Contributia mass media la configurarea societatii dupa 1989

Contributia mass media la configurarea societatii dupa 1989

Situatia Romaniei in timpul primului an de dupa 22 decembrie 1989 poate fi caracterizata ca fiind aceea a unei societati in cautarea propriei mass media si a mass media in cautarea unei societati. In seara zilei de 22 decembrie, TVR, radio si ziarele au prezentat audientelor lor primele produse mass media necenzurate, nonconformiste. In urmatoarele saptamani, media a avut in prim plan luptele continue ale armatei si civililor impotriva fortelor Securitatii, noile hotarari si Frontul Salvarii Nationale, care si-a asumat conducerea tarii.

Focarul luptei - studiourile televiziunii din Bucuresti - a indicat clar importanta mass media in schimbarea socio si psiho-politica, in controlarea si infiintarea unei noi societati. Mass media a ramas centrul luptelor politice cat timp Romania si-a trait primul an post-Ceausescu. Imediat dupa revolutie, noile media s-au focalizat pe reminiscentele revolutiei, pe brutalitatea si excesele comuniste din ultimii 42 de ani, pe sprijinul strain pentru revolutie si pe problemele economice pe care le intampina natiunea. Televiziunea, in special, i-a facut increzatori pe cei inca nesiguri de faptul ca regimul urat de ei se sfarsise. Imaginile transmise de TVR de la procesul si executia lui Ceausescu si infiintarea unui nou Guvern au fost dovezi in plus ca schimbarea s-a petrecut in sfarsit - "Tristul adevar al erei TV este ca daca nu exista imagine, atunci nu s-a intamplat nimic in realitate" .

O parte a problemelor cu care s-a confruntat mass media romaneasca a venit din modul de prezentare a informatiilor pentru public si din credibilitatea lor. Desi scena mass media e diversa, libera de prejudecati, ea n-a putut sa se descurce total in a dirija procesul social de schimbare a formei, abordarii si functiilor discursului social. Mai mult, limbajul schizofrenic adoptat de "noul jurnalism" al Romaniei, in special presa de opozitie si a intelectualitatii conducatoare in avangarda sprijinirii democratizarii, a accentuat separarea elitei intelectuale de populatia predominant taraneasca. "Limbajul este un element definitoriu in societatile in tranzitie" (Passin, 1963), si, la fel ca intr-o societate coloniala tranzitionara, in Romania el a deosebit elita de mase si elita traditionala de cea moderna.

In primii ani post-revolutionari, jurnalismul romanesc nu a fost capabil sa se desparta de limbajul de lemn cultivat in perioada comunista si nici de tendinta spre mobilizare, prozelitism si comentariu. Aceasta tendinta, caracteristica perioadelor pre-comunista si comunista, a fost exprimata prin "reflectii super-intelectualizate si printr-o stralucire impachetata in verbozitate" .

Jurnalismul de dupa 1989 a reprezentat mai mult un exercitiu de scriitura a comentariilor si opiniilor decat de informare, sustine Peter Gross. La fel si faptul ca acest tip de jurnalism oferea doar informatii de neverificat, deseori zvonuri, in mod partinic, incomplet si dogmatic. Partizanatul politic a supravietuit clar intre 1990 si 1993, cand un proces lent de autoevaluare, invatare si exigentele domeniilor profesional, social, politic, cultural si economic in schimbare au dus la evolutia de la amatorismul de rand si jurnalism post-comunist la un pre-profesionalism care promitea.

In 1996, aflat inca doar la inceputul profesionalizarii, jurnalismul romanesc devine mult mai politizat. Ramane partizan mai mult sau mai putin subtil, exprimand punctele de vedere ale celor ce scriu sau ale proprietarilor, adesea oferind informatii incomplete, neverificate, dogmatice sau neechilibrate. Mass media informative, cu exceptia TVR, "au incercat un minim de neutralitate si in mare masura au dat gres. In acest proces, ele au devenit mai deschise si orientate spre divertisment si senzational" .