Pasii pierduti prin culturǎ

Pasii pierduti prin culturǎ

Ce as putea alege? Sunt multe lucruri interesante, inzestrate cu o istorie aparte, fiecare fiind originalǎ si frumoasǎ in felul ei. Iasiul este supranumit si "Orasul Culturii", fiind cel mai important centru cultural al Moldovei. Sunt foarte multe lucruri de vazut in Iasi, dar am avut ocazia sǎ vizitez doar o parte dintre acestea. In trei zile, cat a durat sederea noastra, am cunoscut si invǎtat multe lucruri, putand spune acum cǎ sunt mai mult informatǎ decat ceilalti.Aceastǎ excursie m-a ajutat sǎ-mi imbunǎtǎtesc cultura mea generalǎ.

Chiar si plimbarea cu tramvaiul prin zona numitǎ "Copou" mi-a plǎcut si, trecand prin aceastǎ zonǎ plinǎ de tei, m-am simtit pentru un timp intr-o altǎ epocǎ. Totul era frumos si linistit, auzindu-se doar zgomotul fǎcut de tramvai.

Printre renumitele case memoriale, ale lui Creangǎ, Vasile Alecsandri si Mihail Sadoveanu si printre renumitele catedrale "Sfintii Trei Ierarhi" si Catedrala Mitropolitanǎ Iasi, am vizitat si Univesritatea din Iasi, "Alexandru Ioan Cuza". Aici am fost impresionatǎ de "Sala Pasilor Pierduti". Stiti de ce se numeste asa? Dacǎ nu stiti, vǎ spun eu, care la randul meu am aflta de la profesorul meu de romana, spunandu-ne cǎ este si cel mai lung coridor din Romania.

Se numeste in modul acesta datoritǎ lungimii coridorului; atunci cand treci dintr-o parte in alta a sǎlii, sunetul pasilor se pierde in urma ta. Poate nu bagi de seamǎ si datoritǎ frumusetii picturilor de pe peretii acestei sǎli, care au fost pictate de cǎtre Sabin Bǎlasǎ. Niste opere de artǎ impresionante, cu o intensitate a culorilor aparte. Mi-a fǎcut mare plǎcere sǎ mǎ plimb printre aceste minunǎtii care m-au fascinat. Poate celorlalti nu li s-a pǎrut cine stie ce si poate cǎ au dreptate, dar nimic nu mǎ va face sǎ uit acele picturi, nici mǎcar Bojdeuca lui Creangǎ,care este incredibil de micǎ, dar impresionant de frumoasǎ.

As mai putea spune cǎ mi-a mai placut o bisericǎ catolicǎ recent ridicatǎ , prin apropierea catedralei "Sfintii Trei Ierarhi". O clǎdire frumoasǎ si impunǎtoare prin inǎltimea si grandoarea ei. Cand am pǎsit, am rǎmas uimitǎ si captatǎ de frumusetea ei. Priveam si nu mǎ puteam opri, eram socatǎ de frumusetea eiintrasem in acea transǎ a vrǎjitoriei. La aceastǎ stare contribuia si sunetul muzicii ce rǎsuna dintr-o orgǎ uriasǎ care imi dǎdea un fior ciudat, dar in acelasi timp plǎcut.

Lumina pǎtrundea prin geamurile de sticlǎ frumos pictate,dand astfel interiorului raze de luminǎ multicolore.Spǎtarele bǎncilor din lemn proaspǎt,pe care stateau credinciosii,erau invelite in flori,iar pe jos era numai marmurǎ albǎ.Totul era luminat,vesel,numai muzica avea o tonalitate sumbrǎ.Insǎ dispǎrea atunci cand incepea sǎ cante corul Bisericii,imbǎtandu-ti plǎcut urechile.O combinatie ciudatǎ intre vocile melodioase ale corului si sunetul orgii uriase,dar totodatǎ captivantǎ.

Dacǎ tot am vorbit despre muzicǎ,vǎ dezvǎlui cǎ am fost si la operetǎ.O experientǎ unicǎ si frumoasǎ, si o piesǎ exceptionalǎ,numitǎ "Sange Vienez",ce contine trei acte.Jocul impecabil al actorilor,claritatea versurilor si a replicilor,decorul, costumele si muzica au fǎcut aceastǎ operetǎ de Johann Strauss-fiul sǎ strǎluceascǎ.Am rǎmas plǎcut impresionatǎ si de sala Teatrului National.O clǎdire impresionantǎ,cu un decor magnific.Mici ingerasi imbrǎtisau tavanul,care era impodobit cu aur si picturi de exceptie.

In final, pot spune cǎ mi-a plǎcut foarte mult aceastǎ excursie,mi s-a pǎrut utilǎ si as mai dori sǎ mai merg la Iasi pentru cǎ incǎ mai sunt multe de vǎzut si de cunoscut.Inchei prin a vǎ spune,cum am vǎzut intr-un restaurant din Iasi,"Pǎli-v-ar Foamea!" ,dar foamea de literaturǎ si de cunoastere . . .

Enescu Ana Sabrina

Clasa a IX-a C