Functia de "legatura"

Functia de "legatura"

Consumand produsele mass‑media, milioane de oameni se gasesc legati prin nenumarate fire nevazute;      fiind expusi constant acelorasi mesaje, ei ajung sa impartaseasca aceleasi valori si reprezentari culturale, sa posede cunostinte asemanatoare, sa gandeasca prin informatii, idei, povesti si simboluri analoage. Astfel, oricat de diferiti ar fi, un american, un african si un european pot descoperi ca au aceleasi judecati morale atunci cand discuta despre serialul Dallas, ca stiu ce s‑a petrecut intr‑o tara anume, deoarece sunt informati prin stiri preluate de la aceeasi mare agentie, sau ca sunt de acord ca poluarea marilor trebuie limitata pentru ca au fost cu totii convinsi de ciclul de filme documentare realizat de J.Y. Cousteau. Oferind informatii comune, idei comune si, implicit, subiecte comune de dialog, mass‑media leaga oameni departati si diferiti intr‑un fel de comunicare care nu mai este bazata pe proximitatea spatiala, nationala, religioasa ori culturala, ci pur si simplu pe aceea informationala. Referindu‑se la aceasta functie, ganditorul canadian Marshall McLuhan avea sa vorbeasca, in celebra sa carte Galaxia Gutenberg, despre un "sat global", creat de actiunea de informare a mass‑media si dominat de un fel de solidaritate spontana si inconstienta, pe care el a numit‑o "tribalism planetar".

In acest sens, deosebit de relevante sunt situatiile in care un apel lansat prin mass‑media declanseaza un val de solidaritate ce depaseste granitele nationale si deosebirile politice, religioase ori culturale. Exemplele mobilizarii opiniei publice pentru ajutarea orfanilor din Romania, pentru sprijinirea refugiatilor bosniaci, kurzi ori burundezi, pentru salvarea balenelor sau a ursilor panda, pentru promovarea drepturilor unor minoritati, pentru eliberarea unui scriitor ori jurnalist incarcerat dovedesc din plin capacitatea presei de a activa "satul global" si de a ajuta oamenii sa stabileasca noi legaturi si noi teluri de actiune sociala.

Astfel, presa se dovedeste a fi o "creatoare de public", deci o fauritoare de retele sociale, adeseori mai ample si mai active decat cele uzuale. Datorita presei, oamenii descopera ca impartasesc aceleasi valori, ca se pot mobiliza pentru aceleasi scopuri, intr‑un cuvant, ca fac sau pot face parte dintr‑o comunitate umana de dimensiuni infinit mai complexe decat acelea ale comunitatii in care isi desfasoara viata si activitatea de zi cu zi. In acest sens, multi cercetatori considera ca cea mai importanta functie a mass‑media este tocmai aceea de a crea un public, adica o "comunitate imaginara", un ansamblu de oameni nelocalizati, nelegati prin mecanisme sociale ori prin dependente economice, un ansamblu de oameni care impartasesc insa aceeasi preocupare de a fi in contact cu mass‑media si, prin aceasta, cu alte milioane de oameni.

Dar presa nu este numai un factor de solidaritate globala; ea actioneaza in acelasi mod si la nivelul micro‑structurilor societatii. In numeroase situatii, diferiti oameni, care nu se cunosc si care se afla, din intamplare, impreuna (in mijloace de transport in comun, in sali de asteptare, pe stadioane sau in parcuri) constata ca pot initia un dialog, deoarece au un punct de referinta comun: o emisiune sau un film TV, un program de radio, un articol sau o revista. Evident, parerile lor pot fi diferite, dar termenul de plecare este acelasi, un produs al mass‑media. In felul acesta, presa raspunde nevoii indivizilor de comunicare, de insertie in comunitate si de identificare cu o tema, o cauza, un subiect comun. Mai mult decat atat, oferind acest liant, acest continut cultural comun, presa le permite oamenilor sa‑si afirme apartenenta si participarea la un grup si sa atinga o forma noua de "solidaritate", specifica societatii de masa.

Din aceasta perspectiva, multi sociologi sustin ca presa exercita o actiune de coagulare a societatii, considerand‑o un adevarat "ciment social", o forta care apropie, unifica si da coerenta colectivitatilor din lumea moderna.