IMPORTANTA CUNOSTINTELOR DESPRE RESPIRATIE

IMPORTANTA CUNOSTINTELOR DESPRE RESPIRATIE

Respiratia aeroba. In timpul vegetatiei plantele utilizeaza in respiratia aeroba oxigenul molecular.

Concentratia O₂ in aerul atmosferic este relativ constanta, constituind o sursa permanenta pentru respiratia organelor aeriene. Concentratia O₂ din sol poate fi mult micsorata prin tasarea solului. Aceasta provoaca reducerea respiratiei aerobe a organelor subterane, de exemplu radacinile, semintele in curs de germinare, bulbii, tuberculii, rizomii si radacinile tuberizate in trecere la viata activa.

Pentru prevenirea acestui fenomen este necesara efectuarea corecta a lucrarilor de afanare a solului. O buna aerisire a solului asigura o intensa respiratie aeroba necesara in timpul germinatiei si rasaririi semintelor precum si pentru o buna absorbtie a apei si elementelor minerale de catre radacina in timpul perioadei de vegetatie.

In timpul pastrarii si conservarii produselor agricole, de exemplu seminte sau diferite furaje, este necesara mentinerea activitatii metabolice la un nivel cat mai scazut, caracterizat printr-o respiratie aeroba foarte redusa.

Aceste conditii sunt realizate in primul rand printr-o deshidratare foarte pronuntata, si anume un continut de apa de 7-9 % la semintele oleaginoase, 12-14 % la semintele de cereale si 14-15 % la semintele de leguminoase. Reducerea respiratiei este favorizata de temperatura scazuta si de aerisirea semintelor. Aceste conditii impiedica sporirea umiditatii semintelor si aparitia proceselor fermentative ale unor microorganisme anaerobe, termofile care provoaca autoaprinderea semintelor sau a fanului.

Pastrarea tuberculilor, bulbilor si radacinilor tuberizate, organe cu un continut de apa ridicat este asigurata de evaporarea apei de pe suprafata acestora pentru a evita dezvoltarea microorganismelor. De asemenea, este necesara indepartarea organelor ranite, care prin respiratie intensa favorizeaza dezvoltarea microorganismelor patogene.

O buna pastrare a tuberculilor de cartof si a radacinoaselor (sfecla, telina, morcov) este favorizata de anumite valori de temperatura.

Temperatura de pastrare a tuberculilor de cartof este 4-7⁰C. Intre 0 si 4⁰ C apare fenomenul nedorit de indulcire, datorat activitatii hidrolitice a enzimei amilaza, care duce la acumularea de zaharuri solubile. Peste 7⁰C, intensificarea respiratiei determina deprecierea tuberculilor prin consumul substantelor de rezerva. La radacinoase, temperatura de pastrare este de 4⁰-5⁰C.

Actiunea temperaturii asupra respiratiei poate fi utilizata in controlul diferitelor procese fiziologice.

La cartof productiile ridicate de tuberculi se obtin in zonele unde zilele calde alterneaza cu nopti reci. Aceste conditii asigura un raport optim intre fotosinteza si respiratie. Temperatura scazuta din timpul noptii mentine o intensitate scazuta a respiratiei, iar asimilatele sunt dirijate spre formarea tuberculilor.

La culturile din sera, in timpul iernii intensitatea fotosintezei este foarte scazuta datorita intensitatii luminoase scazute. Reglarea temperaturii la limita inferioara a optimului termic pentru fotosinteza reduce respiratia si dirijeaza asimilatele spre depozitare. Aceasta asigura necesarul pentru crestere, inflorire si fructificare.

Respiratia anaeroba. Respiratia anaeroba este cunoscuta in practica din cele mai vechi timpuri sub numele de fermentatie. Natura microbiana a acestui proces a fost descoperita de Pasteur abia in secolul al XIX-lea.

De-a lungul istoriei, diferite tipuri de fermentatie au stat la baza modului de preparare a unor produse alimentare si a altor bunuri necesare traiului uman.

Fermentatia alcoolica produsa de ciupercile Saccharomyces cerevisiae (drojdia de bere) si S. ellipsoideus (drojdia vinului) stau la baza prepararii bauturilor alcoolice, datorita producerii alcoolului etilic si a dospirii painii, datorita producerii CO₂.

Fermentatia lactica produsa de bacteriile Lactobacillus bulgaricus si Streptococcus lactis sta la baza fermentarii laptelui si prepararii unor produse lactate, iar cea produsa de Bacterium brassicae, B. cucumeris-fermentati si Lactobacterium plantarum sta la baza prepararii muraturilor. Acidul lactic provoaca coagularea laptelui si determina caracterul antiseptic si conservant in zeama de muraturi.

Fermentatia butirica produsa de bacteriile fermentatiei butirice sta la baza topitului inului si al canepei. Hidroliza cimentului celular de pectat de Ca determina izolarea fibrelor celulozice din tulpinile de in si canepa.

Fermentatia propionica are aplicatii plactice in prepararea cascavalului. Lactoza din laptele preparat se transforma in acid lactic, care sub influenta bacteriilor propionice trece in acid propionic si acid acetic. Prezenta acestor doi acizi da gustul specific al cascavalurilor.

Desfasurarea optima a proceselor fermentative este asigurata de mentinerea conditiilor de anaerobioza.