Pierre Boulez (n

Pierre Boulez (n.1925)

Dirijor si compozitor de avangarda, scria in 1950 ca acel muzician care nu a simtit necesitatea limbajului serial este inutil. Fervoarea emotionala cu care Boulez apara principiile serialismului integral este departe de "raceala" intelectualista care se atribuie de obicei curentului. Nevoia de a construi o noua lume, postbelica, i-a condus pe Boulez si Stockhausen spre aprofundarea tehnicii seriale - pe care au pulverizat-o, fragmentat-o si reasamblat-o.

Le marteau sans maitre, 1953-54, rev. 1957: pe poeme suprarealiste de Ren Char pentru contraaltista, flaut alto, chitara, viola, vibrafon, xilofon si percutie neacordabila. Din cele 9 miscari, doar 4 sunt vocale (nr.3, 5, 6, 9). Instrumentatia variaza de la o parte la alta. Abunda aluzii la modelul istoric al lui Schnberg din Pierrot lunaire: oniricul poetic, variabilitatea grupelor instrumentale, folosirea ocazionala de Sprechstimme, exista totodata inconfundabile sonoritati franceze. Serialismul integral nu este, aici, o tehnica stricta, ci si libertatea de alegere creatoare.

Sonata pentru pian nr.3 (1957) este conceputa ca o forma deschisa, mobila, din 5 parti, cu 8 posibilitati de aranjare a partilor. Doar doua sectiuni au fost publicate, Trope si Constellation-miroir. Seamana cu o harta cu rute alternative. Aleatorismul intervine doar la nivelul macroformei, detaliile lucrarii fiind riguros notate.

Rituel in Memoriam Bruno Maderna: 1974, lucrare bazata pe textura, datorata insa unui proces componistic riguros. Exista o idee unica, urmarita permanent, dezvoltata gradual, prezentata de combinatii instrumentale din ce in ce mai variate si acompaniata de o percutie implacabila. Expresia este austera, evoca un ritual sever.