TESUTURILE CONDUCATOARE

Tesuturile conducatoare asigura circulatia permanenta a sevei brute (apa cu substantele minerale dizolvate in ea) de la radacina pana la organele asimilatoare si circulatia sevei elaborate (seva cu substantele organice), de la frunze si alte organe asimilatoare spre organele consumatoare, fie spre tesuturile de depozitare de substante de rezerva. Tesuturile conducatoare se intalnesc la grupele mai evoluate de plante: Pteridophytae, Gymnospermae si Angiospermae. La plantele inferioare, circulatia se realizeaza prin difuziune sau osmoza. La plantele superioare, tesuturile conducatoare s-au format din celule parenchimatice care s-au alungit in directia circulatiei sevei, au fuzionat, iar membranele transversale ale celulelor s-au perforat sau au fost resorbite complet.

Originea, structura si repartitia celulelor care intra in alcatuirea acestor tesuturi difera dupa grupa sistematica la care ne referim si, la aceeasi planta, intre tesuturile primare rezultate din procambiu si tesuturile secundare rezultate din cambiu. In formarea tesuturilor conducatoare primare se disting doua stadii succesive:

- diferentierea protoxilemului si protofloemului ce devin functionale in timpul cresterii in lungime a organului.

- diferentierea metaxilemului si metafloemului in timpul alungirii organului, dar acestea nu devin functionale decat dupa incetarea alungirii.

La spermatofite (gimnosperme si angiosperme), celulele conducatoare se grupeaza in fascicule conducatoare, aici existand o circulatie in doua sensuri:

- ascendenta - cand seva bruta circula prin trahee si traheide.

-descendenta - substantele elaborate sunt transportate de elementele liberiene (tuburile ciuruite).

La cormofite tesuturile conducatoare sunt dispuse in zonele profunde ale organelor: la radacina si tulpina in cilindrul central (stel), iar in frunza in nervuri.

ELEMENTELE CONDUCATOARE LIBERlENE (LEPTOMUL)

Vasele liberiene adevarate sunt primele aparute in cursul evolutiei speciilor. Tesutul liberian apare la inceput sub forma unor celule prismatic alungite, circulare sau poligonale in sectiune transversala cu peretii celulozici subtiri, cu membranele celulare transversale perforate, numite si placi ciuruite, care permit celulelor vecine sa fie legate prin plasmodesme, facand posibila migrarea substantelor organice. Aceste celule liberiene, care sunt celule vii, puse cap la cap, formeaza vasele liberiene. Celulele au cate o vacuola mare, citoplasma parietala si sunt lipsite de nucleu la completa lor diferentiere.

Lungimea tuburilor ciuruite variaza de la cateva zeci pana la 300 de micrometri, rareori depasesc 1 mm. Largimea este de ordinul micrometrilor, rareori atingand 20-30 de micrometri. Cele mai lungi tuburi ciuruite le au lianele.

Tesutul conducator liberian tipic cuprinde (fig. 128): vase liberiene, celule anexe (la angiosperme),    parenchim liberian, iar pentru structurile secundare, si fibre liberiene. Totalitatea acestor tesuturi formeaza fasciculul liberian sau leptomul.