Informatie - comunicare - difuzare

Informatie - comunicare - difuzare

Cuvintele comunicare si informatie, cu toate ca desemneaza realitati distincte, sunt rar folosite separat. Ele se presupun reciproc deoarece o informatie nu inseamna nimic daca nu este comunicata, iar, pe de alta parte, nu poti informa pe cineva daca nu s-a stabilit cu el o relatie de schimb, de incredere, daca nu s-a ajuns la un grad satisfacator de comunicare.

Informatia este continutul comunicarii, este corpusul, materia comunicarii. Informatia si comunicarea formeaza un tandem, ele constituie realitati psihologice, istorice si sociale a caror semnificatie variaza in functie de epoca si de tara, se schimba in timp si in spatiu.

Informatia poate fi formala, cea care se gaseste in carti, tratate, studii, banci de date, etc. sau informala, cea aflata din documente oficiale, de la posturi de radio, din jurnale, etc.

Transmiterea informatiei inseamna circulatia informatiei, propagarea materiei comunicarii, trecerea continutului informational de la locutor (emitator) la interlocutor (receptor) care, in felul acesta, ajung sa impartaseasca o cunoastere comuna. Pe de alta parte, lingvistii si psihologii stabilesc, de comun acord, o distinctie intre a informa, adica a emite un mesaj care nu primeste raspuns, si a comunica, adica a realiza un schimb de mesaje.

Din punctul nostru de vedere, consideram ca in jurnalism, trebuie distins termenul a difuza, ca fenomen de comunicare al carui receptor este virtual.

In zilele noastre, informatia este un bun de consum : se face risipa de carti care stau mult timp necitite, reviste care se aduna gramada pentru ca abonatul nu are timp sa le citeasca, jurnalele sunt uneori aruncate chiar inainte de a fi citite, torentele de stiri de la radio si televiziune sunt, adesea, neluate in seama. Informatia este considerata o resursa permanent disponibila la care facem apel ori de cate ori avem nevoie. Pretul informatiei a scazut foarte mult si este la indemana oricui. Informatia este o marfa moderna, democratica pentru ca la aceeasi informatie poate avea acces si un ministru, si un student sau un angajat oarecare cu venituri mici.

Subliniem ca, de-a lungul timpului, s-a inregistrat un continuu progres al calitatii informatiei si au aparut meserii si profesiuni legate de culegerea si difuzarea de informatii. In acelasi timp, a crescut si exigenta marelui public.