dintre ei, de regula cel mic, se dovedeste a fi strain si implicit e sortit mortii. Optiunea lui este sa moara de cutit (injunghiat sau decapitat). Similitudinile cu variantele maramuresene ale Colindei pacurarilor sunt izbitoare. Odata ajunsi in varful muntelui, cei trei pacurari procedeaza la acelasi ciudat ritual al asocierii dupa neamuri. Pe acest fond (si dupa o prealabila indepartare temporara) micului i se aduce la cunostinta aceiasi sentinta, cu libertatea de a-si alege moartea ("Ce mortita tu poftesti?"). Predomina optiunea pentru decapitare, la care se adauga, de data aceasta, si alte dispozitii testamentare - ingroparea la munte, nedespartirea de instrumentele meseriei.

Un alt aspect comun este momentul performarii celor doua cantece: ambele sunt colinde de feciori si sunt interpretate predilect in zorii zilei de Craciun, dupa prima noapte magica din ciclul sarbatorilor de iarna. Ele fac parte din repertoriul colindelor initiatice specifice feciorilor. Vazute in profunzime, aceste texte de tip mister initiatic nu pot fi decat ritualice, iar faptele invocate transced realitatea, caci nu despre omor, crima, jertfa sau sentinta nedreapta vorbesc. Ci despre prefigurarea unor situatii-limita, respectiv achizitia unor atitudini necesare intr-o competitie cu Moartea (si nu cu fartatii), in momentul Marii Treceri.

Nordul Maramuresului "(.) Trei cocosi negri-si cantara, / Iuda din pat sa scula-ra, / Pa obraz nu s-o spalat, / Pa Hristos il d-arata-ra. / Iuda iubitor de bani / si l-o vandut la pogani / Cu treizeci si doi de bani (.). (Tache Papahagi, Graiul si folklorul Maramuresului, s1925t, Editura Minerva, Bucuresti, 1981, p. 231, text CCCXXXI; informator Maria Horvat, 36 ani, localitatea Cracesti sHarnicestit, 1920). in acest caz, sintagma e preluata dintr-un episod biblic din Noul Testament: in noaptea in care Isus e vandut de Iuda, apostolul Petru, socotit cel mai credincios ucenic, se leapada de trei ori de invatatorul sau inainte de primul cantat al cocosului, precum prezise Isus. De altfel Ion Birlea sustine ca acest cantec este "colinda tradarii lui Iuda" (Ion Barlea, Literatura populara din Maramures, editia din 1968, p. 140, text 10 si p. 142, text 11)

Sa mai remarcam faptul ca in textele din zona Codru, cei trei voinici desteptati de cei trei cocosi negri incaleca pe trei cai de culori diferite: negru, sur si alb. Din punct de vedere mitologic, calul este socotit o faptura psihopompa, un mesager al mortii si in acelasi timp un mijloc de locomotie in ultima calatorie, in Marea Trecere. Dar si cromatica are o semnificatie importanta: ".calul alb sau solar urca sufletul spre rai; calul negru, infernal, il coboara spre iad" (R. Vulcanescu, Mitologia, p. 208). Gradatia negru-sur-alb ne ofera indicii despre destinul post-mortem al celor trei voinici si implicit despre valoarea faptelor savarsite in timpul vietii. Celui mic nu-i poate reveni decat calul "alb ca omatu", un indiciu sigur al puritatii si nevinovatiei.

(Vezi Dorin Stef, Miorita s-a nascut in Maramures, 2005, p. 148-149)

159. O, moarte, ce ti-as plati

- O, moarte, ce ti-as plati

La mine de n-ai vini?

Da-t-as aor si arjant

Sa nu ma bagi in mormant!

- O, omule, ce gandesti,

Cat ai vre tu sa traiesti?

Copacu-i cu radacina,

Si-a lui vreme inca vine:

Usca-i-se crengile,

Saca-i radacinile;

D-apoi tu, ca esti de lut,

Cum nu-i mere in pamant?

Acolo nu trebe nemnic,

Nici aor, nici arjant;

Da-s-ar domnii ce s-ar da

Numa sa poata scapa.

Da-s-ar aor cu chila

Si arjant cu feldera,

Numa-n pamant n-ar intra.

culegator: Romulus Fat,

Desesti (Sisesti)

in Calendar, 1980, p. 130, t. 574.

". sa reascultam, Ion Bogdan, trascris in graiul celor ce-l rostesc, acel cantec despre care poetul din dumneata recunoaste ca este cea mai profunda si relevanta colinda maramureseana, piesa de aur in marea antologie a poeziei populare romanesti, deconspirand o intreaga dialectica intre real si ideal." (Laurentiu Ulici, Permanente, in Calendar, 1980, p. 136-137)

160. Stropiti-ma cu vin si duceti-ma la groapa ("Viers de litanie")

Imparati si cu craii

Fac cetatile cu aii;

Fac cetatI cu ziduri groasa,

Cu santuri acufundoasa,

Ca moartea sa nu-i gaseasca.

Moartea e-n lume mai mare,

Ea pe nime preten n-are;

De pa scaun minunat

Il arunca mort in pat.

Nici cu gura nu graia,

Nici cu ochii nu clipea.

- Veniti, frati, veniti surori,

Si ma-mpodobiti cu flori,

Si ma stropiti voi cu zin,

Si ma ducetI catilin;

Si ma stropiti voi cu apa,

Ma duceti pana la groapa.

culegator: Tache Papahagi,

de la Todosie Teleptean, 20 ani, Vad, 1920;

in Graiul., 1925, text CCCXXIII.

161. La savarsitu' lumii

La savarsitu' lumii

Trambita-s-or injerii

In patru cornuri de lume,

La tat omu p-a lui nume.

Si or trambita cu frice,

Domnii si-mparat' or planje,

D-apoi noi ce-om pute zace?

Ne-om rascumpara cu sange.

Nu cu aur, nici cu-arjint,

Ce cu suflet drept si sfant.

- Pa cei buni unde i-or pune?

I-or incuie intr-un nor

La binele tuturor.

- Pa cei rai unde i-or pune?

I-or incuie intr-o piatra,

Lumina sa nu o vada;

Si pa piatra muschi or creste,

De lumina nu-i nadejde.

culegator: Pamfil Biltiu,

de la Maricuta Bizau, 80 ani, Ieud, 1990,

in Sculati, sculati., 1996, p. 239, t. 309.

X. LEGENDE SI MITURI

Pantheonul mitologiei romanesti

- Divinitati sincretice - Dumnezeu, Hristos, Sfantul Soare, Sanpetru, Ursitoarele, Maica Domnului, Sfanta Vineri, Sannicoara, Ion Santion, Sfanta Duminica, Sfanta Miercuri, Sfantul Andrei;

- Semizei - Zburatorul, Craciun, Craciuneasa, Luceafarul, Trif Nebunul, Foca;

- Stramosi arhetipali - Mosii, Uriasii, Novacii, Mos Adam, Moasa Iova;

- Personificari calendaristico-meteorologice - Santilie, Paparuda, Baba Dochia, Sanvasai, Zorila;

- Zane bune - Iana Sanzaiana, Sanzaienele, Ileana Cosanzeana;

- Zane rele - Iele, Rusalii, Brehne, Piaza Rea;

- Eroi arhetipali - Fat Frumos, Agheran Viteazul, Aleodor imparat, Ler imparat;

- Personaje magice binevoitoare - Ochila, Ageru-pamantului;

- Demoni - Catelu pamantului, Muma Padurii, Mosu Codrului, Baba Cloanta, Dragaica, Valva, Martolea;

- Initiati - Mesterul Manole, Solomonarii;

- Suflete sacralizate - Blajinii / Rohmanii;

- Monstri - Balauri, Zmeul, Dulful, Ghionoaia, Scorpia, Capcauni, Stramba-lemne, Sfarma-piatra;

- Animale sapiental-oculare - Oana nazdravana / Miorita, Pasarea Maiastra, Ariciul, Albina.

(dupa Victor Kernbach, Dictionar de mitologie generala, 1989. p. 382)

162. Fata Padurii

Pacurar la oi am fost

Si-am avut o mandra draga.

Mandrulica mea cea draga

Am gandit ca-i mandra mea,

Da-i Fata Padurii-ia.

Si vine cu bautura

Ca sa-i dau dorut si gura.

Uita-te ca eu i-am dat,

C-am gandit numa asa:

C-aceea-i mandruca mea.

Eu nimic nu stiam

Ca-i Fata Padurii-iam.

M-am iubit cu ea un an

Si nimica n-am stiut,

Ca-mi aducea de mancare

Fata Padurii cea mare.

Numa eu asa-am gandit:

Eu trag nadejde de luat

Tot pa mandra mea cea draga.

Cand o chem io la popa

Cu mine nu vrea pleca,

Ca ea dzace num-asa:

- Hei, tu, mandriorule,

La popa noi n-om pleca,

Ca a si a noastra nunta

Cand s-a rupe padurea;

Cand a si nunta cea mare

S-a rupe padurea tare,

Vanturi mari ca s-or sufla".

Pacurariu-n loc de sta,

Tot la ea ca se uita.

Numa el asa gandea:

- Ce lucruri am facut eu

Si cu cine-am insambrat

De femeie de luat?

Eu am gandit c-am naroc,

Da'-a meu naroc cum a si

Tot cu Fata Padurii?

- Doamne, scoate-ma odata

Sa o vad io descatata;

Frunza verde de caline,

Descatat de catre mine;

Da-oi slujbe la popa

Sa ma pot io descata,

C-aiasta nu-i mandra curata,

Iasta-i a Padurii Fata.

culegator: Tache Papahagi,

Vad, Maramures

in Graiul si folklorul., 1925, p. 109.

# Fata Padurii - Un geniu rau al padurilor, o divinitate malefica, nefasta din mitologia romaneasca. Uneori apare ca femeie tanara, alteori foarte barana, cu parul lung pana la pamant, bocind neincetat prin paduri; se poate autometamorfoza la dorinta. Intotdeauna cand se plimba starneste vuiteul codrului, iar adesea rade ea insasi in hohote sinistre sau plange hohotitor, alteori doar chiuie sau croncane. Umbla la marginea padurilor, momind pe drumetii rataciti. Motivul nu este unic: exista corespondente la slavii rasariteni si la germani (V. Kernbach, Dictionar de mitologie., 1989, p. 409-410)

# A fost demult o fata frumoasa care s-a ratacit prin padure si a apucat-o noaptea. Amu, ea nu s-o pus sa se culce, fara o tot umblat, da de a gasi cararea care s-o duca spre sat. Intr-un timp a venit un om imbracat tot in negru si i-o spus sa mearga dupa el ca i-a arata drumul. Da el a dus-o intr-o casa de piatra si acolo a vorbit ceva neinteles ca i-o luat mintile sI i s-o transformat chipul de n-o mai semanat cu ea. Apoi i-o luat hainele si i-a dat drumul prin padure, dar ea nu s-o mai putut intoarce in sat si o ramas sa umble numai prin paduri si cine o intalneste numa rau ii umbla, ca nu-l lasa din mana sanatos. II suge sufletul, il schimba la fata ori il omoara. Ase s-o nascut Fata Padurii (Parasca Fat, in Calendar, 1980, p. 104).

# Asa Se spune, ca avea gradinita Fata Padurii pe Fata Pietrii Gutaiului. Vorbeau bunicul si bunica ca s-au fost stricata oile, s-au zaruit. Batar ce au facut, batar unde s-au dus si pe la preot si nu au putut face nimic cu ele, pana ce le-a spus cineva:

- Du-te la gradinita Fetei Padurii si ia de acolo cateva flori si le arunca peste oi; apoi le firebe si cu fiertura stropeste oile si vei vedea ca se vor face bine.

No, apoi dupa asta s-au facut bine. (Pamfil Biltiu, de la Palaguta Iurcam 65 ani, Calinesti, Maramures, 1995, in Izvorul fermecat, 1999, p. 227, t. 247)

# A fost odata un baiat care avea o mandra de draguta dintr-un sat vecin. Tare era mandra, ca roua de dimineata. Si saracul statea cu oile departe, in deal. Dar draguta lui venea la el in fiecare nopate. Si stateau impreuna noapte de noapte. Era tare fericit si, vai, cum sa nu fie? Numai ca el nu stia, saracul de el, ca nu este draguta lui fata aceea care venea noapte de noapte la el.

Si, cum o tot dragostea el, cand o fost odata i-a pus mana in spate. Si a simtit ca ii ca si o covata. Apoi i s-a facut frica si a plecat cu oile de acolo, ca aceea a fost Fata Padurii (Pamfil Biltiu, de la Marai Rad, 58 ani, Giulesti, 19991, in Izvorul fermecat, 1999, p. 234-235, t. 259).

# Demult umbla Fata Padurii dar se lega numai de barbati. Ei aveau de lucru cu ea, femeile nu. Barbatii trebuiau sa aiba franghie impletita de tei, ca atunci nu le putea face nimic Fata Padurii. Unul de la noi, Costanel, nu a avut franghie din aceea si a fost pacurar la oi. Si a venit Fata Padurii intr-o sara la el sI la tapat pa foc si i-au adus numai cioantele intr-o bute. Fata Padurii se arata femeie uracioasa, inalta si cu par mare (Pamfil Biltiu, de la Maria Vlad, 76 ani, Salistea de Sus, 1997, in Izvorul., 1999, p. 235, t. 286)

# Se zicea ca odata, la noi in sat umbla Fata Padurii. Avea copite de cal si umbla pe la vetrele de oi. Pacurarii stiau bine unde are ea gradinita si straturile de flori. Si intr-o zi, unul din pacurari s-a dus in gradina ei sa vada si el ce flori are Fata Padurii in gradina. A vrut omul si el sa se-nstrute.

Fata Padurii repede a si aflat ca a fost in gradina ei. Si se pomeneste numai ca se apropie de el si zice:

-Mai Mihai, de n-ai fi foasta,

La stratu cu rostopasca,

Tata lume-ar si a noastra.

Si atunci Fata Padurii l-a luat in brate si l-a sarutat. Numai ca Mihai a avut la el usturoi. Si ea a simtit atunci miros de usturoi si l-a aruncat. Ea n-a mai avut putere asupra lui, ca cine stie ce facea cu el. L-ar fi dus undeva. Apoi toti pacurarii s-au strans si au legat-o cu coaja de tei. De atunci se spune ca s-ar fi departat Fata Padurii de catre sat (Pamfil Biltiu, de la Maria Barlea, 42 ani, Giulesti, 1991, in Izvorul., 1999, p. 227-228, t. 249)

163. Ileana Cosanzeana

Pa fetale muntilor

Ieste-on pomut ramurat.

Nu stiu cine s-o-nditat,

De poamele le-o mancat.

Ia, Ileana Cosanzeana,

Cu cosata de arama.

Noi cosata om taie

Si om bate-o-n turnurele

Sa o bata gandurile,

Gandurle de-nsurat,

Pa fete de maritat.

culegator: Pamfil Bitiu,

de la Iuliana Zaharia, 58 ani, Ortita, 1975, Tara Codrului;

in Antologie., 1980, p. 72, t. 31.

Ileana Cosanzana - personaj feminin principal din basmele mitologice romanesti, corespondentul feminin a lui Fat Frumos. Ileana Cosanzeaza este o zana, o fecioara sapientala si nazdravana, initiata in magia binefecatoare. E intotdeauna foarte frumoasa (cea mai frumoasa dintre zane, "cu ochii de soare, cu trupul din mare si cu haine de flori"), dar si viteaza, un tip amazonic. (Victor Kernbach, Dictionar de mitoogie., 1989, p. 245)

164. Baba Dochia (Odochea)

"Odochea era o baba destul de hada si batrana si cam incovoiata de spate. Dochia si Doca ii spunea. In vremurile acelea a fost frig. Si cum ii era frig a tot luat cate-un cojoc, pana ce a luat pa ea douasprezece cojoace. Era frig si era in martie, cand sunt zilele Odochii. Atunci ploua, ninge, sufla vantul, de-ti intra pana la oase" (Pamfil Biltiu, de la Gheorghe Turda, Sieu, 1997, in Izvorul., 1999. p. 88, t. 23).

.Si baba suia de zor la munte cu cojoacele pe ea. Cand sui mai sus, Dumnezeu a dat o caldura zdravana, ca baba nu mai putea de cald cu atatea cojoace. Si ce sa faca? Da a prins a tapa cate unul. Si cum a tapat unul s-a si facut stana de piatra. L-a tapat pe al doilea si s-a facut si acesta stana de piatra. Pana le-a tapat pe toate.

Si baba suia, suia de zor, cu caprele. Pe cand a ajuns in varful muntelui, a dat Dumnezeu un ger mare si a inghetat si baba cu capre cu tot si s-au facut stana de piatra, de i se vede forma si astazi. Si acolo se zice ca s-a facut si un izvor din Sfanta Odochia" (Pamfil Biltiu, de la Victoria Got, 61 ani, Barsana, 1996, in Izvorul fermecat, 1999, p. 85-86, t. 21).

Baba aceea Dochia era iarna. Amu o prins a se face primavara, cand ea a tapat cate un fluture de omat cat un cojoc. Baba tot a iesit la munte cu cate-un fluture de omat. Asa ziceau oamenii cand vedeau:

- Amu a venit Baba Dochia cu umatu'. Zine cu cate-un fluture de omat cat un cojoc bun.

Apoi ea cand tapa, tot asa zicea:

- No, aiasta-i omatu mieilor. Iasta-i omatu caprelor. Ista-i a oilor.

Si tot asa, pana-n trei miercuri, trei marti si trei joi:

- Tot ase-oi tapa si apoi ma duc, ca-i de facut gradinuta.

Apoi prinde a hori cand isi face gradinuta cu tot felul de flori (.) (P. Biltiu, de la Irina Hofer, 66 ani, Oncesti, 1997, in Izvorul fermecat, 1999, p. 89, t. 25).

"Semidivinitate meteorologica feminina. Numele a starnit controverse etimologice: ar proveni de la Sfanta mucenica Evdochia, care cade la 1 martie (ipoteza formulata de Hasdeu si reluata de O. Barlea); sau de la Dachia, fiica lui Decebal, urmarita pana in muntele Ceahlau de imparatul Traian, indragostit de ea. Legenda mitica a Babei Dochia, ca si toponimia ei, este raspandita pe intregul teritoriu al Romaniei si are contingente in sud estul Europei, cu legende similare la bulgari, sarbi, albanezi si greci.

Paralel cu legenda Babei Dichia, superstitiile, credintele si datinile se refera la zilele babelor (de la 1 la 9 martie), ce ne releva alte aspecte mitice: Baba Dochia ca semidivinitate meteorologica, cu cortegiu ei de babe reflecta nestatornicia timpului la trecerea lui de la iarna la primavara" (Romulus Vulcanescu, in Mitologia romana, 1987, p. 332-335)

165. Soarele si Luna

Colo-n vale, pasta vale

Picatu-s-o bruma mare,

N-o picat de geru mare,

C-o picat de suparare:

Umbla-un voinic sa sa-nsoare,

Sa ieie pa soru-sa-re.

- Sora, sora, sora mie,

Hai cu mine-n cununie!

- Io atunci, frate,-oi vini

Cand tu, frate,-i samana

O holdita de malai

Imprejur pa langa rai.

Iel atata o umblat

Pana ce o samanat.

Iar o mars si o rugat:

- Sora, sora, sora mie,

Hai cu mine-n cununie!

- Io atunci, frate,-oi vini

Cand tu, frate,-i samana

O holdita de sacara

Imprejur pa langa tara.

Iel atata o umblat

Pana ce o samanat.

Iar o mars si o rugat:

- Sora, sora, sora mie,

Hai cu mine-n cununie!

- Io atunci, frate,-oi vini

Cand tu, frate,-i samana

O hodita de taciune

Imprejur pa langa lume.

Iel atata o umblat

Pana ce o samanat.

Iar o mars si o rugat:

- Sora, sora, sora mie,

Hai cu mine-n cununie!

Cand in biserica-o intrat

Biserica-o tramurat,

Icoanele-o lacramat.

Da' icoana Precistii

Din fundu bisericii:

- Nu iesti popa cu dreptate

Sa cununi sora cu frate,

Cand sunt straine bugate

Si aici si p-alte sate.

culegator Dumitru Pop,

de la Emilia Pop, 48 ani, Basesti, 1958,

in Folclor., 1978, p. 338-339, t. 398.

"In folclorul mitic romanesc se combate orice forma de incest (.). Dreptul cutumiar satesc sanctiona aspru incestul, inainte ca acesta sa fie reglementat in pravile si indreptari ale legii. Incestuosii erau de obicei lapidati in afara satului, pentru ca au stricat datina din mosi-stramosi.

Lupta impotriva incestului se manifesta in legenda Soarelui si a Lunii la toate nivelel cosmice: la nivelul vietii umane, la nivelul astrilor-oameni, la nivelul sfintilor-mosi.De altfel incestul este un permanenet prilej de tulburare a ordinii cosmice intre astri-oameni, intre daimoni si oameni, nu numai intre oameni" (Romulus Vulcanescu, Mitologia., 1987, p. 394-395).

166. Colinda Cerbului

Mandru-si canta cerbu-n codru,

Mandru-si canta de nu-i modru.

Vanatorii s-o sculatu,

Pusca-n mana si-o luatu,

Dupa cerb si-o alergatu,

Sus in munte l-o aflatu.

- Stai, farta, nu ma-mpusca,

Lasa-mi mie viata,

Ca nu-s fiara fiarelor,

Ca-s vatafu oilor,

De pe varful muntilor,

Muntilor, caruntilor.

culegator: Gheorghe Gh. Pop,

de la Maria Ardelean, 18 ani, Vadu Izei, 1974,

in Folclor muzical, 1982, p. 167, t. 175.

■ Despre cultul cerbului, Romulus Vulcanescu (1987) afirma ca acesta "isi trage originea daco-romana dintr-un cult carpatic si unul celtic", intrat apoi in "etnogeneza daca" (R. Vulcanescu, Mitologia romana, 1987, p. 509).

■ "Colindatul traditional a fost tot timpul insotit de colindatori mascati in cerb (.). Cercul este ucis si invie in bucuria asistentei. In acest scenariu al mortii si al invierii, cerbul simbolizeaza reinnoirea ciclica a naturii, renasterea regnului animal o data cu cel vegetal" (idem, p. 511).

■ Mihai Pop (1976) investigheaza sensul stravechi al acestei "minunate legende pastrate in corinda", formuland ipoteza conform careia "corinda perpetueaza pana azi un mit de initiere" al vanatorilor (Mihai Pop, Obiceiuri traditionale romanesti, 1976, p. 52).

■ In Colinda Cerbului, "vanatoarea ramane intotdeauna suspendata la stadiul de intentie", ceea ce intareste caracterul ritualic si initiatic (P. Biltiu, studiu introductiv la Sculati, sculati., 1996, p. 24).

167. Legenda curcubeului

Curcubeul se vede un cerc mare pe cer care iese dintr-o apa mare la un capat si celalalt capat este in alta apa mare.

Sobeste din amandoua apele. Se vorbeste ca sorbeste pana se umfla si atunci se ridica si se varsa ploaia din curcubeu. La noi be din apa Viseului si din Iza. Sorbeste cat ii trebuie in amandoua capurile. Dupa ce s-a umflat atunci s-a desfacut si zice ca ploua.

Ziceau batranii, asa, cand se uitau la culorile acelea si vedeau din care-i mai multa. Daca este verde multa culoare ziceau ca-i fanata si va fi iarba multa, de-i galben ii grau mai mult. De-i rosu e porumb mult in anul acela. Atunci zice ca se face malai mult.

culegator: Pamfil Biltiu,

de la Ion Ungureanu Tomsa, 84 ani, Rozavlea, 1996,

in Izvorul fermercat, 1999, p. 78-79.

■ "Divinizat ca atare in zonele mitologice cu ploi abundente, simplu simbol in regiunile pluviale moderate, absent in mitologia populatiilor pentru care ploaia este un fenomen rar sau necunoscut. Curcubeul e considerat mai ales legatura divina dintre cer si pamant. La noi, curcubeul are semnificatii variabile: zmeu, balaur, sorb (care soarbe apa marii sau a raurilor), dar si brau cosmic (Braul Pamantului, Braul Maicii Domnului), cu functia opririi ploii" (V. Kernbach, Dictionar de mitologie., 1989. p. 126-127).

168. Pasarea maiastra

Codrule, orice-i vede

Nu spune la maica me;

De mi-i vede mort in tine

Spune maicii ca mi-i bine;

De mi-i vede c-am murit

Spune-i ca nu m-ai talnit;

Lasa-mi frunza de-nvalit,

Crengile de-acoperit,

Sa ganea c-am adurnit.

Vantul noaptea si-a sufla,

Crangile le-a negura

Si pa mine m-or afla.

Cine m-a afla pa mine

Om pemintean n-a si nime,

Numa Pasarea Maiastra

S-a zbura maicii-n fereastra

Si maicii i-a povesti

Unde mi-am putut muri:

In mijlocu padurii

Ducand doru baditii;

In mijlocu codrului

Ducand doru dorului.

culegator: Dumitru Iuga,

in Calendar, 1980, p. 76, t. 194.

■ Animal mitologic autohton, psihopomp.

■ Pasarea Maiastra este o fiinta / entitate nepamanteana, supranaturala, de pe Taramul Celalalt. Este de o frumusete deosebita, plina de lumina, o lumina celesta (pasarea de foc - phonix).

■ "Una dintre numeroasele pasari simbolice sau alegorice, Pasarea Maiastra e o pasare indefinita, avand vagi tendinte fie cu Phonix, fie cu Garuda. Este de fapt o pasare alegorica putand fi stapanita limitat de om si e totodata o pasare justitiara. Reprezentata ca o pasare multicolora si stralucitoare, cu forte magice inepuizabile, Pasarea Maiastra are rang regal si e slujita la nevoie de toate celelalte pasari. Interventiile ei sunt mai ales pasive, iar relatiile cu omul sunt intotdeauna echitabile" (V. Kernbach, Dictionar de mitologie., 1989, p. 459-160).

■ Dupa R. Vulcanescu, Pasara Maiastra face parte dintr-un grup de pasari avimorfe, alaturi de Pajura si Pasarea de foc. Poarta mesajele zanelor si ale arhe-demonilor.

169. Balada lui Pintea

Pintea-n munte sa suie,

Mandra curte zugrave,

Cu catane-o d-ingradea,

Cu frunze-o acoperea.

Numai Pintea s-o strigat:

-Dintre voi de s-a afla,

De s-a afla careva

Sa mearga la Baia Mare

Dupa pita, dupa sare,

Dupa vin din cel mai tare

Ce beau domnii la gustare.

Nimeni nu s-o mai aflat,

Numai a Pintii fartat;

Numai el ca si-o strigat:

- Mere-oi, Pinteo, mere-oi eu,

De mi-ai da tu murgul tau,

Mulgutul tau cel de vant,

Cu coama pana-n pamant;

De mi-i spune moartea ta,

Moartea ta din ce ti-a sta?

- Moartea Pintii-i atata-ra:

Trei graunta de secara,

Trei de grau de primavara,

La Pintea la subsuoara;

Trei graunte de grau sfant

S-on plumbut mandru de-argint,

La Pintea fara de rand.

El in Baia cand o-ntrat,

Toti baiesii l-o-ntrebat:

- Spune-ne moartea Pintii!

- Moartea Pintii nu oi spune

De mi-ai da oricat in lume.

- Spune-ne moartea Pintii,

Pa tine te-om omori!

- Moartea Pintii-i atata-ra:

Trei graunte de grau sfant

S-un plumbut mandru de-argint,

La Pintea fara de rand.

- Nici acela nu-i viteaz

Care da sfat la fartati.

Si eu unul mi l-am dat

Si capu mi l-am mancat.

culegator: Iordan Datcu (pe urmele lui Ion Barlea)

Berbesti, Tara Maramuresului

in Antologie., 1980, p. 291-292, t. 253.

■ Pintea pribeagu. Pintea merea in Tara Leseasca s-apoi jafuia acolo, si-apoi punea pa cai desagi de piele si aducea aur, argint, si-l lasa aici, in dealu asta; o avut pihnita in dealu asta, la Gutui. Acolo o facut borta-n pamant, gaura in ptiatra facuta de ei, de pribegii ceia. Ca Pintea o avut feciori doispradzece, cu el treispradzece. Unu o fost Drongos si unu o fost Barba Rasa, si unu o fost Dajuc, si Golu, si Vili (.).

Dupa ce l-o omorat pa Pintea, apoi ceilalti au vatajit sanguri tat p-aici, pa hotarele astea. Au avut gazda-n Berbesti si le facea halube de iarna, cioareci, guba, lecric si cusma (.).

Pa Pintea pribeagu l-o omorat la poarta de la Baia Mare. L-o omorat cu trei graunte de k'iper si trei graunte de grau de primavara, si trei cuiuta de potcoava calului di fier si tri graunte de tamaie. Cand o ridicat el mana-n sus ca sa sparga poarta cu baltagu - ca poarta si tat orasu o fost inchis - atunci l-o impuscat subsuoara. L-o impuscat asa dipce gloantele nu prindea in el (Tache Papahagi, de la Ion Tiplea, 77 ani, Budesti, 1920, in Graiul., 1925, t. XDVII).

■ Pestera lui Pintea. Legenda spune ca in muntele Gutai, langa satul Cracesti (Mara), haiducul Pintea avea sapata in stanca o pivnita mare, in care isi tinea berbintele cu galbeni si armatura:

La Budesti, intre hotara,

Este-un fag cu frunza rara

Si la umbra fagului,

Pintea cu ortacii lui;

Sa uita cata Gutai,

C-acolo-i pivnita lui.

Pa saraci ii miluiste,

Pa bogatI ii jefuieste.

Pivnita era pazita, cu randul, de haiduci. Ea era incuiata cu o usa mare de fier si cheile de la ea le avea Pintea. Se zice ca se vede si astazi acea pivnita care se deschide la sapte ani odata. Unii pacurari batrani, care pasteau oile prin apropierea acestei pivniti, povestesc ca au vazut usile deschise, iar inauntru o masa de piatra. Cand se deschide pivnita se vede un fum, niste limbi de foc si o stralucire mare, ca si Soarele (Petre Lenghel Izanu, in Calendar, 1980, p. 102).

■ Haidul Grigore Pintea, zis Viteazul, s-a nascut in jurul anului 1670, in localitatea Magoaja, judetul Cluj, nu departe de Dej. Este cunoscut ca haiduc de la sfarsitul secolului al XVII-lea, anterior rascoalei conduse de Francisc Rakoczi al II-lea. Pentru prima data numele lui Pintea apare intr-un document in anul 1694. Pintea a salaslui in Muntii Gutaiului. Mama lui Pintea provenea dintr-o familie de tarani liberi de pe Valea Izei. Tatal sau a murit in urma ranilor primite in luptele cu turcii.

Inainte de a deveni haduc, Pintea a colindat mai multe tari, din dorinta de a cunoaste taina slovelor si mestesugul armelor. A invatat mai multe limbi si s-a documentat asupra tehnicii de lupta. Intors acasa, si-a organizat si instruit o ceata de haiduci, cu care a actionat in Baia Mare, dar si in Satmar, Salaj, Bihor, Somes si Bistrita Nasaud.Haiducul avea sub conducera sa trei cete. Ceata principala era formata din 120 de oameni si era dotata cu pusti noi, sabii si platose. Pintea avea o camasa de zale sI coif, iar membrii cetei sale aveau uniforme.

La 2 ianuarie 1700, Pintea este prins si inchis la Satu Mare, dar comandantul militar al cetatii, generalul conte Lowenburg il gratiaza dupa ce semneaza cu Pintea un "pact de neagresiune". Alaturandu-se rascoalei principelui Rakoczi al II-lea, "armata" lui Pintea a atacat orasul Baia Mare in august 1703. Dupa un asediu si o aparenta cedare din partea conducerii orasului, curutii ataca, in seara zilei de 13 august 1703, cetatea. In timpul acestui atac, Pintea a fost impuscat mortal, cazand in fata portii, la intrarea in oras.

170. Stana pradata

In vremea de demult, o gazda a avut la oile sale un cioban. Sosind sarbatorile de Pasti, si dorind si acesta ca macar o data pe an sa coboare in sat, a cerut voie de la stapanul sau, care, in locul lui, a trimis pe unica sa fata ca sa aiba grija de oi. Talharii de prin partile locului, cand au aflat aceasta, s-au dus la stana si au vrut sa mane cu ei intreaga turma de oi. In fata acestei hotarari, fata s-a rugat de capitanul haducilor ca, inainte de a se duce cu oile, sa o lase sa cante o data din trambdita si pe urma sa o lege de trunchiul arborelui. Capitanul a lasat-o.

Era in prima zi de Pasti. Tot satul era in biserica. Preotul citea sfanta evanghelie cand sunetul trambitei a turburat sufletul gazdei.

Fata a terminat de cantat, in timp ce capitanul se pregatea sa o lege si apoi sa plece cu turma. Fata s-a rugat sa-i permita sa cante inca o data - ceea ce capitanul nu a refuzat. Tatal ei intelege alarma fiicei sale si cheama pe sateni afara din biserica. Trambita insa incetase. Fata se ruga pentru a treia oara si ultima. Capitanul, induiosat de fiorii patrunzatori ai trambitei, o lasa sa mai cante. Atunci fata incepu sa cante iar din trambita, de plangeau oile si rasunau muntii. Din sunetul tramitei se desprindeau limpede urmatoarele cuvinte:

Ina, tata, ina!

Oile furatu,

In tara manatu,

Pe mine legatu!

Esi, tata, afara,

Oile-s pe tara!

Tatal, ei, care ascultase ultima trambitare in curtea bisericii, porneste cu oamenii din sat si-sI scapa din mana pribegilor turma de oi.

culegator Tache Papahagi,

de la Tudor Tincu, 93 ani, Sat-Sugatag, 1923,

in Graiul si folklorul., 1925, p. XLVII- XLVIII.

# "Referitor la trambita, se crede ca oile, o data cu aparitia stelelor, daca o aud rasunand, se aseaza jos, isi pun crucis cele doua picioare de dinainte si capul peste ele si asculta cu religiozitate profunda ariile cantate - pana intr-atata farmeca acest instrument, mai ales in timpul noptii. De fapt, sunetele puternice si in acelasi timp line si dulci ale acestui instrument armonizeaza perfect cu tot ce apartine accidentelor regiunilor muntoase, asa ca fiorii ecoului produs in taria singuratatii noptii patrunde adanc firea naturii" (Tache Papahagi, 1925, p. XLVIII).

# Motivul pastoral "stana pradata" - "se mai poate auzi astazi, din ce in ce mai rar insa, in nordul tarii, mai ales in Maramures si Tara Oasului. Avem insa marturii sigure ca motivul a cunoscut o larga raspandire." (Dumitru Pop, Stana pradata - un motiv din sfera mitologiei pastorale, in Calendar, 1980, p. 72-73).

# ". caracterul arhaic (este) vizibil atat din structura sa artistica, cat si in lexic, din care nu lipsesc cuvintele disparute demult din graiul taranilor. Ea are aerul unei balade din vremuri vechi. Plina de dramatism, in care pare sa se fi condensat o indelungata experienta din viata zbuciumata a pastorilor" (idem).

# ". variantele nordice, din Maramures si Oas, ale motivului <stana pradata> (.) sunt singurele variante din intreg spatiul central si sud-est european care au conservat pana astazi motivul in stadiul sau primar, apropiat mitului pastoral care le-a dat viata" (idem).

# "Specificul mitologiei romanesti, indiferent de scenariile mitice absorbite in ierarhia etapelor, are o structura definita si un panteon prin excelenta pastoresc: Dumnezeu e un cioban batran sau un baci, Sanpetru e patronul lupilor, Miorita este oaia oraculara autoselectata din turma, (.) Baba Dochia, pietrificata isi pazeste oile (.). Dar nu exista divinitati sau personaje mitice fundamentale in mitologia romaneasca care sa fie ocrotitoare ale ogorului (.). Mitogeneza romana s-a oprit la societatea pastorala arhaica" (V. Kernbach, Dictionar de mitologie, 1989, p. 383).

171. Horea lui Ion Berciu*

(cantec mioritic)

Frunza verde a malinii,

Plecat-o turma Dunchii

Si cu fratele Bercii.

Marti stana Dunchii o plecat,

Joi, Ion Berciu s-o-necat

La Luha, din sus de sat,

Ca grea ploaie o plouat,

Izvorul s-o turburat

Si Ion Berciu s-o-necat.

Dupa-aceea l-o aflat

La Luha, din jos de sat.

Si el, bietul, n-o avut

Nice panza pe obraz,

Fara scoarta de buhas;

Nici scanduri de coparseu,

Fara scoarta de durzeu.

Numai el s-o poruncit

Pe un fir de iarba verde

Si la feciori sI la fete

Sa faca bine sa-l ierte.

Si soru-sa, Palaguta

Tot sa-l cante mandru-n frunza,

Tot sa-l cante raspicat

Sa se-auda peste sat

Ca Ion s-o inecat.

Pe Ion ca l-or jeli

Fetele cu mununile,

Nevestele cu cepsele.

Colea la Sfata Marie,

Vremea-i oilor sa vie

Ion Berciu sa ramaie.

La mormantul lui i-o pus

Trambita lui de-a dreapta

Si fluierul de-a stanga.

Vanturi mari ca si-or sufla,

Trambita si-a trambita,

Fluierul si-a fluiera,

Mare jele-n lumea-a fa'.

Tot pe Ion l-o jelit

Oile cu lanile,

Mnieii cu jocurile,

Berbecii cu coarnele.

culegator: Petru Biltiu-Dancus, colectie, 1893-1907,

in Folcloristica Maramuresului, 1970, p. 374-375;

buhas - (bot.) brad scurt, cu crengi intinse pana la pamant;

durzau - (bot.) jneapan; ienupar; aproape sinonim cu buhas;

ceapsa - podoaba.

* Ion Berciu. Voinic din Calinesti. Se povesteste ca era asa de tarte, incat daca intra la un crasmar, punea o mana pe mester-grinda si ridica acoperisul casei in sus, si de nu-i da jidovul horinca, imburda casa.

172. Omul Noptii

# Omu Noptii se arata schiop si mare, inalt cu caput negru, lung si cu par pe obraz. Ii tare had (P. Biltiu, de la Marta Tamas, 1996, in Izvorul., p. 173, t. 165).

# Omu Noptii sare intr-un picior ca si iepurele cand merge. Si umbla pe dealuri si pe paduri. Pe Fata Padurii o ia si o pune pe foc. Ii face capatul. Nu-i bine sa te intalnesti cu el. Daca il vezi, nu-i bine a zice catre el nimic (P Biltiu, de la Ioan Ivanciuc, 54 ani, cornesti, 1995, in Izvorul., p. 173, t. 166).

# Tata-meu o fo' pribeag mare, si venea la el Fata Padurii si trecea si sa ducea. Dupa ceea o zinit Omu Nopti. Da o-ntrebat:

- Na-i vazut pa Ileana San-Ziana?

Da' zice pribeagu ca n-o vazut-o. Omu Noptii zicea ca <eu ma duc dupa ea sa o gasasc>.

Dara, sa ducea dupa ea

Si o gasea,

Tatele i le taia,

Padurea dupa ea zdera

Si tata ca o rupea.

(T. Papahagi, de la Ileana Codrea (Fundeasa), 41 ani, Vad, 1922, in Graiul., 1925, t. DII).

173. Frumuselele

Frumuselile acele-s vanturi rele. Pe cine prind ii iau puterea din maini si din picioare, ii imbolnavesc de boli grele. Sunt vanturi care ridica fanul si frunzele catre ceri si nori. Nu-i bine a da in urma lor si in vartejul lor. Nu-i bine a zace had de ele, numai sa le lauzi si zici:

Frumoase, frumoase sunteti,

Frumoase de cand va aveti.

Asa se mai potolesc si nu sa invartesc asa rau, ca te pot bate cu capul de pamant si sa ramai ca vai de tine. Cine face panza vinerea sau in Vinerea Milostivelor, le ia panza si o duc sI o baga prin tufe si prin turnul bisericii si nu mai aleg nimic din ea.

(P. Biltiu, de la Ileana Ivanciuc, 83 ani, Cornesti, 1991, in Izvorul., 1999, p. 261, t. 299).

Ielele - fapturi feminine supranaturale din mitologia romaneasca, foarte raspandite in superstitii. Fecioare zanatice cu mare forta de seductie si cu puteri magice. Locuiesc in zavduh, in paduri sau pesteri, in munti, pe stanci sau pe maluri de ape, scaldandu-se adesea in izvoare pure; se crede ca apar mai ales noaptea, la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase, dansand goale sau sau numai cu sanii goi, cu parul despletit.

Folclorul le prezinta tinere si frumoase, voluptoase si seducatoare, nemuritoare, zburdalnice pana la delir, vindicative si rele. Se razbuna doar cand sunt starnite, ofensate sau vazute in timpul dansului.

Numele lor real, tainic si inaccesibil este inlocuit cu simboluri atributive: Iele, Danse, Dragaice, Rusalii, Vantoase, Domnite, Maiastre, Imparatesele Vazduhului etc (V. Kerbach, Dictionar., 1989, p. 241-242).

174. Tagura

Ziceau batranii ca Tagura manca Luna. Tagura e un fel de fiara care patrunde in vazduh si, cand se intalneste cu luna, se tot lupta cu ea pe viata si pe moarte. Daca invinge Tagura o mananca pe Luna, dar ea nu moare de tot. Tot mai ramane un firicel. Cand te uiti intr-un vas sau intr-o fantana, vezi bine cum se lupta Tagura cu Luna si cum o mananca de nu mai ramane din ea decat un firicel.

Daca, atunci cand se bat ele, castiga Luna, atunci o omoara Luna pe Tagura. Si Luna atunci ramane intreaga. (P. Biltiu, de la Florica Muresan, 66 ani, Oarta de Sus, 1974, in Izvorul fermacat, 1999, p. 318-319, t. 385)

# "Cand luna e asaltata de varcolaci, da semne de vremuire sau intemperii" (R. Vulcanescu, Mitologia..., 1987, p. 395).

# "Varcolac - duh rau din mitologia romaneasca; de obicei o clasa de strigoi, indeletnicindu-se cu atacarea principalilor astri, pe care ii mananca, producand in mod curent fazele lunii sau eclipsele de luna si de soare" (V. Kerbach, Dictionar de mitologie, 1989, p. 625).

175. Cultul Soarelui

■ La botez. Tanara mama lua copilul in brate, se uita la el, inaltandu-l in directia Soarelui:

Mandru Soare, mandru Soare,

Rasai cu patruzecisipatru de razisoare,

Da' nu rasai numai pe Tibles, ori pe tau,

Ci rasai pe capu si pe trupu coconului meu,

Si din cap pana-n picioare

Sa straluceasca ca tine, mandru Soare!

(Calendar, 1980, p. 17, culeg. Nicoara Timis).

■ Soarele nu e voie sa fie aratat cu degetul (Calendar, 1980, p. 103)

■ Nu se arunca gunoi spre Soare nici cand rasare, nici cand apune (Calendar, 1980, p. 92)

■ "Maramuresenii, la stana, se scoala la trei dimineata si intotdeauna inainte de rasaritul Soarelui; pentru a avea putere, spun ei, asupra zilei, nu ziua asupra lor" (V. Latis, Segmente, in Calendar, 1980, p. 109).

■ Apare frecvent in colinde si in descantece.

■ Portile maramuresene sunt intotdeuna impodobite cu motivul solar (discul).

■ In opinia lui V. Kernbach, "de un cult solar in mituri folclorice ale romanilor nu se poate vorbi, insa urme discrete exista (.). Se pot cita o suita de dovezi ale persistentei, fie si fragmentare, ale cultului solar arhaic in datinile romanesti de comportament rural cotidian: e atestata inchinarea la Soare, cand rasare sau apune, insotita de invocatia: Sfinte Soare, ajuta-ne!; la sfarsitul secolului al XIX-lea, batranii mai aveau obiceiul sa-si intrerupa munca la asfintit, spunand: Sa ne odihnim nitel, pana o cina sfantul Soare, ca toata ziulica umbla pe cer, de ne lumineaza si ne incalzeste" (cf. chestionarele lui Hasdeu). Exista si obiceiul de a jura pe Soare, de a-l lua ca martor, cum si interdictia de a-l injura sau de a arunca gunoaie in directia lui (V. Kerbach, Dictionar., 1989, p. 549).

Mituri

(Miorita * Mesterul Manole * Zburatorul * Uriasii)

176. Miorita (Colinda Pacurarilor)

Sus la verdele de munte,

La iarba pana-n genunte,

Margu-si tri pacurarei

Cu oile dupa ei.

Cei mai mari is veri primari,

Cel mai mic e strainic.

Tat il suie si-l coboara

Cu oile la izvoara

Si-i fac legea sa-l omoara.

- Fratilor, fartatilor,

Voi daca mi-ti omori

Acolo ma d-ngropati,

In strunguta oilor,

In locu galetilor.

Si-n manuca de-a dreapta

Voi sa-mi puneti trambita;

In manuca de-a stanga

Voi sa-mi puneti tilinca.

Cand vantutu a sufla

Trambita a trambita,

Tilinca a tilinca.

Si-a zini Ziua Crucii,

Voi la tara-ti cobori.

Maicuta v-a intreba

Unde i-o ramas slujba?

Spuneti c-am ramas pe vai

Cu oitele balai;

Spuneti c-am ramas pe groape

Cu oile cele schioape.

culegator: Pamfil Bitiu

de la Maria Codrea, 69 ani, Berbesti, 1991, Tara Maramuresului

in Sculati, sculati., 1996, p. 120, t. 93.

Fata de maieru

- varianta mioritica -

Trei pacurarei,

Trei turme de oi

Suira la munte

S-aduie mai multe.

Vazura-si vazura

Fata de maior

Cu galben baior.

- Dati, frati, s-o luam,

Sa ne cununam.

- Tu de i lua

Noi te-om impusca.

- Nu ma impuscati

Ca eu ce voi da?

Sumanasul meu.

- Noua nu ne trebe,

Ca si noi avem

Suman ca si-a tau.

Noi te-om impusca.

- Nu ma impuscati

Ca eu ce voi da?

Boticuta mea.

- Noua nu ne trebe,

Ca si noi avem

Bota ca si-o ta.

Noi te-om impusca.

- Nu ma impuscati

Ca eu ce voi da?

Fluierasul meu.

- Noua nu ne trebe,

Ca si noi avem

Fluier ca si-a tau.

- Daca ma-mpuscati

Voi sa ma-ngropati

La staul de oi,

Unde-i joc de miei.

Lancea mea cea luce

Mi-o puneti de cruce;

Fluierul cel drag

Mi-l puneti de steag.

Oile-or juca,

Fluieru-a canta.

culegator: L. Ghergariu,

de la Virgil Andrei, 17 ani, Ortita, 1942, Tara Codrului;

in Miorita si Mesterul Manole in folclorul Salajului, L. Ghergariu, 1942, p. 305; republicat in Miorita, A. Fochi, 1964, p. 569, t. XXVII, Trans. 22.

# "Credeam ca prima versiune a Mioritei s-a nascut in zona de nord-est a Transilvaniei, in regiunea dintre Muntii Rodnei si Muntii Calimanului, unde si astazi circula cu destula intensitate in forma sa cea mai simpla" (Adrian Fochi, Miorita, Ed. Academiei, 1964, p. 539).

# "Devine clar pentru toata lumea - chiar daca se mai aud razlete voci contestatare ca versiunea transilvana este mai arhaica, mai primitiva, mai neevoluata; e mai aproape de momentul de geneza a subiectului" (A. Fochi, Miorita - texte poetice alese, 1980, p. 6)

# "Din pacate, mai toate cercetarile de pana acum au pornit de la varianta Alecsandri, care este punctul cel mai evoluat al unui proces in permanenta devenire si n-au acordat atentia pe care o merita versiunea colind a temei" (Ion Talos, Miorita in Maramures, in Anuarul de folclor, II, Cluj, 1981, p. 101). Cercetatorul salajan este de parere, in continuare, ca versiunile mai vechi ale textului mioritic se regasesc in variantele cele mai simple, in colindele transilvanene, considerate fiind "formele cele mai arhaice".

# "Nu mai incape indoiala ca forma colinda pastreaza stagiul cel mai arhaic al Mioritei si mesterul Manole. Faptul epic este redus la esenta lui in conformitate cu trasaturile specifice ale colindei care exploateaza doar semnificatia, intelesul ce se poate desprinde din fabulatie, desfasurarea naratiunii cu etalarea intamplarilor ramanand pe plan secund, subordonata acestui tel, in opozitie cu ce se petrece in balada" (Ovidiu Barlea, Miorita colind, in REF, 12 (1967), nr. 5, p. 339-347).

177. Mesterul Manole

Colo-n jos pa prundurele

Ziduiesc tri fraturele.

Care cum zidu face

Pa noapte sa surupe.

Ei ase s-o sfatuit:

Care nevasta-a vini

Cu pranzu mai dimineata

Tat in zad s-o zaduiasca.

Nevasta lui Siminic

Dimineata s-o sculat

SIipa fata s-o spalat

Si pranzu si l-o gatat

Si pruncii i-o asezat,

La Siminic o alergat.

Siminic din grai graie:

- Doamne, la nevasta me,

Da-i, Doamne, un lup nainte,

Doara ie s-o spaimanta

Si pranzu si l-a varsa

Si napoi s-a inturna.

Ea lupu l-o-nconjurat

La Siminic o alergat.

Siminic din grai graie:

- Doamne, la nevasta me,

Da-i, Doamne,-un lujer nainte,

Doara ie s-o-mpiedica

Si pranzu si l-a varsa.

Ea lujeru l-o-nconjurat

La Siminic o-alergat.

- Haidati, mai frati, sa pranzim,

Nevasta sa zaduim.

Zaduita pana-n brau,

Rasarit-o-on spic de grau;

Zaduita pana-n barba,

Rasarit-o-on spic de iarba.

culegator: Pamfil Biltiu,

de la Ioana Niste, 93 ani, Rogoz, 1979, Lapus;

in Antologie de folclor., 1980, p. 116, t. 103.

# "Mesterul Manole nu este decat forma poetica a unui rit de sacrificiu, pentru a putea construi o cladire; acest rit a fost raspandit in intreaga lume (.). Deci o forma poetico-metaforica a unui lucru care a existat ca rit, dupa aceea a exista ca mit, iar la noi exista si azi ca poezie" (Mihai Pop, Anul Nou - lectura unui discurs ceremonial, in Calendar, 1980, p. 5-8).

# "Mitul Mesterul Manole are mereu o iradiatiune puternica. Tema (.) e de o circulatie mai larga decat solul tarii, insa versiunea romana este originala si autohtonizata (.). El n-a devenit mit decat la noi, si prin mit se intelege o fictiune ermetica, un simbol al unei idei generale. O astfel de ridicare la valoarea de mit este proprie literaturii romane" (George Calinescu, Istoria literaturii romane, 1988, p. 59).

# "(Balada) Mesterul Manole simbolizeaza drama creatorului de arta care-si sacrifica insesi sotia, copilul si propria-i viata pentru ca opera lui sa se desavarseasca" (p. 207).

In comentariul sau, Mircea Eliade subliniaza arhaismul temei sacrificiului prin configuratia pre-indoeuropeana, paleo-indoeuropeana si traca (Romulus Vulcanescu, Mitologia romana, 1987).

178. Zburatorul (Ma luai, luai)

Ma luai, luai,

Zi de dimineata,

Pe roua si ceata

Cu rochia creata,

Cu secera-n brau,

La holda de grau.

Ma-aplecai, plecai,

Manunchiuri sa-mi tai,

Mandra ruja-aflai,

La brau o-asezai;

Iar Ion din munte

Cu oile multe,

Strange-o frate-n brata

Si-o saruta-n fata.

- Meri, cane cu fata,

Nu ma strange-n brata,

C-a vini mama

Si m-a intreba:

- Gatat-ai holda?

- Ba eu n-am gatat,

Greu junghi m-o-apucat,

Junghi fara durere,

Moarte fara vreme.

Mama-sa luara

Doua olurele

Si porni cu ele

Dupa lecurele.

- Vai, mama, nu mere!

Satele-s departe,

Nu le poti strabate;

Stiu eu ce mi-i leacu:

Giolgiu si colacu

Si Ion saracu.

culegator: Vasile Latis,

in Calendarul Maramuresului, 1980, p. 6, t. 25.

# Colinda Ma luai, luai este o veritabila Miorita a fetelor, asa cum Colinda pacurarilor este indiscutabil o Miorita a feciorilor.

# In unele variante boala fetei pare incurabila, iar finalul e mai degraba funest: "Stiu eu ce mi-i leacu: / Popa si diacu / Si crucea la capu". Acesta este motivul pentru care Ovidiu Barlea (1967) lanseaza ipoteza ca atat colinda Ma luai, luai, cat si Miorita au fost la obarsie "colinde de doliu" (Ovidiu Barlea, Miorita colinda, in REF, 12 (1967), nr. 5, p. 339-347).

Ideea nu este agreata de Dumitru Pop (1980), acesta fiind de parere ca mai degraba Ma luai, luai a fost la origine o colinda premaritala: "Colinda Ma luai, luai, larg raspandita in Transilvania si in care unii cercetatori vad o colinda de doliu, a fost, credem, la origine o colinda premaritala, dupa cate se pare unica intrupare cu adevarat notabila a motivului zburatorului in poezia populara romaneasca." (prof. Dumitru Pop, in Antologie., 1980, p. 119).

# Colinda transilvaneana Ma luai, luai este o intrupare a motivului Zburatorului, pe care G. Calinescu l-a ridicat la rang de mit erotic - "personificare a invaziei instinctului puberal" - gratie prelucrarii de catre Eliade Radulescu a unei poezii populare (G. Calinescu, Istoria literaturii., 1988, p. 37; vezi si D. Stef, Miorita s-a nascut in Maramures, 2005, p. 154-155).

Zburatorul:

Figura erotica in mitologia romaneasca, intruchipata de un tanar frumos si infocat barbat brun care vine in zbor noaptea, intrand pe fereastra sau pe horn la fetele pubere (sau la orice fecioare tinere) si chinuindu-le cu sarutarile si dragostea lui; exista credinta raspandita ca el este produsul unei mari iubiri cu obstacole neobisnuite.

O buna definitei da Dimitrie Cantemir in Descriptio Moldaviae: "Zburatorul este, cred ei, o naluca, un tanar foarte frumos, care patrunde noaptea la fete, dar mai ales la nevestele de curand maritate, fara a putea fi vazut de altii, chiar daca il pandesc, si le spurca toata noaptea cu iubiri neingaduite".

O interesanta explicatie populara, intuind caracterul oniric al mitului, arata ca Zburatorul se intruchipeaza din dorul sau din visul de dragoste, anume in formele fiziologice stricte ale omului dorit, erosul insusi decurgand din somn.

De structura evident onirica, mitul Zburatorului e un produs de imaginatie aproape exclusiva a pubertatii fecioarelor (Victor Kernbach, Dictionar de mitologie generala, 1989, p. 648).

O alta ipostaza a Zburatorului in lirica maramureseana:

Asta-noapte m-am visat

Ca mandru m-a sarutat.

M-am trezit si-am pipait

Dar nimica n-am gasit,

Numai dorul inimii

Scris pe fata perinii,

Cu matasa genelor

Si cu roua ochilor.

culegator: Ionita Badescu,

in Convorbiri literare, IV (1870), nr, 16, p. 268, reluat de Dumitru Pop, in Folcloristica Maramuresului, 1970.

179. Uriasii (Legenda comunei Rozavlea)

In vremuri de demult, se zice ca traia in Cuhea un urias. El avea o fata tot uriasa pe care o chema Rozalia. Fata, intr-una din zile, pribegi printre niste dealuri. Acolo, pe o pajiste intinsa, erau doi oameni, cu un plug cu patru boi. Fata crezu ca sunt niste jucarii si lua oamenii cu tot cu plug si cu boi in surt - i-o dus la tatu-so:

- Uite, tata, ce jucarii am gasit!

Tatal sau ii zice:

- Nu-s jucarii, draga fata. Is oamnei si ei or stapani pamantul de amu inainte. Noi, uriasii, ne-om zarasti. Du-te si lasa-i acolo de unde i-ai luat, si pantru c-ai calcat pe acolo, locu s-a chema Rozavlea (In Calendar, 1980, p. 103, consemanta de Ileana Pop).

# Numeroase legende vorbesc despre cetatea de la Oncesti, ca fiind sal;asul uriasilor (La Oncesti s-au descoperit ruinele unei cetatI din timpul dacilor).

- "Aici au stat, intr-o cetate, aici, la noi (P. Biltiu, Izvorul., 1999, p. 143, t. 113, Oncesti, 1977);

- "Uriasii au fost colea-n cetate. Asa spunea mosul" (idem, p. 144, t. 114);

- "Uriasii erau aici, al Oncesti, in locul care-I zic Cetataua. De la Borcut meri pe un delut rotund" (Idem, p. 145, t. 115).

# "Uriasii traiau demult. Ziceau batranii ca, atata erau niste oamnei de mari, ca unul s-a dus si i-a luat juninca de un an si ceva si si-o pus-o dupa cap, ca si cum ai mere cu un miel. Asa era demult, ca atunci erau uriesi. Asa spunea tatal meu, care mai traieste. Are lipsa trei ani dintr-o suta. Ziceau ca taiau copaci mari, si se puneau cate trei-patru uriasi la un lemn si trageau uriasii ca boii. Si din trei lemne au facut un perete de casa" (P. Biltiu, Izvorul., 1999, p. 145, t. 116, de la Palaguta Iurca, 65 ani).

# "Spuneau batranii de de mult ca la noi ar fi trait ceva uriasi. Spuneau ca pe Ses, pe Troian, Intre Grosi si Suciu erau niste oameni foarte mari, fata de cum suntem noi, cei de astazi (.).

S-a sapat acolo unde se zicea ca traiau si au gasit ceva cioburi, care, bag seama, ca au fost ceva oale forte mari in care se ingropau" (Idem, p. 146, t. 118).

Stirpe mitica antediluviala de humanoizi cu dimensiuni gigantice, in genere blajina, dar neagreata de zei. Uriasii sunt adesea prezenti in mai toate mitologiile lumii, ca o specie preumana (unii cercetatori incearca sa o identifice cu hominizii neanderthalieni, altii cu rasa Cro-Magnon).

Legende despre uriasi sunt consemnate in Vechiul Testament (Geneza, VI, 4), in China, in mitologia greaca, la scandinavi, in America precolumbiana etc.

Mitul uriasilor s-ar putea clasifica printre cele memoriale, iar disparitia brusca prin potop poate fi legata de sfarsitul perioadei glaciare.

(V. Kernbach, Dictionar., 1989, p. 204-205).

Fapturi mitice care au populat pamantul inainte de crearea oamenilor propriu zisi. Toponimia mitica romaneasca atesta prezenta lor in cateva zone arhaice ale tarii: Pestera Uriasilor, Movila Uriasului, Mormantul Uriasului, Cetatea Uriasului.

(R. Vulcanescu, Mitologia., 1987, p. 155).

BIBILOGRAFIE PENTRU ANTOLOGIE

*** Antologie de folclor din judetul Maramures, vol. I, Poezia. Centrul Judetean de Indrumare a Creatiei Populare si a Miscarii Artistice de Masa Maramures, Baia Mare, 1980.

Barlea, Ion, Literatura populara din Maramures, Editie ingrujita si studiu introductiv de Iordan Datcu, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1968, vol. I-II.

Biltiu, Pamfil, Biltiu, Maria, Izvorul fermecat. Basme, povesti, legende, povestiri si mito-credinte din judetul Maramures, Editura Gutinul, Baia Mare, 1999.

Biltiu, Pamfil, Pop, Gheorghe, Gh., Sculati, sculati, boieri mari! Colinde din judetul Maramures, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1996.

*** Calendarul Maramuresului, Asociatia Folcloristilor si Etnografilor si Maiastra - Asociatia Tinerilor Artisti, Centrul de Indrumare a Creatiei Populare Maramures, Baia Mare, 1980.

*** Ceas pe ceas se alunga. Folclor poetic. Casa creatiei Populare, Baia Mare, 1970.

Doniga, Vasile T., Folclor din Maramures, in seria Folclor din Transilvania, vol. VI, Editura Minerva, Bucuresti, 1980.

Godja, Ilie, Intre ai mei, Baia Mare, 1973.

Lenghel Izanu, Petre, Daina mandra pan Barsana, Centrul de Indrumare a Creatiei Populare si a Miscarii Artistice de Masa din judetul Maramures, Asociatia Folcloristilor si Etnografilor din Maramures, Baia Mare, 1979.

Lenghel Izanu, Petre, Poezii si povesti populare din Maramures, in seria Folclor din Transilvania, vol. VII, Editura Minerva, Bucuresti, 1985.

*** Memoria ethnologica, revista editata de Centrul Judetean de Conservare a Culturii Traditionale Maramures, Baia Mare, colectia 2001-2006.

Olos, Ana, Folclor din Maramures, Centrul Judetean de Conservare si Promovare a Culturii Traditionale Maramures, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2004 (editie bilingva).

Papahagi, Tache, Graiul si folklorul Maramuresului, editia a II-a, in Grai, folklor, etnografie, Editura Minerva, Bucuresti, 1981.

*** Poezii populare din reviste (din secolul al XIX-lea), in Folcloristica Maramuresului, Dumitru Pop, Editura Minerva, Bucuresti, 1970.

Pop, Dumitru, Folclor din zona Codrului, Centrul de Indrumare a Creatiei populare si a Miscarii Artistice de Masa, Baia Mare, 1978.

Pop, Gheorghe Gh, Folclor muzical din Maramures, Centrul de Indrumare a Creatiei Populare si a Miscarii Aristice de Masa, Baia Mare, 1980.

Stetco, Valerica, Poezii populare din Tara Maramuresului, in seria Folclor din Transilvania, vol. IX, Editura Minerva, Bucuresti, 1990.

Tiplea, Alexandru, Poezii populare din Maramures, in Analele Academiei Romane, seria II - Tomul XXVIII, 1905-1906, Bucuresti.

autor Dorin Stef

stefdorin@yahoo.com