Virgiliu 70-19 î.Hr.

Virgiliu 70-19 î.Hr.

Tu, care vezi Natura-n univers

De-un gând universal miscata lin;

Tu, în amaraciunea-ti maiestuos

în fata lumii cu incert destin;

Lumina printre vremurile-apuse;

Stea care-n raze scalda-un tarm ce nu e;

O aurie creanga printre umbre,

Locuri si regi ce trec si nu mai suie.

Stapânilor peste celestul spatiu

De buze omenesti nedefinit.

Alfred, Lord Tennyson, din Catre Virgil

Traducere de Passionaria Stoicescu

Marele poet latin Virgiliu a realizat în Eneida un poem epic care a reprezentat una dintre cele mai apreciate opere de arta din istoria culturii occidentale. Numai HOMER [1], a carui poezie eroica a fost absorbita si transformata de Virgiliu, a exercitat o influenta asemanatoare asupra gândirii si culturii occidentale. Virgiliu a impus si prototipul de artist pentru care poezia este în acelasi timp drum în viata si mijloc de investigatie personala, culturala si religioasa.

Ca si CATUL [6], contemporanul sau mai tînar, Publius Virgilius Maro era originar din Galia Cisalpina, din nordul Italiei, dintr-un district rural situat nu departe de Mantua. Tatal lui era proprietar de pamânt si fermier, suficient de înstarit pentru a-i oferi fiului sau o educatie solida în Cremona, Milano si în cele din urma la Roma, unde a sosit la vârsta de saptesprezece ani. Initial, Virgiliu a intentionat sa urmeze o cariera juridica, dar a renuntat la ea pentru a deveni poet de profesie si carturar. Timid si studios, Virgiliu nu s-a implicat în viata publica, desi avea legaturi cu personaje proeminente ale timpului sau, inclusiv cu Cezar August.

Desi Virgiliu a dus o viata ttara, dedicata artei, fundalul politic al acelor vremuri este important Itru întelegerea poeziei sale. în timpul vietii lui, din cauza luptei politice itru putere si autocratie dintre Pompei si lulius Cezar si a razboiului Hi care a urmat dupa asasinarea lui Cezar, Republica Romana s-a stramat. August avea sa iasa din acest haos cu misiunea politica si llturala de a reinstaura ordinea si valorile romane care au facut din Roma mare imperiu. Rolul lui Virgiliu ca apologet al regimului lui August ^buie vazut în contextul aversiunii lui fata de violenta si al lipsei legilor Ire au precedat domnia lui August, în arta sa, Virgiliu si-a acceptat rolul a contrapune fortelor adverse valorile romane si principala lor contributie civilizatie, lege si guvernare. Poezia lui are, de aceea, un profund caracter lidactic si nationalist, desi stralucirea poetica si complexitatea morala int mai presus de aceste scopuri.

Maretia poetica a lui Virgiliu se exprima în trei lucrari monumentale, cea dintâi, Ecloge, scrisa între 42-37, si-a propus sa devina Teotocritul [oman prin reînvierea formei pastorale. Celebrarea vietii idilice rurale, iesi reprezinta într-un anume sens un refugiu, este ancorata în realitate, cu referiri la personaje istorice si probleme curente, si vadeste intentia de a alcatui un contrast cu viata naturala si simpla, în Georgicele (36-29), considerata de multi critici drept cea mai buna lucrare a lui, Virgiliu ofera o versiune romana a lucrarii lui Hesiod Munci si zile într-un poem didac­tic care este în acelasi timp un manual practic de gospodarie si un imn de l slava închinat tarii si întelepciunii taranului. Virgiliu i-a citit poemul lui ! August la întoarcerea sa în Italia în anul 29 î.e.n. si probabil ca acesta a fost placut impresionat, caci scopurile lui politice si culturale coincideau cu mesajul lucrarii. Georgicele este considerat poemul latin cel mai apropiat de perfectiunea tehnica. Ambele lucrari prefigureaza expansiunea epicului, a scopurilor nationale si morale din Eneida, pe care a compus-o în ultimii zece ani de viata. A murit înainte sa o revizuiasca si a dat instructiuni ca poemul sa fie distrus. Se spune ca August însusi a nesocotit ultima dorinta a lui Virgiliu si a salvat Eneida pentru posteritate.

Era cât se poate de firesc ca Virgiliu sa se întoarca catre Homer atunci când a cautat un model pentru marele poem pe care dorea sa-1 scrie. Epica homerica reprezenta pentru romani, la fel ca si pentru greci, cea mai înalta realizare poetica si forma ideala pentru o scriere serioasa, monumentala. Spre deosebire de Homer, Virgiliu era scriitor, artist literar si nu bard popular care îsi recita opera. El a transformat epica gratie geniului sau unic, dar si posibilitatilor oferite de compozitia scrisa. Desi metrul lui (hexametrul dactilic), structura (prima jumatate din Eneida corespunde cu Odiseea si a doua cu Iliada), o serie de elemente similare, enumerari, fraze si episoade întregi, cum ar fi vizita în lumea de sub pamânt, sunt împrumutate de la Homer, Virgiliu nu se rezuma în Eneida doar la o

imitatie convingatoare. Eneida schimba în mod fundamental viziunea homerica despre lume si imprima o noua directie naratiunii epice, ceea ce va avea implicatii importante pentru scriitorii de mai târziu, ca DANTE [9] si MILTON [17], care vor relua aceasta forma epica.

Privind în urma la lumea eroica a lui Homer, Virgiliu si-a propus sa realizeze un poem amplu, national pentru vremurile sale. Pentru a celebra maretia romana, i-a localizat originea în calatoria legendara a printului troian Enea, dupa caderea Troici, în cautarea cetatii Lavinium din provincia Latium, care avea sa devina ulterior Roma. Trecutul homeric devine asadar pentru Virgiliu un mijloc de explorare a prezentului, oferind o explicatie a modului în care acesta a fost modelat de catre trecut si sugerând elementele eroice definitorii pentru caracterul roman.

Enea, prototipul conducatorului roman, este un erou foarte diferit fata de Ahile sau Ulise, unul dintre conceptele radicale ale poemului fiind revizuirea fundamentala a calitatilor esentiale de eroism si a costului acestuia sub forma sacrificiului de sine. Enea accepta misiunea istorica de a întemeia statul roman, si aventurile lui sunt lectii de suferinta menite sa testeze valorile necesare pentru a putea deveni un conducator adevarat. Ahile îsi etaleaza calitatile de razboinic pentru propria glorie si onoare; Ulise se lupta sa se reîntoarca în Itaca. însa aventurile lui Enea au un scop mult mai înalt, care merge dincolo de împlinirea personala. Virtutile datoriei si responsabilitatii sunt opuse preocuparilor adesea egocentriste ale eroilor lui Homer.

Enea a fost numit marioneta, „umbra unui om', iar Charles James Fox l-a considerat „când insipid, când odios', dar astfel de interpretari scapa din vedere intentia autorului Eneidei, care s-a aratat dispus sa sacrifice individualitatea lui Enea, rezervându-i destinul Romei. Unul dintre semnele maretiei poemului este recunoasterea de catre Virgiliu a costului conducerii si a masurii în care un adevarat erou trebuie sa sacrifice dorinta împlinirii de sine pentru un ideal superior, în tragica poveste de iubire dintre Enea si Didona, regina Cartaginei, Virgiliu ridica stacheta imposibil de sus. Pentru Virgiliu ar fi fost mai usor sa o transforme pe Didona, dusmana de moarte a Romei, într-o adversara a lui Enea. Faptul ca este înfatisata cu simpatie în întreaga literatura clasica este o dovada a onestitatii lui Virgiliu si a ^complexitatii tonului moral din Eneida.

în Eneida, Virgiliu realizeaza un poem epic nationalist ca scop si în acelasi timp profund subiectiv prin maniera în care sondeaza valoarea interioara a eroismului si a destinului uman. Pentru generatiile de mai târziu poemul a reprezentat, în aceeasi masura ca si Biblia,'-o importanta sursa de întelepciune si un pretios îndrumar. Sortes Vergiliane, din care cititorii selecteaza pasaje la întâmplare ca sa se inspire, este o dovada a tonului multistratificat si a subtilitatii poeziei lui Virgiliu, care depaseste cu mult nationalismul cu tenta patriotica, îndemnând la reflectie asupra experientei umane. Eneida este marcata de prezenta lui Virgilm si de o melancolie persistenta pe care Matthew Arnold a definit-o drept „insatisfactia obsedanta a inimii lui'. Faptul ca forma epica obiectiva si dramatica a lui Homer a putut fi transformata într-un poem subiectiv si politic de larga respiratie se datoreaza marelui geniu al lui Virgiliu.