Membrana la Archaea

Membrana la Archaea

Membrana citoplasmatica a Archaea are o structura electrono-optica trilaminara, dar din punct de vedere chimic este unica prin natura lipidelor.

Lipidele eubacteriilor si eucariotelor sunt esteri ai acizilor grasi cu glicerolul. Lipidele archaea nu contin acizi grasi si sunt de doua tipuri: glicerol-dieteri si diglicerol-tetraeteri, cu catene izoprenoidice (fig. 18).

La C₃ al glicerolului se leaga o grupare fosfat, sulfat sau un rest glucidic.

Fig. 18. Lipidele majore la Archaea. a. Glicerol dieterii. b. Digliceroli tetraeteri pentaciclici. Catena de C este atasata totdeauna de glicerol prin legaturi eter. d. Comparatia legaturii ester din lipidele celorlalte organisme cu legatura eter a lipidelor de la Archaea.

Catenele izoprenoidice au intre l5 si 40 atomi de C. Membrana plasmatica a Archaea are doua suprafete polare, cea interna si cea externa, datorita resturilor de glicerol, iar interiorul este hidrofob, ca si la celelalte membrane, dar nu contine fosfolipide.

Glicerol-dieterii formeaza stratul dublu lipidic, prezent in structura membranelor celulare. La unele Archaea predomina net diglicerol-tetraeterii si membrana este formata dintr-un monostrat lipidic. Diglicerol-tetraeterii sunt echivalentul chimic al dublului strat lipidic, dar diferenta consta in faptul ca cele doua straturi sunt legate covalent.

Glicerol-dieterii au catene laterale izoprenoidice de 20 atomi de C, iar diglicerol-tetraeterii au catene laterale de 40 atomi de C. La unele archaea, catenele de C ale diglicerol-tetraeterilor sunt complicate prin existenta a 4 inele pentaciclice, dar se pastreaza lungimea de 40 de atomi de C.

Glicerol-eterii sunt markeri biochimici ai archaea. Identificarea lor este utilizata pentru a identifica membrii grupului. Diferentele biochimice dintre lipidele archaea si eubacteriilor evidentiaza distanta evolutiva uriasa intre aceste linii filogenetice primare, desi ambele sunt procariote.