Ornamentica mobilierului pictat

Ornamentica mobilierului pictat

Ornamentica mobilierului pictat liber sau realizat cu sabloane avea ca principala sursa de plecare elementele inspirate din natura. O prima forma de plecare o constituie elementele ornamentale prezente pe mobilierul si obiectele decorative- tapiserii, covoare , sticlarie din interioarele celor bogati. O alta sursa de preluare a elementelor ornamentale erau miniaturile si ornamentele manuscriselor, care erau redate la o scara si organizare diferita.

O prima caracteristica a mobilierului pictat consta in aspectul general incarcat prin excesul de ornamentatie, cu evidentierea suprafetelor destinate ornamentarii cu motive florale centrale de o mare diversitate si o multitudine de elemente geometrice si florale, dispuse in plan pe verticala, orizontala, diagonal etc. In general , toate suprafetele pieselor de mobilier pictat, aveau aspect de incarcat, prin aglomerarea elementelor ornamentale ce acopereau in intregime cu pictura piesele de mobilier. Ca sursa de inspiratie, pe langa elementele florale din mediul inconjurator, aveau si bogatia de ornamente existente la mobilerul de arta, care a cunoscut in secolele XVII-XVIII cea mai infloritoare dezvoltare ,cand au luat nastere stilurile de la curtea Frantei. In aceeasi perioada artele decorative ,cum ar fi tapiseria, vitraliile etc. , au cunoscut o foarte mare dezvoltare . Acolo artistii si artizanii secolelor XVII-XVIII au creat o viziune de ansamblu unitara, un sistem decorativ , ce avea sa stea la baza creatiei de mobilier de-a lungul secolelor cu gratie si rafinament .Aceste creatii s-au reflectat , ca intr-o oglinda si in realizarea mobilierului traditional. Ornamentatia era aglomerata, agitata, cu glastre de flori, fructe, ramuri, ghirlande, imitatii de intarsii, cu elemente geometrice, dungi, puncte, dispuse cat mai diferit pe fiecare suprafata.

Principalele elemente decorative preluate din natura erau: diferite tipuri de flori- boboci de trandafir, lalele, garoafe, dalii, margarete, crini, flori mici de nu-ma-uita, narcise, zambile, clopotei, impreuna cu frunze, ramuri , buchete , flori in glastre, fructe- mere, pere, struguri, incadrate de borduri colorate de dimensiuni diferite.Pe langa elementele decorative vegetale apareau si peisaje cu case, personaje preluate din compozitiile tapiseriilor pentru mobilier, dar si buchete de flori, insotite de pasari si ghirlande, care apareau si in decorul interioarelor palatelor din secolele XVII-XVIII. Deosebirile mobilierului pictat de la o zona la alta, s-au facut prin ornamentica, cromatica, forme structurale si chiar prin tehnicile de lucru, cum ar fi: grunduirea, pregatirea culorilor, aplicare picturii cu sabloane sau libera, lacuirea.

Organizarea elementelor ornamentale difera de la o zona la alta in functie de dimensiuni, desimea dispunerii motivelor,ancadramentele si formele diferite de stilizare ale aceluiasi tip floral, combinatiile cu elemente geometrice. Toate aceste grupari si organizari compozitionale ale elementelor florale erau diferite pentru fiecare parte a mobilierului si pictate pe fonduri care variau de la o zona la alta. In unele cazuri , pentru o mai mare diversitate apareau fonduri colorate diferit pe suprafetele piesei de mobilier.

In Italia domina fondul verde pe care erau pictate multe buchete de flori, in special trandafiri , boboci de lalele si flori de mici dimensiuni, dar exista si piese de mobilier cu elemente preluate din pictura interioarelor renascentiste.

In Franta pictura era mai rafinata, pe fonduri luminoase si mai apropiata ca organizare si dispunere a elementelor ornamentale de ornamentatia interioarelor si a tapiseriilor prezente la piesele de mobilier.

Artistul german, un fin observator al detaliilor, avea ingeniozitatea de a crea inchideri si deschideri secrete,fapt cunoscut inca din secolul al XV-lea. Pentru mobilierul german era caracteristica placarea cu panouri bogat ornamentate, moda preluata in Austria si Elvetia si in perioada baroca.

Treptat ornamentatia devine mai incarcata, preluand unele elemente decorative din Renastere. Arhitectura interioarelor de secol XVIII a fost conceputa , in oarecare masura , asemeni decorurilor de teatru, cu o ornamentatie ce acopera in intregime peretii, cu draperii somptuoase brodate , sau cu aplicatii de pasmanterie. Aceasta somptuozitate se reflecta si in modul de pictare al mobilierului, printr-o ornamentatie abundenta. In acest context au luat nastere stilurile de la curtea Frantei secolelor XVII si XVIII , care poarta amprenta unor generatii de artisti si artizani ce au creat un adevarat sistem de decorativ caracteristic, dar si dorinta de ornamentare prin pictare a mobilierului taranesc.