CONTEXTUL MASS-MEDIA

CONTEXTUL MASS-MEDIA

Mass-media este un cuvant compus, preluat din engleza care se traduce, literal prin mijloace de masa si liber prin mijloace de comunicare in masa. Notiunea desemneaza ansamblul modalitatilor prin care se realizeaza difuzarea informatiei catre publicul larg.
Mass-media se refera la modalitatile de comunicare ce ajung la un numar foarte mare de persoane.Mijloacele de comunicare in masa pot fi clasificate pornind de la criterii diferite dintre care mentionez: modul de vehiculare a informatiei in functie de care exista mijloace scrise (ZIARE,REVISTE) si mijloace audio-vizuale (RADIO,TELEVIZIUNE).

Mass-media au un rol important, aflat intr-o continua crestere in cultura tarilor dezvoltate. Deoarece oamenii au mai mult timp liber, iar accesul la radio si televiziune s-a generalizat, fiind posibil nu numai acasa, ci si in masini, in baruri si cluburi, cererea de subiecte care sa umple numarul tot mai mare de publicatii si emisiuni mass-media a crescut.

Marirea timpului liber a dus la o crestere a interesului public pentru sport si la extinderea corezpunzatoare a succesului comercial al principalelor cluburi si organizatii sportive. Manchester United, Real Madrid si New York Yankees nu mai sunt simple cluburi sportive, ci au devenit marci de nivel mondial.

Pentru ca organizatiile mass-media sa obtina succes pe o piata extrem de competitiva, ele trebuie sa reflecte astfel de transformari in cultura noastra si in interesele consumatorilor lor. Intr-adevar, nu numai ca reflecta cultura in care actioneaza, precum si interesele cititorilor si ale telespectatorilor, dar ele contribuie si la formarea acelor culturi si interese.

Influenta mass-media asupra sportului

In mare parte cresterea din ultima vreme a interesului pentru sport a fost posibila, gratie mass-media, in special televiziunii prin satelit , care a cumparat drepturile de difuzare a evenimentelor sportive decisive si le-a promovat cu intensitate ca fiind unul dintre cele mai eficiente mijloace de a face publicitate serviciilor pe care le ofera. Pentru a-i face concurenta , canalele de televiziune terestra (si posturile de radio) au urmat aceeasi cale. "Aceasta a dus la cresterea costurilor pentru drepturile de preluare mass-media, marind enorm veniturile cluburilor sportive , ale organelor de conducere si ale sportivilor profesionisti , ceea ce a constituit un factor major in transformarea a numeroase cluburi sportive in afaceri de succes". Raporturile sportului cu mass-media, in special cu televiziunea, au determinat cresterea popularitatii unor sporturi, a sportivilor de performanta si tehnicienilor in domeniu, transformandu-i pe acestia in persoane publice, in celebritati.

Investirea unor mari sume de bani de catre televiziune in sport, i-au accordat acesteia puterea de a-l influenta in functie de obiectivele ei. "Incepand cu Kerry Packer , un baron al mass-media australiene , care a introdus jocul de crichet international in nocturna in anii 1970 , televiziunea a continuat sa alimenteze cresterea masiva a interesului manifestat fata de fotbal in lumea intreaga , precum si extinderea competitiilor de tipul Ligii Campionilor Europeni. Aceasta a dat peste cap chiar si traditiile unor activitati sportive". Rugby-ul in 13, un sport de iarna practicat in Anglia de mai bine de un secol , a devenit acum un sport de vara , spre beneficiul posturilor de radio si al canalelor de televiziune."Televiziunea a facut din sport o marfa si un instrument de vanzare"afirma Phil Andrews.

Influenta sportului asupra mass-media

Organizatiile din domeniul mass-media s-au dezvoltat si s-au adaptat in mod corespunzator. Noile statii radio si canale de televiziune s-au dedicat cu precadere sportului. Acestea au introdus programe noi , de exemplu, dialogul la telefon cu ascultatorii pentru a capta si mentine atentia telespectatorilor si ascultatorilor. S-a observat o dezvoltare similara in cazul publicatiilor specializate si al celor care trateaza subiecte despre stilul de viata, care vizeaza anumite sectiuni ale audientei, cum ar fi tineretul. Au creat astfel nise pe piata mass-media, fie dezbatand subiecte sportive generale, fie dedicandu-se sporturilor individuale.

Ziarele occidentale dedica tot mai mult spatiu sportului .Phil Andrews mentioneaza: "ca raspuns la dezvoltarea generalizata a interesului pentru sport, proprie tuturor claselor socioeconomice, iar pe de alta parte, pentru ca ziarele recunosc influenta pe care televiziunea o exercita asupra vietilor oamenilor si incearca sa o reprezinte in relatarile lor". Faptul ca organizatii mass-media, multinationale, precum grupul media international al lui Rupert Murdoch, detin atat retele de televiziune prin satelit, cat si ziare a influentat, fara indoiala, promovarea sportului televizat in ziarele respective. Chiar si acele grupuri de presa care nu investesc in televiziune accorda o mare atentie sportului televizat, intrucat cititorii lor sunt abonati la canalele de televiziune prin satelit si s-au obisnuit sa primeasca informatiile in aceasta forma.

Odata cu aparitia internetului, organizatiile mass-media au creat o multime de site-uri dedicate sportului, pentru a se finanta prin reclame si oferirea unor servicii online.

Ca si in cazul altor incercari online, multe dintre acestea nu au mai putut fi sustinute, iar explozia masiva de dotcom-uri a fost urmata de o perioada de consolidare.

Companiile de pariuri online stapanesc multe pagini Web care utilizeaza continutul sportiv ca momeala pentru a-si atrage clientii.

"Cele mai bune si de succes site-uri sunt cele conduse de organizatii mass-media, cum ar fi BBC, si de cluburile si organizatiile sportive care utilizeaza internetul in scopul activitatilor de marketing"sustine Phil Andrews.

Departamentul sportiv

Pentru organizatiile mass-media sportul are o mare insemnatate, incat chiar si cele mai mici dintre ele isi creeaza propriile departamente sportive, incluzandu-le in echipele lor editoriale, din care fac parte jurnalisti sportivi competenti . In bransa ziaristilor, sportul, atat la nivel national, cat si zonal constituie unul dintre cele trei departamente traditionale - celelalte doua fiind reprezentate de stiri si feature- care formeaza echipa redactionala.

"Departamentului sportiv ii revine propriul spatiu, fie o sectiune aparte, fie in ultima parte a publicatiilor, fiind responsabil de umplerea propriilor pagini".

In linii mari, departamentul este condus de un redactor sportiv, aflat in subordinea redactorului- sef al ziarului si care trebuie sa participe la conferinte editoriale, alaturi de redactorii de stiri si de feature, de redactorii-adjuncti si directorii de programe.

Spatiul alocat sportului variaza de la o zi la alta, in functie de ziua saptamanii si de agenda evenimentelor sportive din oricare dintre zilele stabilite,de aceea se realizeaza o conferinta de redactie care decide agenda de stiri pentru ziua respectiva. "Redactorul sportiv trebuie sa selecteze subiectele cu care intentioneaza sa umple aceste pagini (in general, acestea contin un amestec de stiri, relatari despre meciuri feature si franturi de opinii)si persoana ce va trebui sa furnizeze textul- reporteri angajati, freelanceri sau agentii".

Echipa sportiva

Majoritatea departamentelor sportive au, de obicei, o echipa relativ limitata de jurnalisti angajati. Pe langa redactorul sportiv, exista si un redactor-sef, rolul acestuia fiind acela de a infaptui un reportaj de atmosfera, care prezinta evenimentul esential al zilei respective si acopera o gama larga de subiecte sportive. Pot fi doi sau trei reporteri care sa trateze subiecte legate de sportul preponderent in zona respectiva, de pilda fotbalul, si un reporter caruia sa-i revina subiectele din alte doua-trei sporturi majore, precum rugby, crichet si cursele de cai.

"Unele ziare au reporteri care trateaza subiecte legate de sporturile importante, cum ar fi fotbalul, si care sunt situati in anumite orase sau zone ale tarii, unde isi pot crea relatii cu unele cluburi si persoane din zona pe care o acopera".

Ziarele particulare au incheiate contracte cu freelanceri, care zilnic le furnizeaza articole si reportaje legate de anumite sporturi precum rugby-ul in 13, golful, tenisul si atletismul . Unii dintre freelanceri, probabil fosti sportivi profesionisti, "pot avea contracte in scopul furnizarii de opinii sau de analize de specialitate". Pentru a obtine reportaje despre sporturile secundare, cum ar fi hocheiul, hocheiul pe gheata si baschetul, departamentele sportive apeleaza la agentiile de presa. La sfarsitul saptamanii sau pentru programele sportive semnificative de la mijlocul saptamanii, se recurge la corespondenti pentru a primi relatari suplimentare despre meciuri.

Editorii de desk prelucreaza textul oferit de jurnalisti. Responsabilitatea lor este "verificarea materialului, identificand greselile ce tin de fapte, de orografie si gramatica, de a se asigura ca materialul poate intra in spatiul care i-a fost alocat, de a-i stabili titlul si de a redacta legendele imaginilor". Unii editori de desk pot fi inclusi in activitati de technoredactare si design. In zilele pline, cum ar fi dupa-amiezile de sambata, cand se petrec multe evenimente sportive, echipa de editori de desk va fi completata cu editori de desk"temporari" sau freelanceri.

Standarde de redactare

Articolul despre subiectele sportive era considerat inainte o simpla proza- cliseu scoasa pe banda rulanta de catre niste jurnalisti delasatori. Daca au existat vreodata astfel de jurnalisti, astazi le-ar fi greu sa-si gaseasca un loc de munca.

Calitatea jurnalistilor sportivi care fac parte din echipa unui ziar reprezinta un factor semnificativ in mentinerea cotei de audienta pe o piata competitiva. Standardele de redactare in sectiunile sportive au crescut considerabil in ultimii ani, presa sportiva putand fi astazi comparata cu cele mai bune forme de jurnalism. Acest lucru este valabil atat in sectorul popular al pietei, cat si in cel al presei "de calitate". Unele forme de articole sportive, cum ar fi contributia unor jurnalisti ca Neville Cardus si Alan Ross, au la baza o istorie indelungata si aparte. Jurnalistii specializati pe alte sporturi i-au ajuns acum din urma, cel mai bun si modern jurnalism sportiv fiind printre cele mai placute forme de scriere.

Spatiul acordat

"Jurnalistii se vad in ipostaze diferite, de la gardieni ai adevarului si paznici publici pana la animatori si stilisti ai prozei, desi realitatea este cu mult mai simpla. Misiunea fundamentala a jurnalistului este aceea de a umple spatiul acordat". Zilnic paginile ziarelor si buletinelor radio si de televiziune trebuie completate, indiferent de numarul mai mare sau mai mic al evenimentelor importante care au loc in lume.

Sportul este un produs necesar organizatiilor,care au nevoie de informatii, in egala masura ca si mass-media, pentru ca e previzibil, cel putin sub un anumit aspect.

"E posibil sa nu cunoastem momentul unde se va comite o noua crima ori un nou atac terorist, dar stim cu mult timp inainte cand si unde se vor desfasura evenimentele sportive". Stim ca acestea vor da textul sau imaginile care vor completa un anumit spatiu din ziua respectiva. Unul dintre motivele pentru care televiziunea prin satelit a reorganizat calendarul sportiv este acela de a se asigura ca programele sunt mereu complete.Insa, nu toate organizatiile mass-media au puterea de a-si fixa calendarul sportiv in functie de necesitati.

In ceea ce priveste cantitatea si diversitatea activitatiilor sportive pe care trebuie sa le acopere, ziarele sunt cele mai solicitate. Dar, prin natura lor ciclica, activitatiile sportive se desfasoara la sfarsitul saptamanii ori seara, la mijlocul saptamanii. De exemplu, foarte rar un eveniment sportiv se desfasoara intr-o zi de joi, insa ziarele trebuie sa isi umple paginile pentru diminetile de vineri - de aceea, trebuie sa varieze tipul de reportaj sportiv in functie de ziua saptamanii,dand importanta relatarilor despre meciurile care vor urma sfarsitului de saptamana incarcat, dar in acelasi timp,lasand spatiu mai multor stiri si feature pentru zilele sarace in evenimente sportive.

Piata mass-media

Presa, nascuta atat ca o activitate intelectuala, cat si ca o forma artizanala de productie, a intrat, incepand cu secolul al XIX-lea, in spirala industrializarii si a comercializarii: ea a devenit, astfel, obiectul unei piete si, respectiv, industrii a produselor mass-media. In calitate de marfa culturala, presa apare sub forma unor produse reproductibile, de tip aparte, care includ, in moduri diferite, o munca artistica sau culturala. Aceste marfuri au un caracter complex, ambivalent: ele apar simultan ca bunuri si servicii, ca bunuri care sunt destinate consumului colectiv sau individual Ziarele se afla intr-un raport de concurenta cu multe alte ziare, pe o piata extrem de competitiva.

Modul in care sunt prezentate articolele constituie un factor decisiv in stabilirea faimei ziarului respectiv intre cititorii carora li se adreseaza. Majoritatea organizatiilor mass-media au fost infiintate pentru profit, " toate organizatiile sunt private, avand responsabilitatea de a restitui actionarilor lor o anumita suma corespunzatoare investitiilor acestora". Pentru a reusi acest lucru, ei trebuie sa atraga cititorii, privitorii sau ascultatorii.

O probabila reusita ale organizatiilor consta in acordarea unei atentii deosebite pietei careia ii este adresata marfa. De obicei, produsele mass-media sunt directionate catre un anumit sector de piata.

Piata ziarelor

In mod normal,ziarele principalele se adreseaza acelor sectiuni ale populatiei care au anumite caracteristici comune. Ziarele nationale, dar si cele din orasele mari, care au mai mult de un singur ziar, vizeaza, de obicei, un anumit sector socioeconomic al populatiei. Acestea pot apartine unei singure "clase"(clasa muncitorilor, clasa mijlocie, clasa intelectualilor) sau pot avea aceeasi baza educationala, aceleasi niveluri de venituri, aceleasi categorii de varsta ori aceeasi apartenenta politica.

Ziarele regionale si cele locale se adreseaza, in mod normal,intregii comunitati. Punctul lor forte de vanzare il reprezinta abordarea subiectelor de interes local (despre echipele si sportivii locali, in cazul sportului), pe care alte ziare ce acopera zone geografice mai extinse nu le-ar putea prezenta la fel de detaliat sau nu le-ar mentiona deloc.

Acestea reprezinta, fara indoiala, o serie de generalizari, deoarece publicul cititor al unor anumite ziare nu se limiteaza nicidecum la publicul lor tinta. Totusi, este necesara o clasificare a ziarelor (nu numai a jurnalistilor care scriu pentru a umple paginile acestora) in urmatoarele categorii.

Ziare broadsheet

In aceasta categorie intra acele ziare serioase care se afla in top pe piata. Publicul lor tinta este reprezentat de persoanele cu o educatie solida, care ocupa posturi manageriale in domenii profesionale si se ghideaza asadar dupa criterii rezonabile in ceea ce priveste cheltuielile.

Sporturile alese ca subiect in ziarele broadsheet reflecta interesele evidente ale cititorilor. Acestea acorda un spatiu mai mare celor mai populare sporturi din zonele pe care le acopera, dar, in acelasi timp, comparativ cu alte ziare, dau o mai mare importanta unor alte sporturi, precum golful, tenisul, squash , sau rowing , care tind sa fie practicate de persoanele bogate.

Intrucat cititorii de ziare broadsheet sunt considerati capabili sa abordeze articole mai consistente, cu paragrafe mai lungi si cu o gramatica si un vocabular mai complexe, se considera ca ei pot face fata unor ziare de dimensiuni mai mari. Totusi, ziarele serioase nu sunt in totalitate in format broadsheet,unele au adoptat formatul tabloid.

Tabloidele de pe piata intermediara

Dupa cum sugereaza si denumirea lor, acestea sunt destinate cititorilor ce se situeaza inspre periferia structurii socioeconomice, cu un nivel salariar mediu, si care probabil, nu au studii superioare. In general, este vorba despre persoane suficient de mature pentru a manifesta interes pentru domeniile politic si economic si pentru a depasi frivolitatea baieteasca a tabloidelor adresate consumatorilor cu venituri scazute.

Continutul lor se situeaza pe un teren de mijloc, ele adresandu-se, de cele mai multe ori, categoriei de consumatori mai in varsta. Uneori sunt destinate femeilor, pornind de la presupunerea ca multi familisti mai bogati vor cumpara doua ziare cotidiene- unul broadsheet pentru sot, si un altul, tabloid, pentru sotia acestuia.

Subiectele sportive sunt destinate sectorului de mijloc, in asa fel incat cele mai populare sporturi primesc din nou majoritatea subiectelor, manifestandu-se deseori interes pentru sporturile preferate sau practicate de persoanele mai in varsta, care au timpul de partea lor, cum ar fi bowling sau meciul de crichet

Tabloidele adresate consumatorilor cu venituri mici

Se adreseaza clasei muncitoare si, cel mai adesea, publicului tanar. Deoarece majoritatea populatiei este constituita din cele doua categorii, tabloidele inregistreaza cele mai mari vanzari. Tind sa devina obraznice si lipsite de respect, cu valori care acorda intaietate sexului si celebritatii, in detrimentul evenimentelor serioase si importante. Articolele lor sunt, in general, scurte si picante, avand la baza subiecte legate de diferite personalitati, cu un vocabular simplu si o structura gramaticala fara complicatii, in asa fel incat pana si cel mai putin educati cititori sa le poata intelege. Asadar, sportul, prin sumedenia de celebritati, prin continutul dramatic si capacitatea de a atrage masele, reprezinta un ingredient important in reteta alcatuirii unui tabloid. De cele mai multe ori, principalele articole sportive sunt semnalate pe prima pagina. Gama de sporturi discutate in articole se indreapta cu precadere spre cele mai populare, cum ar fi fotbalul.Aceasta tendinta este urmata chiar si atunci cind cele mai renumite sporturi sunt in afara sezonului, reporterii cautand subiecte de-a dreptul neinsemnate pentru a satisface pofta fanilor, uneori in detrimentul sporturilor de sezon.

Sporturile specifice clasei muncitoare , precum boxul, darts, snooker si cursele(supuse, deseori, pariurilor),pot fi acoperite intr-o masura mai mare decat in alte ziare. Sporturile mai putin urmarite pot fi acoperite numai daca un anumit eveniment este prea important pentru a putea fi ignorat, dar, intrucat tabloidele inclina sa valorifice mult patriotismul, sportivii si echipele care se remarca pe scena internationala se pot trezi in centrul atentiei unor astfel de ziare.

Ziarele regionale si locale

Aceste ziare acopera anumite zone geografice. Ele se afla in concurenta cu o presa nationala puternica si cu multe resurse, bazandu-se pe atractia pe care o exercita subiectele de interes local si, nu in ultimul rand, cele din sport. In tarile mai mari, aproape toate ziarele au sedii regionale. Ziarele broadsheet si tabloidele care apar in anumite orase pot detine un monopol virtual, desi pana si tarile continentale au cel putin un ziar national.

Semnificatia culturala a sportului

Semnificatia culturala a sportului depaseste cu mult importanta industriilor de divertisment si a mass-media. Intr-o lume ce se micsoreaza tot mai mult, in care oamenii se caracterizeaza printr-o mobilitate sociala si geografica de proportii, sportul ajuta la pastrarea identitatii lor locale si nationale. De exemplu, intrucat majoritatea celor care fac parte din populatia Europei sunt cetateni ai Uniunii Europene, utilizand aceeasi moneda, acestia se pot agata cu putere de radacinile lor prin intermediul echipelor sportive locale sau nationale.

Jurnalistii sportivi ajuta la mentinerea si stabilirea acestei semnificatii culturale.Ajutorul poate fi exprimat prin atitudinea lor fata de succesul sau esecul echipelor national, de pilda, si, uneori, prin metode nu tocmai sanatoase.

Desi s-ar putea spune ca pacea a cuprins teritoriile tarilor dezvoltate, sportul international este deseori prezentat de catre mass-media ca un mijloc de perpetuare a unor vechi rivalitati politice, si chiar a razboaielor.

Rolul fotografului sportiv

Aptitudinile tehnice ale fotografului sportiv nu fac parte din subiectele discutate in aceasta carte , insa fotografia joaca un rol important in transmiterea informatilor din sport prin intermediul ziarelor si al paginilor Web.Deseori, fotografii si jurnalistii lucreaza impreuna la realizarea reportajelor si articolelor-feature, completandu-se reciproc. Rolul fotografului sportiv este unul dificil. Deseori presupune rezistenta fizica la temperaturi scazute, asezarea in locuri nepotrivite in ceea ce priveste vizibilitatea, incercand sa urmareasca actiunea pentru a nu pierde anumite momente importante, cum ar fi golurile, in timp ce cauta sa surprinda o imagine mai putin obisnuita sau dramatica. Fotograful sportiv lucreaza, in mod normal, singur, acoperind un eveniment asupra caruia televiziunea si-a concentrat numeroase camere de luat vederi. O concurenta inechitabila. Din acest motiv, multi fotografi nu incearca sa concureze cu televiziunea, care poate acoperi momentele-cheie dintr-o serie de unghiuri diferite. Incearca, in schimb, sa creeze un impact prin compozitia imaginilor si actiunea pe care o surprind, prin expresiile concurentilor, contorsiunile trupurilor lor sau, poate, prin surprinderea momentului de varf al unei dispute intre adversari.

Uneori, cele mai graitoare fotografii sunt cele luate din afara terenului de joc, la distanta de concurenti, care se concentreaza asupra arbitrilor sau reactiei spectatorilor. Majoritatea ziarelor importante angajeaza fotografi sportivi specialisti, dar multi dintre ei trebuie sa lucreze si ca fotografi de stiri in timpul saptamanii, dedicandu-se evenimentelor sportive numai seara sau in dupa-amiezile de duminica. Acestia se confrunta deseori cu termene-limita mult mai stricte, spre deosebire de colegii lor jurnalisti, cu toate ca transmiterea fotografiilor la redactie se realizeaza mult mai usor de cand au aparut camerele si modemurile digitale. Fotografii care, pana nu demult, erau nevoiti sa plece mai repede de la un eveniment pentru a se retrage in camera obscura si a developa fotografiile, le pot trimite acum direct de pe stadion. De asemenea, pot vedea imaginile surprinse inainte de a le trimite la redactie si le pot selecta pe cele care se potrivesc cel mai bine.

Totusi, asemenea ziaristilor, imediat ce fotografiile au fost trimise la redactie, ceea ce urmeaza nu mai depinde de fotograf. Decizia finala in legatura cu fotografia selectata ii apartine designerului sau editorului de desk. In cele din urma, alegerea fotografiei depinde atat de spatiul disponibil, cat si de formatul(pe verticala sau pe orizontala) care s-ar potrivi cel mai bine. Numai in cazuri exceptionale se recurge la repaginare pentru a include o fotografie realmente potrivita.