In insulele din Indiile de
Vest sunt anumite plante care produc teci cu seminte numite cha-cha sau tcha-tcha sau kwa-kwa. Acestea se folosesc pentru a realiza
un instrument cunoscut ca cha-cha. In Haiti,
formatia tipica voo-doo este alcatuita din trei tobe,
un clopot si un cha-cha. Cha-cha se foloseste de catre dirijor ca un instrument principal sau "metronom", care masoara timpul
in dansul laic, la fel ca in muzica si in cantecul religios. Chiar in perioada
de varf al mambo-ului, multi dansatori de salon au criticat ritmul rapid si caracterul
acrobatic, pe de alta parte s-a pretins ca este impotriva
ritmului natural al muzicii. In 1953, orchestra cubaneza "America", a inceput sa cante cu un nou ritm sincopat. Acesta suna ca un mambo foarte lent si dansatorii cubanezi au folosit o
usoara saritura tripla ondulatorie. Pe parcurs aceasta saritura s-a schimbat cu
un pas triplu si asa a luat nastere cha-cha-ul.
In America,
cha-cha-ul ramane cel mai popular dans latin. In
Anglia, respectiv Europa, atat rumba cat si mambo se danseaza cu un pas de baza
inainte si inapoi pe un ritm "quick-quick-slow", mambo fiind considerat o
modificare a rumbei, dar profesorii de dans privesc mambo ca un dans separat de
rumba. Mambo a avut o mare contributie la dezvoltarea
cha-cha-ului.
