TEHNICI DE LUCRU FOLOSITE PE SUPORTURI DE LEMN, PANZA SI CARTON

TEHNICI DE LUCRU FOLOSITE PE SUPORTURI DE LEMN, PANZA SI CARTON

Acuarela si tempera realizate pe suporturi din pergament sau hartie sunt folosite doar pentru imagini sau ornamente de mici dimensiuni. Culorile se astern, ca si in fresca, pornind de la suportul alb spre tonuri mai inchise. Culoarea este mata, dar transparenta, in acreasta tehnica putandu-se realiza viziunile cele mai vaporoase. Pentru a obtine un colorit mai dens si opac, miniaturistii medievali au adaugat apei pentru acuarela putin clei, tehnica devenind guasa.

Farmecul acuarelei a fost exploatat cu succes de catre peisagistii secolului al XIX - lea, care au reusit sa creeze imagini pline de atmosfera. Acuarela favorizeaza o viziune eminamente coloristica, din care se exclud elementele liniare. In acasta tehnica se pot exploata si efectele obtinute prin difuzia culorilor, ca si in tehnica al fresco, in acuarela elaborarile sunt limitate. Cu toate acestea, acuarela este des folosita de catre desenatori pentru a anima suprafete ramase albe (laviu). In acest caz ea implineste doar un rol secundar, avand functia de accesoriu.

Pictura in tempera pe lemn, panza sau carton, impusa inca din Evul Mediu, se caracterizeaza prin dizolvarea culorilor (pigmentilor) in dispersii apoase de clei de oase, de peste sau de guma arabica, amestecat cu albus sau galbenus de ou, cu miere de albne si terebentina sau alte substante organice cu rol de liant. Mai modern se utilizeaza culorile acrilice, in care rolul de liant il joaca polimerii acrilici de sinteza.

Executarea picturii tempera poate porni atat de la un fond intunecat spre culori mai luminoase - straturile din urma fiind aplicate eventual mai subtire, pentru a permite transparenta culorii de fond, ce serveste ca umbra - cat si de la fondul alb spre culori intunecate. Pentru a face culorile de suprafata mai stravezii, flamanzii au dizolvat aceste culori in uleiuri sicative obtinand astfel glasiuri sau lazuri.

Pictura in tempera dispune atat de culori opace, cat si de culori relativ transparente. Ea se executa in straturi succesive, cu conditia ca de fiecare data stratul precedent sa fie uscat, altfel se risca compenetrarea si amestecarea ( tulburarea ) culorilor. Realizarea unei picturi in tempera cere deci timp indelungat si nu trebuie sa fim surprinsi cand aflam in documentele de odinioara ca finisarea unei astfel de picturi dura uneori ani de zile. Avantajul acestei tehnici rezida in faptul ca lucrarea permite elaborare, deci poate fi orcand reluata si retusata.

In tempera se executa atat picturi murale vaste, dar numai pentru interior, cat si picturi de sevalet pe lemn preparat ( in ghips sau panza maruflata ), pe cartoane, pe sticla, pe placi de metal etc. Tempera se poate adapta atat unei conceptii formale, in care valorile liniare sunt dominante, cat si unui limbaj coloristic, fapt pentru care s-a bucurat de o larga raspandire.

In schimb , pictura in ulei, care s-a dezvoltat prin experimentarea glasiurilor (in buna parte datorita fratilor Ubert si Jan van Eyck), raspandindu-se mai intai in viata artistica flamanda, apoi in Italia si treptat in celelalte tari europene, isi are succesul in transparenta si sclipirea culorilor, precum si in posibilitatea de a picta in ud sau de a interveni intr-o pictura deja uscata. Leonardo da Vinci, marele pictor al Renasterii, incantat de aceste insusiri, a experimentat pictura in ulei si in decoruri parietale, cu rezultate nefericite cunoscute - de exemplu ' Cina cea de taina ' din Catedrala ' Santa Maria della Grazie ' din Italia -. Pentru pictura in ulei, suportul cel mai potrivit este panza, dar se poate picta pe lemn, pe carton, pe sticla sau pe placi de metal.

Intrucat intensitatea culorilor dizolvate in ulei nu poate fi atinsa de catre nici o alta tehnica, pictura in ulei permite culorilor sa realizeze efecte deosebite ale viziunilor picturale, fara a exclude folosirea unui limbaj preponderent liniar.

Din aceasta cauza, inca din secolul XVI, tehnica s-a impus foarte mult, fiind folosita de pictorii venetieni chiar si in realizarea unor mari decoruri parietale, executate intotdeauna pe panza ce imbraca peretii ( panza maruflata ). De mentionat faptul ca in Venetia fresca nu s-a putut mentine din cauza climei umede si igrasiei. Mai mult datorita posibilitatilor variate de exprimare stilistica a picturii in ulei, aceasta s-a dovedit potrivita pentru orice tematica si respectiv pentru orice nuantare emotiva.

Alte tehnici des intalnite care permite elaborare, sunt cele realizate cu creioane colorate - pastelul si tehnica in ceracolor . Acestea se disting prin tonuri catifelate, prin neamestecul culorilor, prin usoare transparente, prin posibilitatea de a aduce completari si retusuri. Pastelul si ceracolorul sunt, de fapt, desene colorate pe carton sau hartie, care nu permit decat executarea culorilor de dimensiuni mici. Neajunsul principal al acestora este durabilitatea, deoarece in timp se pulverizeaza si culorile se desprind usor. In prezent se utilizeaza fixatori, dar se cunoaste faptul ca acestia modifica nuanta tonurilor.

Desenul, indiferent de material (creion, carbune, creta, cerneala, tus, sepia, sanguina, etc.), la fel si grafica artistica (linogravura, xilogravura, gravura in cupru cu daltita cu acul, acvaforte, pirogravura, etc , se intemeiaza pe expresivitatea liniei si a punctului. In masura in care viziunea unor artisti sau stilul unei anumite perioade a impus-o aceasta tehnica, a permis o formulare mult mai plastica sau mai picturala, jocul liniilor putand fi condensat - reusind sa sugereze volume, umbre sau invers, vaporozitate, transparenta, etc. Daca desenul a fost folosit deseori doar pentru studii sau pentru a pregati alcatuirea unei imagini destinate sa fie pana la urma transpuse intr-o tehnica mai pretentioasa, grafica a constituit o opera de sine statatoare - definitiva. Aceasta ofera, prin multiplicare, un avantaj material important, pu tand sa devina totodata accesibila unor cercuri mai largi de admiratori . Aceste lucrari sunt usor transportabile chiar si pe distante mari, contribuind astfel la raspandirea conceptelor si formelor artistice, influentand evolutia artei. In acest sens, avem ca exemplu creatiile lui Albrechdt Durer si cele ale lui Rembrandt, in care grafica a jucat un rol deosebit.

Atat examinarea materialului, cat si a tehnicii mai ales in artele industriale cum ar fi - argintaria, textilele, mobilierul, au un rol deosebit in demersul analizei valorice (patrimoniale). Proiectele pentru asemenea lucrari au fost elaborate de artisi, pentru care atat resursele materiale cat si cele ale tehnicii specifice nu erau destul de familiare. Astfel, de cele mai multe ori, mesterii argintari, dulgheri, tesatori, etc., au imitat opere integrale sau detalii realizate de arhitecti, sculptori sau de pictori, fortand posibilitatile sau invingand rezistenta materialului utilizat.