Perenitatea creatiei schubertiene in dimensiunea miniatural - vocala a scolii de cant

Perenitatea creatiei schubertiene in dimensiunea miniatural - vocala a scolii de cant.

La doar 17 ani, Schubert isi demonstreaza talentul punand cuvinte pe muzica intr-o maniera nemaiintalnita, stabilind bazele unui proces pe care il va consolida pe parcursul vietii, transformand liedul intr-una dintre cele mai respectate forme ale muzicii. Insa Schubert nu este cel ce a inventat cantecul german cu solist acompaniat la pian deoarece erau deja, dupa cum au aratat, creatiile lui Haydn si Mozart, iar in 1816 Beethoven a compus unul dintre primele cicluri de cantece de gen "Au die ferve Geliebte". Cu toate acestea, din 1821, cantecele pe care Schubert le compunea au fost interpretate si publicate, iar el s-a distins drept compozitorul care a transformat cantecul german intr-o forma artistica evoluata. Parea ca detine o sursa nesecata de melodii si o paleta larga de stiluri pe care le imbina astfel ca a gasit modalitatea cea mai potrivita de a exprima semnificatia textului in muzica. Prin subtilele sale schimbari de armonie pentru a sublinia anumite cuvinte sau prin schimbarea tonalitatilor, pentru a sugera modificarea starii de spirit, era nevoie de un nou tip de interpret. Atat cantaretii cat si instrumentistii nu mai puteau fi amatori. Pentru interpretare era nevoie de un anumit rafinament si abilitati tehnice, pentru ca muzica si cuvintele sa fie transmita intocmai cum au fost gandite. Dezvoltand aceasta noua maniera interpretativa, a contribuit la dezvoltarea muzicii germane, lasand o mostenire care a fost dusa mai departe de adeptii stilului sau precum : R. Schumann, H. Wolf, R. Strauss si G. Mahler.

Nu exista artist fecund care sa produca doar capodopere. Ciclurile sunt rar interpretate integral. Existenta lui Schubert este scurta si monotona, evadarea in lied este creativa. Nu cunoaste succese grandioase si populare asa cum au cunoscut Beethoven si Weber. Adevarata sa viata este cea interioara, in esenta viata operei sale de muzician.

Istoria existentei sale se confunda cu cea a operelor sale si printre aceste opere cu cele mai melodice, liedurile. Plecand din 1815 anii sunt fecunzi. Creatia muzicala reprezinta toata activitatea sa, prentru a scapa din realitate, pentru a masca vidul vietii sale sentimentale. Daca este adevarat ca Schubert a spus unui amic ca era foarte indragostit de Thereza Grob, putem fi aproape siguri ca, de fapt era vorba de "Margareta la vartelnita" sau tanara fata care vorbeste cu moartea, era Rosamunda, erau forme poetice gasite in texte. Viata sa este o lectie de umilinta. Nu a fost nici frumoasa, nici bogata nu a cunoscut nici iubirea si nici gloria.

Creator melodic, genialitatea sa a fost de a da liedului o suta de aspecte diverse, lirice, dramatice, epice, populare si in acelas timp personale. Schubert nu cauta sa inoveze ca un constructor ci adapteaza expresia trairii sale intime. Ceea ce Weber realizeaza in opera, Schubert obtine in lied. Weber nu s-a gandit niciodata la un text, el creaza o muzica egala cu drama. Astfel face si Schubert in lied, unde muzica nu este subordonata unui poem, ci dimpotriva, cand poetul este mai putin inspirat il domina si evadeaza.

Dupa Schubert, Schuman, Brahms si Wolf vor transforma liedul intr-o arta din ce in ce mai complexa si vor ajunge la fuziunea cu melodia lucrata cu minutiozitate. Dintre cei trei muzicieni Schumann este cel mai aproape de Fr. Schubert. R. Schumann a dat muzicii sale de lied o culoare specifica. A scris fraze melodioase dar nu a avut prospetimea si spontaneitatea lui Schubert. Literatura liedurilor sale joaca un rol decisiv. Acest compozitor romantic scrie pentru a povesti viata sa proprie cu bucuriile si suferintele avute din dragoste.

Liedurile sale sunt influentate de viata cotidiana, pe care nu o patrunde; evenimentele sunt doar pretexte, trambulina pentru a sari cu elan intr-o lume minunata. Niciodata un lied de Schubert nu va patrunde intr-un astfel de univers, el fiind mai direct.

Cu Brahms nascut in 1833, cinci ani dupa moartea lui Schubert, toate elementele se aprofundeaza. De data aceasta domina minutiozitatea. Liedurile lui Brahms sunt in general vesele. Fiecare detaliu este cantarit, slefuit, fiecare cuvant disecat. Liedurile lui Brahms nu sunt cantece populare, sunt opera altor tari straine. In acelas timp, scrie si gandeste ca un german erudit.

H. Wolf reprezinta etapa pe care o putem considra ca fiind ultima in istoria liedului german. H. Wolf s-a nascut in 1860, cand Schumann era deja mort. Liedul pierde in naivitate, in simplitate si se imbogateste in cautari psihologice. La Schubert exista impactul imediat pe cand la Wolf spiritul se ramifica in directii multiple. Wolf nu pune niciodata pe muzica un poem gasit la intamplare. Pune pe muzica 51 de poezii ale lui Goethe, intr-o culegere bine dozata. Wolf nu grupeaza 53 de poeme de Merick sau 20 de Eichendorff la intamplare. Operele sale grupate in cicluri sunt scrise dupa o conceptie wagneriana unde poezia era considerata ca o sursa de muzica si nu ca un pretext. Linia melodica nu are decat o importanta secundara. Dorinta de a comunica o impresie directa a disparut, atitudinea fiind aceea a cautatorului de combinatii din ce in ce mai subtile, ce va atinge apogeul in arta lu Schoenberg.

Influenta lui Schubert asupra acestor muzicieni nu putea fi decat profunda. Tot ceea ce este esential la liedul schubertian nu a putut fi imitat. Prin arta sa simpla si feerica Schubert a devenit o persoana unicat.

Romantismul pare sa apuna odata cu minunatul trio Bruckner - Mahler - Strauss, desi persista in alte forme si prin intermediul altor compozitori din diferite parti ale lumii.

Centrele de gravitatie sufera mutatii spre sfarsitul secolului al XIX - lea. Universitatea din Leipzig, desi fusese un punct focalizator al studentilor din toata lumea, incepe sa paleasca odata cu aparitia conservatoarelor nationale, care incep sa-si formeze proprii muzicieni si traditii muzicale. In Italia este pastrata traditia operei, dar conservatoarele si-au pierdut prestigiul de care se bucurau in secolul al XVIII - lea. Conservatorul din Paris continua sa formeze muzicieni dotati cu un impresionant bagaj de cunostinte tehnice. Viena se afla intr-o situatie similara desi aici se vor afla cele mai interesante contributii la muzica noului secol.

In Rusia, traditia nationala este deja bine stavilita si in plina dezvoltare. Remarcabila este inflorirea scolilor nationale din tarile scandinave, Marea Britanie, Spania, Ungaria si din Americi, desi va trece timp pana ce compozitorii americani isi vor gasi propria identitate.

Mostenirea secolului XIX, precum si a secolelor precenente urmeaza sa fie fragmentata, tocmai din dorinta de nou a vietii, contemporane si pentru a arata noile tendinte de cautare a umanului in viata de zi cu zi.

Muzica sec XX joaca un rol mai important in viata cotidiana, odata cu introducerea inregistrarilor si transmisiilor audio - video. Acum repertoriul international de muzica de concert si opera este in continua dezvoltare. Ca si in alte forme e arta, muzica intra in criza, se adanceste prapastia dintre traditionalisti si avangardisti iar cu timpul aflam ca multi iubitori de muzica sunt uimiti de greutatea cu care se adapteaza la noul limbaj muzical. Cu toate acestea, muzica imbogateste viata si ii da intensitate.