Genul si rolurile de gen

Genul si rolurile de gen

Relatiile de gen, interactiunea intre sexe in spatiul public si privat reprezinta o tema mereu actuala, aflata in chiar centrul metamorfozelor sociale si culturale ale modernitatii si postmodernitatii, din 1792 de cand Mary Wollstonecraft publica prima lucrare in care se cer drepturi sociale extinse pentru femei pana la H.L. Moore sau J.W. Scott.

In spatiul modernitatii aria de acoperire si de influenta a mass media a crescut de la un deceniu la altul. Avand forta nu numai de a reda conceptii uzuale dar si pe aceea de a forma opiniile publicului mass media, ofera astazi principalele linii directoare in formarea conceptiilor asupra relatiilor de gen a majoritatii oamenilor.

Cu toate ca miscarea feminista a luat amploare in a doua parte a sec. XX in special in Statele Unite ale Americii si in Europa Occidentala prin scrierile unei Kate Millet, Simone de Beauvoir sau Betty Friedan mass media a ramas dintr-un cumul de factori cauzali intr-o proportie majoritara, prinsa intr-o tesatura de imagini cliseu. Prejudecati si locuri comune se intalnesc de cele mai multe ori intr-un set de propozitii sablon care definesc si imprima distorsionat in constiinta publicului imaginea feminitatii si a relatiilor dintre sexe.

Marea parte din reflexia imaginii feminine in mentalul colectiv, al barbatilor dar si al femeilor insele a fost facuta de catre mass media in mod partial si arbitrar. S-a creat astfel o imagine falsa si incompleta a femeii corelativa uneia similare a barbatului. Daca nu s-a ajuns intotdeauna la discriminare evidenta s-a creat o "subterana" a discriminarii femeii in raport cu barbatul. Femeia nu este "inferioara". Ea are insa un rol secundar - si/sau figurativ.

In imaginea-sablon vehiculata de mass media din multiple motive, femeia este tanara, senzuala, dependenta de barbat, dependenta de cumparaturi. Se profileaza astfel o imagine a "femeii color" prin opozitie cu "femeia alb-negru", dupa sintagma pregnanta a Mihaelei Miroiu - femeia care studiaza, face cariera si este independenta, prea putin dezirabila pentru barbat si neinteresanta pentru mass media in calitate de "subiect de presa".Toate aceste probleme au fost sesizate si analizate pe larg in multe lucrari fundamentale sociologice sau de istorie a mentalitatilor. Astfel voi incerca sa procedez si eu in lucrarea de fata.

"Termenul de gen semnifica ansamblul trasaturilor specifice, asteptate de catre societate de la indivizii ce apartin unui sex. Genul exprima conduita de masculinitate si feminitate construita social." Apartenenta la sex determina impartirea in cele doua categorii: barbati si femei, impartire sustinuta si de diferenta de marime si infatisare. "Barbatii sunt mai inalti si au un schelet mai greu decat femeile. Femeile au un bazin mai larg, iar barbatii au o suprafata mai mare a corpului alcatuita din muschi."

Clasificarea social fundamentala este reprezentata de impartirea biologica a umanitatii, si multe studii antropologice au demonstrat ca aceasta "deriva din faptul ca femeia naste si alapteaza copiii si este dependenta de mediul familial". Dar acest lucru nu inseamna ca nu au avut destule activitati. In societatea traditionala cand barbatii erau la razboi femeile au fost cele care se ocupau de muncile aferente. Dar femeile au fost totusi protejate, ele neavand sarcini precum conducerea gospodariilor si a comunitatilor politice.

Ritualurile la care participau femeile si barbatii erau diferite, iar relatiile intre acestia nu erau acceptate decat in cadrul familiei.

G.P Murdock, un mare antropolog constata in urmatorul tabel diferentele intre barbati si femei:

Tabel 1.

Din tabel reiese ca barbatii fac treburile care necesita un mare efort fizic. Ei nu lipsesc din nici o activitate, pe cand femeile fiind mai slabe fizic au activitati mai restranse.

Identitatea de gen este puternic sustinuta de lucrarile de baza ale domeniului si de teoriile pe care acestea le emit: teoria psihanalitica, teoria invatarii sociale, teoria dezvoltarii cognitive, teoria schemei de gen.

In teoria psihanalitica, dezvoltata de Sigmund Freud la inceputul secolului al XX-lea, problema diferentei de sex este centrala. Pentru Freud diferenta de gen se face printr-un proces de identificare mentala a copilului cu unul din parinti, o data cu dezvoltarea organelor sexuale.

Teoria invatarii sociale se bazeaza pe factorul social nu pe cel biologic, pe rasplata sau pedeapsa pe care copiii le primesc in functie de comportamentul lor adecvat sau inadecvat, comportament care este influentat de modelele din jurul lui. In urma recompenselor sau pedepselor copiii vor invata continuu si vor fi transformati in persoane unice.

Comportamentul prezent produce anumite consecinte care afecteaza comportamentul viitor. Pe scurt aceasta teorie se bazeaza pe ideea ca individul intra intr-un anumit mediu cu o anumita zestre genetica. In timp ce creste, persoana se va confrunta cu diverse evenimente (sociale, economice, culturale etc.). Individul va invata din aceste confruntari si va aplica (actiona) ceea ce a invatat la noile evenimente si confruntari.
Aceasta va conduce la feedback-ul de la alte persoane (uneori persoane care pot fi considerate drept roluri-model) si va crea o imagine asupra succesului sau esecului propriilor actiuni.

Totalitatea acestor reactii va influenta noile alegeri ale individului ori de cate ori acesta va trebui sa faca alegeri si va ajuta la cresterea probabilitatii efectuarii unor alegeri care sa evite pe viitor esecurile. Acest proces va dura toata viata, deoarece atat individul, cat si mediul se schimba in mod constant.

Teoria dezvoltarii cognitive lui Jean Piaget porneste de la ideea conform careia copilul este un factor activ in formarea identitatii de gen. Copilul se stabileste pe el ca barbat sau femeie si pe acest lucru se bazeaza experienta si comportamentul lui. Piaget a crezut ca, explorand mediul lor inconjurator, copiii isi creeaza propriile conceptii cognitive asupra realitatii. Prin interactiunea cu mediul ce-i inconjoara ei adauga si rearanjeaza, rearmonizeaza conceptiile despre lume. Piaget a afirmat ca inteligenta umana se dezvolta in etape, fiecare dintre acestea sporind intelegerea lumii de catre individ intr-un mod nou si complex.

Teoria schemei de gen cuprinde si aspecte ale teoriei invatarii sociale cat si ale dezvoltarii cognitive. Conform lui Piaget gandirea la copiii se organizeaza in categorii printre acestea si cea a masculinitatii si feminitatii.

Functionalismul si teoria conflictuala arata inegalitatea intre sexe. In societatile preindustriale, femeilor si barbatilor li s-au dat sarcini diferite. Barbatilor li s-au dat preocupari precum vanatoarea, taierea lemnelor, protejarea grupului de agresori iar femeilor ocupatii precum prepararea hranei, tesatorie, fabricarea hainelor. Din pacate dependenta femeilor de protectia asigurata de barbat a dus la marirea importantei barbatilor, ei fiind sprijiniti de normele de grup si de statutul privilegiat, consfintit de ideologiile care au pus in prim plan rolul barbatului.

Teoria conflictuala are la baza ca element principal in impartirea rolurilor sexelor potentialul de reproducere al femeilor. Din perspectiva lui R. Collins conflictele sunt inerente intre barbati si femei iar sexualitatea reprezinta mecanismul prin care un grup este dominat de alt grup, dominatie sustinuta de puterea mai mare a barbatilor decat a femeilor. In anumite societati femeile s-au obisnuit cu puterea si dominatia barbatilor si nu le considera deloc nepotrivite.

De-a lungul timpului mai importanta a devenit impartirea sarcinilor pe baza aptitudinilor personale si nu a apartenentei la sex, de aceea in timpul razboiului femeile s-au ocupat de treburi pe care inainte le faceau barbatii, dovedindu-se la fel de capabile ca acestia. Odata cu societatea moderna femeile s-au implicat si mai mult in munca si in activitati din ce in ce mai dificile (politica, constructii) asigurandu-si autonomia materiala si financiara fiind egala cu barbatul.

Conform Mihaelei Miroiu, rolurile de gen in ziare si in televiziune sunt multe si definitorii. In ziare barbatii sunt candidati la prima pagina, femeia la ultima, barbatii "vand" cap, competenta si performanta, femeile "vand" corp si servicii sexuale, valoarea lor fiind data de fizic si de ingrijirea acestuia. Barbatii au ca pasiuni, banii, puterea pe cand femeia apare ca o cheltuitoare, o "shopaholica" o "fashionista". Vedetele de gen masculin provin din politica, afaceri, sport, oameni de cultura pe cand cele de gen feminin din muzica, moda, televiziune si politica (in calitate de sotii). Presa crede in capacitatea femeilor peste 50 de ani, dar nu acelasi lucru se intampla si in cazul barbatilor care sunt vazuti bine la orice varsta.

Astfel in media se observa o dominanta misogina si se practica discriminarea de status, rol si varsta intre barbati si femei.