Un caz particular de "profesionalism" in materie de stiri

Un caz particular de "profesionalism" in materie de stiri.

Si de data aceasta in Dilema Veche, la rubrica "Cultura pe sticla" a sectiunii "Mass Comedia", Paul-Badescu analizeaza o particularitate a profesionistilor nostri mass media, si anume "capacitatea" de a transforma un eveniment anost si cu totul lipsit de acel newsworthiness luat ca sistem de referinta, intr-unul propulsat in prime-time-ul jurnalelor de stiri.

"Evenimentul" era apropierea zilei de 1 mai 2008, prilej cu care s-a difuzat pe posturi "cutremuratoarea" informatie cu romanii care "au golit galantarele supermarketurilor de carne de mici". Apoi a venit sarbatoarea, iar televiziunile au intrat intr-o adevarata frenezie a transmisiunii "de la fata locului, la cald" a modului in care "se distreaza romanii" de 1 Mai. Au fost realizate corespondente de la Pitesti, Iasi, Constanta, Cluj, Poiana Brasov etc. Badescu concluzioneaza sarcastic: "Pe scurt - grozavie! - pe tot cuprinsul tarii, oamenii iesisera la iarba verde." La posturile de stiri Realitatea TV si Antena 3, reporteri transmiteau neincetat, din jumatate in jumatate de ora, cum sfaraie mititeii pe gratare. Sintagma "au incins gratarele" a fost laitmotivul zilei. Oamenii erau intrebati cum se distreaza, iar ei raspundeau "Bine" sau cum e la iarba verde, ei raspunzand "Frumos, aer curat!".

Realitatea TV a anuntat, in repetate randuri, ca "romanii stiu sa se distreze": "Romanii stiu sa se distreze, iar astazi au avut prilej sa se relaxeze, sa asculte muzica, sa manance mici si carne, sa bea bere si - de nu? - sa se bucure de aerul curat si de iarba verde". Antena 3 nu s-a lasat nici ea mai prejos: "Romanii se disteaza asa cum stiu ei mai bine, adica cu mici, gratare din abundenta, carne fripta, bere si muzica data la maximum din boxele masinilor, adica exact cum sta bine unui 1 Mai popular".

Seara, la stiri, televiziunile generaliste au adancit problema. De exemplu, la Observatorul Antenei 1, s-a dat stirea despre reteta mititeilor. De fapt, nu s-a aflat nimic deoarece s-a spus ca in componenta micilor intra niste ingrediente secrete, aici Paul-Badescu intervenind cu interpretarea "si iata ca regele mic capata si o aura de mister, care tinde sa-l ridice la rangul de zeu". Micul a fost "vedeta" stirilor, urmand materiale despre cati mici cumpara "romanul", iar la sfarsit a urmat o "punere in garda": "Atentie, excesul de mici dauneaza grav marimii! Ne face prea mari" - o gluma sordida a unei non-stiri.

Pro TV a venit cu o nota putin diferita in simfonia gratarelor de 1 Mai. O "nota critica" a fost aceea ca "In Capitala, cine a vrut sa scape de aglomeratia din oras a dat peste aglomeratia din padure. Manelele au facut concurenta mierlelor, iar mirosul de gratar s-a impletit armonios cu cel de esapament. Minunata priveliste, daca ne gandim ca intr-un astfel de loc se relaxeaza si oamenii, si vacile din Cernica". In concluzie, faptul nemaiauzit a fost acela ca "oamenii au muscat din mititei". Jurnalistul de la Dilema Veche incheie: "Asteptam totusi stirea cu micul care a muscat un om, despre care au invatat la scoala cei care fac astazi televiziune in Romania. Sau n-au invatat". Exemplul cu mititeii ilustreaza o mica parte din produsul jurnalistic lipsit de relevanta care se vehiculeaza pe micile ecrane cu scopul precis de a informa despre nimic.

Se pare totusi ca publicul prefera astfel de non-stiri, deoarece supravietuiesc inca stiri de genul "O capra din Galati, mai tare ca eriona lui Creanga. Mai ceva ca in povestea lui Creanga! In comuna Plesa din Galati traieste capra cu 4 iezi. O cheama Georgeta, are doi ani si a fatat in primavara asta patru ieduti" chiar pe site-ul Pro TV la sectiunea "Social".

Nu imi ramane decat sa amintesc un citat dintr-un text aparut in anul 1994, al lui Umberto Eco, citat amintit in Dilema Veche de Cezar Paul-Badescu, in articolul sau din 1 septembrie 2006:

"Una din datoriile jurnalistice ar fi sa spui: astazi nu avem nimic de spus sau tot ce va puteam spune este rutina, trancaneala, nimicuri. Aceleasi fleacuri. E pacat sa simulezi. Si totusi asta e blestemul jurnalismului: un numar precis de pagini in fiecare zi sau saptamana, lasata de la Dumnezeu, chiar si atunci cand nu se intampla nimic. () Putem vorbi despre orice, fiindca pana la urma cititorii uita; iar cititorii s-au obisnuit sa uite citind prea multe stiri lipsite de importanta. Pe de alta parte, nici ei n-ar suporta sa vada o pagina alba. Pentru a afla ca nu era nimic de aflat si de citit, vor pagina scrisa de sus pana jos. Si, in felul asta, pentru a spune ca nu ai ce spune intr-un ziar, ajungi sa scrii: Cutare nu si-a scris inca viitoarea carte. Tot o stire este si a spune ca Nimicul nu face nimic."
Asa se face ca dupa anii de manipulare vizibila, de lipsa de profesionalism si de senzationalism ieftin, increderea telespectatorilor se castiga greu. La fel si atentia, de vreme ce sondajele arata o scadere considerabila a rating-urilor. Telespectatorii de azi se uita la televizor mai ales pentru divertisment, in timp ce pentru stiri cauta surse alternative, cum ar fi canalele de nisa sau Internetul. Insa canalele de nisa de la noi, care ar trebui sa ofere stiri credibile, fac ele insele jocuri politice si isi manipuleaza publicul. Greu de crezut ca increderea telespectatorilor ar putea fi recastigata atat de usor cat timp televiziunile ii mint in continuare. Asta daca targetul televiziunilor chiar ar fi increderea telespectatorilor, si nu banii lor.