Edward VIII, rege al Marii Britanii si al Irlandei de Nord&Wallis Simpson

Edward VIII, rege al Marii Britanii si al Irlandei de Nord&Wallis Simpson

 

La 11 decembrie 1936 toti ascultatorii BBC asteapta cu sufletul la gura declaratia celui care fusese pana atunci regele Marii Britanii si al Irlandei de Nord, Edward VIII. La ora 22.30, cu vocea emotionata, acesta face o declaratie socanta, prin care renunta fara regrete la tron si la indatoririle sale regale pentru a-si urma glasul inimii.  

Poporul britanic, aflat in plina criza economica, dupa primul razboi mondial, este scandalizat de decizia fostului rege, pe care o dezaproba vehement. In schimbul unor actiuni ferme care sa conduca la redresarea situatiei dificile in care se afla natiunea, Edward prefera o americana de doua ori casatorita si aflata pe punctul de a divorta din nou. La 12 decembrie 1936 fostul rege se imbarca la bordul contratorpilorului Fury si paraseste tara.

Aleasa inimii sale, femeia pe care o iubeste si pentru care renunta atat de usor la indatoririle functiei pe care o detine, este Wallis Simpson, nascuta Bessie Wallis Warfield, singura fiica a lui Teackle Wallis Warfield si a Alicei Montague. Familia din care provine este una convenabila, in sensul ca se trage din bunici onorabili. Mama sa, de doua ori vaduva, nu are mijloacele materiale pentru a sustine educatia tinerei Wallis, astfel ca studiile ii vor fi platite de un unchi bogat, proprietarul unei companii de cai ferate.

In anul 1916, Wallis, in varsta de 21 de ani, se casatoreste cu un aviator, Earl Wilfield Spencer, de care divorteaza in 1927, ofiterul dovedindu-se a fi violent. Se recasatoreste in anul urmator cu omul de afaceri Ernest Simson, alaturi de care duce o viata indestulata in centrul Londrei. Nefiind o frumusete, Mrs. Simpson este inzestrata cu o multime de calitati care fac din ea o femeie atragatoare: este o gazda desavarsita, care se impune prin eleganta si stil, si printr-o conversatie vie si picanta. Va profita de aceste atuuri pentru a-si face relatii utile, reusind sa obtina o pozitie avantajoasa in societatea londoneza a timpului, pozitie care ii va facilita intalnirea cu oameni importanti, printre care se numara si viitorul rege Edward VIII.

Prima intalnire a printului cu incantatoarea doamna Simpson are loc cu ocazia unei petreceri la tara, organizata de Thelma Furness, pe atunci iubita lui Edward. Printul incearca sa porneasca o conversatie, legandu-se de un subiect banal: incalzirea centrala, cu care orice american este obisnuit si care in tara sa este atat de rara. Cei doi schimba cateva replici, la finalul carora Wallis ii martureste sincer ca este dezamagita de lipsa lui de originalitate. Printul este impresionat de sinceritatea si nonsalanta elegantei doamne, in timp ce ea il gaseste chiar mai scund decat si-l imaginase (Edward are 1.60m).

Nu si-au propus sa se reintalneasca, de dragoste la prima vedere nici nu putea fi vorba. Destinual a facut, insa, sa se revada trei ani mai tarziu, la Londra, la invitatia aceleiasi Lady Furness. Curand dupa aceasta reintalnire, la 10 iunie 1931, cei doi soti Simpson sunt invitati la Buckingham, unde Wallis este prezentata suveranilor. Cei doi continua sa se tachineze: in timp ce facea reverenta reginei Mary, Wallis il aude pe print spunand ca iluminarea palatului ar trebui sa fie schimbata, pentru ca le face pe femei sa para cadaverice. Replica doamnei Simpson vine abia la finalul receptiei, cand Edward o felicita pentru eleganta ei: "Credeam ca le gaseati pe toate femeile urate!"

Printul, fascinat de conversatia franca si caustica a lui Wallis, decide sa pastreze legatura cu ea si, mai mult decat atat, sa cultive aceasta prietenie. Este, probabil, singura persoana din anturajul sau, care reuseste sa treaca peste eticheta atat de elegant si natural. Urmeaza o serie de intalniri: fie la Fort Belvedere, fie in locuinta sotilor Simpson din Bryanston Square. Treptat ajung sa se admire reciproc, Wallis este impresionata de sensibilitatea printului, iar el o apreciaza pentru dezinvoltura si independenta ei.

De la prietenie la dragoste nu mai e decat un pas, pe care cei doi il fac la inceputul anului 1934. Contextul le este favorabil: sotul lui Wallis pleaca intr-o calatorie de afaceri, iubita printului - lady Furness pleaca in New York, lasandu-l pe "micul barbat" in grija prietenei sale. In 1934, printul o invita pe Wallis la Biarritz si cei doi devin amanti. Edward neaga legatura pe care o are cu Mrs. Simpson in fata tatalui sau, desi fusesera vazuti impreuna in pat de catre servitori.

Treptat printul se indragosteste nebuneste de cea care avea sa rastoarne soarta intregii dinastii. In anul 1936, odata cu accederea sa la tron, printul este hotarat sa se casatoreasca cu ea, dupa ce al doilea divort urma sa fie pronuntat. Vestea, tinuta departe de ochii presei o vreme, este respinsa de toata lumea: de familia regala, de opinia publica, de Biserica si de Guvern. La 2 decembrie 1936 are loc o intrevedere a regelui cu primul ministru Stanley Baldwin, care-l someaza sa renunte la aceasta casatorie sau sa abdice.

Wallis intra in centrul atentiei presei de scandal, iar presiunile asupra ei devin din ce in ce mai puternice: multimea arunca cu pietre in ferestrele apartamentului ei din Londra, ziaristii o urmaresc in permanenta, inventand tot felul de povesti care sa-i degradeze imaginea. Se refugiaza pentru o vreme in locuita lui Edward din Fort Belvedere, fuge apoi in Anglia si intr-un final in Franta. La 9 decembrie este cuprinsa de panica si se afla la un pas de a renunta la divort, constientizand cat de grava devenise criza in care aruncase regatul. Prea tarziu, insa. La 10 decembrie 1936 printul Edward semneaza actul de abdicare, iar tronul ii revine fratelui sau, devenit regele George VI.

In anul 1937 se casatoreste cu barbatul vietii ei, in castelul Cande din Touraine, la aceasta ceremonie nefiind prezent nici un membru al familiei. Desigur ca Wallis nu a fost niciodata acceptata in familia regala, a fost tratata ca o ciumata, refuzandu-i-se titlul de Alteta Regala - singurul drept este acela de a i se adresa cu "Votre Grace", rezervat duceselor in Anglia.

Desi actele sale ar fi putut sa o ridice in ochii regalitatii: in timpul razboiului creaza asociatia "Colis de Trianon", se inroleaza in Crucea Rosie franceza, este presedinta Crucii Rosii din insulele Bahamas, unde infiinteaza cantine militare si maternitati, rudele sale regale raman neinduplecate.

S-a remarcat prin eleganta si a impuns un stil vestimentar: "Nu sunt o femeie frumoasa, va declara Wallis. Sotul meu a abandonat totul pentru mine. Singurul lucru pe care pot sa-l fac este sa ma imbrac mai bine decat oricine. Daca atunci cand intru intr-o camera toti ma admira, sotul meu poate fi mandru de mine. In asta consta marea mea responsabilitate." O responsabilitate pe care a luat-o in serios si si-a asumat-o pe deplin. Se imbraca de la marile case de moda: Mainbocher, Dior, Jacques Fath, Balenciaga, Mme Gres, Molyneux sau Schiaparelli. Albastrul este culoarea ei preferata, fapt pentru care Dior creeaza "albastrul Wallis". Adopta un stil sever si o tinuta clasica, poarta intotdeuna manusi si palarii cu voaleta. Tine un regim strict si face zilnic masaje de intretinere, fiind obsedata de teama de a nu se ingrasa. In fiecare dimineata coaforul ei, Edouard, vine sa-i aranjeze parul.

Una dintre pasiunile lui Wallis este colectionarea de bijuterii somptuoase. Majoritatea acestora au forma de animale. Prefera pietrele pretioase, in special safirele, pentru ca se asorteaza cu ochii ei, singurele absente din colectie sunt opalele, pentru ca poarta ghinion. Merge cu meticulozitatea pana intr-acolo incat isi schimba bijuteriile de mai multe ori pe zi, astfel incat acestea sa se asorteze cu mobilierul din locuita ei din bois de Boulogne: poarta safire in sufrageria albastra si diamante galbene in biblioteca, in care are o sofa mare de culoare galbena. Dupa ce Wallis se stinge din viata, aceasta colectie impresionanta este vanduta cu 310 milioanede franci.     

Cei doi au trait toata viata cu amaraciunea de a nu fi acceptati de familia regala. Nici moartea printului nu indupleca inimile impietrite ale rudelor. El se stinge in anul 1971 la Paris (orasul in care a locuit impreuna cu sotia in tot acesti ani) si este inhumat in intimitate in mausoleul de la Frogmore, fara a beneficia de funeralii nationale. La 14 ani dupa moartea sa Wallis i se alatura intru eternitate. Ultimii ani din viata ducesei au fost cumpliti: oarba, paralizata, alimentata printr-o sonda nazala, ea moare cu teama de a nu fi rapita sau asasinata de teroristii de extrema stranga.

Ducesa doneaza prin testament toata avearea sa Institutului Pasteur. In urma ei raman amintirile, publicate in cartea aparuta in anul 1956: "Inima are ratiunile ei", "pe care ratiunea nu le cunoste". (aluzie la celebrul citat al lui Blaise Pascal)

In anul 2005 regizorul Dave Moor reinvie povestea zbuciumata a celor doi in filmul "Edward&Wallis". Este prima tentativa de a prezenta evenimentele din punctul ei de vedere. Drama urmareste inceputul povestii lor de dragoste, pe vremea cand Edward era print de Wales iar Wallis era inca maritata cu Ernest Simpson.