NECESITATEA STUDIERII CROMATOLOGIEI

NECESITATEA STUDIERII CROMATOLOGIEI

In lumea inconjuratoare, culoarea exista pretutindeni, iar implicatiile si influentele ei

asupra vietii noastre sunt extrem de diverse si de importante.

Culoarea este prezenta - direct sau indirect - in toate activitatile umane, iar preocuparile pentru descifrarea tainelor ei insotesc istoria insasi a umanitatii.

Prima si cea mai la indemana argumentatie pentru importanta culorii in universul uman este constatarea stiintifica precum ca din totalitatea perceptiilor generate de simturi aproximativ 80% (unii cercetatori avansand chiar cifra de 90%) provin prin vaz.

Leonardo da Vinci (1452-1519) scria in "Tratat despre pictura":

Ochiul se insala cel mai putin decat orice alt simt in ceea ce priveste lumina, distantele si marimile.

Scrie deslusit numele lui Dumnezeu iar, alaturi, asaza-I chipul zugravit: vei vedea atunci catre care se va indrepta inchinarea.

Limba-ti va fi impiedicata de sete si trupul de somn si foame mai inainte ca tu, poete, prin vorbele tale sa poti arata ceea ce pictorul, cat ai clipi din ochi, arata.

Muzica este pieritoare de indata ce s-a nascut. Pictura, prin folosirea formelor si culorilor, devine vesnica.

Pictura este faptul mintii la fel de mult ca si geometria sau muzica: ea are in vedere proportiile cantitatilor continui, asa cum aritmetica are in vedere pe cele discontinui.

Adevaratele stiinte sunt cele in care experienta a fost insusita prin simturi si a inchis astfel cercul controverselor. In pictura nu vom starui ca doi ori doi fac mai mult sau mai putin decat patru, nici ca un tringhi are unghiurile mici egele cu un unghi drept. Linistea eterna a picturii stinge orice disputa, ceea ce nu pot face celelalte stiinte ale mintii.

Stiintele exacte au analizat fenomenul culorii din punctul de vedere al fiecareia dintre

ele:      

chimia a explicat diferenta dintre coloranti si pigmenti, a obtinut pigmenti noi, artificiali precum si aglutinanti de sinteza care au reusit sa insumeze calitatile mai multor tipuri de culori (de ex. la acrilice - tempera si ulei, la alchidice - acrilice si ulei)

fizica a studiat natura si proprietatile luminii, plecand de la urmatoarea premiza: culoarea este o senzatie care nu se produce decat in prezenta a trei factori (sursa de lumina, ochiul si suprafata)

Deasemenea si alte domenii au incercat fie sa explice complexitatea notiunii de culoare,

fie sa se foloseasca de      importanta ei covarsitoare asupra activitatilor cotidiene:

fiziologia si oftalmologia (sistemul de perceptie al culorii)

sociologia (influenta culorii, prin simbolistica ei, asupra fenomenelor de masa)

ergonomia (prin sporirea productivitatii)

psihiatria (diagnostic si cromoterapie)

etnografia (descifrarea caracteristicilor unei populatii prin creatie)

Alte domenii in care se manifesta studiul si aplicatiile fenomenului cromatic ar fi

gastronomia, cosmetica, decoratiunile interioare, arhitectura, cartografia, astronomia, muzeografia etc, la care se adauga directiile artelor vizuale:

a)      decorative - ceramica, scenografie, arte textile, design

b)      plastice - pictura, sculptura, grafica, arta murala, foto-video

Pentru artistul vizual este semnificativ faptul ca primul care s-a ocupat de ramificatiile

culorii in activitatea umana, respectiv artistica, a fost un pictor: Johannes Itten, prin tratatul sau asupra teoriei culorii - "Arta culorii" (Kunst der Farbe), publicat in 1961, ca rezultat al cercetarii si informatiilor acumulate inca din perioada interbelica, atunci cand era profesor la Bauhaus, alaturi de Paul Klee, Vasili Kandinsky, Lionel Feininger, Laszlo Moholy-Nagy, Josef Albers si initiatorul scolii - arhitectul Walter Gropius.

Itten face o cercetare complexa, sintetizand toate preocuparile in domeniul culorii de pana la el si propune o viziune de ansamblu exhaustiva, inca nedepasita pana astazi.

Acest veritabil indreptar al artistului contemporan - care plaeca de la certitudinea stiintifica in studiul culorii, bazandu-si argumentatia pe operele clasicilor picturii - constituie esenta acestui curs. Alte surse de informatie se refera la investigatii anterioare lui Itten (Leonardo, Newton, Goethe, Delacroix, Cezanne, Einstein) si ulterioare lui (Lhote, Havel). Institutul nostru, infiintat la 1861, si-a gasit in persoana profesorului Liviu Lazarescu un initiator extrem de avizat in domeniul de care ne ocupam, el fiind cel dintai care - in deceniul sapte al secolului trecut - a instituit cursul de Cromatologie, in cadrul sectiei Pictura.

Intorcandu-ne la tema initiala - necesitatea studierii si cunoasterii cromatologiei de catre viitorul - vom observa ca disciplina cromatologiei nu constituie altceva decat un ghid, o busola in orientarea plasticianului prin multitudinea de implicatii ale culorii in comunicarea vizuala.

Lumea contemporana manifesta o agresivitate, un asalt al cromaticii asupra vazului nostru si, implicit, asupra creierului nostru, influentandu-ne gandirea, perceptiile, atitudinea si reactiile.

De aceea, cromatologia isi propune sa traseze niste directii clare, obiective si sa ordoneze intelegerea fenomenului cromatic aplicabil in comunicarea prin imagine.

Desi studiul cromatologiei are un caracter orientativ, generalizator, el are totusi menirea de a structura o baza de informatii extrem de diverse in scopul de a oferi o serie de repere incontestabile intr-un domeniu supus in permanenta subiectivismului.

Sintetizand, putem enumera cateva motive evidente pentru care cunoasterea problemelor culorii sunt necesare cercetatorului sau practicianului din domeniul artelor vizuale:

Explozia cromatica actuala manifestata in publicitate, televiziune, cinematografie, fotografie, activitati expozitionale etc

Lipsa educatiei vizuale cromatice la nivelul invatamantului mediu

Necesitatea intelegerii fenomenului cromatic din punctul de vedere al profesionistului (clarificarea informatiilor legate de culoare), ca fundament al demersului artistic)

Zestrea bilogica prin care primim, in proportie de 80%, informatiile din mediu

Cromatologia este un domeniu recent, la granita dintre stiinta si arta, domeniu in continua transformare, reprezentand o parte esentiala a culturii vizuale, a educarii ochiului

Inadvertenta dintre datele aparatelor care masoara culoarea sub diverse aspecte si perceptiile cerebrale, provenite prin simtul vazului. Iata niste exemple:

o       intr-o zi innorata de iarna, cerul ne apare mai intunecat decat albul zapezii de pe acoperisuri, ceea ce contrazice legea fizicii dupa care sursa generatoare de lumina este mai puternica decat lumina reflectata de suprafata unui obiect. La fel si in cazul unui horn alb profilat pe cerul acoperit de nori: aparatul de masurat intensitatea luminii (luxmetrul) arata ca cerul emite o lumina de cca 30 ori mai mare decat hornul varuit;

o       in lumina de dupa-amiaza (crepusculara) culorile reci - in special albastrurile - par mai intense, iar culorile calde - in special rosurile - par mai stinse;

o       aparatele nu sesizeaza (nu disting) urmatoarele contrase: complementar, simultan si de cantitate;

OBSERVATIE: ochiul isi demonstreaza superioritatea fata de aparate prin capacitatea de analiza, de comparatie, de perceptie generalizatoare.

Din necesitatea de a stabili la scara planetara un sistem numeric unic de masurare si recunoastere a culorilor si a nuantelor s-a nascut recent un domeniu interdisciplinar denumit colorimetrie.

NOTA: se considera ca exista cca 200 de nuante perceptibile da catre ochiul uman si un numar nedefinit - de ordinul miilor - de tonuri (= culorile si nuantele lor in combinatie/amestec cu alb si/sau negru)

Imposibilitatea stabilirii unui sistenm cromatic unic s-a ivit concomitent cu initierea acestui demers si, in consecinta, au ajuns sa coexiate mai multe sisteme, in functie de domeniu: industria de automobile, design-ul industrial, vestimentar si de interior, matelialele de constructii, mobilier etc.

Acest etalonaj tine cont de caracterele /coordonatele fizice ale culorilor: tenta, valoarea si saturatia. Pentru artistul plastic astfel de etalonaje nu au o relevanta definitorie. Exista insa cateva discipline artistice pentru care valoarea acestor numerotari este importanta: fotografia, tehnica vitraliului sau a ceramicii glazurate, unde tonurile aplicate la rece sunt aproape egale, iar trecute prin "proba focului" isi etaleaza stralucirea cromatica.

Parintele acestei initiative poate fi considerat inventatorul francez Èugene Chevreul care, in anul 1840, a imaginat un cerc al culorilor impattit in 1370 de sectoare.

Cateva denumiri ale sistemelor colorimetrice:

- A.F.N.O.R - Franta

- British Colour Council - Marea Britanie

- Ostwald - Germania

- Octochrom - Belgia si Olanda

- Hesselgreen - Suedia

- Syreni - Finlanda

Vom completa acest capitol cu denumirile folosite in fizica optica ale concordantelor dintre caracteristiciele culorilor (derivate din lb.greaca):

izocrome = culori cu aceeasi tenta/lungime de unda

(isokhroma)

izodine = culori cu aceeasi saturatie/puritate

izofane = culori cu aceeasi valoare/luminozitate

izofote = izofane

izograde = izofane

In privinta terminologiei cromatologice, multi termeni sunt imprumutati din teoria

muzicala: modulatie, gama, tonalitate, raport minor, raport major, vibratie, pasaj, acord, armonie, orchestratie. La armonie, corespondentele merg si mai departe:

armonie consonanta prezenta unei tendinte comune care isi impune caracterul asupra concluziei;

armonie disonanta: porneste de la elemente departate, neasemanatoare, imposibil de asociat si echilibrat

armonie asonanta: foloseste factori opusi, complementaritate, polarizare dar contine germenele unei similitudini printr-o asemanare nu explicita, ci implicita (ex: ocru - pamant natural deschis si brun - pamant natural inchis)