MUZEE SI SCOLI: CAZUL MUZEULUI NATIONAL DE STIINTA SI TEHNOLOGIE "LEONARDO DA VINCI" DIN MILANO

MUZEE SI SCOLI: CAZUL MUZEULUI NATIONAL DE STIINTA SI TEHNOLOGIE "LEONARDO DA VINCI" DIN MILANO

1. Introducere: Muzeul si colectiile sale

Muzeul National de Stiinta si Tehnologie "Leonardo da Vinci" (MNST) a fost infiintat in 1953 pe modelul muzeelor clasice, traditionale care expuneau obiecte avand caracter stiintific si tehnic (cum ar fi Muzeul Stiintei din Londra si Deutsches Museum din Mnchen). Colectia sa este structurata pe douazeci si opt de sectiuni repartizate in trei cladiri. Fiecare sectiune include expozitia permanenta de obiecte legate de teme care merg de la radio pana la metalurgie, de la vapoare la trenuri; inima colectiei este, cu toate acestea, sectiunea mare dedicata machetelor masinariilor lui Leonardo, create dupa propriile schite din Codul Leonardo.¹¹

Inca din momentul infiintarii sale, Muzeul a facut din educatia cu caracter stiintific unul dintre obiectivele sale principale si a stabilit legaturi puternice cu profesorii si elevii. In prezent, publicul scolar atinge cifra de 200.000 elevi anual, participare care a crescut continuu.

La inceputul anilor optzeci, Muzeul a infiintat un Centru de Fizica, dedicat in mod explicit profesorilor si diseminarii pe scara larga a activitatilor experimentale. Anii '80 au constituit pentru multe muzee de stiinta ce urmau "abordarea traditionala" o perioada importanta de reflectie si schimbare in metodologia de educatie-popularizare stiintifica, influentata si de aparitia si succesul inregistrat de Centrele de Stiinta. La sfarsitul acelui deceniu s-a deschis prima Zona Activa a MNST, denumita si Zona de Animatie Stiintifica sau Laboratorul Interactiv,¹² care continea exponate similare celor din Exploratorium-ul din San Francisco. Ulterior, s-au deschis mai multe Zone, unde s-a incercat (desi au ramas permanent de referinta atelierele realizate pe modelul centrelor de stiinta) stabilirea unor legaturi mai directe cu particularitatile Muzeului si colectia acestuia si, totodata, o metodologie diferita de abordarea activitatilor practice, "cu mana pe exponate". Voi analiza acest punct in detaliu in continuare.

2. Activitatile educative cu grupurile de elevi

Activitatile organizate pentru grupuri scolare sunt responsabilitatea Sectiei de Educatie, care lucreaza la dezvoltarea Zonelor Active, concepe activitati si expozitii educative, organizeaza evenimente speciale, planifica vizitele scolilor si stabileste programul de lucru al celor aproximativ optzeci de animatori / ghizi ai muzeului.

Marea majoritate a claselor viziteaza muzeul o singura data pe an. Cand vine la Muzeu, grupul scolar poate opta pentru:

a)      o vizita de doua ore la una sau mai multe sectii ale colectiilor permanente (la ora actuala, un numar foarte mic de clase mai face aceasta optiune);

b)      o vizita de o ora la o sectie a colectiei si o ora in Zonele Active;

c)      doua ore in Zonele Active.

In prezent functioneaza urmatoarele nouasprezece Zone Active, deschise scolilor in timpul saptamanii si tuturor vizitatorilor in weekend:

Baloane de sapun

Lumina

Culoare

Cele cinci simturi

Miscare

Chimie si biologie

Electricitate, magnetism si semiconductori

Telecomunicatii

Energie si mediu

Minunatele masinarii ale lui Leonardo da Vinci

Metale

Materialele ceramice in antichitate

Hartie

Sa exploram subteranul

Dincolo de Oceane

Povesti vechi regasite

Lumina pe scena

Natura culorii, culoarea naturii

Internet: lumea in retea

(anexa de la sfarsitul capitolului cuprinde o prezentare succinta a fiecarei zone)

Muzeul concepe activitati direct legate de obiectele si exponatele din colectie si in multe cazuri Zonele Active sunt situate chiar alaturi de colectia corespunzatoare. In acest fel se stabilesc conexiuni explicite intre obiectele istorice si fenomenele asociate acestora, "insufletind" obiectele altfel "mute" in vitrinele lor de sticla.

Ca in multe alte institutii de educatie stiintifica, ceea ce ne propunem in zonele de animatie este in principal o explorare, articulata in secvente de experiente si activitati. Punctele de pornire sunt fie un fenomen bogat in elemente, fie un obiect-simbol si o intrebare. Acestea doua stimuleaza desfasurarea unei secvente de fenomene si/sau activitati legate conceptual una de alta. Fiecare din elementele fundamentale ale unui fenomen care se experimenteaza in cadrul unui atelier se poate aborda si in alte ateliere, pentru ca acesta sa poata fi inteles mai bine. Aceasta permite trasarea unui itinerar care leaga diversele fenomene. La capatul unei secvente, un fenomen sau obiect diferit va fi punctul de pornire si va incepe o a doua secventa.

Cuvantul "fenomen" in acest context este definit in termeni generali, si anume "ceva care se petrece"; poate fi, spre exemplu, aparitia de umbre colorate, producerea unei vaze de lut pe strung, crearea unei coli de hartie, absorbtia radiatiilor infrarosii degajate de un cuptor electric.

S-au efectuat cercetari privind nivelul de dificultate al secventelor. Fenomenul de la care incepe secventa nu trebuie sa fie acelasi pentru toti elevii, ci trebuie sa tina seama de asteptarile diverse ale acestora si sa evalueze interesul copiilor: nu este acelasi pentru elevii de scoala primara si pentru cei din ciclul gimnazial. Demersul adoptat pentru elevii de varste diferite variaza nu numai in ceea ce priveste limbajul folosit, premisele sau profunzimea explorarii, ci si in privinta punctului de pornire al activitatii.

Acelasi mod de explorare se poate folosi si cu un obiect din colectie care devine, intr-un anume sens, activ. Animatorul incurajeaza elevii sa se angajeze in proces, indicand diferitele parti ale obiectului, functiile acestora, alte obiecte asemanatoare cu cel examinat si fenomenele care stau la baza functionarii sale. Un astfel de proces are drept scop si evocarea experientelor emotionale ale elevilor - cum ar fi surpriza provocata de un efect neasteptat, sau placerea de a crea ei insisi ceva. Crearea ocaziilor de a utiliza emotiile contribuie la o mai buna intelegere si invatare, ca si la dezvoltarea memoriei pe termen lung.

Activitatile din Zonele Active sunt intotdeauna supravegheate de animatorii Muzeului, a caror metodologie educationala se bazeaza pe urmatoarele trei principii:

Demonstrarea pe viu a fenomenului sau indrumarea elevilor pentru a face ei singuri aceasta;

Solicitarea adresata elevilor (sau vizitatorilor) de a descrie fenomenul, accentuand elementele fundamentale ale acestuia;

Participarea cu explicatii "la prima mana".

Metodologia educationala adoptata se bazeaza pe faptul ca animatorul muzeal este un "facilitator" si nu un profesor in adevaratul sens al cuvantului. Prin urmare, el/ea nu trebuie sa tina o lectie pe schema "frontala" cu elevii, nici nu trebuie sa faca referire la concepte care nu pot fi explorate prin observare sau experimentare activa. Se poate, desigur, aprofunda un concept care nu este usor de explorat, daca acesta deriva dintr-o intrebare pe care si-o pun majoritatea celor prezenti. Cu toate acestea, raspunsul nu trebuie sa ocupe mult spatiu in cadrul procesului, nici sa nu intre in prea multe detalii. In cazul in care se pune prea des o intrebare legata de conceptul neexplorat, devine evident ca trebuie elaborat un nou atelier in scopul explicarii acestuia.

Prezenta animatorului permite mai multa libertate in elaborarea atelierelor si activitatilor. Atelierele de activitati practice sunt concepute respectand anumite cerinte specifice: de exemplu, exponatele din cadrul lor trebuie sa fie rezistente, sa fie actionate fara a necesita pregatirea prealabila a vizitatorilor si sa arate imediat fenomenul in cauza. Aceste cerinte limiteaza posibilitatile de aplicare in anumite domenii (de exemplu, este greu de imaginat un atelier de activitati practice pentru facut hartie). In aceste cazuri, animatorul joaca un rol suplimentar foarte important. El/ea trebuie sa fie cel/cea care sa observe dificultatile potentiale ale procesului, adica probleme legate de intelegerea elevilor, mai ales acelea care pot parea evidente sau simple personalului Muzeului care concepe si elaboreaza atelierul. Uneori fenomenele sau conceptele sunt considerate de la sine intelese si, prin urmare, nu mai sunt prezentate in mod explicit de catre personalul Muzeului, dar aceasta nu se intampla neaparat si cu vizitatorii care asculta sau iau parte la un proces. Reflectia asupra dificultatilor contribuie la ameliorarea activitatilor, la modificari sau conceperea de ateliere noi.

Utilizarea animatorilor Muzeului poate crea probleme tot atat de bine cum le poate rezolva. Obiectivele urmarite trebuie sa fie interactiunea eficienta intre vizitator si animator si un ritm personalizat al vizitei. Totusi, in acele cazuri in care animatorul indruma vizita, exista riscul adoptarii unui stil prea didactic (si deci prea asemanator unei lectii de scoala). Aceasta nu permite vizitatorului sa-si aleaga si sa-si urmeze liber propriul itinerar de fenomene pe baza curiozitatii sale, ci il forteaza, mai degraba, sa urmeze itinerarul animatorului. Itinerarul ales de animator va fi, desigur, modificat in functie de tipul de vizitatori, dar in astfel de cazuri "autoritatea de decizie" ii apartine animatorului si, prin urmare, invatarea prin cooperare este, intr-un anume sens, inhibata.

3. Relatia cu profesorii

Atat profesorii cat si educatorii muzeali lucreaza in domeniul educatiei stiintifice, dar in cadre de predare si invatare diferite. Personalul MNST (si alti instructori muzeali) a studiat indelung caracteristicile invatarii in cadrul relatiei dintre muzee / centre de stiinta si scoli. Aceste caracteristici sunt urmatoarele (in termeni oarecum extremi, in scopul argumentarii):

Invatarea formala      Invatarea non-formala

Proces condus de persoana care preda Proces condus de persoana care invata

Bazata pe clasa sau tipul de scoala Activitate extrascolara

Programata      Neprogramata, episodica

Directa si structurata Ne-directa si fara prevederi legislative

Obligatorie      Optionala / voluntara

Secventiala      Degajata, nestructurata, non-secventiala

Unu: concepte-doi:exemple- Experienta practica poate fi predominanta

trei:experimente

Putine rezultate neasteptate Multe rezultate neasteptate

Aspectul social nu este esential Aspectul central este esential (invatare in cooperare)

Cronometrarea nu este la Cronometrarea este la latitudinea utilizatorului

latitudinea utilizatorului

Vizita unei clase scolare la muzeu, planificata de profesor in contextul programului sau de predare, tinde sa transfere - si solicita, in general - un cadru de invatare formala bazat pe un bagaj de cunostinte teoretice diferite de cele ale muzeului. In acest caz, pot aparea contradictii intre asteptarile profesorilor si sugestiile educatorului muzeal si/sau intre ceea ce defineste profesorul ca lucrare de laborator sau activitate experimentala si ceea ce se intampla in muzeu si in Zonele de animatie.

De exemplu, un profesor poate solicita o vizita in care ghidul sa prezinte cat mai multe obiecte posibil, sa dea cat mai multe informatii posibil si, in Zonele Active, sa arate cat mai multe experimente posibil. Aceasta, totusi, subestimeaza aspecte ca acelea al participarii active a elevilor sau al abilitatii lor de concentrare si atentie. Pe de alta parte, o vizita la muzeu necesita un volum de munca deloc neglijabil din partea profesorilor, in scopul organizarii si pregatirii acesteia, precum si anumite cheltuieli din partea familiilor elevilor; prin urmare, solicitarea de a vedea si de a face cat mai mult posibil este legitima. Solutia optima ar fi, totusi, ca profesorii si educatorii muzeali sa colaboreze, luand in discutie caile prin care sa se obtina cele mai bune rezultate posibile in contextul demersului adoptat de muzeu si al propriilor lor nevoi.

O alta chestiune importanta este sincronizarea vizitelor grupurilor scolare. Deseori profesorii isi programeaza vizitele la muzeu la sfarsitul studierii unei teme anume, in scopul consolidarii cunostintelor elevilor si exemplificarii practice a ceea ce s-a studiat teoretic in clasa. Spre deosebire de aceasta, metodologia adoptata pentru activitatile muzeale recomanda ca vizitele sa introduca o tema noua, prin demonstrarea obiectelor si fenomenelor care vor fi ulterior analizate si exploatate pentru predarea la clasa.

Predarea istoriei stiintei

Caracterul istoric al colectiilor muzeale ii determina pe profesori sa solicite, deseori, o dimensiune istorica in predarea stiintei si tehnicii. Aceasta se dovedeste totusi a fi un lucru dificil, mai ales pentru copiii mici, care inca nu sunt capabili sa perceapa conceptele legate de timp si in consecinta nu gasesc diferente prea mari intre anii '50 si anii '20, sau intre secolele al XIX-lea si al XVIII-lea.

Problema intelegerii istoriei stiintei a constituit stimulul lansarii unui proiect experimental care a cuprins sapte clase gimnaziale (11-14 ani) din diferite scoli aflate in orase din nordul si sudul Italiei. Internetul si e-mailul au fost instrumentele principale pentru crearea unei retele intre participanti, in timp ce "chat"-ul s-a folosit si pentru "intruniri", creand o atmosfera pozitiva de colaborare.

Principalul obiectiv a fost elaborarea unui muzeu virtual al tehnicii, pentru care elevilor li s-a cerut sa gaseasca obiecte vechi apartinand familiilor lor, care laolalta aveau sa constituie colectia. Elevii au completat fise cu informatii despre fiecare obiect, dupa ce si-au chestionat parintii, bunicii etc. Ca etapa urmatoare, elevii au trebuit sa hotarasca temele diverselor sectiuni ale muzeului, in functie de obiectele pe care le stransesera. Procesul alegerii continutului sectiunii a fost deosebit de interesant, deoarece in mai multe cazuri elevii nu au urmat modelul traditional de expozitie adoptat in muzee: de exemplu, o sectiune a muzeului a fost dedicata unui ospat de la inceputul secolului; o alta, obiectelor gasite in camera unui student la inginerie in anii '20. In aceste cazuri selectia s-a bazat pe povestire si pe o tendinta de a atribui o dimensiune afectiva perioadei alese.

5. Instruirea profesorilor

Deseori, profesorii solicita sprijin pentru predarea stiintei la clasa, sub forma cursurilor de formare axate pe experimente, sau a colaborarii pe tot parcursul anului scolar pentru indrumari si sugestii practice din partea personalului Muzeului. Unii profesori cer chiar permisiunea de a utiliza facilitatile laboratorului Muzeului pentru a-si crea propriile experimente. Aceasta devine o forma de sprijin continuu (adesea la distanta). Muzeul organizeaza cursuri de perfectionare si furnizeaza material didactic (descarcabil de pe site-ul sau web). In plus, de cinci ani incoace Muzeul organizeaza un eveniment special denumit "Stiinta sub 18", avand drept scop sprijinirea profesorilor care desfasoara activitati experimentale intense in scoala. Timp de o saptamana, scolile pot folosi spatiului Muzeului pentru a-si expune proiectele si a le explica altor elevi si vizitatori.

6. Concluzii

Vizita cu ghid, activitatea educativa avand cea mai veche traditie in muzee, se afla intr-o criza din punct de vedere educational, dar ramane foarte solicitata de scoli. Noi moduri de colaborare cu scolile sugereaza noi metodologii de lucru, atat pentru profesori cat si pentru educatorii muzeali. Experiente noi pregatesc terenul pentru reflectii aprofundate si contribuie la stabilirea standardelor dupa care sa se actioneze. Situatia este inca deschisa si flexibila, dand ocazia, din fericire, unui volum mai mare de munca de calitate in colaborare.

ANEXA: Descriere succinta a Zonelor Active ale Muzeului

Baloane de sapun

Credeti ca toate baloanele de sapun sunt rotunde? Ia mai ganditi-va! Nu trebuie decat sa cufundati niste cadre geometrice tridimensionale intr-un recipient cu solutie de sapun si sa observati formele geometrice fascinante si multicolore pe care le formeaza pelicula de sapun. Haideti sa aflam cum putem crea baloane cubice, manunchiuri de baloane, baloane in interiorul altor baloane, baloane concave care contin forme patrate, triunghiulare si . de care vreti voi!

Lumina

Cum se formeaza umbrele? Lumina se loveste de o oglinda, de o suprafata din sticla, de un recipient care contine apa. Ce se intampla? Putem masura lumina? Animatorii nostri vor fi bucurosi sa raspunda la acestea si la alte intrebari explicand fenomenele stiintifice ascunse in spatele diversitatii de exponate tangibile.

Culoare

Ce este culoarea? Cum distingem diferitele culori? Cum denumim culorile? Ce legatura este intre lumina si culoare? Iata cateva din intrebarile la care veti invata sa raspundeti prin jocurile si activitatile amuzante ale acestui laborator. Pentru copiii mai mari se vor aborda si conceptele legate de tiparirea in patru culori, de tehnologia video-player-ului si de cea a monitorului computerului.

Cele cinci simturi

Ce vad ochii vostri? Ce puteti vedea cu ochii mintii? Ce simt mainile voastre? Cum calatoreste vocea? Ce sunt mirosurile si aromele? Vedeti ceea ce auziti? Haideti sa aflam toate acestea cu ajutorul unei serii de experimente.

Miscare

Este oare intotdeauna drumul drept cea mai scurta cale de a ajunge unde dorim? In cate feluri se pot misca obiectele neinsufletite? De ce mai este inca in picioare turnul din Pisa? De ce plutesc barcile? O serie de exponate va vor ajuta sa descoperiti legile miscarii si fortei.

Chimie si biologie

Aceste doua stiinte raman de neinvins cand vine vorba sa patrundem in tainele lumii inconjuratoare. In acest laborator puteti explora proprietatile aerului pe care il respirati, ale apei pe care o beti si ale hranei pe care o mancati. Experimentele variaza de la examinarea la microscop si utilizarea culorilor pentru detectarea proprietatilor substantelor pana la energia obtinuta din fructe si ceasuri actionate de fructe.

Electricitate, magnetism si semiconductori

Ce este un fulger? Ce au in comun o sticla si memoria unui computer? Cat de mica este microelectronica? Iata cateva din intrebarile voastre despre electricitate, magnetism si semiconductori la care vom incerca sa raspundem. Si mai sunt si altele.

De la Marconi la telefonul mobil - Telecomunicatiile in viata de zi cu zi

Bricheta produce unde radio? Ce caracteristici ale undelor fac posibile comunicatiile? Cum putem transmite un semnal cu ajutorul unei unde? Ce semnale rezista cel mai bine la perturbatii? Accentul se pune pe invatarea principiilor si evolutiei telecomunicatiilor.

Energie si mediu

Cat de mare este Soarele? Din ce este alcatuita lumina solara? De ce sunt serele atat de calduroase? Lumina poate transmite informatie? Ce sunt panourile solare si celulele fotovoltaice? Ce fac ele? Pe vreme frumoasa, acest laborator va scruta .      Soarele!

Masinariile minunate ale lui Leonardo

Crezi ca esti un nou inventator? Ti-ar placea sa afli mai multe despre Leonardo da Vinci, geniul nascut in Toscana care a trait 25 de ani la Milano? Dar sa-i actionezi masinariile si sa inveti cum sa le construiesti? Ti-ar placea sa afli despre alti ingineri renumiti ai Renasterii italiene care i-au pregatit terenul lui Leonardo? Hai cu noi!

Prelucrarea metalului si olaritul in Antichitate

Aceste doua laboratoare isi propun sa descifreze tainele prin care civilizatiile antice - indeosebi etruscii si romanii - prelucrau metalele si lutul pentru a le folosi in razboaie, la lucru si in viata de zi cu zi. Fa-ti propria moneda cu sigla laboratorului! Graveaza-ti eroul grec preferat pe o foita de metal pe care s-o iei acasa!

Fabricarea hartiei

Aceasta este o abordare neconventionala a temelor ce figureaza in Sectia Arte Grafice, tiparire si fabricarea hartiei din timpuri stravechi pana in zilele noastre.

Haideti sa exploram subteranul

Cum putem "vedea" ce se ascunde in subteran? Cum se pregateste un sit arheologic de excavatii? Ce alte activitati premerg stabilirea sitului? Vom explora impreuna cu voi modurile in care putem invata despre subteran fara a face excavatii.

Dincolo de Oceane

Iata trei activitati fascinante despre secretele navigatiei, istoria marilor calatorii, descoperirea tinuturilor indepartate.

Povesti vechi regasite

A fost odata.V-ar place sa ascultati o poveste despre pasari care inoata si pesti zburatori, despre oameni care isi picteaza trupul, balene care inghit vapoare si uragane care le ridica pana in inaltul cerului? Sau ati prefera sa auziti despre fiinte cu pielea deschisa la culoare si fete paroase, care se misca incet fiindca sunt acoperite cu metal? Si ce ziceti de povestea primei calatorii in jurul lumii spusa de un marinar european si de un aborigen din zona Pacificului ca si cum ar fi un basm de adormit copiii?

Lumina pe scena

LUMINA ca trasatura esentiala a scenei de teatru: lumina care construieste, modeleaza, schimba culori, devine o unealta de transmis emotiile. pe scurt, lumina creeaza scena. Un proiect nascut din colaborarea intre Museo Teatrale alla Scala si Muzeul de Stiinta si      Tehnologie.

Natura culorii, culoarea naturii

Studiul culorii: culoarea care ascunde, transforma, atrage si se schimba odata cu anotimpurile este tema acestei zone active. Un proiect al Muzeului de Istorie Naturala in colaborare cu Muzeul de Stiinta si Tehnologie.

Lumea In Retea

Cum calatoresc informatiile pe Net? Cum putem trimite o scrisoare virtuala? Sau formatul unei pagini Web? Ce este un motor de cautare? Si cum se utilizeaza? Acest laborator include experienta practica a principalelor potentialitati ale Internetului si acopera toate comenzile de baza de care aveti nevoie pentru a naviga pe Net.