CANTO CORAL - Modul de studiu Anul I

Academia de Muzica "Gh.Dima"

D.E.C.I.D.

CANTO CORAL

Modul de studiu

Anul I

INTRODUCERE

Modulul de studiu cuprinde 14 unitati de invatare, primele 7 apartinand primului semestru iar urmatoarele 7 celui de al doilea semestru.La finalul modulului se gasesc anexe care contin exercitii de respiratie, dictie etc. specifice cursului, vocalize utile invatarii tehnicii cantului si de asemenea piese vocale pe care vor fi aplicate toate cunostintele dobandite in cadrul unitatilor de invatare.

Fiecare unitate de invatare cuprinde trei sectiuni distincte si anume: sectiunea teoretica, partea practica si bibliografia necesara aferenta.

Verificarea cunostintelor dobandite se va face oral, la sfartitul fiecarui semestru si va cuprinde intrebari teoretice referitoare la cantul vocal si apoi o parte practica constand in interpretarea unor piese vocale studiate in timpul anului universitar.

SEMESTRUL I

Unitatea de invatare nr.1

Notiuni preliminare studiului cantului

CURS TEORETIC

Lucrarea de fata se doreste a fi un indrumar pentru studentii Academiei de Muzica, in special pentru cei ai Facultatii Teoretice, fie ei la curs de zi sau la invatamant la distanta, deoarece acestia, majoritatea lor, se confrunta cu probleme vocale datorita faptului ca sunt neinitiati asupra tehnicilor vocale corecte (teoretice si practice).Programa de invatamant la acest nivel prevede cursuri de ansamblu cor,dirijat etc.,unde studentul este nevoit sa "cante".Ori, fara o pregatire pralabila, acest act al cantului se va face incorect aducand dupa sine o serie de probleme vocale si pe de alta parte un randament scazut al formatiei corale in care studentul activeaza.

Nu este de neglijat faptul ca unii dintre studentii Academiei de Muzica ce au optat pentru invatamantul la distanta,vor deveni sau chiar sunt deja profesori de muzica, iar altii dirijeaza diverse formatii corale.In aceste situatii este evidenta nevoia studiului vocal deoarece exemplificarea este una din metodele principale de invatare in cazul muzicii vocale.

Pentru o mai buna insusire a tehnicii cantului vocal sunt necesare deopotriva studii teoretice si practice.Asfel este nevoie de cunoasterea catorva notiuni teoretice legate de formarea vocii si a mecanismelor ce stau la baza emisiei vocale iar apoi de aplicarea acestora in cantul practic.

Exista unele notini preliminare studierii vocii, care trebuie cunoscute de fiecare viitor cantaret indiferent daca este solist sau corist.

Pentru inceperea studiului vocii se recomanda varsta de 18 ani fete si 20 ani la baieti.Se considera ca la aceasta varsta vocea s-a stabilizat in urma mutatiilorcare au loc in perioada pubertatii.De ce este nevoie de un studiu indelungat in formarea vocii pentru cant? Un individ poate sa gandeasca in acelasi timp la doua sau mai multe lucruri dar nu le poate rezolva foarte bine pe toate deodata.Tot asa, studentul cantaret poate sa gandeasca in acelasi timp la tinuta, respiratie corecta si emisie vocala dar nu le poate executa multumitor deodata, intr-o prima faza a invatarii .Evident ca la cele enumerate anterior se adauga si frazarea dinamica a pieselor, adica interpretarea, ce trebuie realizata concomitent cu o tehnica vocala corecta.

Cand cantaretul este preocupat in acelasi timp de tinuta, respiratie, emisie, text sau melodie, acustica salii etc.,concentrarea multilaterala il va obosi iar interpretarea piesei va fi lipsita de valoare artistica. Din acest motiv procesul cantului vocal trebuie sadevina act reflex, iar gandirea , concentrarea sa ramana doar pentru latura procesului artistic al interpretarii.

Unitatea de invatare nr.

Insusirile vocii

CURS TEORETIC

Nu putem vorbi despre formarea vocii fara a cunoaste in prealabil insusirile vocilor si implicit cate ceva despre clasificarea vocilor in functie de calitatile lor. Vocea cantata, studiata ori nestudiata, se diferentiaza de vocea vorbita datorita intinderii sale. Vocea studiata cuprinde in medie 2 octave, iar in unele cazuri depaseste 2 octave .. sunt exemple de artisti care ating 5 octave. O voce nestudiata cuprinde in general o singura octava in afara de rarele situatii naturale cand prezinta o intindere mai mare. Vocea trebuie studiata fiindca altfel in timp ea nu va dura, se va uza foarte repede

Vocile se diferentiaza intre ele dupa calitatile individuale, determinate de constructia anatomo- fiziologica a fiecarui cantaret.Principalele insusiri vocale folosite in diferentierea vocilor sunt:

TIMBRUL

INTINDEREA VOCII

TESATURA

VOLUMUL

INTENSITATEA

Dupa cunoasterea insusirilor vocii, putem stabili in ce tipologie se incadreaza o anumita voce.

Vocile solistice se impart in tipuri principale si categorii speciale..Tipurile principale sunt:sopran, mezzo-sopran, contraalt, tenor, bariton si bas.

In cantul coral vocile se impart in urmatoarele categorii:

-in corurile de copii (baieti si fete): sopran I, sopran II, altisti I, altisti II

-in corurile mixte: femeile- sopran I, sopran II, alt I, alt II

barbatii- tenori I si II, baritoni (sau basi I) si basi (basi II)

Respectand vocabularul uzual, folosim sintagma voci inalte pentru soprani baieti, soprane fete si femei si pentru tenori si cea de voci grave denumind astfel altistii baieti, altistele fete si femei, baritonii si basii.

Vocile de coristi au in cea mai mare parte insusiri comune cu cele ale solistilor exceptand intinderea (care la vocile solistice trebuie sa fie mai mare) si unele calitati vocale exceptionale pe care le poseda solistii. In corurile mixte intinderea minima a vocilor este urmatoarea: Sopran - do1-la2, Alt - la mic-mi2, Tenor - re mic- sol1 si Bas - fa mare- do1.

CURS PRACTIC

-Ex.respiratie,dictie,fonatie,vocalize(caruso 3,12,15)din anexa

-Arii preclasice,colinde,lieduri din anexa

BIBLIOGRAFIE

BUDOIU, ION -Metodica predarii cantului, voi. l, Academia de

muzica Ghe. Dima, Cluj-Napoca 1979

CRISTESCU, OCTAV -Cintul, Ed. muzicala, Bucuresti, 1963

HUSSON RAOUL -Vocea cantata, Ed. muzicala a U.C.,

Bucuresti 1968

Unitatea de invatare nr.3

Anatomia si fiziologia aparatului fonator

CURS TEORETIC

Lipsa unor notiuni elementare legate de instrumentul vocal a fost foarte des cauza pierderii unor voci bune. Unii considera aparat fonator doar laringele, in realitate insa, in efortul neuro - muscular al cantului participa activ un mare numar de organe. Unele contribuie la buna functionare a procesului vocal (Inima, glandele, stomacul etc.), altele direct la producerea sunetelor, acestea din urma alcatuind aparatul vocal.

Organele care intra in alcatuirea aparatului vocal sunt cele respiratorii, vocale, rezonatorii si organele articulatorii. Pe langa acestea, la procesul vocal participa sistemul nervos si organul auzului.

O alta clasificare a componentelor aparatului fonator a fost facuta in functie de zona corporala in care se situeaza aceste componente.Avem asfel patru categorii anatomice:

- faciala

- cervicala

- toracica

- nervoasa

Consider mai facila clasificarea in functie de rolul fiecaui organ si prezentarea componentelor aparatului vocal prin apartenenta la un grup de organe cu aceeasi functie in fonatie.

Organele respiratorii

Acestea au rolul de a mentine viata corpului omenesc prin introducerea permanenta a oxigenului in organism si viata sunetului vocal prin sustinerea si stimularea lui.Se compun din:

a)      Cavitatile nazale-au rolul de a incalzi, umezi si filtra aerul inspirat

b)      Faringele - organ care uneste partile inferioare ale foselor nazale si ale cavitatii bucale cu partea superioara a laringelui.

c)      Laringele -constituit dintr-un schelet cartilaginos si muschi si situat intre faringe si trahee

d)      Glota - este spatiul care se prodoce intre coardele vocale si in functie de comanda primita de la sistemul nervos se deschide la inspiratie pentru a lasa libera trecere a aerului iar le expiratie se inchide total sau incomplet in functie de nevoia producerii sunetelor

e)      Traheea- un conduct fibro- musculo cartilaginos situat intre laringe si bronhii

f)       Bronhiile- se desprind din trahee si fac legatura cu plamanii

g)      Plamanii- sunt un rezervor al aerului si sunt cei care determina procesul respiratiei

h)      Diafragma- un muschi striat cu rol principal in emisia vocala deoarece stimuleaza si sustine sunetul vocal

i)        Muschii abdomenului si toracelui- impreuna cu diafragma ajuta la functionarea plamanilor in respiratie

CURS PRACTIC

-Ex.respiratie,dictie,fonatie,vocalize(caruso 6,7,8)din anexa

-Arii preclasice,colinde,lieduri din anexa

BIBLIOGRAFIE

BUDOIU, ION -Metodica predarii cantului, voi. l, Academia de muzica Ghe. Dima, Cluj-Napoca 1979

CRISTESCU, OCTAV -Cintul, Ed. muzicala, Bucuresti, 1963

HUSSON RAOUL -Vocea cantata, Ed. muzicala a U.C.,Bucuresti 1968

Unitatea de invatare nr.4

Anatomia si fiziologia aparatului fonator (continuare)

CURS TORETIC

Organele vocale (generatoare ale sunetului)

a) Laringele

b) Corzile vocale

Spatiul dintre corzile vocale se numeste glota si poare fi stramtat sau largit in functie de sunetul care trebuie emis. Glota reprezinta de fapt locul formarii sunetului. In timpul respiratiei glota este larg deschisa si coloana de aer poate trece in ambele sensuri. Producerea sunetului este determinata de apropierea corzilor vocale ce micsoreaza glota.

3.Organele de rezonanta

Rezonatorii sunt cavitati speciale care au proprietatea de a intari si amplifica sunetele prin rasfrangerea acestora pe peretii lor.

a)Rezonatori principali-

b)Rezonatori secundari

c) Rezonator fals

4.Organele articulatorii

Din aceasta categorie fac parte buzele, maxilarele, dintii, cerul gurii, lueta(omusoru) si limba.

5.Organul auzului

CURS PRACTIC

- Ex.respiratie,dictie,fonatie,vocalize(caruso 5,1)din anexa

-Arii preclasice,colinde,lieduri din anexa

BIBLIOGRAFIE

CRISTESCU, OCTAV -Cintul, Ed. muzicala, Bucuresti, 1963

Unitatea de invatare nr. 5

Teorii asupra formarii vocale

CURS TEORETIC

Producerea sunetului de catre laringele uman a fost explicate prin mai multe teorii care au cateva trasaturi comune: sursa de aer pulmonar, trecerea aerului printre corzile vocale si iesirea aerului pulmonar prin cavitatile buco- faringo- nazale.

a)      Teoria mecanica a lui Ferrein

b)      Teoria mioelastica vibratoria a lui Ewald

c) Teoria neuro- cronaxica a lui Husson

d) Teoria muco- ondulatorie a lui Perello

e) Teoria reactivo- rezonatorie a lui Mac Leod si Sylvestre

CURS PRACTIC

- Ex.respiratie,dictie,fonatie,vocalize(caruso18,3,10)din anexa

-Arii preclasice,colinde,lieduri din anexa

BIBLIOGRAFIE

BUDOIU, ION -Metodica predarii cantului, voi. l, Academia de

muzica Ghe. Dima, Cluj-Napoca 1979

CRISTESCU, OCTAV -Cintul, Ed. muzicala, Bucuresti, 1963

HUSSON RAOUL -Vocea cantata, Ed. muzicala a U.C.,Bucuresti 1968

Unitatea de invatare nr. 6

Particularitati ale cantului coral

CURS TEORETIC

Pentru a intelege mai bine ce reprezinta coristul si care este locul si rolul acestuia intr-un cor, trebuie sa vorbim in prealabil despre ce este corul, cerintele de ordin general in formarea unui cor si nu in ultimul rand despre ce reprezinta dirijorul pentru cor.

Tehnica si muzicalitatea unui cor rezulta dintr-un complex de activitati la care isi aduce aportul in egala masura, atat "instrumentul' (corul) cat si dirijorul acestuia.

Dirijorul de cor, de profesionisti sau de amatori, de adulti sau copii este un interpret care isi creeaza propriul instrument. Acest instrument va suna asa cum il va face dirijorul sa sune. Unul din elementele primordiale in instruirea unui dirijor il reprezinta tocmai deprinderea asa numitei "arte a cantului', deoarece dirijorul nu este numai conducatorul formatiei ci si modelul sonor al acesteia. Desigur, dirijorul nu poate ajunge la maiestria profesorului de canto si nici nu are timpul fizic necesar aprofundarii complexelor fenomene ale vocii in cadrul repetitiilor corale, insa cunoasterea unor principii ce stau la baza artei cantului si aplicarea acestora in munca cu formatia este indispensabila.

Vom prezenta in cele ce urmeaza cateva notiuni teoretice necesare in procesul de cultivare a vocii umane si interpretare artistica. Ele se vor referi la probleme de fond care constituie baza cantului, a actului artistic. Consider ca fiind esentiale urmatoarele:

a) Notiuni teoretice referitoare la:

1. respiratie

2. emisie, rezonanta, impostare, intonatie, acordaj

3. dictiune

4. elasticitate, muzicalitate

Acestor notiuni de cultivare a vocii necesare atat solistului cat si coristului se adauga travaliul dirijorului si coristului prin:

b) Modalitati de realizare artistica corala

1. omogenitate, echilibru sonor

2. expresie muzicala: dinamica si tempo

3. frazare, interpretare, expresivitate

CURS PRACTIC

- Ex.respiratie,dictie,fonatie,vocalize(caruso19,6,14)din anexa

-Arii preclasice,colinde,lieduri din anexa

BIBLIOGRAFIE

ROMANU, ION- Dirijorul de cor si cantul coral, Tipografia Universitatii Timisoara

BOTEZ ,D.D. -Tratat de cant si dirijat coratvol 1,2, Institutul

de cercetari etnologice si dialectologice, Bucuresti 1982

Unitatea de invatare nr.7

Respiratia in cant

CURS TEORETIC

Baza emisiei corecte a sunetului este respiratia corecta dupa cum spunea si Ion Romanul "cine stie sa respire bine stie si sa cante bine"[1], astfel, cantaretul trebuie sa se ocupe de instruirea proprie si in aceasta latura.

In muzica, respiratia necesara unui cant corect este un act constient si controlat numit respiratie artistica. In vorbire si in cant actul respirator isi pastreaza rolul fiziologic (el fiind o functie vitala pentru organism) dar cantitatea de aer nu mai este mereu aceeasi. Ea se modifica in functie de necesitatile de moment: lungimea frazelor, intensitatea vorbirii, rapiditatea pronuntarii cuvintelor, etc.

In cant intervine, in afara de acestea, necesitatea sustinerii frazelor muzicale, cantitatea de aer necesara fiind mai mare, deoarece eliminarea acestuia se face mai lent.

In fonatie se modifica de asemenea ritmul respirator in functie de necesitatea emiterii sunetelor. Astfel inspiratia se scurteaza si se amplifica, iar expiratia se lungeste, putand deveni uneori sacadata sau chiar stopata, dupa necesitati, iar ritmul de 14-16 respiratii pe minut va fi mult modificat.

Actul respirator cuprinde trei faze: inspiratia, retentia si expiratia. Pentru a obtine o respiratie artistica corecta, este necesar sa cunoastem mecanismul realizarii respiratiei.

CURS PRACTIC

-Ex.respiratie,dictie,fonatie,vocalize(caruso11,29,30)din anexa

-Arii preclasice,colinde,lieduri din anexa

BIBLIOGRAFIE

BUDOIU, ION -Metodica predarii cantului, voi. l, Academia de

muzica Ghe. Dima, Cluj-Napoca 1979

CRISTESCU, OCTAV -Cintul, Ed. muzicala, Bucuresti, 1963

SEMESTRUL II

Unitatea de invatare nr.8

Tipuri de respiratie

CURS TEORETIC

S-au evidentiat patru tipuri de respiratie:

- claviculara

- costala

- abdominala

- mixta (costo-diafragmala)

In concluzie as da cateva sugestii referitoare la invatarea respiratiei corecte:

pozitia corpului va fi intodeauna cu spatele drept fara sa fie dat pe spate sau inainte; pozitia sezut picior peste picior ingreuneaza procesul respiratiei; pozitia in picioare cu greutatea corpului egal distribuita pe ambele picioare, cu muschii relaxati si cu cutia toracica putin adusa in fata este cea mai relaxanta si mai favorabila pentru o respiratie costo-diafragmala corecta

inspiratia corecta este cea mixta buco-nazala profunda, dar nu excesiva ca sa nu oboseasca plamanii. Inspiratia va fi doar nazala atunci cand se canta in locuri neancalzite sau in medii microbiene dezvoltate pentru a proteja astfel aparatul respirator si fonator

- expiratia va fi in permanent autocontrol in sensul extinderii timpului pentru expiratie, pentru realizarea unei frazari mai lungi pe o singura respiratie.

CURS PRACTIC

- Ex.respiratie,dictie,fonatie,vocalize(caruso2,7a)din anexa

-Canzonette,arii de opera din anexa

BIBLIOGRAFIE

BUDOIU, ION -Metodica predarii cantului, voi. l, Academia de

muzica Ghe. Dima, Cluj-Napoca 1979

CRISTESCU, OCTAV -Cintul, Ed. muzicala, Bucuresti, 1963

HUSSON RAOUL -Vocea cantata, Ed. muzicala a U.C.,Bucuresti 1968

Unitatea de invatare nr.9

Emisia vocala

CURS TEORETIC

Emisia, sau emisiunea, este procesul fizic si fiziologic care produce sunetul si il elibereaza. O emisie vocala buna se obtine prin intermediul rezonantei naturale care se petrece in cavitatile supraglotice si presupune un atac vioi., energic, nebruscat, bine sprijinit pe respiratie si bine rezonat.

Aidoma instrumentistului, cantaretul este nevoit sa-si execute zilnic exercitiile de tehnica vocala pentru mentinerea vocii in bune conditii.

Exercitiile de tehnica vocala, vocalizele, pregatesc vocea pentru cautatul artistic si in acelasi timp definitiveaza o buna poza de voce. Ele sunt exercitii care se executa prin inlocuirea denumirii notelor cu vocale. Vocalizele se executa de obicei, numai dupa insusirea de catre elev a pozitiei si a respiratiei corecte pentru cant. Au menirea de a corecta defectele, dand suplete si siguranta in cant si de a pastra si dezvolta cuceririle realizate printr-un antrenament continuu.

Vocalizele nu se vor incepe cu vocea plina ele facandu-se in mod gradat incepand cu mezza-voce si ajungand treptat la nuante mai pline, pentru a da posibilitate aparatului vocal sa "se incalzeasca'. De asemenea ele se executa mai intai in registrul mediu al vocii si apoi se vor cauta in mod progresiv limitele extreme ale acesteia tara insa a fi fortate.in nici un caz nu se vor studia in primele lectii sunetele acute si cele grave si nu se va insista asupra lor. Exercitiile se incep de obicei cu gura inchisa, cu asa numitele vocalize "mute" care au rezonanta in meaturile nazale. Aceste exercitii sunt foarte favorabile obtinerii mobilitatii vocii si au marele avantaj de a nu supune corzile vocale la un efort prea mare. Se continua apoi cu exercitii combinate, intai cu gura inchisa si repetarea aceluiasi exercitiu cu gura deschisa. Dupa cele combinate urmeaza cele cu vocala A precedate de consoanele L, M si N. Se va trece apoi la executarea exercitiilor de vocalizare pe toate cele cinci vocale A, E, I, O, U, precedate de consoane sonante, cautandu-se cele mai eficiente combinatii, care pot avea rezultat in cel mai scurt timp.

Nu este recomandabila folosirea unui mare numar de vocalize. Este necesara cautarea celor mai favorabile fiecarui subiect in parte si executarea lor cu rabdare si convingere.

CURS PRACTIC

-Ex.respiratie,dictie,fonatie,vocalize(caruso26,27)din anexa

-Canzonette,arii de opera din anexa

BIBLIOGRAFIE

BUDOIU, ION -Metodica predarii cantului, voi. l, Academia de

muzica Ghe. Dima, Cluj-Napoca 1979

CRISTESCU, OCTAV -Cintul, Ed. muzicala, Bucuresti, 1963

HUSSON RAOUL -Vocea cantata, Ed. muzicala a U.C.,Bucuresti 1968

D'ANDREE ALBERT - Notiuni elementare de arta cantului, Paris, 1986

Unitatea de invatare nr.10

Rezonanta, impostatie, intonatie, acordaj

CURS TEORETIC

Rezonanta trebuie sa fie si ea inteleasa de catre cantareti, fie ei solisti sau coristi, deoarece are o importanta deosebita in obtinerea unui sunet amplu si stralucitor.

Pozitia inalta de rezonanta a sunetelor, trebuie sa dea intotdeauna impresia unei curbe cu bolta in sus, pe cand rezonarea defectuoasa (cea plata) a unui sunet, da impresia unei linii drepte, iar un sunet cu rezonanta joasa are reprezentarea grafica a unei curbe destinse si cu bolta in jos.

Emisia vocala buna, trebuie bazata pe o inspiratie suficienta, pe o expiratie gradata, pe nefortarea sunetelor si pe evitarea incordarii musculare nejustificate.

Acest proces de rezonanta are ca rezultat ceea ce numim impostare sau pozare a vocii. Impostarea este deci procesul de imbracare a sunetului cu armonicele lui de preschimbare a lui dintr-un sunet primar, saracacios si slab, intr-unul amplu, stralucitor si propriu fiecarui individ.

Intonatia se refera la redarea sunetului la inaltimea lui exacta, cu numarul de vibratii corespunzatoare din punct de vedere acustic.Un sunet este bine intonat, adica just, curat, cand inaltimea lui este corecta fata de diapazon. Intonatia este elementul de baza al acordajului .Astfel prin acordaj intelegem stabilirea unor raporturi exacte intre sunetele componente ale unui acord si adaptat ansamblului coral, inseamna punerea de acord a mai multor executanti asupra intonarii exacte a unui sunet dat.

CURS PRACTIC

-Ex.respiratie,dictie,fonatie,vocalize(caruso22,20,31)din anexa

-Canzonette,arii de opera din anexa

BIBLIOGRAFIE

HUSSON RAOUL -Vocea cantata, Ed. muzicala a U.C.,Bucuresti 1968

D'ANDREE ALBERT - Notiuni elementare de arta cantului, Paris, 1986

ROMANU, ION- Dirijorul de cor si cantul coral, Tipografia Universitatii Timisoara

BOTEZ ,D.D. -Tratat de cant si dirijat coratvol 1,2, Institutul

de cercetari etnologice si dialectologice, Bucuresti 1982

Unitatea de invatare nr.11

Defecte vocale

CURS TEORETIC

In continuare, cunoscand mecanismul producerii sunetului si componenta aparatului fonator, vom analiza cateva tipuri de emisie gresita si modul de a le corecta.Intr-o prima faza este important:

sa descoperim problema si sa o identificam

sa gasim cauza care produce defectul

sa corectam cu metodele cele mai adecvate

Greseli de emisie

Emisia din gat (guturala)

Emisia stransa si subtire

Emisia cavernoasa

Emisia cu fasait

Emisia nazala

Emisia prea sumbra, sau infundata

Alte posibile greseli de emisie sunt:

Tremuratul vocii- (tremolo)

Vocea dreapta , fara vibratii

Distonatul

Chixul

Vocea voalata

Munca la aceste exercitii si procedeee de corectare este foarte dificila deoarece profesorul de cant are menirea de a intui mai intai problema apoi de a o corecta prin cele mai adecvate mijloace, prin cele mai potrivite exercitii tehnice.

CURS PRACTIC

- Ex.respiratie,dictie,fonatie,vocalize(caruso23,4)din anexa

-Canzonette,arii de opera din anexa

BIBLIOGRAFIE

BUDOIU, ION -Metodica predarii cantului, voi. l, Academia de

muzica Ghe. Dima, Cluj-Napoca 1979

CRISTESCU, OCTAV -Cintul, Ed. muzicala, Bucuresti, 1963

HUSSON RAOUL -Vocea cantata, Ed. muzicala a U.C.,Bucuresti 1968

Unitatea de invatare nr.12

Dictia

CURS TEORETIC

Fiindca muzica vocala este de fapt contopirea dintre sunet si cuvanteste necesara o claritate a ambelor elemente. Si pentru ca de sunete ne-am ocupat pana acum, este momentul sa acordam putina atentie cuvantului, deoarece in cantare, pe langa factorii de rezonanta si impostare, o deosebita importanta o are rostirea, pronuntarea textului.

O dictie buna se sprijina pe articularea distincta a silabelor unui cuvant si pe respectarea insusirilor lor fonetice. Dobandirea ei se realizeaza prin staruitoare studii de specialitate.

Rezolvarea problemelor de dictie si articulatie ocupa un loc important in procesul complex al insusirii cantului artistic. Si deoarece sonoritatea vocii se produce cantand vocale si nu consoane, vom incepe prin studiul vocalelor.

Vocalele folosite in muzica, de altfel si in vorbire, sunt: A- cu cele doua variante, una mai deschisa, una usor intunecata, E- cu doua variante, una mai deschisa, alta mai intunecata, I, O- cu varianta , U- cu varianta , A si I.

Dupa felul pronuntiei, vocalele se impart in doua categorii:

vocale luminoase- din aceasta categorie fac parte vocalele A si E cu variantele lor, cat si vocala I

vocale intunecate- U,,O,, A si I

Importanta formarii corecte a consoanelor este, bineinteles. la fel de mare cu cea a formarii vocalelor.

Daca la rostirea vocalelor, aerul expirat nu intampina nici un obstacol, la rostirea consoanelor tubul fonic se ingusteaza mult sau chiar se inchide.

Dupa modul de formare, consoanele se pot grupa in felul urmator:

- consoane explozive (orale)

- aerul se elimina numai prin cavitatea bucala , iar tubul fonic este inchis

-acestea sunt:B, C, D, G, K, P, Q, T

- consoane constrictive (spirante)

-F, H, J, S, S, T, V, 'W, X, Z

- ele intrerup sunetul dar nu si suflul de aer, fiindca tubul fonic are un spatiu mic de deschidere

- consoane sonante (nazale)

-o parte a aerului iese pe nas. Produc o oarecare rezonanta, mai mica decat a vocalelor, dar mai mare decat a cosoanelor constrictive.

-din aceasta categorie fac parte consoanele L, M, N,

- consoana vibranta

-este una singura R si se produce prin vibrarea varfului limbii

CURS PRACTIC

- Ex.respiratie,dictie,fonatie,vocalize(caruso32,33)din anexa

-Canzonette,arii de opera din anexa

BIBLIOGRAFIE

BUDOIU, ION -Metodica predarii cantului, voi. l, Academia de

muzica Ghe. Dima, Cluj-Napoca 1979

CRISTESCU, OCTAV -Cintul, Ed. muzicala, Bucuresti, 1963

HUSSON RAOUL -Vocea cantata, Ed. muzicala a U.C.,Bucuresti 1968

Unitatea de invatare nr. 13

Elasticitate, muzicalitate

CURS TEORETIC

Aceste elemente sunt aplicabile atat vocii umane cat si corului ca o entitate absoluta si sunt indispensabile intr-o interpretare artistica.

Elasticitatea unui cor reprezinta capacitatea acestuia de a fi mladios, maleabil in rezolvarea problemelor de dinamica si agogica, de a raspunde prompt la cerintele dirijorale cat mai sensibil si mai fidel. Altfel spus, reprezinta capacitatea corului de a se acomoda urgent unei situatii noi, unei cerinte noi din partea dirijorului.

Muzicalitatea unui om este considerata a fi un ansamblu de calitati muzicale.O persoana despre care spunem ca este muzicala trebuie sa intruneasca urmatoarele calitati: sa intoneze just sau sa corecteze imediat in cazul unei greseli, sa se acordeze repede si corect cu cei din jur sau cu un eventual instrument acompaniator, de asemenea sa aiba un simt ritmic dezvoltat, sa reuseasca o frazare inteligibila si sa transmita ascultatorilor simtamintele proprii. Va trebui sa posede simtul dozajului aerului si al echilibrului in rezolvarea problemelor de dinamica si agogica.

Acest lung sir de calitati se dobandesc printr-o indelungata si sustinuta munca si sub indrumare si supraveghere de specialitate.

CURS PRACTIC

-Ex.respiratiedictie,fonatie,vocalize(caruso25,28)din anexa

-Canzonette,arii de opera din anexa

BIBLIOGRAFIE

CRISTESCU, OCTAV -Cintul, Ed. muzicala, Bucuresti, 1963

HUSSON RAOUL -Vocea cantata, Ed. muzicala a U.C.,Bucuresti 1968

Unitatea de invatare nr. 14

Modalitati de realizare artistica corala

CURS TEORETIC

1. OMOGENITATE. ECHILIBRU SONOR

Calitatea unui cor se poate aprecia dupa frumusetea sonoritatii sale, Crearea unei sonoritati frumoase este o problema complexa deoarece corul este un amalgam de indivizi si fiecare are vocea lui, timbrul lui, cautatul lui.

Trainicia sonoritatii este data de omogenitate care este unul din factorii determinanti. Omogenitatea unui cor se realizeaza in doua etape: in cadrul partidei, atunci cand fiecare corist canta sa-si contopeasca vocea cu cele ale colegilor de partida si apoi omogenitatea generala prin imbinarea sonoritatii tuturor partidelor corale.

La baza sonoritatii omogene sta echilibrul intensitatii, timbrului si nu in ultimul rand, echilibrul intonational.

Echilibrul sonor se realizeaza atat numeric cat si calitativ. Daca stabilirea echilibrului numeric este o responsabilitate exclusiva a dirijorului, la stabilirea echilibrului calitativ isi aduce aportul fiecare persoana din cor. Numai dupa ce fiecare corist isi va cunoaste capacitatile vocale proprii va putea stabili care este aportul cantitativ si calitativ pe care il aduce corului.

Desigur, echilibrul sonor va fi realizat si printr-o temeinica insusire a redarii discursului muzical, deoarece, o voce neinvatata destul de bine, va ezita, nu va prezenta siguranta in redare, provocand dezechilibrul corului.

2. EXPRESIA MUZICALA- DINAMICA Sl TEMPO

Cu toate ca, in cea mai mare parte, aceste doua elemente cad in sarcina dirijorului spre a fi realizate, fiecare corist are obligativitatea de a analiza partitura muzicala spre a descoperi, pana in cele mai mici amanunte intentiile compozitorului. Astfel, un criteriu de realizare a dinamicii unei lucrari il constituie analiza cu atentie a continutului muzical si continutului literar al lucrarii. Tempo-ul, daca nu este precizat de catre autor, va fi stabilit de catre dirijor, astfel incat sa corespunda continutului literar, mesajului de idei si sentimente care este transmis in lucrarea respectiva.

3. FRAZARE. EXPRESIVITATE, INTERPRETARE

Notiunea de frazare cuprinde mai multe elemente. Ma refer aici la construirea frazelor, la delimitarea acestora si la analogia intre discursul muzical si cel vorbit. O simpla frazare oricat de corecta ar fi, nu este suficienta. Ea trebuie sa fie si expresiva. Expresivitatea interpretarii este data si de intelegerea textului, a piesei, o transpunere, metamorfozare a interpretului in autor si in epoca de creatie a lucrarii.

Interpretarea muzicala reprezinta insasi redarea sonora a partiturii, modalitatea prin care se face inteleasa muzica. Ea are un caracter relativ, neavand reguli fixe si diferind de la o personalitate la alta si chiar la doua interpretari ale aceleiasi persoane .Relativitatea provine si din faptul ca o mare parte din termenii muzicali au caracter de aproximatie si fiecare artist ii va percepe in felul propriu.

Toate cele prezentate anterior slujesc unui scop final comun: concertul. Concertul reprezinta incununarea muncii desfasurate de interpreti intr-o perioada de timp si este actul de finalizare al activitatii lor.

CURS PRACTIC

-Ex.respiratie,dictie,fonatie,vocalize(caruso35,36,37)din anexa

-Canzonette,arii de opera din anexa

BIBLIOGRAFIE

ROMANU, ION- Dirijorul de cor si cantul coral, Tipografia Universitatii Timisoara