Teroarea justitiara sub

Noua Ordine Mondiala

SISTEMUL MONETAR

In limbajul nostru exista multe cuvinte des utilizate al caror inteles este vag definit in mintea noastra dar de cele mai multe ori le folosim corect in contextul frazei. Exista insa o notiune pentru care avem imediat o imagine concreta si certitudinea ca stim totul in legatura cu ea - banul. Dincolo de imaginea hollywoodiana a unei vieti usoare petrecuta in cele mai diverse placeri pe care o confera puterea bogatiei, banul are o existenta misterioasa; putini stiu cum a aparut pe lume, ce legi scrise sau nescrise decid abundenta sau carenta monetara in societate, cum provoaca depresiuni economice sau perioade de buna stare generala; si poate si mai putini cunosc latura sinistra a banului, care-l face mijlocul cel mai sigur si durabil de inrobire a popoarelor.

Sistemul monetar prezent este rezultatul unui indelung proces evolutiv. Istoria banului este de fapt efortul omului de a face schimb de produse sau servicii. Produsele care i-au prisosit au fost utilizate, initial, in schimburi cu alte produse de care avea nevoie. Trocul a existat timp de milenii cu toate greutatile inerente unui schimb de produse finite. Cel care avea porumb sau fan trebuia sa gaseasca persoana care sa necesite aceste produse si in acelasi timp sa-i ofere ceea ce ii lipsea lui. Aceasta dubla potrivire si faptul ca nu exista posibilitatea de a standardiza pretul si mai ales de a acumula bogatie a adus sfarsitul trocului (desi se mai practica si azi in special in schimburile de produse intre natiuni). S-a trecut la un mediu de schimb utilizand posesiuni ca de pilda sare, vite etc. Dar vitele nu sunt identice, sarea poate avea diverse grade de puritate si drept urmare s-a incercat sa se gaseasca un mediu de schimb cu o valoare stabila, usor de manevrat sau de fractionat si posibil de acumulat. Nu se stie exact cand au aparut banii de metal, dar comunitati umane separate au inceput sa utilizeze zincul, plumbul si in special, datorita aspectului frumos si stabilitatii chimice, aurul si argintul. In secolul 7, tarile europene au fost tributare unui sistem economic numit mercantilism, bazat pe credinta ca bogatia unei natiuni este direct proportionala cu aurul si argintul de care dispune. In secolul 18, Adam Smith argumenteaza in The Wealth of Nations argumenteaza ca bogatia unei natiuni sta in productia de bunuri si nu in metalele pretioase. Teoria lui a marcat inceputul stiintelor economice.

Metalele pretioase au fost utilizate mult inaintea erei noastre. Chinezii foloseau mici cuburi de aur in jurul anului 2100 A.C. Biblia mentioneaza metalele pretioase. Solomon a demonetizat argintul in timpul domniei sale, reducand volumul banilor in circulatie, actiune ce a provocat, ceea ce azi numim depresiune economica si a dus la revolta lui Jeroboam. Iuda Iscariotul L-a vandut pe Iisus pentru 30 de arginti. Lidienii sunt primii cunoscuti in istorie care au batut monede de aur si argint. Dar nici sistemul economic bazat pe metale pretioase nu era lipsit de probleme. Alexandru cel Mare a pradat atat de mult aur in cuceririle lui, incat a provocat scaderea pretului aurului la o treime. O cantitate mai mare de bani in monede era periculos si incomod de transportat. In Europa, comerciantii si persoanele instarite, imbarcati pentru o calatorie mai lunga, au inceput sa-si lase monezile de aur in grija giuvaergiilor pentru pastrare si in schimb primeau o recipisa care in scurta vreme a inceput sa fie folosita pentru plata datoriilor. Acesta a fost primul pas spre monedele de hartie. In acelasi timp au aparut si primele cec-uri: depunatorii care aveau bani in 'safe-urile' giuvaergiilor scriau instructiuni ca purtatorul scrisorii sa primeasca un numar de monede din depozitul lui. Chinezii au utilizat bani de hartie inca din secolul 12. In America, spre sfarsitul secolului 17 unele din colonii au emis bani de hartie care erau convertibili in aur. Razboaiele au pricinuit inflatii intrucat nevoia urgenta de bani si faptul ca guvernele nu aveau autoritate sa colecteze impozite a determinat emiterea de bani de hartie in volum prea ridicat ca ulterior excesul de bani sa poata fi reclamat in echivalent de aur. In 1968 echivalentul de aur al notelor federale (dolarii) a fost abolit de catre presedintele Nixon.

Circulatia banilor in sistemul economic al tarilor era facilitata de un intermediar a carui influenta asupra destinului societatii actuale a fost hotaratoare: banca. Istoria bancilor a inceput acum cateva mii de ani. Asirienii, Babilonienii si Grecii antici practicau un sistem bancar primitiv: aveau depozite de monede pe care le schimbau cu alte monede straine, faceau imprumuturi etc. Sistemul bancar a cunoscut o dezvoltare rapida in Evul Mediu odata cu inflorirea negotului. Primele banci au fost infiintate la Venetia (1170) si Geneva (1320). In Marea Britanie tranzactiile bancare au inceput accidental in secolul 17 cand regele Charles I a cheltuit banii comerciantilor lasati in grija lui in Turnul Londrei. Banii le-au fost restituiti dar comerciantii si-au pierdut increderea in rege si au pus oamenii lor de paza. Dar acesti paznici imprumutau pe ascuns giuvaergiilor banii lasati in grija lor, pentru care primeau o dobanda. Giuvaergii la randul lor imprumutau banii cu o dobanda mai ridicata. Afacerea a fost atat de profitabila incat giuvaergii au solicitat bani publici promitand sa-i garanteze si au oferit chiar o dobanda pe suma depusa. Cel care depunea banii primea o recipisa care ea insasi putea fi utilizata ca moneda de schimb. Nu a trecut mult pana cand giuvaergii emiteau numai recipise in loc de aur, creand astfel bani. A fost momentul care a demarcat transformarea lor in bancheri.

In Statele Unite prima banca a fost creata in 1781 in Philadelphia, pentru finantarea revolutiei. Bancile emiteau note de datorie (IOU - I Owe You, iti datorez) cand dadeau bani cu imprumut iar ca garantie se amaneta proprietatea solicitantului. In 1784 a fost creata The Bank of New York sub directivele lui Alexander Hamilton care a propus Congresului sa creeze o banca centrala privata dupa sistemul bancar din Anglia. Congresul a adoptat ideea si in 1791 a aparut The First Bank of the United States. Aceasta a fost o eroare cu consecinte tragice, ce a pus in miscare masinaria controlului centralizat asupra banilor. Initial existenta bancii a fost preconizata pentru o durata de 20 ani, dupa care a fost lichidata. In 1816 a fost creata o a doua banca pentru alti 20 de ani si nici aceasta banca nu a supravietuit. La izbucnirea razboiului civil existau in circulatie cateva mii de bancnote diferite a caror valoare depindea in primul rand de increderea publicului in moneda respectiva. Cum bancile nu erau dispuse sa finanteze razboiul din cauza lipsei de uniformitate in valoarea monedelor sau notelor care circulau, in 1863 s-a creat o retea de banci federale care aveau dreptul sa emita propriile lor bancnote, garantate de guvern. In scurta vreme bancile au inceput sa opereze emitand cec-uri, adica puteau crea bani prin simpla intrare in catastif a unui cont.

Bancile au cunoscut o dezvoltare vertiginoasa. De la un inceput modest de aproximativ 70 de banci in 1870, au ajuns la peste 20.000 in 1913. Acest an a marcat inceputul distrugerii financiare a Statelor Unite, prin stabilirea sistemului de rezerva federala (Federal Reserve System) impus poporului american ca urmare a depresiunii economice din 1907. Acest sistem financiar, cu o banca centrala privata, era menit sa evite panicile financiare si sa stabilizeze moneda. In realitate dupa 16 ani, in 1929, a avut loc cea mai teribila criza financiara din istoria Statelor Unite iar in 1990 un dolar valora 6 centi comparat cu puterea de cumparare a dolarului din 1900; timp de 140 de ani. pana in 1913, fluctuatia dolarului fusese nesemnificativa. Exista o legitima teama ca intr-un viitor apropiat vom fi martorii unei noi crize financiare, care prin internationalizarea bancilor si a tranzactiilor comerciale si prin dispersarea puterii manufacturiere intre tari va devasta intreaga lume vestica. Matematic este dovedita inevitabilitatea acestui crah financiar, care poate avea loc in orice moment: data este la discretia bancilor private din Federal Reserve System care il vor alege astfel incat sa le garanteze cel mai mare profit economic si politic. Ziarele, programele de televiziune si noua platforma politica a republicanilor pun accentul pe echilibrarea bugetului; nimeni insa nu se intreaba cum de s-a ajuns la un astfel de deficit. Conform Constitutiei, Congresul, parte din guvernul federal, este singurul delegat sa creeze bani. Daca guvernul federal creeaza banii cum poate sa-si ramana dator sie insusi? In cel mai rau caz poate provoca inflatie, dar nu datorie. Materialele documentare care prezinta adevarul cu privire la scamatoria monetara ce inrobeste practic intreaga omenire abunda si majoritatea lor au fost incluse in Congresional Records, dar cine le citeste? Atat guvernul federal cat si mass-media ce slujesc interesele bancherilor internationali suprima sau minimalizeaza orice aluzie la acest fapt.

In cele ce urmeaza vom face un scurt rezumat al cartii Dr-lui Jacques Jaikaran Debit Virus. A compelling Solution to the World's Debt Problem (Glenbridge Publishing Ltd., 1992). Cartea elucideaza factorul esential responsabil pentru destabilizarea financiara a tarilor din asa zisa lume libera si in ultima instanta pentru sutele de milioane de oameni macelariti in razboaie inutile pornite din pofta nesatioasa de mai multa putere si bogatie a celor putini dar puternici ce dirijeaza din umbra guvernele tarilor.

Nascut in Guyana, al saselea copil dintr-o familie extrem de saraca, Dr Jaikaran a inceput sa-si castige existenta inca de mic ca muncitor necalificat pe o plantatie de trestie de zahar. Dupa ce a terminat liceul a plecat in Anglia unde si-a castigat existenta muncind noaptea iar ziua isi urma studiile universitare. A obtinut o diploma in matematici, dupa care si-a continuat educatia in domeniul medical. Stabilit in Statele Unite, timp de sapte ani s-a specializat in chirurgie plastica. Practica lui medicala a fost incununata de succes si atat de fructuoasa incat, devenit un membru proeminent al societatii, a fost invitat de o banca locala sa faca parte din comitetul de conducere. Fiind incunostiintat de raspunderea ce o are pentru orice neregula in practica bancara, Dr Jaikaran s-a pornit sa studieze cu meticulozitate sistemul monetar al Statelor Unite, iar apoi a dedicat sapte ani sistemului monetar mondial, calatorind practic in aproape toate tarile dezvoltate. Dar dupa ce a si-a exprimat nelamurirea cu privire la o serie de inconsecvente din sistemul monetar (la care cei de 'specialitate' din conducerea bancii n-au avut nici o explicatie; mai mult, majoritatea au luat cunostinta pentru prima data de legislatia stramba si abuziva din sistemul bancar al Statelor Unite, un sistem cu enorme repercusiuni asupra societatii), Dr Jaikaran a devenit neconfortabil pentru manipulatorii banilor si a fost eliminat din comitetul bancii. Dar nu a putut fi oprit sa-si publice rezultatele investigatiilor.

Moneda, scrie el, este definita ca orice instrument care permite schimbul de produse indiferent daca are valoare intrinseca (metalele, pietrele pretioase, obiectele de arta, produsele alimentare etc.) sau nu are practic nici o valoare (monedele de hartie, notele de imprumut, cec-urile etc). Functia comuna a oricarui instrument de schimb e sa activeze productia de bunuri prin facilitarea schimburilor, si, ceea ce este foarte important, sa permita acumularea de avere, plata taxelor si a datoriilor. Banul este o creatie artificiala a societatii si trebuie sa existe intr-o forma acceptata de populatie. Citim intr-o publicatie de la Federal Reserve Bank din New York ca in Statele Unite exista mai multe tipuri de monede: monede de metal batute de Trezorerie (Treasury), banii de hartie tipariti de Federal Reserve Banks, depozite bancare care pot fi reclamate prin cec-uri, transferul automat de conturi intre bancile comerciale, conturile de la uniunile de credit, ordinele negociabile de retragere, etc. Din aceste tranzactii, 75 % se executa pe fondurile accesibile cu cec-uri. Monedele de metal reprezinta unicul fond monetar creat de Trezorerie, restul izvoraste din reteaua bancilor care fac parte din Federal Reserve System. O conceptie fundamental gresita cu privire la cauza inflatiei este ca deriva dintr-un exces de bani creati de guvern. Lumea crede ca intrucat guvernul are facilitatile de tiparit dolarii de hartie, poate cheltui atata cat tipareste; dar atunci cum se face ca tara asta are o datorie generala de peste 20 trilioane de dolari, din care partea guvernului federal este de aproximativ 6-7 trilioane, iar restul este datoria acumulata de imprumuturile cetatenilor pentru case, masini si alte cumparaturi pe credit? Partea fiecarui cetatean din Statele Unite la aceasta monstruoasa datorie baneasca este de 100.000 de dolari, arata Byron Dale (vezi mai jos cine este); intreaga datorie depaseste de cateva ori toti dolarii care circula in intreaga lume (aproximativ 5 trilioane). Rezulta ca de fapt bancherii internationali stapanesc intreaga avere a Statelor Unite: pamantul, mijloacele de productie, vitele, orasele, etc. Ce se va intampla cu proprietatea privata cand bancile vor decide sa declare tara asta falita?

Iata cum explica Federal Reserve Bank din New York modul in care se introduc banii in circulatie: 'Biroul de Gravare si Tipografie din Washington, D.C., o unitate a Trezoreriei, este responsabil pentru tiparirea monedei nationale, dar ordinul de a tipari emana de la cele douasprezece Federal Reserve Banks, nu de la Presedinte sau Congres. Bancile din Federal Reserve System si nu Trezoreria decid cati bani se vor tipari pe baza estimatelor institutiilor de depozitare a banilor si necesarului de fonduri publice. Conform cu aceasta intelegere guvernul nu poate tipari suficiente bancnote ale bancilor din Federal Reserve System ca sa-si poata plati cheltuielile sau datoriile.'

De aici rezulta ca Trezoreria nationala este numai tiparnita iar cele care emit banii sunt bancile. Trebuie sa accentuam ca Federal Reserva Banks nu sunt institutii guvernamentale ci banci particulare. Federal Reserve System este format dintr-un Comitet de Guvernatori (Board of Governors) cu sapte membri numiti pe o perioada de 14 ani de catre Presedintele Statelor Unite cu aprobarea Senatului. Natiunea este impartita in 12 regiuni, fiecare regiune are o banca federala majora, membra in sistem. Un comitet important din acest sistem este Comitetul Federal pentru Piata Libera (Federal Open Market Committee) ce cuprinde cei 7 membri guvernatori si 5 membri alesi din presedintii celor 12 banci regionale. Consiliul Federal de Recomandatii (Federal Advisory Council) compus din membrii bancilor regionale furnizeaza informatii cu privire la starea economica a regiunii respective. Toate bancile din Federal Reserve System sunt corporatii private al caror castig nu este impozabil (Federal Reserve Act, Board of Governors of the Federal Reserve, Section 7 Clause 3). Creat in 1913 de catre Congres, acest sistem este o entitate total independenta. Castigul realizat prin dobanzile pe instrumentele financiare guvernamentale, pe care le poseda, este impartit intre bancile membre. Dupa lege ar trebui sa plateasca impozit numai pe proprietate, in realitate insa, avand birouri in cladiri ce apartin guvernului federal, nu platesc nici macar atat. Legislatia initiala a fost atat de abil conceputa incat nici Congresul si nici Presedintele nu o pot schimba. Regulile de conduita sunt concepute intern si nu pot fi atacate de nimeni. Puterea acestor banci este enorma; ele controleaza intregile finante ale tarii. Congresul nu aloca fonduri pentru Federal Reserve System. Salariatii lor sunt platiti din surplusul ramas dupa plata cheltuielilor de intretinere; desi o parte din conducere este aleasa de catre Presedinte, loialitatea lor e pentru sursa de salarizare (sistemul bancar international). Dependenta financiara de Federal Reserve System este vizibila pe bancnotele in circulatie. La partea superioara a dolarului sunt tiparite cuvintele: 'Federal Reserve Note'. A note este o datorie fata de banca ( un IOU - I owe you). Fiecare bancnota este de fapt o datorie a guvernului sau a sectorului privat fata de bancile asa zis federale, care le emit. In 1968 s-a retras aurul ca echivalent al dolarului. Azi dolarul nu mai e sprijinit de nimic decat de vitalitatea economiei americane care in curand va fi spulberata ca rezultat al tratatelor comerciale NAFTA si GATT. Dar daca toti banii sunt creati ca datorie, exista oare posibilitatea sa se plateasca vreodata intreaga datorie (suma imprumutata plus camata)?

Statele Unite detin recordul absolut in ce priveste suma imensa de bani cheltuiti (peste 1 miliard de dolari anual) si in ce priveste imensitatea imprumutului din care numai partea guvernului depaseste 6 trilioane de dolari. Cand suma cheltuita de guvern excede cea colectata prin impozite, guvernul imprumuta bani. Daca i-ar crea, asa cum prevede Constitutia, nu ar exista datorie si n-ar fi nevoie de impozite. Acestea sunt o inventie diabolica pentru pauperizarea cetatenilor si inregimentarea lor. Amenintarile sau vorbele frumoase nu au acelasi potential de inrobire ca burtile goale. Bani nu sunt numai monedele care circula, ci orice intrare in catastiful bancilor cand acestea aproba un imprumut sau fac o investitie. Iata foarte rezumativ cum se produc banii:

Presupunem ca guvernul are nevoie de 1 miliard de dolari pentru mentinerea soselelor. Trezoreria primeste aprobare de la Congres pentru acest proiect si emite bonds in valoare de 1 miliard. Bonds sunt de fapt o datorie care trebuie platita cu camata. Aceste bonds sunt preluate de catre Federal Reserve System care intra 1 miliard de dolari in contul Trezorerie. Nu a avut loc o tranzactie monetara ci o simpla intrare in contul Trezoreriei care va fi onorata evident cu dobanda din impozitele luate de pe cetateni. In pasul urmator Trezoreria scrie cec-uri pentru intreprinderile angajate in acest proiect. Cec-urile depozitate la bancile locale sunt trimise la bancile federale regionale. Acestea onoreaza cec-urile, fapt ce automat creste rezerva de bani a bancii locale: de pilda, un cetatean primeste un cec de 10.000 de dolari pe care il depune, sa zicem, la First National Bank din Glendale; aceasta banca locala trimite cec-ul la banca federala regionala de care apartine, iar cand banca federala aproba cec-ul, rezerva de bani a bancii locale, in exemplul nostru First National Bank din Glendale, creste cu 10.000 de dolari. Noul fond banesc, care nu exista decat pe hartie, este folosit de banca locala pentru noi imprumuturi pe care se realizeaza un nou castig din dobanzi. Cand suma de 10.000 de dolari a fost aprobata de banca federala regionala s-a creat un fond de 20.000 de dolari: 10.000 in contul bancii locale si 10.000 in contul persoanei care a depus cec-ul. Pana in 1980 bancile locale nu aveau voie sa creeze bani din aer dar dupa votarea Actului de control si deregulare a institutiilor de depozitare (Depository Institutions Deregulation and Monetary Control Act) orice banca poate crea bani. Acest act a fost ultimul 'cadou' facut de fostul presedinte Carter poporului american. Actul mai prevede ca orice investitie insolventa facuta de sistemul bancar sa fie automat acoperita din taxele jumulite de pe cetateni. Legea a deschis un larg camp de operatii internationale, in special cu tarile inapoiate economic. Sumele masive investite aduc un venit imens bancilor prin plata dobanzilor. Iar cand bietele tari sunt complet vlaguite si incapabile sa plateasca imprumutul sau dobanda, bancile isi recupereaza investitia din impozit. Cine pierde? Bietul cetatean american ale carui taxe directe si ascunse ajung la aproape 50 % din venit.

Ca sa creeze bani, bancii i se cere sa aiba in depozit o anumita suma de rezerva, procentul fiind dictat de banca federala regionala. Miracolul prin care se nasc noi fonduri imaginare se numeste 'cresterea depunerii rezervei fractionale' (fractional reserve deposit expansion). Tradusa in limbaj de toate zilele, cand cineva face un imprumut de la banca se creeaza bani noi. Nu are loc nici un transfer de bani: banca trece suma in contul persoanei respective creand o suma fictiva, in schimb plata imprumutului si a dobanzii se face cu bani reali. Exceptie fac rarele cazuri in care cetateanul insista sa primeasca imprumutul in bani pesin si nu ca un cont in numele lui. Fondurile de bani sunt clasificate in diverse categorii: M1 include banii ce circula in afara bancilor (cec-uri la purtator, depozite bancare in curs de transfer, depozite la uniunile de credit etc); M2 cuprinde M1 si in plus tranzactii in fondul lichid din bursa, depuneri in conturi care genereaza procente (economiile) si in general depuneri de bani de scurta durata. M3 cuprinde M2 la care se adauga depuneri pe termen lung, eurodolarii si transferuri in fondurile comune (mutual funds) facute de institutii. L contine M3 plus US Savings Bonds care apartin sectorului privat, hartiile comerciale, etc. Intreaga baza monetara este formata din valorile depuse sub diverse forme si banii in circulatie. Singura categorie de interes pentru dinamica financiara este M1.

Ce se intampla cand un imprumut este achitat? Fondul monetar este redus cu suma respectiva. Bancile au dreptul sa si distruga bani, dar numai suma imprumutata, nu si dobanda, care ramane castigul net al bancii. Dr Jaikaran da urmatorul exemplu: Un cetatean oarecare obtine un imprumut de 10.000 de dolari de la Eastside Bank pentru lemne de constructie. Comerciantul care-i vinde lemnele depune banii la Westside Bank. Presupunand ca bancile sunt obligate sa retina 10% din fonduri ca rezerva de bani, Westside Bank acorda din acest fond iluzoriu un imprumut de 9.000 de dolari lui Jake mecanicul. Acesta cumpara unelte de la Lucky Co care depune cec-ul la Southside Bank. Southside acorda un imprumut de 8.100 de dolari din acest depozit lui Jane's Beauty Salon. Si procesul poate continua indefinit. Din cei 10.000 de dolari initiali, bancile pot colecta dobanda pentru 100.000 de dolari!

Bancile din Federal Reserve poseda un numar foarte mare de bonds emise de guvern. Ele pot restrange fondul de bani din circulatie vanzand aceste bonds. Cei care administreaza tranzactiile platesc suma echivalenta din conturile lor de la bancile locale si aceeasi suma este retrasa din circulatie la nivelul bancilor federale regionale. Drept rezultat bancile isi limiteaza fondurile pentru imprumut. Procesul este inversat daca Federal Reserve decide sa mareasca suma de bani din circulatie. Ca banca nationala centrala, Federal Reserve este o banca de depunere pentru toate celelalte banci, dar nu are un fond de depunere al ei propriu. Un cec emis de Federal Reserve este creditat unei alte banci dar suma nu este dedusa din contul nici unei banci. La fel, cand vinde bonds emise de guvern, valoarea lor este retrasa din contul unei banci dar nu se deschide un cont la alta banca. In Monetary Policy of the United States publicata de Federal Reserve Bank din San Francisco se afirma: 'Federal Reserve este astfel conceput incat sa fie de sine statator in sensul ca isi acopera operatiile in mare parte din dobanda obtinuta pe bonds-urile ce le poseda.' Atunci ne intrebam de ce este nevoie ca sistemul acesta de banci particulare sa faca noi profituri astronomice si din bonds-urile guvernamentale, cand poate crea fonduri nelimitate din aer?

Aproape toti banii in circulatie sunt creati ca datorie prin intrari in conturi bancare si acesti bani fictivi sunt apoi imprumutati sectorului privat sau guvernului. Sistemul este mult mai pernicios decat pare la prima vedere, intrucat numai suma imprumutata este creata dar nu si dobanda, ceea ce face matematic imposibil ca datoria fata de banci sa fie platita vreodata. Poate acesta este motivul pentru care Congresul American dezbate numai echilibrarea bugetului si niciodata nu aminteste de achitarea datoriei. Politica lui este sa castige timp prin noi impozite cu care sa satisfaca pofta gigantica de imbogatire a bancilor internationale. Se creeaza in mod deliberat conditiile unui dezastru financiar de proportii greu de imaginat, care va afecta intregul glob si al carui singur rezultat previzibil este o tiranie mondiala.

Dr Jaikaran exemplifica implicatiile sistemului financiar bazat pe datorie prin urmatorul experiment mintal: un grup de oameni muncitori colonizeaza o planeta fertila dar lipsita de populatie. Fiecare familie are o meserie bine definita si fiecare grup de oameni are nevoie de produsele sau cunostintele celorlalti. Se introduce in mod firesc un sistem de troc care lucreaza pentru un timp. Populatia incepe sa creasca pe aceasta planeta si societatea devine complexa. Trocul devine ineficace si oamenii se decid sa creeze un instrument de schimb. Avand experienta anterioara de pe pamant, se hotarasc sa stabileasca un sistem financiar asemanator, bazat pe datorie si dolari de hartie. Aleg dintre ei o persoana care sa fie bancherul, cu dreptul de a crea bani. Un fermier se duce la banca privata (ca Federal Reserve) si cere imprumut 1.000 de dolari. Banca tipareste 1.000 de dolari pe care ii da fermierului cu 10% dobanda pe an. Presupunem ca nimeni altcineva nu a avut nevoie sa imprumute bani pe acea perioada de un an. In circulatie exista numai 1.000 de dolari dar fermierul este dator bancii 1.100 de dolari si nu are cum plati datoria. Atunci recurge la expedientul Congresului: plateste numai dobanda de 100 de dolari, ceea ce reduce banii din circulatie (M1) la 900 de dolari. Datoria fermierului ramane in continuare de 1.000 de dolari. Reducerea banilor din circulatie are un alt efect neplacut, cresterea preturilor, intrucat platile datoriilor sunt cheltuieli de intretinere a afacerilor si aceste cheltuieli sunt, in ultima instanta, platite din buzunarul consumatorului. Cei 100 de dolari retrasi din circulatie nu produc nimic pentru economie. Dobanda neproductiva produce inflatie. La sfarsitul celui de-al doilea an fermierul plateste din nou numai dobanda, ceea ce produce o noua contractie a banilor in circulatie (M1) si o noua crestere a preturilor. La inceputul celui de al patrulea an M1 este redus cu 30%, preturile bunurilor cresc, lipsa de bani creaza somaj, bunurile nu sunt cumparate si unele companii sunt ruinate pentru ca cererea este diminuata. Bancherul ar fi putut sa puna la licitatie posesiunile fermierului inca din primul an, dar perversiunea caracterului sau ii spune ca timpul lucreaza in favoarea lui; posesiunile fermierului ii vor parveni oricum, iar intre timp mai poate stoarce ultima suflare a fermierului.

Exista o alta solutie oferita fermierului, solutie pe care a adoptat-o Congresul american. Fermierul face o intelegere cu bancherul sa imprumute dobanda lasand neatinsa datoria. In acest caz M1 ramane constant dar datoria creste. Se poate arata matematic ca 1.000 de dolari cu 10% dobanda genereaza in 70 de ani o datorie de 788.921 de dolari! Asa s-a ajuns la zecile de trilioane de dolari pe care poporul american le datoreaza bancilor internationale. Daca extindem experimentul la multe persoane care imprumuta bani, rezultatul final va fi acelasi: vor exista mai multi bani in circulatie, unii pot realiza profituri pe seama altora, dar in mod fatal, din cauza faptului ca fondul de bani se contracta, unele intreprinderi chiar daca sunt impecabil conduse vor fi ruinate. Toate racilele sociale pe care le experimentam astazi, somaj, ruina bancilor sau a intreprinderilor, desfiintarea proprietatilor private prin licitatie, etc. sunt urmarea acestei politici financiare de creare a banilor ca datorie. Semnarea tratatului NAFTA a fost inca o abila manevra politica care a atins doua obiective la fel de sinistre: un salt imens spre un guvern mondial (citeste sclavie mondiala sub tutela bancilor internationale) si un castig imediat pentru consortiul Rockefeller si asociatii. Ziarul Spotlight din 30 Ianuarie 1995 mentioneaza faptul ca Alan Greenspan a stiut de devalorizarea pesos-ului si un numar de persoane de la bursa din New York (Wall Street) au realizat miliarde de dolari din acest dezastru financiar. S-ar parea ca unii senatori din Mexic l-au dat in judecata pe fostul presedinte Salinas si pe Alan Greenspan pentru modul inechitabil cu care au realizat profituri imense din acest dezastru financiar. Apoi Presedintele Clinton fara aprobarea Congresului american a acordat 28 miliarde de dolari Mexicului, din fondul special pentru 'salvarea dolarului in caz de urgenta', bani care vor intra din nou in buzunarul escrocilor internationalisti. E interesant cu cata dificultate se gasesc cateva sute de milioane de dolari pentru regiunile sinistrate din America; totdeauna se invoca bugetul limitat pentru a le refuza; dar nu au fost greu de gasit 28 de miliarde de dolari pentru o tara falita financiar sub un regim socialist corupt, atunci cand presiunile exercitate de Rockefeller & Co inlatura orice rezistenta din partea reprezentantilor poporului.

Cresterea datoriei are un tempo moderat in primii ani ca apoi sa fie accelerata substantial spre sfarsitul perioadei. Reprezentata grafic se prezinta ca o functie exponentiala de tipul y=ax. Formula pentru calcularea datoriei este D = P(1+r)n, unde D este datoria, P reprezinta suma initial imprumutata, r este dobanda iar n perioadele (luni sau ani) in care se acumuleaza.

Datoria Statelor Unite se situeaza pe ultima parte a curbei in care cresterea este foarte accelerata si se indreapta asimptotic spre infinit. La cererea actualului presedinte, un comitet format din un numar egal de specialisti in probleme de finante si senatori democrati si republicani au incercat sa aproximeze data cand Statele Unite vor da faliment; nota bene: cand si nu daca! Raspunsul lor, dat intr-o emisiune televizata in anul 1994 la care a aparut printre altii si Senatorul Philip Crane, a fost: intre anii 1998 si 2005. Calculele lor s-au bazat exclusiv pe datoria guvernului federal si nu au inclus sectorul particular. Alti economisti au ajuns la o data mult mai apropiata, 1995.

Dar sa revenim la ce scrie Dr. Jaikaran. In sistemul financiar bazat pe datorie, suma imprumutata nu poate fi achitata niciodata pentru ca nu se genereaza suficienti bani ca s-o acopere. Singura solutie viabila pentru asigurarea continuitatii comertului este plata dobanzii, evident tot din bani imprumutati. Datoria neproductiva pentru plata acestei dobanzi are ca rezultat cresterea preturilor bunurilor si serviciilor sociale si tehnice si reducerea banilor din circulatie (M1). Puterea de cumparare a dolarului a scazut dramatic in ultima perioada din acest secol. Timp de un secol aproape nu a existat nici o fluctuatie in valoarea dolarului, pana in 1913 cand s-a adoptat acest plan diabolic de spoliere a populatiei. Inflatia este rezultatul platii dobanzii, bani neproductivi care sunt injectati in costul bunurilor. Consumatorul plateste nu numai dobanda pe propriul lui imprumut ci si dobanda platita de intreprinderile care functioneaza pe bani imprumutati de la banca. In plus, cetateanul este sugrumat de impozitele in continua crestere. Ca urmare preturile bunurilor cresc iar puterea de cumparare a banului scade. Dolarul, fata de valoarea lui de la inceputul secolului a pierdut peste 90 % din puterea de cumparare. In general raspunsul 'economistilor' la aceasta problema este ca de fapt nimic nu s-a schimbat, raportul dintre salar si preturi este acelasi. Cresterea preturilor a fost insa mult mai accelerata in ultima vreme; daca pana prin 1960 un singur salar era suficient pentru intretinerea unei familii numeroase, acum ambii soti sunt in serviciu. Banii agonisiti pentru pensionare si depusi la banca sunt cei mai afectati. Dupa 5 - 10 ani de la pensionare, agoniseala unei vieti intregi de truda se reduce la nimic.

Inflatia, maladia financiara care macina buna starea populatiei, poate fi definita ca scaderea puterii de cumparare a monedei indusa de datorie.

Recesia este cauzata de o diminuare absoluta a banilor in circulatie. Recesia pronuntata de lunga durata devine depresiune economica. Toate aceste fenomene, cresterea indexului preturilor (Consumer Price Index - CPI), recesiile si depresiunilor economice sunt rezultatul retragerii banilor din circulatie prin plata dobanzii pe imprumut. Suferintele economice prin care trec toate tarile occidentale (ciuma sistemului de datorie se revarsa acum si asupra tarilor asa zis eliberate de sub comunism), se datoreaza tiraniei impuse de sistemul bancar internationalist. In 1763 Benjamin Franklin a vizitat Anglia. Intrebat cum se face ca colonia americana este asa de prospera, a raspuns; 'Prosperitatea noastra e simpla, noi emitem proprii nostri bani'. Odata ajunsa la urechea lui Rothschild, aceasta informatie i-a trezit pofta de noi castiguri. In scurta vreme s-a introdus in Parlamentul englez o legislatie prin care s-a interzis coloniilor engleze sa emita proprii lor bani. La 16 ani dupa aplicarea acestei legi a avut loc o recesie economica in America.

Dupa cercurile academice exista trei tipuri de inflatie: inflatie generata de o cerere exacerbata, inflatie generata de cresterea preturilor si asa zisa inflatie structurala. Inflatia datorita cererii marite presupune ca exista prea multi bani si putine bunuri si, dupa economisti, apare cand excesul de bani e produs mult mai rapid decat bunurile. La polul opus este inflatia prin cresterea preturilor care se datoreaza retinerii bunurilor de catre manufacturieri, sau transportului deficitar care are drept rezultat o insuficienta cantitate de bunuri pentru satisfacerea cererii. Intr-o economie dinamica preturile se schimba permanent. Unele cresc, altele scad. Economistii spun ca in unele sectoare ale economiei se pot produce strangulari in unele domenii cheie care afecteaza intreaga economie. De pilda, zic ei, variatiile in preturile produselor petrolifere se revarsa asupra unui foarte variat si extins sector al economiei tarii. In alte sectoare ale economiei poate coexista un surplus de materiale care sa produca o scadere a preturilor in acel segment al economiei. Daca masa bunurilor al caror pret creste, excede materialele al caror surplus face ca preturile sa scada, se produce o inflatie de tip structural. Dupa economisti inflatia este un factor care redistribuie bogatia si daca nu a fost corect anticipata cei care imprumuta pot realiza un castig. In plus reduce eficienta economiei caci poate deturna resurse din sectorul productiv in cel speculativ (investitii la bursa). De inflatie depinde standardul de viata si prezenta ei poate reduce nivelul de trai de la confortabil si stabil la mizerie.

Dr Jaikaran ataca aceasta viziune a inflatiei. Conceptul general despre felul cum se calculeaza pretul produselor finite este simplu si anume - costul anual de fabricare este impartit la numarul de produse, la care se adauga si procentul de profit. Producatorul insa adauga la pret 'costul capitalului' investit, compensatia pentru riscul de a se angaja in linia sa de produse. Se introduce astfel un factor artificial de profit in exces fata de cheltuielile reale. Producatorul obtine ceva pentru care nu da nimic, ceea ce violeaza legile naturale si morale. Aceste legi, desi nescrise, provoaca adanci disensiuni sociale, economice si morale. Cat priveste inflatia datorita cresterii cererii, majoritatea economistilor pornesc de la premisa ca guvernul are monopol asupra crearii banilor - ceea ce este inexact. Dupa cum s-a aratat, finantele tarii sunt in mana bancherilor internationali prin Federal Reserve System. Intrucat banii apar pe piata ca datorie, matematic este imposibil sa se plateasca vreodata datoria intrucat nu se creaza bani pentru dobanda. Aceasta este luata din fondul altei persoane sau corporatii. In aproape toate cazurile sistemele economice erau bazate tot pe datorie de-a lungul secolelor; inflatia a saracit milioane de oameni si bogatiile erau acumulate, ca si acum, in mainile unui numar restrans de oameni. Timp de 140 de ani Statele Unite au prosperat fara impozite si practic fara inflatie. Din 1913, cand dreptul de a tipari bani a fost transferat ilegal in mana unui cartel privat, dolarul si-a pierdut valoarea cazand intr-o curba exponentiala. Un dolar in 1990 avea puterea de cumparare de 6 centi fata de dolarul din 1900. Economistii explica inflatia prin cheltuielile nesabuite ale congresului si prin excesul de bani pusi in circulatie, dar realitatea infirma aceste supozitii; daca ne uitam la televizor, sau urmarim reclamele comerciale, este evident ca manufacturierii sunt in cautare de cumparatori si nu viceversa. Insistenta cu care te asalteaza vanzatorii in pravalii de asemenea este un indiciu ca excesul de bani in circulatie nu creeaza inflatie. Poate oportunismul vanzatorului fi o cauza? Sa ne amintim cum creste brusc valoarea unor produse, ca de pilda a panourilor de lemn, cand un uragan pare iminent. Valoarea intrinseca a panourilor nu a crescut, dar dorinta de profit a vanzatorului a modificat pretul. Nici un semn nu denota o carenta in cantitatea de monede in circulatie si totusi experimentam o continua crestere a preturilor.

Exista oare prea putine bunuri pe piata, cum sustin teoreticienii costului ridicat datorita excesului de bani comparativ cu cantitatea de produse? Din nou, reclamele si rafturile indesate cu tot felul de bunuri imaginabile pledeaza impotriva acestei teorii.

Inflatia structurala nu este altceva decat un caz particular al acestor doua teorii, aplicate concomitent in diverse sectoare ale economiei.

Dupa Dr Jaikaran la baza inflatiei sta modificarea standardului monetar. El da urmatorul exemplu: cineva isi construieste o casa. Dupa ce si-a pus fundamentul si zidurile, comanda lemnaria pentru constructie. Cand ii soseste materialul observa cu uimire ca lemnaria este mai scurta. Suparat. se adreseaza manufacturierului care insa ii demonstreaza ca lemnaria a fost taiata dupa specificatiile date, singura diferenta este ca metrul a fost modificat si nu mai contine 100 cm ci numai 90. M1, banii in circulatie sunt descrisi in relatie cu toate produsele tangibile si serviciile oferite de societate, dar si ca o entitate numerica. Putem presupune ca exista o relatie matematica directa intre M1 si suma produselor si a serviciilor. Economistii presupun ca daca se dubleaza cantitatea de bani in circulatie preturile se vor dubla, iar daca injumatatim M1 preturile vor scadea la jumatate. Daca notam cu P pretul pentru toate bunurile si serviciile avem urmatoarele relatii:

2 M1 = 2P

1/2 M1 = 1/2P

M1 = P

Pentru ca primele doua ecuatii sa fie corecte, a treia trebuie sa fie adevarata. M1 in aprilie 1990 a fost de 785 miliarde de dolari iar pretul produselor si al serviciilor a fost de domeniul zecilor de trilioane de dolari. Ceea ce arata ca ecuatia a treia este falsa.

Economistii sunt preocupati de alta relatie: MV = PQ, in care M = M1, V este dinamica banilor, P = pretul bunurilor si al serviciilor, iar Q produsul national global (gross national product, GNP). Singura variabila permisa in aceasta ecuatie este dinamica banilor; daca exista inca o variabila rezultatele sunt imprevizibile. Formula aceasta ignora modificarile care au loc in M1, si, ce-i mai grav, ignora faptul ca banii sunt emisi ca datorie, drept care milioane de dolari sunt eliminati zilnic din economie pentru plata dobanzii. De fapt nici unul din elementele formulei nu este o constanta si ca atare formula de mai sus nu are nici sens stiintific nici aplicatie practica.

Toate natiunile din lume, cu exceptia a doua insule, Guernsey si Jersey din Marea Manecii, au acelasi sistem economic bazat pe datorie si toate natiunile sufera de aceleasi simptome in drumul lor spre faliment. In aceste conditii suma imprumutata nu poate fi restituita niciodata, iar dobanda care este platita cu sfintenie (unii autori sugereaza ca bancile accepta plata numai in aur si ca depozitul national de la Fort Knox este pustiu) provine din alt imprumut care augmenteaza suferinta economica nationala (sau globala) si succesele financiare ale unora implica falimentul altora si este urmarea faptului ca nu pot plati suma imprumutata de la banca. Preturile cresc (inflatie) intrucat dobanda platita de manufacturieri este inclusa in pretul produselor, iar povara dobanzilor creste cu timpul. Banii sunt devaluati din cauza platii dobanzilor si economia generala este fortata pe linia de plutire prin noi imprumuturi. Depresiunea economica este inevitabila, fiecare nou imprumut prelungeste agonia dar in acelasi timp sporeste forta cu care va lovi depresiunea. Din cele de mai sus rezulta ca inflatia se poate defini ca descresterea puterii de cumparare a monedei prin incorporarea datoriei in pretul bunurilor si al serviciilor.

Falimentele fac parte din planul grandios al bancilor internationale de a subjuga intreaga omenire sub calcaiul unei tiranii din care, considerand tehnologia militara moderna si mijloacele insidioase si perfectionate de control, nu credem ca va exista scapare. Atentia principala a guvernelor marioneta este indreptata asupra acelui segment al populatiei sau asupra acelor indivizi izolati care se pot intretine independent de 'mana generoasa' a birocratiei guvernamentale. Numarul fermelor care dau faliment anual sunt de ordinul zecilor de mii, iar asa zisii white supremacists (suprematisti albi) sau white separatists (separatisti albi) sunt eliminati brutal de catre agenturile guvernamentale. O ilustreaza cazul fermierului Byron Dale, un om fara scolarizare inalta dar inzestrat cu o minte extrem de agila care a priceput mai bine decat majoritatea economistilor academici cum o mana de paraziti fura castigul celor care agonisesc cu truda; el era din categoria celor capabili sa se intretina singur. Din a doua categorie au facut parte Gordon Kahl, omorat in 1983 de catre BATF, Randy Weaver a carui sotie si copil au fost asasinati de fortele guvernamentale, cei peste 80 de oameni nevinovati arsi de vii la Waco, Texas, de catre BATF si FBI si multe alte cazurile care inca nu au iesit la suprafata. Intrucat ne ocupam de problema banilor si rolul bancilor federale, vom rezuma si experienta lui Byron Dale cu sistemul financiar din aceasta tara.

Atat Byron Dale cat si Dr Jaikaran au ajuns la aceeasi concluzie pornind insa de la poli opusi. Dr Jaikaran face o analiza stiintifica a modului in care se produc si circula banii cercetand legislatia si aplicarea ei, iar Byron Dale, fermier model cu multa pricepere in meseria lui, experimenteaza pe proprie piele calamitatea sistemului monetar din Statele Unite.

Totul a inceput de la faptul ca, desi avea cea mai bine organizata ferma din regiune, situatia lui financiara, ca si a multor altor fermieri invecinati, se deteriora constant. Doritor sa-si imbunatateasca conditia economica a participat la un seminar organizat de catre Centrul de Coordonare a Agriculturii din Colorado Springs la care vorbitorii au detailat planurile unei bune organizari financiare a operatiilor agricole iar participantilor li s-au inmanat rezultatele a sapte ferme diferite, urmarite pe ultimii 5 ani. Byron Dale a remarcat faptul ca in toate cazurile cheltuielile de intretinere au crescut de la 7% la 59%. Si-a dat seama ca ceva nu era in regula si a intrebat cum se face ca aproape toate companiile, inclusiv giganti ca Chrysler, se scufunda in datorii si trebuie sa faca mereu imprumuturi ca sa evite falimentul; daca majoritatea sunt pe pragul dezastrului financiar, de unde vin banii sa-i salveze? I s-a raspuns ca sunt doar bani de hartie (funny money), dar la intrebarea cine beneficiaza de dobanda raspunsul a fost 'nimeni'. Atunci Byron Dale a mentionat ca de aproape 20 de ani de cand este in campul muncii, nu a vazut inca pe nimeni care sa nu-si plateasca datoria si dobanda, deci cineva incaseaza dobanda. N-a primit nici un raspuns si din acel moment a fost complet ignorat. A participat si la alte seminare si a chemat experti sa-i analizeze felul cum isi conduce operatiile agricole dar fara mare rezultat. La unul din seminare, vorbitorul a fost vicepresedintele Bancii Federale Intermediare de Credit din Omaha. Byron Dale l-a intrebat de unde vin banii, cum se pun in circulatie si care este rolul Rezervei Federale (Federal Reserve). La care vice-presedintele s-a facut purpuriu la fata, a inceput sa transpire si cu multa greutate a admis ca banii sunt creati prin depunerile bancare (conturi de cec) si apoi a explicat cum opereaza imprumutul fractionar, fractional banking, adica capacitatea bancilor de a avea numai 10% acoperire pentru banii pe care ii imprumuta cu dobanda si i-a indicat ceva literatura publicata de catre Federal Reserve System. In 'Istoria bancilor' se arata clar acest sistem de furt sistematic. Avand un depozit de 100 de dolari, banca in realitate primeste dobanda ca pentru 900 de dolari. In termeni de fermier, cum descrie foarte plastic Byron Dale, inseamna ca daca ai o vaca cu un vitel, poti vinde vitelul de 9 ori ca la sfarsit sa ramana tot al tau. Dale a priceput frauda dar a vrut sa afle ceva mai mult; cum se perpetueaza si pentru ce. Nu moneda care circula este vinovata de frauda; indiferent daca este de hartie sau de aur, realitatea ramane aceeasi: felul in care este pusa moneda in circulatie face matematic imposibila plata dobanzii si impinge societatea spre faliment total.

La intrebarea 'ce sunt banii si de unde vin?' Departamentul Trezoreriei din guvernul federal i-a raspuns: 'Banca creeaza banii din nimic facand intrari in conturi. Bancile pot sa imprumute 6 dolari pentru fiecare dolar pe care il poseda'. Dar in viata de toate zilele, daca ai o moneda de argint si vrei s-o imprumuti, cum poti imprumuta aceeasi moneda la cinci persoane diferite in acelasi timp? Exista o singura modalitate si anume sa scrii pe o bucata de hartie 'ti-am imprumutat o moneda de argint' si sa convingi cele cinci persoane ca imprumutul acesta fictiv a avut loc in realitate. In sistemul de troc se facea schimb de valori; cu banii de hartie folositi intr-un sistem de datorie, banii sunt o promisiune de a plati mai tarziu, bazat pe un furt organizat. Dobanzile intra in cheltuielile de regie ale oricarui producator si preturile cresc pe masura ce datoria se ridica, cu o singura exceptie: fermierii, care nu-si pot ridica preturile. Preturile materiilor brute de fapt s-au ridicat foarte putin. In decurs de numai cativa ani, peste 80.000 de ferme au dat faliment, iar pamantul lor a fost inghitit de sectorul parazitar al societatii - bancile.

Decis sa rupa legaturile care il inrobeau financiar, Byron Dale a studiat legislatia inca in vigoare care guverneaza schimburile economice. Bazat pe aceste legi, a conceput un certificat despre care un avocat ce l-a studiat a conchis ca este un instrument valid pentru negocieri. Apoi a consultat biroul procurorului comitatului Dewey care a confirmat ca legea federala 31 USC 314 care declara ca 'Toti banii trebuie sa fie bazati pe 15 5/21 grains de aur' este valida; dar acest birou i-a spus si ca 'ei in mod clar nu-i acorda multa atentie'. Acest birou a refuzat discute problema nerespectarii legii cu Procurorul General (echivalent cu ministrul justitiei) al statului. Byron Dale s-a adresat biroului Procurorului General care la intrebarea daca aplica legea 31 USC 314 a raspuns ca ei nu dau sfaturi legale (?!).

In Codul Comercial Comun, Uniform Commercial Code, pentru statul South Dakota legea 57A-3-101 defineste instrumentele de schimb comercial si ofera o portita legala prin care cetatenii statului isi pot monetiza bunurile fara sa devina datori bancii federale. Modul obisnuit in care se realizeaza un imprumut este ca banca sa deschida un cont in care intra suma imprumutata fara acoperire (in virtutea imprumutului fractionar) si care reprezinta datoria fata de banca platibila in bani reali. Acest procedeu pune bani in circulatie in momentul in care cel care a realizat imprumutul scrie un cec si incepe sa cheltuiasca din suma depusa la banca. Dar nu pune noi bancnote (Federal Reserve Notes) in circulatie (de fapt cec-ul este de cele mai multe ori depus de cel care l-a incasat la o alta banca). Pentru a obliga bancile sa puna noi bani in circulatie trebuie sa incasezi cec-ul in bani pesin. Banca trebuie sa inlocuiasca banii eliberati cu alte note federale pe care le obtine de la banca federala regionala. Exista insa o a doua modalitate de a obliga sa intre noi note federale in circulatie, cel putin pentru fermieri: sa furnizezi o nota de obligatii cu productia fermei si sa o depui la banca. Banca o poate accepta si nota circula prin sistemul bancar si este depozitata la trezorerie ca cautiune pentru emiterea de bancnote federale. Acest sistem pune in circulatie bani fara dobanda. Intr-o conversatie personala cu Wayne D. Angell care face parte din comitetul de guvernatori al Sistemului Federal de Rezerva, Byron Dale a aflat ca se pot pune in circulatie note federale fara dobanda si ca acest lucru se facea adesea pana in 1923, dar azi, desi legea nu a fost modificata, Federal Reserve nu o admite pentru ca daca ar fi aplicata i-ar pune in imposibilitate de a controla banii.

Inarmat cu noile informatii Byron Dale si cu sotia lui si-au platit datoria fata de Asociatia Creditelor pentru Productie (Production Credit Association - PCA), dupa care au scris certificatele, in conformitate cu legile in vigoare, ca documente valide pentru schimb comercial si apoi le-au trimis la PCA. Daca pana atunci toate insistentele lui Byron Dale de a convinge pe cineva de la centru sa-i faca o vizita si sa-i explice la fata locului cum sa-si imbunatateasca organizarea fermei au fost fara succes, deodata s-a pomenit cu cei de la PCA in fata usii care cereau sa-i numere vitele si sa-i inventarieze posesiunile. Byron Dale a refuzat invocand legile in vigoare, la care cei de la centru au ripostat ca nu-i intereseaza legile. Dupa doua saptamani s-au pomenit intr-o Vineri cu seriful care le-a inmanat o citatie sa apara in fata tribunalului, districtul 8 din McIntosh, South Dakota, Martea urmatoare, la 27 Octombrie 1982. Aveau deci numai o zi lucratoare pentru pregatire pentru dezbatere. Avocatul lor n-a putut fi prezent, dar i-a sfatuit sa ceara judecatorului o amanare pentru o data cand pot fi reprezentati de un avocat. Au alcatuit totusi o motiune in care au aratat faptul ca au actionat in conformitate cu legile in vigoare. La acesta motiune au fost 'ajutati' de unul Mike Phillips care ulterior s-a dovedit a fi un agent federal implicat in uciderea lui Gordon Kahl.

La tribunal, cand s-au identificat cine sunt, judecatorul a remarcat 'Ah, este licitatia initiata de PCA'! - actiune care nici nu era pomenita in mandat. Byron Dale i-a amintit judecatorului de statutele in vigoare care invalideaza intreaga actiune si de faptul ca nu sunt reprezentati legal (ceea ce este un drept acordat celor mai feroci criminali) si a cerut ca infatisarea sa fie amanata pentru o data cand avocatul lor poate fi prezent. La care judecatorul Tschetter a raspuns: 'Dales sunt aici, cei de la PCA sunt aici, vom continua'. Avocatul de la PCA a declarat ca Byron Dale a rupt contractul cu ei; a cerut judecatorului sa-i dezlege de contractul lor cu Byron Dale si curtea sa interzica familiei Dale sa-si vanda produsele; de asemeni a cerut dreptul sa le inventarieze posesiunile in prezenta serifului. Cand i s-a dat dreptul de a vorbi, Byron Dale a declarat ca curtea nu are jurisdictie asupra cazului, a cerut clasarea cazului si a inaintat motiunea scrisa anterior. Judecatorul a refuzat ambele cereri la care Byron Dale a insistat ca are dreptul sa apara in fata curtii cu juri; la care judecatorul a raspuns: 'Asta e tribunalul meu si aici fac ce vreau'. La riposta lui Byron Dale ca e tribunalul poporului si ca nu i s-a citit sumarul acuzarii, ceea ce e o incalcare a procedurilor legale, judecatorul a inchis sesiunea, iar dupa o scurta pauza a redeschis-o din nou si a trecut direct la decizie. A dat dreptul PCA-ului sa inventarieze posesiunile familiei Dale si sa le controleze ferma, familia Dale avand totusi drept de apel cu oprirea inventarierii pana la decizia finala. Era clar ca tribunalul apara interesul bancherilor. In stare de soc, Byron Dale si sotia lui s-au oprit la un birou avocatesc unde au alcatuit o intampinare pentru Curtea Suprema a statului, pe care au depus-o si au anuntat atat PCA cat si seriful ca procedura de inventariere este oprita pana la rezolvarea cazului. Apoi urmau sa se intalneasca pentru a gasi o cale legala de atac impotriva actiunii PCA. In ciuda acestor demersuri, la scurt timp dupa infatisarea la tribunal, Byron Dale s-a pomenit cu seriful Kittelson insotit de Jim Harrisson si Jerry Hulm de la PCA, care venisera sa faca inventarierea. Dupa o scurta discutie au renuntat declarand ca pot astepta pana la terminarea procedurilor legale si au plecat. In ziua urmatoare, Byron Dale plecat intr-un orasel invecinat pentru ceva treburi marunte, a primit un mesaj de la sotie ca Jerry Hulm si cei de la PCA au decis sa faca inventarierea in ciuda dispozitiilor legale, intrucat judecatorul Tschetter le-a dat binecuvantarea sa purceada la inventariere pe motiv ca apelul poate dura timp indelungat. Byron s-a grabit sa ajunga la ferma pe care a gasit-o devastata. Gardurile electrice ce tin vitele in tarc erau doborate, vitele erau intr-o stare de extenuare fizica si surexcitare ca si cum ar fi fost fugarite de o haita de lupi, iar un vitel era mort, zdrobit, calcat de masina. A chemat seriful caruia i-a aratat distrugerea proprietatii, apoi a conferit cu avocatul lui. Dupa vreo cateva zile, seriful i-a inmanat o noua citatie pentru a se prezenta in fata curtii iar apelul avocatului care cerea sa fie amanata infatisarea din cauza timpului extrem de scurt a fost categoric refuzat. La judecata agentii PCA au povestit cum au incercat sa numere vitele sustinand ca dupa parerea lor au lipsit 51 de capete care nu existasera niciodata si nici un act anterior nu mentiona existenta lor. Punctul principal de acuzare era ca Byron Dale a refuzat sa onoreze contractul cu PCA. Curtea a refuzat sa ia in considerare faptul ca Dale isi achitase datoria. Judecatorul Tschetter a conchis ca Byron Dale si-a furat propriile vite drept care a ordonat sa i se interzica orice fel de tranzactii, punandu-l in imposibilitate sa cumpere hrana pentru animale sau sa-si plateasca obligatiile financiare (telefon, electricitate etc).

Familia Dale, desi in perfecta legalitate, a fost sugrumata de justitia americana de tip nou. Presiunea exercitata de banci a fost extinsa dincolo de tribunal. Avocatul lor, care la inceput parea sincer interesat sa-i ajute, s-a pomenit ca nu mai poate contracta un imprumut de la banca pentru ca ajuta 'protestatarii sistemului monetar'. In infatisarile care au urmat, Ray Johnson, avocatul PCA-ului, a inceput sa descrie familia Dale ca pe niste criminali inraiti si i-a acuzat ca au vandut o proprietate amanetata. In una din sedinte Byron Dale i-a cerut judecatorului sa presupuna ca joaca poker intr-un grup in care fiecare jucator imprumuta 10 dolari cu dobanda de 10%. Cum acestia sunt toti banii din incapere, la sfarsitul jocului fiecare jucator este obligat sa plateasca 11 dolari, ceea ce este imposibil. Apoi a citat legea SDCL 20-2-2 care spune ca 'o conditie intr-un contract care il face imposibil de realizat, sau nelegal, sau care contravine scopului in care a fost creat contractul, trebuie anulata'. Judecatorul si avocatul agentiei s-au facut purpurii la fata. Dupa doua saptamani judecatorul a dat decizia in favoarea agentiei si a pus la licitatie proprietatea familiei Dale.

Disperat, Byron Dale a cautat sprijinul presei. O reportera de la Aberdeen American News a recunoscut ca dreptatea este de partea lui dar a refuzat sa-i acorde orice sprijin. Apoi, o reportera de la o statie de televiziune din Rapid City l-a chemat sa-i spuna ca e intr-o ureche, dar dupa o conversatie mai indelungata a convenit sa trimita o echipa de reporteri si s-a tinut de cuvant. Apoi Al Gustin de la o statie de televiziune din Bismark, North Dakota, documentat din sursele furnizate de Byron Dale a recunoscut gravitatea si nedreptatea situatiei, dar a declarat ca este o problema care il depaseste - ca la urma sa-l intrebe de ce trebuie sa fie atat de incapatanat, de ce nu se aliniaza cu toti ceilalti? Din pacate asa gandesc majoritatea oamenilor: 'daca nu sunt direct lezat de ce sa-mi aprind paie in cap'? incapabili fiind de a vedea ca in final vor avea si ei parte de binefacerile tiraniei.

Despre urmatoarea infatisare la tribunal s-a relatat la o statie de televiziune. Prin interesul care l-a starnit Byron Dale a fost oarecum rasplatit de faptul ca a primit invitatii sa tina conferinte. La una din ele a intalnit reporterul Gordon Johnson care studiase economia la universitate si nu putea fi de acord cu teza lui Byron Dale. Byron Dale i-a imprumutat o carte cerandu-i s-o discute cu el dupa ce o citeste.

Intre timp cineva i-a dat ideea sa povesteasca toata intamplarea Procurorului General David Zuecher, care dupa ce l-a ascultat a spus clar ca un judecator nu poate gresi pentru ca orice iese din gura lui este lege. Intrebat fiind de Byron Dale daca este o crima sa violezi legile federale, Zuecher a raspuns afirmativ. Atunci Byron a pus pe biroul lui doua monede de 1 dolar, una de argint batuta inainte de 1965 si alta de cupru argintat, mai recenta, precum si o fotocopie dupa legea 31 USC 321 care stabileste standardele pentru monede si cere ca in cazul monedelor de argint proportia sa fie de 90% argint si 10% cupru. Zuecher, care incepuse deja sa-si schimbe culoarea fetii, a spus ca legea a fost modificata; dar noua editie a legislatiei respective din biroul lui demonstra ca legea ramasese neschimbata. Atunci David Zuecher a zbierat la Byron Dale sa iasa afara. Byron l-a intrebat cu este vinovat, obiectand ca el ca cetatean al acestui stat care are credinta ca legea a fost incalcata, vrea sa depuna o plangere oficiala. Rezultatul a fost ca procurorul Zuecher, a carui slujba este sa pastreze integritatea judiciara, a pus mana pe telefon si a ordonat unui US Marshal sa-i escorteze afara din cladirea federala pe Byron Dale si pe fratele lui si prietenul care-l insoteau.

Gordon Johnson, reporterul, finalmente a recunoscut ca teza lui Byron Dale despre imensa frauda monetara este adevarata si a inceput sa scrie mici articole care nu au atras nici un interes din partea mass-mediei. Atentia autoritatilor era concentrata asupra lui Byron Dale, care era urmarit pretutindeni. PCA a angajat inca un avocat impotriva lui, pe Curtis Hanks, cumnatul judecatorului Tschetter. La o alta infatisare in fata tribunalului, avocatul agentiei, Ron Johnson, a cerut o judecata sumara, o cerere ce contravenea legislatiei din South Dakota; si orice plangere impotriva acestei farse judiciare a fost respinsa de judecator care a acordat motiunea ceruta de agentie.

Intr-una din zile Byron a fost alertat de o persoana anonima ca 15 masini ale politiei se indreapta spre ferma lui. Sotia lui Byron i-a telefonat procurorului general al statului, Mark Meierhenry; si fratele lui Byron i-a telefonat guvernatorului Janklow, care l-a asigurat ca nimic nu este planuit impotriva familiei Dale. Byron a primit un telefon de la fratele lui care era foarte ingrijorat spunand ca o armata intreaga, cu camioane, camionete si chiar si o masina blindata se indreapta spre ferma lui. La scurta vreme Byron Dale a primit un telefon de la guvernator care i-a atras atentia ca daca va opune rezistenta va fi impuscat pe loc. Apoi a fost chemat de Jerry Baum, directorul la South Dakota Highway Patrol, politia rutiera, care i-a spus ca lucrurile se prezinta destul de rau si ar dori sa negocieze o intelegere. Byron a raspuns ca este de acord cu conditia ca Baum sa-si dea cuvantul ca nu-l va ataca prin surprindere, la care Jerry Baum si-a dat cuvantul de onoare ca nu vor incerca nici o manevra neprevazuta. Cand au sosit Baum si aghiotantul lui, i-au aratat lui Byron ordinul semnat de catre curte pentru confiscarea partiala a vitelor si surprinderea lor Byron a acceptat. Dupa ce au discutat unele amanunte cu privire la modul de operatie, Jerry Baum a schimbat subiectul, s-a interesat de familia lui Byron si cand atmosfera a devenit mai relaxata, brusc, aghiotantul lui Baum l-a lovit pe Byron Dale in cap cu o sticla de 1 litru de ketch-up (sos de rosii) dupa care au sarit amandoi pe el si l-au batut pana aproape si-a pierdut cunostinta. Deodata camera s-a umplut de politisti care i-au pus catusele si au vrut sa-i spele sangele de pe fata ca sa acopere salbaticia cu care l-au brutalizat dar Byron a refuzat. Atunci a aparut in camera si procurorul Mark Meierhenry care a zbierat 'arestati acest om pentru ca a atacat un politist'. Byron Dale era singurul plin de sange, ceilalti erau neatinsi!

Cand au iesit afara, parea ca s-au adunat in fata casei lui toti politistii din lume. Erau cu zecile, inarmati pana in dinti cu armament greu. Pe scurt, l-au dus la un spital indepartat unde la insistentele lui o sora catolica i-a facut fotografii inainte de a primi asistenta medicala: avea capul spart (a avut nevoie de 14 cusaturi ca sa-i inchida rana) si mana anchilozata, fisurata de catuse si de brutalitatea cu care a fost smucit de catre politisti. Apoi l-au transportat la inchisoare, l-au dezbracat la piele si i-au luat totul, inclusiv fotografiile. Apoi l-au aruncat in celula unde Byron Dale a lesinat. Doctorul care-l tratase insa a facut un scandal imens spunand ca in starea in care l-a gasit, cu contuzii craniene, trebuie sa-l tina sub observatie si a ordonat sa fie internat din nou la spital. Evident au postat un politist in fata usii. Familia lui nu a putut afla de la autoritati unde se gaseste (oare unde am mai vazut astfel de practici? nu tot asa dispareau oamenii in Romania comunista si autoritatile habar n-aveau?). Pana la urma, chemand spitalele la rand, au reusit sa afle unde era internat. Dispozitia autoritatilor era ca nimeni sa nu fie admis in camera lui fara perchezitie corporala desi nu fusese emis nici un mandat de arestare impotriva lui Byron Dale si nu fusese acuzat de nimic. Cand a intrat in camera spitalului, sotia lui cu greu l-a recunoscut. Era desfigurat, ochii erau atat de umflati incat ca sa-i cerceteze dilatatia pupilei a fost nevoie de doua persoane: una i-a indepartat pleoapele umflate, iar cealalta persoana i-a proiectat lumina in ochi. Cumnatul lui a fost revoltat; credea dat fiind ca autoritatile au mers mult prea departe nu vor putea musamaliza cazul. Byron insa zicea ca cumnatul lui nu-si da seama in ce masura a devenit America un stat politienesc.

Cand familia lui s-a dus la inchisoare sa-i ia efectele personale, fotografiile nu le-au fost returnate si dupa multa discutie politia a recunoscut ca au fost sechestrate de cineva de la Ministerul de Justitie. In ciuda politistului care statea de garda si-i perchezitiona, au izbutit totusi sa introduca un mic aparat de fotografiat iar ziua urmatoare fata lui umflata a aparut in ziare si la televizor. Dupa care au reaparut fotografiile si au fost returnate familiei. Casa au curatat-o de sange inainte de a lasa familia sa intre in ea; cu toate acestea au existat numeroase evidente de modul barbar in care fusese tratat.

In final, dupa iesirea lui Byron Dale din spital, tribunalul, in absenta lui, a finalizat toata aceasta mascarada judiciara si i-a pus intreaga avere la licitatie. Tribunalul a aranjat astfel incat Byron Dale a fost pus in imposibilitate de a gasi fonduri din care sa plateasca un avocat pentru intampinare la curtea suprema si initial i-a refuzat pana si un avocat din oficiu. Cel pe care l-au admis in cele din urma, John Gridley III, era de fapt prietenul guvernatorului. Calvarul lui Byron Dale nu este unic. Dar el demonstreaza coruptia, duritatea si lipsa de orice principii etice sau juridice cu care actioneaza asa zisa 'justitie' americana cand este atacat fundamentul pe care se bazeaza viitorul Noii Ordini Mondiale: pauperizarea populatiei printr-o talharie condusa la nivelul cel mai inalt si acumularea de incalculabile bogatii in mainile bancilor internationale. Iar banul este putere. Cu el a cumparat plutocratia constiinta Congresului, presa, televizorul si a instalat, cu ajutorul maselor adormite, o papusa penibila care joaca rolul de presedinte. Dar iata cativa care au provocat oarecare senzatie chiar in presa controlata: Gordon Kahl - devenise periculos ordinii curente prin informatiile corecte pe care le difuza publicului; a fost omorat, iar fiul lui inchis pe viata. Randy Weaver, pentru o 'infractiune' incomparabil mai mica, dorinta de a trai independent, si-a vazut sotia care alapta omorata, baiatul de 14 ani si cainele impuscati, iar el bagat in puscarie pentru ca nu s-a prezentat la tribunal in ziua cand s-a discutat cazul lui, desi pe mandat era trecuta o alta data. Maynard Campbell, politist pensionat, bagat la puscarie pe motive fictive, pentru ca scarbit de intamplarea lui Randy Weaver, a publicat o carte cu toate dovezile. Probabil cea mai oribila actiune a fost macelul din Waco, atat de bine manevrat de mass-media si autoritatile americane, inclusiv presedintele, procuroarea generala Janet Reno si Congresul. Toate sunt actiuni de intimidare a populatiei care incetul cu incetul intelege ca este periculos sa te opui unui guvern pentru care nu exista legalitate ci numai forta bruta. Metoda de a intra in casele cetatenilor distrugand usile si ferestrele, cu arma in mana, uneori impuscand ocupantii casei nediscriminat, metoda pe care o practica autoritatile in Statele Unite, nu face cinste unui sistem care se pretinde democratic, ci este metoda unui sistem malign, despotic, care depaseste in agresivitate modul in care operau chiar si politiile secrete din comunism sau hitlerism. Obiectivele lor imediate sunt mentinerea secretului despre felul in care sunt spoliati cetatenii de bancile internationale si dezarmarea populatiei. Obiectivul final este Noua Ordine Mondiala cu 'pacea vesnica' si 'buna starea' pe care cei refugiati din regimurile comuniste le cunosc atat de bine.

In Florida se cheltuiesc $150 pe zi pentru fiecare delicvent juvenil ca sa-i atraga spre alte activitati decat crima - si totusi 75 % dintre ei devin recidivisti. Un delicvent juvenil care ramane un an incheiat in programul menit sa-l distraga de la crima cheltuieste in acest fel $180.000 din banii victimelor lui (Jeb Bush, 'Deinventing Government', in Imprimis, vol. 24, no. 6, Iunie 1995, p. 4).

*

In 1992, Vichi Weaver, a carei unica crima a fost faptul ca era maritata cu un om care a refuzat sa devina agentul provocator al BATF-ului american, a fost executata prin impuscare in pragul casei ei. Din ordinul lui Larry Potts, tintasul Lon Horiuchi de la FBI a ochit cu grija si i-a zburat creierii si fata femeii neinarmate care-si tinea copilul la san. Desi un raport intern a conchis ca actul celor doi salariati ai FBI-ului, Larry Potts si Lon Horiuchi, era ilegal, procuroara generala Janet Reno a refuzat sa ia in considerare acel raport. Dar cum parte din americani incepusera sa murmure, Louis Freeh, directorul FBI-ului, i-a 'pedepsit' pe cei care i-au asasinat pe Vichi Weaver si pe fiul ei de 13 ani Sammy: unii au primit observatii verbale, altii, ca Larry Potts, au primit mustrari scrise si unii au fost chiar suspendati cateva zile. Astfel de pedepse grave se dau la FBI si pentru alte crime. De exemplu, daca-ti iei copilul cu masina oficiala ca sa-l duci pana la scoala te suspenda pe 30 de zile - nu pe trei zile, ca pentru asasinarea unei femei si-a unui copil nevinovat. Chiar directorul FBI, Louis Freeh, si-a pierdut telefonul portativ care costa circa $100 si-a primit tot o mustrare scrisa - asa de intransigenta e dreptatea la Departamentul Justitiei si la FBI! Dupa ce si-a ispasit vina citind mustrarea scrisa, Larry Potts a fost promovat si facut director adjunct al FBI-ului (The New American, vol. 11, no. 5, 6 Martie 1995, p. 20).

Sa recapitulam faptele care au precedat executia lui Vichi Weaver: 1) agenti federali deghizati il sacaie pe sotul ei, Randy Weaver, care traieste cu familia lui intr-o cabana pe munte in Idaho, pana cand acesta cedeaza si le vinde o pusca de vanatoare care ulterior acesti agenti declara ca era retezata cu 5 milimetri mai scurt decat permite legea. 2) Apoi aceiasi agenti, de data asta pe fata, cauta sa-l forteze sa devina informatorul lor infiltrand un grup de protestatari. 3) Cand Randy Weaver refuza, functionarii tribunalului ii trimit o citatie sa se prezinte la tribunal cu o data incorecta, alta decat cea la care Randy Weaver trebuia sa se prezinte in fata curtii. Nestiind ca data fusese schimbata si ca alta era data corecta a infatisarii lui, Randy Weaver lipseste, natural, de la infatisare la data corecta. 4) Sub pretextul ca 'nu s-a prezentat la tribunal cand a fost citat', agentii federali FBI il declara 'un terorist periculos' si lanseaza o campanie de 18 luni impotriva lui. 5) sase marsali federali camuflati cu masti negre si inarmati cu arme automate inconjoara casa lui Randy Weaver si, ascunsi, atata cainele aruncand in el cu pietre si apoi il impusca in fata copilului de 13 ani Sammy Weaver. 6) Sammy isi vede cainele ucis si riposteaza cu o impuscatura in directia tragatorilor, apoi se-ntoarce sa fuga in casa. 7) Marsalul federal il asasineaza pe Sammy Weaver impuscandu-l in spate pe cand fugea in casa. 8) Prietenul familiei Kevin Harris il vede pe Sammy Weaver asasinat de marsal si riposteaza; in acest schimb de focuri, un marsal federal e ucis [desi agentii federali au falsificat si ascuns adevarul, s-a aflat totusi ca acest marsal a fost impuscat in spate, deci tot de catre colegii lui]. 9) O forta politieneasca de 400 de oameni inarmati masiv si cu helicoptere inconjoara timp de 11 zile cabana in care se afla Randy Weaver, sotia lui, prietenul lor Kevin Harris si doua fiice ale lui Randy si Vichi Weaver. 10) Randy Weaver este impuscat in spate de catre Lon Horiuchi, agent federal, pe cand incearca sa-si vada fiul asasinat. 10) Lon Horiuchi, agent federal, o asasineaza pe Vichi Weaver care se afla in usa cabanei cu copilul la san. 11) Randy Weaver si Kevin Harris sunt arestati si dati in judecata pentru, printre altele, 'asasinat'. 12) Juriul il achita pe Randy Weaver pentru ca n-a tras nici un foc; si pe Kevin Harris pentru ca a tras in legitima aparare. 13) Gasit nevinovat de toate acuzele (in afara de faptul ca n-a onorat o citatie pe care n-o putea onora), Randy Weaver a fost amendat cu o suma enorma pe care n-avea de unde s-o plateasca si 18 luni puscarie pentru ca n-a onorat citatia (Congressman Ron Paul Newsletter, Martie 1995, p. 3).

Multi oameni care nu-l cunosteau i-au trimis contributii, caci n-a pierit inca de tot omenia americanilor. N-am sa uit niciodata cum Randy Weaver povestea cum dupa ce sotia lui a cazut secerata de gloante, s-a aplecat s-o ajute si sa-i ridice parul de pe fata - dar capul lui Vichi Weaver nu mai avea fata.

Tot asa cum au fost pedepsiti ucigasii lui Vichi si Sammy Weaver au fost 'pedepsiti' Phillip Chojnacki si Chuck Sarabyn, doi agenti carora li s-au reprosat 'erori' care au ucis peste 86 de oameni nevinovati, intre care 17 copii mici, in torturi ingrozitoare la Waco, Texas in Aprilie 1993: la 16 luni dupa ce au fost gasiti de vina pentru acel masacru, acesti doi agenti BATF au fost reinstalati in functiile avute, au primit tot salariul retroactiv si li s-a scos din dosar orice amintea ca ar fi fost gasiti vreodata vinovati de ceva (Point Blank, vol. XXV, no. 2, Februarie 1995, pp. 4-5).

La 23 Septembrie 1994, multumind pentru medalia de onoare pe care i-au decernat-o Natiunile Unite, bancherul international David Rockefeller a spus: 'Acum, apropiindu-ne de cea de-a 50-a aniversare a Natiunilor Unite, sprijinul afaceristilor in multiplele probleme legate de afacerile internationale de care se ocupa este mai necesar decat oricand. Dizolvandu-se Uniunea Sovietica, conducerea iluminata a Americii are o ocazie poate si mai mare decat in 1939, la inceputul celui de-al doilea razboi mondial, sau in 1945 cand a inceput razboiul rece. Dar aceasta ocazie in care putem construi o ordine mondiala cu adevarat pasnica si interdependenta nu o vom avea multa vreme. Deja se ridica mari forte care ameninta sa distruga toate sperantele si eforturile noastre de a construi a structura durabila de cooperare globala'. Aceste forte, a aratat David Rockefeller, sunt 'advocatii ferventi ai nationalismului etnic'. Dar George Bush nu face parte din acele forte detestate de Rockefeller. Ordinul lui Prezidential 12803 din 1992 transmite Bancii Mondiale toata averea Statelor Unite, infrastructura, pamantul, padurile, prin 'privatizarea infrastructurii nationale prin vanzarea bunurilor natiunii unor mandatari straini' (Media Bypass, vol. 3, no. 3, pp. 43, 53).

Mihail Gorbaciov n-a fost inlocuit la conducerea Rusiei imperialiste post-sovietice ca sa fie trecut pe un post mai mic, ci pe unul mai mare. Din biroul lui de la Presidio langa San Francisco, California, organizeaza o intrunire a conducatorilor lumii care va avea loc in toamna anului 1995. Au fost convocati 'sute de conducatori ai lumii si mii de oameni de afaceri sa vina la el in San Francisco sa discute cu el treburile lumii,' scrie The San Francisco Chronicle. Dintre ei vor fi alesi cei care vor organiza conducerea omenirii globalizate. Impreuna cu Maurice Strong, 'expert' in 'problemele mediului inconjurator', Mihail Gorbaciov redacteaza Carta pamantului care ar putea figura pe agenda intalnirii din toamna. Printre cei invitati sunt George Bush, fostul presedinte american, Margaret Thatcher, fosta prim ministru britanic, presedintele Republicii Cehe Vaclav Havel, Yasuhiro Nakasone, fost prim ministru japonez, Desmond Tutu, episcop anglican din Africa de Sud, activista comunista 'indigena' Rigoberta Menchu, Ted Turner, magnatul televiziunii cu plata din Statele Unite, Bill Gates, magnatul programelor de computere Microsoft si Alvin Toffler, sfetnicul lui Newt Gingrich, actualul conducator al majoritatii republicane in Congresul Statelor Unite. Alan Cranston, fost senator american si presedintele Fundatiei Gorbaciov, a declarat ca americanii nu mai au parere buna despre guvern si trebuie 'reorientati'. Parte din 'reorientare' va fi sa se hotarasca 'ce se va intampla cu statul national' (The New American, vol. 11, no. 5, 6 Martie 1995, p. 10). Ce s-a intamplat cu statele nationale ale armenilor, georgienilor, afganilor, cecenilor - ca sa pomenim numai cateva?

Guvernul strange informatii detailate despre fiecare lucru pe care-l face fiecare cetatean particular cu banii lui si sub pretext ca lupta impotriva stupefiantelor (in ce fel, se vede din cele ce au avut loc la Mena, Arkansas), a emis regulamente despre felul in care ai voie sa-ti cheltuiesti banii de care marele public nu stie. Daca faci o tranzactie comerciala intr-un mod care-ti pare avantajos, scriind mai multe cec-uri pentru sume mai mici in loc de unul singur pentru toata suma, dar care poate fi interpretata ca ar contraveni acestor legi, esti pasibil de pedeapsa cu 5 pana la 10 ani inchisoare si amenda intre $250.000 si $1 milion, chiar daca n-ai avut habar ca ceea ce faci ar putea fi declarat ilegal pentru ca este perfect legal conform tuturor legilor publicate anterior. Pentru asasinat, viol, jaf inarmat sau trafic cu stupefiante se dau pedepse mult mai mici (ibidem, pp. 6-7).

Ne-am trezit acum ca guvernul federal pretinde ca este proprietar pe 80 % din pamantul multor state din vestul Statelor Unite, care in realitate trebuia sa apartina acelor state sau cetatenilor acelor state. Pentru a goli acele pamanturi de locuitorii lor, guvernul federal gaseste cate o specie amenintata cu disparitia si declara ca rezerva acel teritoriu pentru specia respectiva ca sa-si poata reveni departe de oameni. Astfel s-au interzis exploatarea padurilor, pasunatul si mineritul pe vaste teritorii din Oregon, Washington, Idaho si nordul Californiei ruinand locuitorii de acolo si umplandu-i de ura si se planuiesc interdictii asemanatoare in Arizona si New Mexico, augmentate cu interzicerea locuitului si vizitatului acelor teritorii - de dragul unor specii de bufnite, zice guvernul federal. Dar cand Charles Hurwitz (vezi Buletinul no. 1, pp. 24-25) defriseaza padurile Californiei bufnitele nu mai sunt invocate. Un numar de 35 de judete (Catron County din New Mexico, Nye County din Nevada si altele) au citit Constitutia Statelor Unite, unde scrie ca tot pamantul ce-i apartine guvernului federal se afla sub orasul Washington, D.C. si si-au reluat drepturile asupra propriilor teritorii; 35 de alte judete se gandesc sa faca la fel. O pasarica care traieste in Texas, Mexic si America de Sud prefera sa-si faca cuibul, zice guvernul federal, in Texas pe cedri, drept care mare parte din Texas trebuie golita de oameni si vite si rezervata cedrilor, care distrug iarba si alta vegetatie, ca sa aiba pasarica asta unde-si face cuibul daca cumva ar avea chef sa treaca pe-acolo - chiar si in regiuni unde n-a fost vazuta niciodata. Alte animale care au nevoie de largi suprafete de teren golite de oameni par sa fie o specie de vulpe, jaguarul si o specie de salamandra (ibidem, pp. 7-8). Un mecanic de camioane din Morrisville, Pennsylvania avea un teren propriu pe care repara camioanele clientilor si pe care facuse intr-un colt o gramada de vreo 700 de cauciucuri vechi si parti stricate din camioanele reparate; iar ploaia cazand peste ele, se formase o baltoaca acolo unde aceste deseuri nu permitea scurgerea apei. Hotarandu-se sa-si curete ograda, mecanicul s-a apucat sa-si mute deseurile si a fost condamnat la o amenda de $203.000 si 3 ani inchisoare pentru ca si-a mutat deseurile pe propriul teren un pic mai incolo fara aprobare de la guvern - caci, a decis guvernul, baltoacele formate de ploaie printre cauciucurile vechi erau 'o resursa naturala a strangerii apelor', wetland (The McAlvany Intelligence Advisor, supliment 1995). Dar Hurwitz care a defrisat si distrus total 189.000 de acri in California n-a daunat mediului inconjurator, dupa parerea agentiilor federale. In Romania Ceausescu darama satele si muta satenii 'la bloc' ca sa 'recupereze terenuri agricole'. Aici sunt suprafete de teren asa de vaste incat a fost nevoie sa se gaseasca alt pretext pentru transformarea cetatenilor liberi si independenti in multimi de sclavi concentrati teritorial si controlati.

In 1993, 4 copii au murit si 600 de persoane s-au imbolnavit din mancarea cumparata de la lantul de restaurante Jack in the Box din patru state de pe coasta de vest. In fiecare an, se imbolnavesc 20.000 si mor 500 din cauza aceleiasi bacterii, Escherichia coli 0157:H7. In total se imbolnavesc circa 80 de milioane de americani anual din cauza mancarii infectate, cam o jumatate de milion ajung la spital si 9.000 mor. Carol Tucker Foreman, fost secretar adjunct al agriculturii sub presedintele Jimmy Carter, spune ca din 10.000 de hamburger-i (sandwich cu carne tocata), cel putin unul e infectat si 25 % din puii mancati sunt infectati cu salmonella. 'Pentru asta cheltuim $600 milioane pe an pentru inspectarea carnii?' intreaba el revoltat. Ca un bun birocrat socialist, el cere sa se cheltuiasca si mai mult pentru inspectarea carnii. Dar carnea infectata vine de la uzinele de carne vie si nu exista la fermierii individuali. Confiscarea pamantului micului producator, acumularea industriei agricole si alimentare in mainile catorva plutocrati si proliferarea birocratiei guvernului federal central a fost politica administratiei lui Carter asa cum este si azi politica administratiei Clinton; indignarea lui Foreman e ipocrizie curata.

Dar daca cetatenii incearca sa scape din lagarul de concentrare global, salarizati prin intrarile electronice controlate central si sa traiasca independent din resursele muncii lor facand intre ei schimburile necesare? Pentru asa ceva omenirea a folosit in istorie aurul si argintul ca masura a schimbului si a valorii acumulate. Trebuie impiedecati s-o faca si pentru aceasta Comisia Comerciala Federala a propus legi draconice dezbatute in Aprilie 1995 impotriva 'fraudei telecomerciale' cu ajutorul carora sa elimine comertul cu metale pretioase printre micii particulari. Lupta impotriva 'fraudei telecomerciale' presupune ascultarea tuturor convorbirilor telefonice si cenzurarea tuturor expedierilor postale; si da guvernului federal jurisdictie asupra tuturor producatorilor mici si mijlocii, caci folosind telefonul chiar o singura data toti sunt de-acum 'telecomercianti' (ibidem, pp. 10-11).

Pentru teroarea guvernamentala deplina populatia trebuie dezarmata. Noua Ordine Mondiala urmareste sa smulga cu forta sau cu metoda convingerii armele din mainile americanilor. BATF, eroii care-au asasinat victimele de la Ruby Ridge si Waco, au deschis dosare computerizate pentru 60 milioane de proprietari de arma, violand in mod flagrant legile tarii si directivele Congresului. Agentii BATF au copiat timp de ani de zile toate tranzactiile de vanzare-cumparare a armelor si au dat buzna inaintea zorilor imbracati in negru, cu masca pe fata, in casele comerciantilor, impuscandu-i pe unii, intimidandu-i pe altii, confiscand documentele cu numele purtatorilor de arma. La un an de la atac, BATF-ul inca nu i-a acuzat pe sotii Lamplugh (vezi Buletinul Vol.1, No.3, p. 59) de nimic dar a incercat sa le ia casa. Monique Montgomery, de 21 de ani, a fost trezita la 4 dimineata de 4 agenti federali mascati care au omorat-o in pat prin impuscare. Louie Katona din Ohio lucra chiar pentru politie in timpul liber - ceea ce nu i-a induiosat pe agentii federali, care-au dat buzna in casa si i-au izbit sotia gravida de perete incat aceasta a avortat. Randy Engelken, comerciant legitim de arme din Seneca, Kansas, a auzit insa mai mult decat injuraturile obscene de rigoare de la agentii BATF-ului; 'daca te mai legi de Congresman-ul Slattery o sa-ti pierzi licenta comerciala', i-a spus unul. Caci Engelken il critica pe Slattery, pe care toata teroarea BATF-ului nu l-a putut insa realege in 1994 (ibidem, pp. 11-12).

Una din tezele predate la lectiile de marxism-leninism era ca in faza sa monopolista, capitalismul acumuleaza toate mijloacele de productie in posesiunea unui numar extrem de redus de supracapitalisti, motiv pentru care revolutia proletara urma sa restabileasca dreptatea luandu-le aceste mijloace si trecandu-le in proprietatea poporului - prin reprezentantii sai; adica in proprietatea statului. Vazand cum toate averile si toata bunastarea devine apanajul varfurilor nomenclaturii comuniste in timp ce producatorii devin sclavii statului, iobagii nomenclaturii, n-am putut crede nici prima parte a tezei, care insa continea din pacate un adevar. In lumea fost libera occidentala care-si pierde libertatea astazi pe nesimtite, are loc aceeasi trecere la domnia nomenclaturii socialiste, dar mijloacele de productie si averile nu mai devin proprietatea nominala a statului ci a megacompaniilor, asa cum o descria Senatorul Jesse Helms in 1987 (vezi Introducere in politica zilelor noastre, pp. 31-32). 1995, spusele lui sunt confirmate nu numai de realitate dar chiar si de vorbele publicistilor care sunt in slujba plutocratiei si a conducerii oculte. Paul Saffo scrie in Informationweek (2 Ianuarie 1995, p. 56): 'Structura interna a companiilor se schimba de n-o mai recunosti. Se reduc nivelurile ierarhiei conducatoare [adica dispare clasa de mijloc si raman doar doua clase: nomenclatura si proletariatul] individul dispare si apare colectivul ca unitate de munca de baza [sublinierea noastra] Aceasta schimbare e facilitata de combinarea computerelor cu mijloacele de comunicatii in spatiul electronic Odata facute aceste legaturi, e greu de spus unde se termina o companie si unde sfarseste cealalta [sublinierea noastra]. Termeni ca 'supracompanii' si 'metacorporatii' evoca flexibilitatea noilor entitati 'companie virtuala' acest termen capteaza ideea ca ceea ce pare a fi o companie de fapt e cu totul altceva'.

Din biroul sau din Singapore, George DiNardo, care indeplinise diferite functii la banca Mellon din Pittsburgh, organizeaza centralizarea tranzactiilor bancare si financiare a 15 tari asiatice (Informationweek, 30 Ianuarie 1995, p. 53). Companiile straine care cer sa li se permita sa cumpere si sa exercite controlul asupra serviciilor telefonice americane vor fi satisfacute 'de la caz la caz' de catre agentia federala a comunicatiilor FCC (Communications Week). In timp ce companiile mici si mijlocii dau faliment si dispar lasandu-si salariatii pe drumuri, megacompaniile continua sa creasca si sa se globalizeze. Venitul companiei SAP din Walldorf, Germania a crescut numai din Statele Unite de la $140 milioane in 1993 la aproape $300 milioane in 1994 (Informationweek, 30 Ianuarie 1995, p. 38). Vice-Presedintele Statelor Unite, Al Gore, sustine ca incurajeaza competitia: dar 'este o competitie administrata de guvernul federal pentru binele anumitor insi, nu pentru binele consumatorilor si desigur nu pentru binele antreprenorilor', scrie George Gilder (apud Informationweek, 30 Ianuarie 1995, p. 110). Intre 1981 si 1990 s-au votat 27 legi majore care impun o si mai grea povara regulatorie in comert si industrie, toate semnate de presedinti republicani (The Ron Paul Report, 15 Februarie 1995, p. 5). Partidul Republican nu e cu nimic diferit de cel Democrat in zilele noastre: ambele sunt in buzunarul plutocratiei internationale si a ocultei care o dirijeaza. Cea mai buna definitie a luptei politice intre aceste doua partide a dat-o Bolingbroke in Anglia secolului 17: 'rasplata pentru prieteni, pedeapsa pentru dusmani si aurul in buzunarele noastre' (ibidem, p. 4).

Cum au devenit Statele Unite o putere economica in numai 200 de ani? Prin economia bazata pe 'libertatea de a intreprinde', free enterprise. Producatorii mici si mijlocii au facut America prospera. Socialismul si supracapitalismul monopolist sunt tocmai opusul acestei economii a pietei libere. Opozitia nu este intre socialism si capitalism, ci intre piata libera si monopol - monopolul strans in mana unei nomenclaturi, fie prin etatizare, fie prin confiscare. De aceea fortele care planuiesc contopirea Statelor Unite cu Uniunea Sovietica si inrobirea tuturor natiunilor sub guvernul socialist international al Noii Ordini Mondiale duc aceasta lupta sustinuta de eliminare a producatorului mic si mijlociu. In tarile in care se sustine ca s-a prabusit comunismul, a ramas aceeasi nomenclatura stapana pe toata averea; si publicul crede ca de vina e doar incapatanarea nomenclaturii nationale inradacinate la putere, inlaturarea careia va duce la o piata libera ca inainte de razboi si la prosperitatea pe care au cunoscut-o popoarele in epocile in care nu erau subjugate ocultei; de aceea publicul cere 'revenirea la economia de piata, asa cum functioneaza ea in occident.' In realitate in occident se instaureaza acelasi socialism si aceeasi nomenclatura prin intermediul megacompaniilor; nu prin expropriere prin decret ci prin expropriere inceata, prin falimentare si eliminare a clasei de mijloc. Si piata nu e libera; a fost acaparata cu rabdare in decurs de secole si este manipulata in mod planificat si coordonat central de un directorat international. Micile batalii intre diverse grupulete din straturile inferioare ale nomenclaturii nu altereaza cu nimic planul global, dar creeaza aparenta ca exista competitie si 'piata libera'.

Paul Saffo este directorul Institutului Viitorului, o firma din Menlo Park, California, care prospera emitand anunturi despre viitor. Oare cine l-o fi finantand si in ce scop? Nu e greu de ghicit: rostul lui este sa spele creierele americane implantandu-le convingerea ca socialismul e viitorul omenirii. S-ar parea ca are succes. La 16 Ianuarie 1995, Informationweek scria la p. 8 ca 64% din americani ar accepta un buletin de identitate al tuturor cetatenilor si aproape 2/3 [nu se spune doua treimi din ce] ar accepta sa fie identificati cu o caracteristica biologica, ca amprentele digitale sau spectrul vocii. S-ar putea sa nu fie adevarat ca un numar asa de mare de americani sunt gata sa devina sclavi, caci Informationweek este o revista finantata de nu se stie cine si distribuita pe gratis la un cost apreciabil in scopul spalarii creierelor; dar faptul ca toate astea sunt anuntate ca o realitate aici inseamna ca se planuieste ca ele sa devina o realitate. Pe aceeasi pagina citim despre progresul tehnologic care permite unei inchisori in care este inchis rabinul Shlomo Helbrans (pentru rapire si molestare sexuala a unui copil trimis la el pentru bar mitzvah) sa obtina o fotografie a rabinului fara barba, dupa regulamentul inchisorii; caci rabinul refuza sa se lase tuns si ras; dar curtea a acceptat rezultatul prelucrarii fotografiei rabinului barbos de catre computer in asa fel incat sa apara fara barba. Vorba lui George Orwell 'Toate animalele sunt egale dar unele animale sunt mai egale decat celelalte ' (Animal Farm).

George Orwell, fost comunist, a vazut clar adevarata fata a socialismului si a inteles si conceptul talmudic conform caruia in Noua Ordine Mondiala toti oamenii sunt vite in afara de poporul ales care va domni peste ei. Acest concept a fost oficializat de Presedintele Clinton prin documentul de 175 de pagini trimis Senatului american despre Conventia cu Privire la Diversitatea Biologica. Cu monumentala ipocrizie, cei care-au distrus si continua sa distruga mediul inconjurator prin defrisare, eliminarea fermierilor, demolarea satelor si industrializarea tuturor aspectelor vietii umane, inclusiv a agriculturii, s-au erijat in aparatorii mediului inconjurator. Grija de acest mediu si-o arata Clinton specificand 9 obiective ale acestei Conventii (desi n-ar trebui sa-l citam pe Clinton, care nu e decat o unealta ticaloasa; n-a scris el paginile sub care si-a pus iscalitura). Aceste obiective sunt:

1) 'Natura sa devina Principiul Organizator Central sa se dezvolte o strategie federala care sa aiba in vedere valori ecologice in mod egal cu valori economice.'

2) 'Sa se stabileasca o legislatie care sa foloseasca tratatele internationale pentru a controla toate actiunile, pe plan international si pe plan national si local Noua Ordine Mondiala trebuie sa ne uneasca pe toti intr-o asociatie globala care recunoaste suprematia suveranitatii naturii, a pamantului nostru unic.' (Deci adio suveranitate nationala; si nu gresesc cu totul cei care se tem ca vom trebui sa ne inchinam zeitei Natura).

3) 'Sa se stabileasca un pret pentru folosirea resurselor naturale care pot fi prezervate numai prin schimbari majore in sistemul de promovare si pedepsire prin care guvernele motiveaza comportarea economica a corporatiilor si cetatenilor'. Oare cati iobagi au fost pedepsiti pentru ca furau vreascuri din padurea mosierului ca sa nu moara de frig?

4) 'Sa se stabileasca ca o precautiune ca nu e nevoie sa se dovedeasca stiintific un lucru pentru a-l reglementa prin regulamente radicale asupra mediului inconjurator'. Ne reaminteste de fabula lui La Fontaine cu lupul si mielul: acuzat de lup ca i-a tulburat apele, mielul obiecteaza ca nici nu s-a apropiat de rau; atunci o facuse anul trecut; nu era nascut, a zis mielul; atunci a facut-o una din rudele lui si in orice caz mielul trebuie pedepsit cu moartea.

5) 'Sa se inventarieze resursele naturale si umane.' Iata-ne o resursa inventariata!

6) 'Omul sa fie facut egal cu toate celelalte specii'. Dar nu toti. Se exclude o mica parte, poporul ales, ai carui membri vor fi mai egali decat ceilalti.

7) 'Sa se clasifice oamenii ca fiind inamicul'. 'Succesul uimitor al speciei umane, proliferarea ei si marimea si intensitatea activitatilor ei ameninta viitorul sistemelor biologice ale pamantului.' Lucru adevarat. Dar oculta ai carei scribi au compus acest document a dirijat in ultimul secol aceasta proliferare nelimitata si marimea si intensitatea activitatilor umane. Aceasta oculta incurajeaza inmultirea infinita a celor neproductivi in Statele Unite recompensand lenea si promiscuitatea; caci pentru fiecare bastard produs in mod iresponsabil guvernul ii da mamei $4.000 pe an timp de 18 ani, dupa care banii sunt platiti direct copilului. Aceeasi politica a fost dusa pe scara internationala, oferindu-se ajutor economic tocmai pentru inmultirea populatiilor care nu-si puteau intretine excesul de copii. Cat despre intensitatea activitatilor omului - tocmai cei care defriseaza fara mila si distrug resursele naturale prin industrializare fortata varsa lacrimi de crocodil la moartea naturii.

8) 'Sa se creeze regiuni lipsite de prezenta omeneasca'. Dar nu total. Seniorii vor avea voie sa foloseasca parcurile naturale. In Anglia secolelor 16-17 aceasta actiune s-a numit 'ingradirea', enclosures, cand au fost eliminatii locuitorii de pe terenurile rurale (vezi Buletinul no. 2, p. 11).

9) 'Sa se faca din venerarea Naturii religia de stat'.'Sa se respecte, pastreze si intretina cunoasterea, inovatiile si practicile comunitatilor indigene si locale care contin moduri de viata traditionale care au aplicatie la conservarea si folosirea fara epuizare a diversitatii biologice si sa se promoveze aplicarea acestor moduri de viata'. Moduri de viata canibalice africane si caraibiene, unde se evita suprapopulatia umana mancandu-se o parte din ea (The Antishyster. apud Media Bypass, Vol. 3 No. 3, Martie 1995, pp. 36-37).

Dar nu grija pentru natura, nici macar dorinta de a reduce suprapopulatia umana a globului este principiul calauzitor in acest document. Caci mainile care au scris si mana care a iscalit acest document, au scris si iscalit condamnarea la moarte si eliminarea a nenumarate animale si specii animale prin aceleasi agentii care vor reglementa reducerea numarului de vite umane. Scopul este distrugerea civilizatiei crestine. Daca clintonistii ar fi asa de grijulii cu natura, n-ar distruge-o pentru construirea de imense cazinouri si conglomerate in care americanii pot juca jocuri de noroc in rezervatiile indiene. Peste 60 de triburi de piei rosii au cazinouri si se preconizeaza ca fiecare american sa aiba un cazino nu mai departe de 4 ore de la locuinta lui ( Media Bypass, Vol. 3, no. 3, p. 40). Profesorul Donald Huddle de la Rice University a calculat ca imensitatea de imigranti din Africa si Asia in Statele Unite (caci din Europe imigrarea in Statele Unite e sever limitata) ii costa pe muncitorii americani peste $121 miliarde in serviciile pe care le primesc acesti imigranti si $44 miliarde in bani. Numai in 1991, 91.000 de imigranti din Africa si Asia au facut cerere (si au primit) ajutor social. Majoritatea imigrantilor din tarile din lumea a treia se duc direct la birourile federale si cer (si primesc) pensie sociala imediat ce sosesc in Statele Unite. Apoi, cum nu au nimic de facut, se apuca sa faca delicte. La New York, birourile federale au angajat traducatori care sa le ajute dominicanilor proaspat sositi in Statele Unite sa faca cerere de pensie sociala (Glenn Montecino, scrisoare deschisa catre The National Review, apud The David Duke Report, no. 28, p. 4). Dar si printre imigrantii ilegali unii sunt mai egali ca ceilalti. Procuroarea Generala Janet Reno a dat dispozitie vamesilor sa admita homosexualii fara discutii, caci ei ca homosexuali sunt persecutati in tara de bastina si au drept la azil politic imediat (Media Bypass, Vol. 3, no. 3, pp. 41-42).

Din 1965, de la infiintarea ei, bugetul agentiei The National Endowment for the Arts a crescut si este acum de 17 ori mai mare. O 'opera majora' recenta subventionata de guvernul federal prin NEfA este a 'artistului' Bruce Nauman, expusa la Muzeul Hirshhorn, care este parte din Muzeul Smithsonian din capitala si consta dintr-un film proiectat tot timpul pe un ecran in care se vede cum o femeie mimeaza defecarea intr-o palarie pe care si-o pune apoi pe cap si pe fata. Aceasta 'expresie artistica' este intitulata 'C---t in palarie'. Alt exponat de-al lui Nauman consta din 50 de perechi de propozitii scurte ca: 'C--a si mori'; P--a si mori'; 'F--e si mori'. Si altul consta din doi barbati goi cu organe uro-genitale mult exagerate, facuti din tuburi de neon, care-si dau mana de cateva ori pe minut in timp ce au o erectie (American Family Association Journal, Martie 1995, p. 5). Le-am scris senatorilor nostri si le-am aratat ca nu dorim sa subventionam aceasta 'arta'. Am primit un raspuns in care suntem pusi la punct foarte de sus ca niste inculti care nu inteleg arta si nu vad ca guvernul are datoria sa apere expresia artistica de acest gen. Unii membri au Congresului au ridicat putin din sprancene, dar intreg stabilimentul a sarit in apararea acestei 'expresii artistice'. 'Criticul de arta' Christopher Knight scrie in ziarul The Los Angeles Times ca 'totdeauna sunt atacati cei care nu sunt albi, sau sunt homosexuali, sau sunt femei' atunci cand se 'exprima artistic'. Ca totdeauna acest ziar a descoperit sovinismul rasial si sexual. Dar Nauman este alb, este heterosexual si este barbat; cum se impaca asta cu sovinismul? Ai gresit, Christopher Knight: trebuia sa descoperi antisemitismul. In Congress si Senat cei care sprijina din toate puterile finantarea acestei 'arte' prin NEfA sunt Nancy Kassebaum si Ralph Regula. Vorba americanului: 'go figure ' (fa socoteala).

Totusi Christopher Knight n-a fost foarte departe de adevar cand a sustinut ca 'arta' lui Nauman imparte oamenii in doua tabere: de o parte homosexualii, de cealalta ceilalti. Daca cineva isi inchipuie ca furia cu care se impune homosexualitatea in occident are ceva de-a face doar cu preferinta pentru invaginatia corporala anala pentru copulare, se inseala. Furia aceasta homosexuala este indreptata impotriva crestinismului, nu impotriva copularii naturale.

Numarul din 13 Decembrie 1994 al revistei homosexualilor The Advocate arbora o coperta cu un Iisus Hristos imbracat in culori tipatoare, cu embleme homosexuale si reprezentari obscene pe haine si cu titlul: 'Este Dumnezeu homosexual?' In interiorul revistei, un articol impodobit cu reprezentari pe toata pagina si in culori ale organelor genitale masculine si feminine demonstreaza meritele asa-zisei 'biserici' Metropolitan Community Church de orientare homosexuala. 'Alegand o imagine care exprima dispret pentru crestini si pentru Iisus Hristos, The Advocate dezvaluie baza activismului homosexual: e ura pentru normele societatii si ura pentru Dumnezeu. In fond, e legea Lui morala cea pe care se straduiesc ei degeaba s-o infranga si cu El se cearta ei in definitiv. Dar comportarea lor nu e prea potrivita in activitatea lor. Unii - nu toti - activisti homosexuali arata dispret pentru civilizatie. Unii au demonstrat goi pusca in fata catedralei Sf. Patrick in New York; altii au invadat catedrala strigand obscenitati si-au aruncat cuminecatura pe jos [sublinierea noastra]. Altii i-au atacat pe cei care nu sunt de acord cu ei, aruncand prezervative in obrazul celor dintr-o biserica din Colorado; devastand birourile activistilor care militeaza pentru respectarea vietii de familie si a unui terapist din California; luandu-l la bataie pe un ziarist care-a refuzat sa scrie sub dictatul lor; impunand rezultatele mincinoase ale 'cercetarilor' lor; facand presiuni ca sa li se interzica parintilor sa-si fereasca copiii de propaganda pro-homosexuala in scolile de stat; zbierand si facand scandal ca sa-si amuteasca oponentii la interviuri televizate; acuzandu-i de 'bigotism si ura' pe toti cei care nu sunt total de acord cu planurile lor; impunand restrictii nemaiintalnite asupra medicilor cu privire la SIDA; si propovaduind avorturile, pornografia si alte forte care distrug familia traditionala. The Advocate le-a tras crestinilor o palma dar ne-a dat si un dar - ne-a daruit adevarul. Nimeni altcineva n-ar fi putut dezvalui mai bine adevaratul scop al miscarii pentru drepturile homosexualilor pe o singura pagina', scrie Robert H. Knight (American Family Association Journal, Martie 1995, pp. 9, 23). Dar homosexualii n-ar putea face toate astea prin propriile lor forte doar. Aceste actiuni fac parte din politica guvernului federal al Statelor Unite, scrie Robert L. Maginnis (ibidem, pp. 18-20, 31). Sub egida 'diversitatii', guvernul federal foloseste banii luati de la cetateni prin impozite pentru a promova homosexualitatea si a perverti copiii din scoli. In cei doi ani de cand e Bill Clinton presedinte, majoritatea agentiilor federale si-au rescris regulamentul ca sa includa si homosexualii in grupurile 'minoritare' carora trebuie sa li se puna deoparte cote si care trebuie promovate: Agentia Protectiei Mediului Inconjurator, a Cazarii si Dezvoltarii Urbane, Departamentul Transportului, FBI-ul, Departamentul Justitiei. Procuroarea generala Janet Reno a modificat regulamentul cu privire la bolile infectioase astfel incat bolnavii de SIDA sa poata veni in Statele Unite la jocurile olimpice homosexuale de la New York.

Privilegiile homosexualilor n-au fost legiferate prin Congres ci prin dispozitii interne care impun sefilor de birouri si departamente sa promoveze homosexualitatea. James King, directorul Biroului Personalului din administratia Clinton, a anuntat in Ianuarie 1994 asociatia 'profesionala' a salariatilor homosexuali si bisexuali, care are acum peste 40 de branse in guvernul federal. Aceasta asociatie 'profesionala' a cheltuit fondurile publice ca sa tipareasca si sa afiseze portretele personajelor homosexuale cunoscute, printre care Eleanor Roosevelt, Virginia Woolf, etc. Un salariat de la Administratia Federala a Aviatiei s-a plans de primirea unei invitatii la o petrecere homosexuala si a fost dat afara pentru un timp. Acea invitatie o primisera 4.100 de colegi de-ai lui. Departamentul Transporturilor isi ofera cladirile pentru intruniri si petreceri homosexuale. Aceeasi politica o au si Serviciul Pescuitului si-al Animalelor Salbatice, Departamentul Agriculturii, Serviciul Forestier. La acesta din urma salariatii sunt incurajati sa militeze ca homosexualii sa poata calatori cu iubitii lor in aceleasi conditii ca sotii care calatoresc cu sotiile lor; sa se puna deoparte cote obligatorii de contracte pentru firmele homosexualilor; iubitii homosexualilor sa se bucure de pensia de urmas ca si sotiile; sa li se interzica tuturor care lucreaza in sectorul particular 'discriminarea impotriva homosexualilor'.

Cum unii sunt cam inapoiati, se tin cursuri obligatorii pentru salariati in care sunt invatati sa iubeasca homosexualitatea. Astfel de cursuri si evenimente se numesc de 'diversitate' si se tin la Biroul Statisticii Muncii, la Serviciul Postelor, la Serviciul Forestier, la vama, la Serviciile Sanatatii; dar cel mai splendid a fost al Marinei Statelor Unite din 8 Septembrie 1994, inaugurat de un amiral cu trei stele. Acelasi eveniment s-a tinut si la Academia Fortelor Aeriene ale Statelor Unite in Aprilie 1995, unde insa Colonelul David Wagie a promis ca va vorbi mai putin de homosexualitate si doar de 'termenii definiti oficial si folositi de Departamentul Apararii' (ibidem, p. 19). Uneori cursurile nu se numesc de 'diversitate' ci de 'educatie cu privire la SIDA'; organizarea lor a fost impusa de Clinton la 30 Septembrie 1993 tuturor sefilor de departamente. Unii functionari de la Comisia Federala a Comunicatiilor au refuzat sa participe din dezgust. La Departamentul Energiei insa sunt obligatorii aceste cursuri de trei ore, care contin mult neadevar - intre altele si afirmatia ca SIDA este la fel de raspandita in toata populatia, cand in realitate 87% din cei infectati s-au infectat sau de la partenerii lor homosexuali sau folosind in comun siringile pentru stupefiante. La Serviciul Forestier, aceste cursuri au fost tinute la 6 Mai 1994 de catre un homosexual care-si zice flebotomist si o femeie purtatoare de SIDA, care au demonstrat cu recuzita de marime naturala tot ce se poate face cu un penis si un prezervativ si cum se curata siringile folosite pentru stupefiante. Cel mai sincer este insa Bruce Lehman, seful comisiei de Patente si Inventii ale Statelor Unite, un homosexual care-a declarat: 'In ceea ce ma priveste, o sa le-o bag pe gat cu forta. Daca vor sa fie bigoti, se pot duce sa lucreze in alt departament' (ibidem, p. 20). Joycelyn Elders, fosta medic-sef federal, propovaduia ca homosexualii sa adopte copii. Roberta Achtenberg, adjuncta la Cazare si Dezvoltare Urbana, a impus in Februarie 1994 un regulament prin care aprecierea calitatii muncii administratorilor se va face in functie de participarea lor ca membri activi in 'organizatii de minoritati, feministe, sau culturale de alt fel' [citeste 'homosexuale']. La 19 Noiembrie 1994, Ben Erdreich, seful biroului care judeca reclamatiile salariatilor federali, a declarat ca 'este dedicat diversitatii si tratamentului echitabil la locul de munca Calitatea muncii va fi judecata dupa respectul aratat pentru diversitate'. Karl Mertz, administrator de rang in Departamentul Agriculturii care a spus in fata unui ziarist ca departamentul n-ar trebui sa se 'indrepte in spre Sodoma si Gomora', a fost admonestat si transferat pe un post inferior (ibidem, p. 31).

Introducerea homosexualitatii in viata cat mai multor copii este si preocuparea Asociatiei Nationale a Educatorilor, ai carei membri umplu bibliotecile scolare cu carti care promoveaza homosexualitatea si umplu salile de clasa cu o noua vorbire in care cuvintele traditionale despre casatorie si familie sunt inlocuite de cuvinte care descriu perechile de homosexuali. Din 1991, un manual scris de asociatia homosexualilor si lesbienelor a fost folosit in cursurile de specializare ale invatatorilor si profesorilor. Indrumatorul corpului profesoral contine directive pentru executarea proiectelor de promovare a homosexualitatii printre copii, de la Proiectul 10 din Los Angeles la scoala pentru elevi homosexuali Harvey Milk din New York. Notele unui invatator din Fairfax, Virginia, arata ca 'copiii de 5-11 ani si tinerii de 11-17 ani trebuie orientati ca sa cunoasca atractia sexuala pentru unii de acelasi sex cu ei'. Parintii ultragiati au cerut lamuriri si discutii publice, dar mass-media 'libera si independenta' a refuzat in bloc, cu exceptia unui ziar catolic local, The Arlington Catholic Herald. Intre timp binefacerile homosexualitatii se fac simtite: in 1994 erau 441.528 cazuri de Sida, dintre care au murit deja 250.000; 39% din cazuri erau negri [care sunt doar 12 % din populatie]; Sida este principala cauza a mortii intre 25 si 44 de ani (American Family Association Journal, Iunie 1995, pp. 14, 11).

Administratia Clinton cheltuieste foarte mult pentru impunerea homosexualitatii. Numai in 1993 s-au acordat burse in valoare de peste $20 milioane pentru studii de promovarea homosexualitatii. Intai am crezut ca e parte din politica de reducere a populatiei, caci homosexualitatea tinde sa scada rata natalitatii. Dar apoi ne-am convins ca plutocratia si oculta nu-si dau atata osteneala ca sa reduca numarul locuitorilor globului fara varsare de sange; si in afara de asta, promiscuitatea pe care o propaga face sa creasca rata natalitatii. Credem acum ca toate acestea fac parte mai degraba din politica de distrugere a civilizatiei crestine si din ura pentru Iisus Hristos.

*

Intr-un surprinzator acces de sinceritate, sau poate din greseala, redactorii de la Communications Week (20 Martie, 1995, p. 60) au lasat sa apara subtitlul global re-colonization, 'recolonizarea globala' intr-un articol care vorbeste despre furia cu care megacompaniile americane se reped sa acapareze companii din tari europene 'pentru a oferi servicii fara lacune pe scara globala'. Si cu aceeasi uimitoare candoare, redactorii publica scrisoarea unui cititor la p. 55, care aminteste de faptul ca cerinta Statelor Unite ca tarile vest-europene sa-si anuleze regulamentele de functionare a comunicatiilor pe scara nationala se loveste de teama de 'control strain asupra unor sectoare vitale ale economiilor nationale - un sentiment foarte amenintator pentru europeni.'

CONTROL STRAIN ASUPRA UNOR SECTOARE VITALE ALE ECONOMIILOR NATIONALE - UN SENTIMENT FOARTE AMENINTATOR PENTRU EUROPENI.

Ar trebui sa fie un sentiment foarte amenintator si pentru romani. In special pentru cei care militeaza cu atata zel pentru infeudarea Romaniei fata de Fondul Monetar International, vanturand lozinca 'intrarii in Europa' pe care nici cei care-o repeta cu cel mai mult zel n-o pot explica. Romanul Liber al lui Ion Ratiu, 'ziarul Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi', care aparuse ani de zile la Londra si si-a mutat de curand redactia la Bucuresti, militeaza pentru infeudarea Romaniei fata de Fondul Monetar International, sub lozinca restaurarii democratiei de tip occidental prin restaurarea monarhiei in Romania. Dar monarhia pe care o doreste acest ziar restaurata este monarhia lui Carol II si a 'duduii' Elena Wolf-Lupescu, nu cea a Regelui Ferdinand sau a Regelui Carol I. Teza pe care o sustine acest ziar este ca exista un antagonism intre Uniunea Sovietica si continuatoarea ei de azi pe de o parte si bastionul 'democratiei de tip occidental', format din tarile din cercul anglo-american, pe de cealalta. 'Trebuie sa ne lustruim 'imaginea noastra in occident'' este teza de baza a celor doritori 'sa intre in Europa.' Reusita lui Iliescu de a fi invitat in tarile occidentale este considerata o mare victorie a romanilor (Romanul Liber, anul XI nr. 1, Ianuarie 1995, p. 17), de parca Nicolaie Ceausescu si Elena lui nu fusesera invitati si flatati cu toate onorurile de catre toate guvernele occidentale. Astfel, toate relele ne vin, zice acest ziar, de la faptul ca conducerea actuala a Romaniei este 'comunist-reformista, filo-rusa, antioccidentala'; 'nu se poate contesta ca unele transformari politice importante au avut totusi loc'. Dar se 'uita' mereu ca ele au fost 'smulse' sub presiunea miscarilor de strada si a strainatatii si, mai ales, ca urmare a puciului esuat de la Moscova, care a lasat echipa gorbaciovista de la Bucuresti fara patroni si inspiratori directi' (ibidem, p. 3). Insusi Regele Mihai I, ale carui spuse sunt adesea publicate in acest ziar, impodobeste teza aceasta cu vorbele lui prevalandu-se de dragostea pe care romanii au aratat-o casei sale. Despre prima mineriada Regele Mihai spune ca a fost 'intaia mare lovitura data revolutiei si care a facut ca opinia internationala sa adopte, aproape in mod oficial, o atitudine rezervata fata de evenimentele din Romania'; si mai jos: 'tarile unde se practica democratia n-au nici o intelegere fata de aceste manifestari. Au tras concluziile si s-au retras in asteptare' (ibidem, p. 22). Abila dezinformare, dar care nu rezista unei analize atente. Caci chiar si in paginile aceluiasi numar al aceluiasi ziar se stravede adevarul despre conspiratia oculta care urmareste sa instaureze infeudarea popoarelor in Noua Ordine Mondiala prin anihilarea natiunilor (in afara de una, cea 'aleasa' sa fie stapana) si prin contopirea fostei Uniuni Sovietice cu tarile occidentale intr-un stat socialist global. Astfel la p. 14 Senatorul Serban Sandulescu spune: 'Mi s-a relatat - poate ca informatia a aparut si in presa - ca la ultimul congres al PCR Ceausescu a fost prevenit de delegatia Partidului Comunist din Israel ca URSS si SUA pregatesc eliminarea lui.' Nu stim daca e adevarat ca Ceausescu a fost prevenit; e posibil, caci si intre cei 'alesi' sa fie stapani pe toate bogatiile si toate natiunile lumii exista factiuni, grupuri, partide si disensiuni si tendinte contrarii de moment. Dar stim ca e adevarat ca cercurile oculte din SUA au decis inlaturarea lui Ceausescu cu un an inainte de a deveni fapt implinit. Caci am vazut cu ochii nostri directiva centrala americana de a nu-l mai lauda ca un 'independent nationalist' care se opune sovietelor ci de a-l ponegri ca pe un vampir dement care ucide copii mici si-si face transfuzie cu sangele lor. Oare cati dintre cei care si-au riscat sau si-au pierdut chiar viata in Decembrie 1989 au fost 'actori nevinovati ai unei piese'? 'Interesant, dupa exact 5 ani, in 1994, am aflat de la Dl. Amedeo Lazarescu ca masoneria franceza facea caz din Octombrie 1989 ca in Romania va fi rasturnat regimul perestroikistului N. Ceausescu de KGB-ul lui M. Gorbaciov, dupa nu se stie ce 'scenariu mondial'!' scrie Liviu Ioan Stoiciu. 'Azi, cand scriu aceste randuri, ajung sa ma intreb, fara haz, daca nu cumva si ei, initiatorii Protestului impotriva realegerii lui N. Ceausescu la al XIV-lea Congres al PCR, facut public in Octombrie 1989, n-au fost actori nevinovati ai unei piese. Piese scrise de KGB-ul gorbaciovist pomenit si puse in scena de masoneria franceza antidictatoriala, fara sa uit ca Doina Cornea avea o fiica la Paris si Dan Petrescu avea 'fir direct cu Parisul', nu-mi inchipui exact prin ce minune, probabil prin emigratia ieseana' (ibidem, p. 6).

Ce e uimitor aici nu e ca Liviu Ioan Stoiciu a inceput sa intrezareasca adevarul, ci ca Romanul Liber a publicat aceste randuri. S-a bazat probabil pe opacitatea cititorilor sai. Dar epigrama lui Pastorel Teodoreanu nu e intru totul veridica: si din prostie poti sa-ti revii, nu numai din betie

Associated Press spune ca Washingtonul anunta ca pentru prima data in istoria Statelor Unite soldatii NATO fac manevre impreuna cu soldati din fostul Pact de la Varsovia pe teritoriul Statelor Unite. Manevrele vor avea loc intre 6 si 28 August 1995 la Fort Polk, Louisiana. Un prim contingent de 200 de soldati ai fostului bloc comunist vor evolua in aceste manevre si noua tari vor trimite observatori, printre care si fosta republica sovietica Georgia. Este cea de-a 6-a manevra a fortelor internationale pe teritoriu american. O alta manevra militara cu trupe rusesti [sovietice] va avea loc in Octombrie 1995 in Kansas. La Fort Polk exercitiul va mima o disputa teritoriala in care fortele multinationale de 'pastrarea pacii' vor interveni. Tarile participante includ Albania, Bulgaria, Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Kurdistan, Letonia, Lituania, Romania, Polonia, Republica Slovaca, Slovenia, Ucraina si Uzbekistan.

Allan Polunsky a cerut legislatiei din Texas fonduri pentru a construi mii de celule de inchisoare pentru ca prevede mii de arestari iminente. A facut aceasta cerere la mai putin de 24 de ore dupa ce a fost numit director al birourilor inchisorilor din Texas. Pana in anul 2000 el prevede ca va avea nevoie de inca 30.000 de paturi pentru detinuti (San Antonio Express, 6 Martie 1995, apud Veritas, 9 Mai 1995, p. 4). In Arizona, s-a introdus un proiect de lege care sa 'protejeze' agentiile guvernamentale de cererile cetatenilor si sa oblige cetatenii sa plateasca daune agentiilor daca au facut cereri care au displacut agentiilor ca fiind sacaitoare (Arizona Republic, 31 Martie 1995, ibidem). Departamentul Apararii se ocupa si el de 'aparare' impotriva cetatenilor. Se studiaza arme care umplu camerele caselor particulare cu zoale care se intaresc si imobilizeaza locatarii si arme care ametesc dar nu ucid. La laboratorul national din Los Alamos s-a experimentat cu pusti cu laser care orbesc inamicul si cu pusti care emit pulsuri acustice si electromagnetice care lovesc inamicul si-l darama, apoi arme care surzesc prin zgomotul pe care-l genereaza si droguri amortitoare care pot acoperi un camp intreg. Se studiaza de asemenea agenti chimici supercaustici care distrug metalele si 'virusi' nocivi (programe de distrugere) de introdus in computere. Dr. John Alexander, seful tehnologiilor speciale de la Los Alamos, a scris inca in 1980 ca 's-au facut demonstratii cu arme cu capacitate letala care afecteaza puterea mintii omenesti' - adica arme care intai innebunesc si apoi ucid inamicul (Arkansas Democrat Gezette, ibidem).

Oricine vine in Statele Unite din alta tara e uimit de imensul analfabetism al tinerelor generatii americane. Nu ca nu s-ar cheltui pentru scolile publice americane. Dar se cheltuieste nu pentru a-i invata carte pe copii, ci pentru a-i indobitoci si a-i face supusi Noii Ordini Mondiale. Byte, revista de microcomputere total controlata de plutocratia internationala, isi dedica principalul articol din numarul din Martie 1995 tezei ca trebuie sa inlocuim scrisul si cititul cu instructia computerizata, in decursul careia copiii sunt asezati in fata ecranului si claviaturii microcomputerului controlate central de la masa instructorului si tot ce au de facut este sa apese pe clapele indicate pentru a trece de la o imagine la alta, care se imprima astfel in mintea lor. Perfect instrument de indobitocire si spalare a creierului. Marele avantaj, zice propaganda, este ca fiecare copil poate trece de la o imagine la alta in ritmul lui si nu este jenat daca apasa pe o clapa gresita, caci nu-l vede nimeni. Bineinteles, tehnologia acestui fel de invatamant costa bani. 'Cineva, probabil guvernul federal, trebuie sa plateasca cele $8 pana la $9 miliarde care se estimeaza ca vor fi necesare ca sa lege fiecare scoala din America la soseaua electronica', scrie cu candoare articolul. Exista de-acum o 'consiliera speciala a Secretarului pentru Educatie si directoare a Biroului pentru Tehnologie Educationala' (p. 72). Platforma cu care au castigat republicanii alegerile in Noiembrie 1994 a fost echilibrarea bugetului federal falimentar si reducerea amestecului federal in treburile locale - si scolile sunt treburi locale, administrate de districte scolare la fata locului. Conform Constitutiei Statelor Unite, guvernul federal n-are ce cauta in treburile locale. Dar ce le pasa lui Bill Clinton si lui Newt Gingrich de Constitutie? Ei se grabesc sa nu piarda ocazia impunerii Noii Ordini Mondiale. 'Administratia face presiuni cerand cetatenilor sa se conecteze la Infrastructura Nationala Informationala', scrie Communications Week (27 Martie, 1995, p. 53); pentru ca 'comunismul este puterea sovietica plus electrificarea /computerizarea intregii tari'.

Supraintendentul scolilor publice din capitala Statelor Unite a introdus in scoli ghicitul in palma, ghicitul intr-o bila de cristal, datul in carti. Aceste obiecte se predau elevilor la orele de 'multiculturalism' si tema de casa care li se da este 'sa-si gaseasca horoscopul din ziar' si 'sa ghiceasca viitorul unui coleg de clasa'. Pentru clasele mai mari s-a tiparit un manual mai avansat care explica semnele astrologice si tehinicile horoscopului. Dar guvernul american este foarte grijuliu si pazeste copiii de obscurantism si superstitie: unui tata din DuPage County, judecatorul G.J. Bakalis i-a impus la divort urmatoarea restrictie: va avea voie sa-si vada copiii timp de 4 ore pe luna dar i se interzice sa le pomeneasca ceva despre religie si nu are voie sa-i duca la el acasa si in nici un loc unde ar putea avea vreun contact cu crestinismul. Astfel se ingrijeste statul de binele tinerei generatii. Peter Melzer, presedintele Asociatiei Americane pentru Iubirea dintre Barbati si Baieti (North American Man/Boy Love Association), pedofil si profesor de fizica la o scoala din Bronx, New York, dezbate cu ajutorul Uniunii Americane pentru Drepturile Civile (American Civil Liberties Union) dreptul sau de a preda copiilor - deoarece practicile lui amoroase n-au nimic de-a face cu fizica. In schimb profesorilor de educatie sexuala din Shreveport, Louisiana, li se interzice sa le spuna copiilor ca s-ar putea feri de SIDA evitand contactul sexual; judecatorul Frank Thaxton le interzice aceasta pe baza 'separarii dintre stat si biserica'; daca le pomenesti copiilor despre faptul ca bolile venerice sunt transmise prin contact sexual care ar putea fi evitat stabilesti 'o religie', zice judecatorul. Trebuie sa ai mare grija cu fanaticii astia religiosi, daca le dai frau liber nu poti sti unde ajungi. O femeie a inserat un anunt in ziar zicand ca doreste sa-si inchirieze o parte din locuinta unui crestin care se pricepe la mici reparatii si a fost data in judecata pentru cuvantul crestin. Femeia dorise sa-si inchirieze parte din casa fiindca nu se ajungea cu venitul ei mic; faptul ca a folosit cuvantul crestin a costat-o $8.000 (The McAlvany Intelligence Advisor, supliment 1995).

Copiii sunt crescuti in lumina ratiunii in Statele Unite; nu degeaba Zeita Ratiunii (careia i se zice statuia Libertatii) domina New York-ul. Astrologia, ghicitul in palma, datul in bobi, in carti, horoscopul, sunt toate rationale. Pedofilia nu deranjeaza viata emotionala a copiilor, dar crestinismul si abstinenta sexuala la prepuberi o deranjeaza. Si cum ramane cu suprapopulatia globului? In ce fel se reduce suprapopulatia daca fiecare fetita de scoala ramane gravida imediat ce corpul ei poate concepe?

'Americanii cred vorbelor, nu faptelor, chiar atunci cand faptele contrazic vorbele', scrie un american. Newt Gingrich, leader-ul majoritatii republicane din Congres, este admirat de mare parte din americanii deziluzionati de domnia de 50 de ani a democratilor in Statele Unite pentru ca pozeaza in crestin si anti-comunist, dar nu numai faptele, chiar si vorbele lui dezvaluie adevaratele lui intentii. Discursul lui de inaugurare ca sef al majoritatii republicane in Congress contine laudele domniei de 50 de ani a democratilor. 'Cei mai mari conducatori in lupta pentru o America integrata in secolul 20 au fost din Partidul Democrat', a spus Gingrich. 'Adevarul este ca Franklin Delano Roosevelt a dat speranta unei natiuni disperate care-ar fi putut cadea sub o dictatura'. Si cand se straduia sa impinga Congresul ca sa accepte inrobirea Statelor Unite sub plutocratia internationala prin acordul GATT, Gingrich nu s-a sfiit sa spuna: 'Sa fim sinceri recunoscand ca transferam mare parte din autoritatea asupra Statelor Unite catre o noua organizatie. Suntem in momentul unei transformari' (The Populist Observer, Februarie 1995, p. 3). Neal Sher, principal 'vanator de nazisti' al Biroului de Investigatii Speciale (Office of Special Investigation, OSI), l-a inlocuit pe Thomas Dine ca director la American-Israel Public Affairs Committee (AIPAC), cel care se lauda public cu puterea suprema pe care o are AIPAC-ul asupra Statelor Unite si Steve Grossman a devenit presedinte la AIPAC. Dar Arne Christianson, fostul director legislativ al AIPAC-ului, e acum unul din cei 4 consilieri principali ai lui Newt Gingrich (ibidem, p. 5). Sotia 'conservatorului' Newt Gingrich, primeste $2500 lunar plus comisioane care se pot ridica la milioane de la Compania de Dezvoltare a Exportului Israelian si functia ei este sa canalizeze comertul in spre zona de comert liber [lipsit de vama] din Israel. Conducatorul legiuitorilor nostri, Newt Gingrich, recunoaste ca el a insuflat ideea aceasta statului Israel, dar, zice el, asta n-are nici o legatura cu angajarea sotiei lui acolo. Dupa cum nici faptul ca a indrumat Congresul sa 'ajute' Israelul cu $6 miliarde in ultimul an. Dar D-na Gingrich ne asigura ca a fost angajata de catre compania israeliana pentru cunostintele ei 'de arhitectura urbana' (The Ron Paul Survival Report, 15 Martie 1995, vol XI, no. 3, pp. 7-8).

S-au publicat multe articole despre rivalitatea dintre clanul Rothschild si clanul Rockefeller pentru suprematia si stapanirea lumii, pretinzandu-se ca ar fi fost o rivalitate in care clanul Rockefeller s-ar fi aliat cu familia crestina Morgan impotriva bancherilor evrei Rothschild. In realitate clanul Rockefeller este identic in toate privintele cu clanul Rothschild si doar afiseaza ca s-ar fi convertit la crestinism si face mare caz de protestantismul sau. Iudaismul clanului Rockefeller este documentat de Stephen Birmingham, evreu el insusi, in cartea sa The Grandees. Dar iudaismul nu este un lucru rau in sine si devine rau numai atunci cand isi concentreaza fortele pentru a-i ruina, inrobi si nenoroci pe ceilalti oameni. Pretinzand ca este aliata cu familia Morgan in lupta sa cu bancherii internationali evrei polarizati in jurul clanului Rothschild, familia Rockefeller de fapt le-a ajutat acestora din urma sa distruga familia de industriasi Morgan. Consilierul principal al Congresului american pe vremea cand aceasta familie era tarata in fata lui in anchete pentru 'capitalism monopolist' a fost Samuel Untermeyer, cel care-a declarat pe fata razboi pana la moarte impotriva Germaniei in 1933 la Congresul Evreiesc Mondial. Aceasta declaratie de razboi a fost facuta cunoscuta publicului american de catre Parintele Coughlin si rezultatul a fost ca Directorul Postelor i-a interzis Parintelui Coughlin sa mai trimita si sa mai primeasca scrisori (CDL Newsletter).

'U.S. culture and language are undeniably Jewish. The melting pot has shmeered Yiddishkeit into every nook and cranny of American life - cultura si limba din Statele Unite sunt incontestabil evreiesti. 'Amalgamarea' a 'uns' cu idis fiecare coltisor din viata americana'. N-o spunem noi. O spune un cititor al ziarului The Jewish Chronicle, Cronica Evreilor din Londra intr-o scrisoare din 16 Septembrie 1994 (apud The Populist Observer, February 1995, p. 6). Dar contributia ideologiei evreiesti nu s-a marginit la idis. Israel Cohen dezvaluie alta componenta a ei in cartea sa A Racial Program for the Twentieth Century din 1912: 'Trebuie sa stim ca cea mai puternica arma a partidului nostru este tensiunea rasiala. Imprimand in constiinta raselor negre ca timp de secole au fost oprimate de albi, putem sa le modelam pentru programul Partidului Comunist. In America, victoria noastra va fi subtila. In timp ce inflacaram minoritatea neagra impotriva albilor, vom inspira albilor un sentiment de vinovatie pentru ca i-au exploatat pe negri.' Tensiunea rasiala face treaba buna oriunde este folosita. 'Unicul mod de a aduna bani de la comunitatea evreiasca este cu ajutorul antisemitismului. Bazele care formeaza un sistem de supravietuire evreiasca sunt: Israelul si holocaustul', zice Murray Polner, fostul redactor al revistei evreiesti de stanga Present Tense (The Populist Observer, Februarie 1995, p. 13).

Am vazut nu de mult un program 'cultural' difuzat de televiziunea cenzurata din 'lumea libera' in care se explica cifra de 666 din Apocalipsa 13:18, cifra omului si semnul bestiei, ca fiind numele imparatului roman Nero. Dar cei care cred in interpretarea literala a profetiei biblice remarca multe coincidente stranii legate de aceasta cifra; iar cei care nu interpreteaza Biblia literalmente stiu ca slugile si chiar directoratul ocultei sunt oameni extrem de superstitiosi si dedicati numerologiei si chiromantiei. Chiar daca nu credem ca-i vom vedea curand pe cei patru calareti ai apocalipsului, credem ca folosirea acestei cifre e mai mult decat o coincidenta. Astfel, genocidul executat in Irak de trupele americane trimise de Presedintele George Bush sub egida Natiunilor Unite a fost aprobat de Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite prin Rezolutiile 660 si 666. In 1991, Senatorul Arlen Specter, sionist fervent, a introdus o rezolutie aplaudata de Asociatia Federalista Mondiala care militeaza pentru anihilarea natiunilor (in afara de una singura). Aceasta rezolutie prevedea ca toti cetatenii Statelor Unite vor cadea sub autoritatea Natiunilor Unite. Reprezentantul republican Jim Leach, prieten intim de-al lui Newt Gingrich, membru, ca si Specter si Gingrich, in CFR, a introdus aceeasi rezolutie in Congres cu numarul 66. Alta rezolutie cu numarul 6 care fusese introdusa in Congres avea drept scop sa interzica parintilor sa dea educatie religioasa si morala copiilor lor. Dar rezolutia introdusa in Congres cu numarul 666 (vezi mai jos, p.71) are drept scop incununarea acestor eforturi (Flashpoint, Martie 1995, pp. 1-3).

Intre 1982 si 1994, numarul imigrantilor ilegali care primesc ajutor social a crescut cu 580%. In prezent 738.000 de imigranti ilegali sunt intretinuti de populatia producatoare. In tari ca Taiwan, Rusia, Hong Kong si China s-au deschis birouri unde sunt instruiti cei care vor intra in Statele Unite cum sa ceara ajutor social (The Ron Paul Report, 15 Iunie 1995, p. 8).

Senatoarea Dianne Feinstein din California se prevaleaza de disperarea californienilor care se vad impovarati de obligatia de a intretine miile de mexicani care trec ilegal granita si care devin automat beneficiarii sistemului de ajutor social, ai scolarizarii si ai ingrijirii medicale gratuite platite de cetatenii producatori. Ea propune o carte de identitate biologica care sa contina o amprenta unica a fiecarui individ (retina, vocea, amprente digitale) inregistrata electronic - nu numai pentru imigranti ci pentru toti cetatenii Statelor Unite. Si ea cere ca nimanui sa nu i se permita sa-si castige existenta fara cartea de identitate. Dar ca si masurile de confiscare a armelor de la criminali si aceasta masura va lovi in cetatenii cinstiti protejandu-i pe criminali. Caci confiscand armele nu sunt opriti criminalii de a le folosi; este deja ilegal sa ucizi in scop de jaf, un astfel de ucigas nu se va sfii sa se faca pasibil de port ilegal de arma. La fel, obligatia de a avea o carte de identitate nu-i va speria pe cei care deja calca legea in picioare imigrand ilegal, dar ii va inrobi pe cei supusi legii.

Un grup de organizatii au trimis o scrisoare de protest aratand acest lucru si aratand si ca aceste carti de identitate bazate pe datele de la Asigurarile Sociale si de la Serviciul de Imigrare vor fi pline de erori - caci datele acestor doua agentii sunt eronate in proportie de 28 %. In plus, aproximativ 65 de milioane de americani se angajeaza in slujbe noi in fiecare an. Cu rata de eroare a acelor doua agentii, cel putin 650.000 de americani vor fi condamnati la infometare in fiecare an caci cartile lor de identitate vor fi eronate (The New American, Iunie 1995, pp. 34-35).

In 1965 legile imigrarii in Statele Unite au fost schimbate astfel incat sa impiedice imigrarea albilor europeni (in afara de kazarii care vin din Europa) si sa incurajeze imigrarea nelimitate din lumea a treia. Aceasta politica are drept scop eliminarea civilizatiei albe occidentale din Statele Unite si inlocuirea ei cu 'multiculturalismul'. Iata exemple de culturile promovate de 'multiculturalism':

In Uganda, Idi Amin si-a ucis 300.000 din proprii cetateni dar nu degeaba, caci pe unii dintre ei i-a mancat. Ca sa nu se strice, avea frigidere puternice in care tinea ficatul, inimile si limbile victimelor. Se zice ca a mancat si parti dintr-una din sotiile lui si inima fiului lui. Ucidea cu precadere episcopi si judecatori albi.

In 'Imperiul Central African', Jean Bokassa isi manca si el supusii dar iubea fastul. A cheltuit $22 milioane pe incoronarea lui, care s-a facut cu o coroana cu 2.000 de diamante. Dupa rasturnarea lui s-au gasit victime de-ale lui cimentate in podele, strangulate cu lanturi, ucise in bataie, sau ingropate de vii.

In Guineea Ecuatoriala, Nguema a inchis bisericile, a persecutat crestinii, a ucis toti medicii in afara de doi, a distrus economia si a asasinat 50.000 de oameni.

In Tanzania, Nyerere a expulzat albii din tara, le-a nationalizat companiile si in patru ani tara a dat faliment. Tanzania care exportase alimente a inceput sa le importe dupa ce Nyerere a colectivizat agricultura izgonind 14 milioane de cultivatori de pe pamantul si din caminul lor.

In Zambia, Kenneth Kaunda si-a dus tara la faliment in trei ani doar, lasand-o cu o inflatie de 200 %, spitale fara medicamente, scoli fara carti, oameni fara venit, familii fara mancare, dar strazi pline de razmerite (The Populist Observer, Februarie 1995, p. 13).

Aceste stralucite victorii ale culturii africane au avut loc dupa ce acea cultura s-a scuturat de jugul colonial al civilizatiei albe. O ilustratie perfecta a felului in care prospera un popor eliberat de acest jug colonial o ofera Haiti.

In 1492 Christophor Columb a lasat 38 din oamenii sai in Haiti, insula locuita de indienii Arawak cu care stabilise legaturi de prietenie si care i-au masacrat pe toti 38. In secolul ce-a urmat acesti indieni s-au stins secerati de boli aduse de europeni la care nu erau imuni, iar spaniolii asezati pe insula s-au mutat in America de Sud unde aveau perspective mai bune si insula Haiti a fost practic vizitata doar de pirati francezi pana cand compania franceza a Indiilor de Vest a obtinut-o de la Spania prin tratat. Astfel Haiti a devenit cea mai bogata colonie franceza prin exportul de zahar, cafea si alte produse. Colonistii francezi au importat sclavi negri din Africa, care in jurul anului 1789 constituiau 450.000 din populatia totala de 520.000. Dintre ei, circa 27.000 erau metisi si sclavi liberati care aveau plantatii si sclavi la randul lor dar ii urau pe colonistii francezi. Dupa 1789, cele trei grupuri de populatie s-au luptat intre ele si trupele trimise de Napoleon in 1803 au fost infrante. Invingatori au iesit sclavii negri revoltati sub Jean Jacques Dessalines, care s-a declarat imparatul Jacques I si a masacrat toti albii care nu reusisera sa fuga. Acest imparat n-a domnit mult dar varsarea de sange inceputa atunci a continuat in Haiti pana in zilele noastre.

In Iulie 1915 presedintele Statelor Unite Woodrow Wilson a trimis trupe americane in Haiti sa protejeze interesele bancare americane, care s-au luptat cu insurectionistii pana in 1934, cand s-au retras. Putini haitieni au privit cu ochi buni interventia americana. Elita metisa era impotriva degradarii scolarizarii dupa modelul american, caci elevii lor scoliti dupa metode traditionale franceze sunt mai bine educati. In 1957 a venit la putere Papa (Doc) Duvalier, membru al elitei, 'ales de popor', care intelegea sa domneasca ca un tiran absolut si sa-si insuseasca cea mai mare parte din ajutorul american. Acest ajutor a fost sistat in 1962. Haitienii sunt considerati catolici dar elita conducatoare e atee si Duvalier i-a expulzat pe episcop si pe preotii care criticau coruptia regimului sau. La tara, religia haitienilor este un amestec straniu de rudimente de catolicism cu voodoo si ritualuri vrajitoresti africane.

Revolutiile de eliberare au reusit sa distruga sistemul de plantatie si irigatie cladit de francezi si haitienii isi duc zilele de azi pe maine in cea mai saraca tara din Marea Caraibelor, care fusese cea mai bogata. Natiunile Unite au impus sanctiuni impotriva insulei, care insa n-au lovit elita ci pe locuitorii din sate care cauta sa-si incropeasca existenta intr-o suprafata agricola mult redusa de distrugerea sistemului de irigatii. Impinsi de foame haitienii se lanseaza cu plutele care-i duc pe tarmurile Floridei, unde programul de eliminare a civilizatiei albe a guvernului american ii ademeneste cu ajutorul social acordat imediat. In aceste conditii a aparut Jean-Bertrand Aristide, fost preot raspopit si marxist inveterat (ca Stalin), promitandu-le pamant taranilor morti de foame. Dar in realitate Aristide colectivizeaza agricultura si expropriaza producatorul individual. Colectivizarea agriculturii n-a adus inca nicaieri in lume altceva decat ruina si foamete si nici in Haiti nu aduce nimic altceva.

O a doua preocupare a lui Aristide este eliminarea crestinismului de pe insula. Inca inainte de a deveni presedinte, huliganii lui au ars frumoasa catedrala din Port-au-Prince veche de 250 de ani, o bogatie a haitienilor. Trupe americane confisca armele tuturor oponentilor si tuturor particularilor, in timp ce-i inarmeaza pana-n dinti pe suporterii lui Aristide, in cadrul programului de 'restabilire a democratiei in Haiti.' Dar Aristide si-a adus si el contributia la 'restabilirea democratiei'. Inainte de-a fi raspopit, isi chema 'credinciosii' la altar cu cutitele in mana si-i trimitea 'in misiune' cu acele cutite si cu cauciucurile de automobil pline de benzina sa lichideze adversarii politici. Metoda cauciucului de automobil plin cu benzina pus si aprins in jurul gatului unei victime imobilizate ucide victima in circa 20 de minute de tortura indescriptibila. A fost inventata de celalalt mare apostol al culturii africane eliberate de jugul civilizatiei albe, Nelson Mandela care domneste acum in Africa de Sud si de sotia lui. Sprijiniti de trupele americane, huliganii lui Aristide se distreaza torturand astfel. Pe conducatorul opozitiei, reverendul Sylvio Claude, in Septembrie 1991 l-au batut pana la nesimtire, i-au taiat penisul pe care l-au purtat in triumf dansand in jurul victimei si i-au pus pe gat cauciucul plin cu benzina careia i-au dat foc. Despre aceasta metoda de a 'restaura democratia', presedintele Aristide a spus: 'Ce unealta minunata! Ce instrument minunat! E frumos. E elegant, atragator, splendid, gratios si sclipitor. Miroase frumos [a carne de om care arde, nn.]. Oriunde te-ai duce doresti sa-i simti aroma' (The Catholic Family News, Februarie 1995, pp. 13-14).

Cele de mai sus au fost scrise de Walter Pearson si Joseph Ferrara, ziaristi care nefiind negri ar putea fi acuzati ca nu sunt impartiali. Dar iata ce scrie Inderjit Badhwar, redactor sef al ziarului India Today, despre avantajele propriei sale culturi:

'O ploaie sanatoasa in capitala tarii o transforma intr-un fluviu. Copii sunt aspirati fara mila in vartejul scurgerilor de canalizare care n-au fost curatate de la ultimele ploi si adulti mor fripti, electrocutati de liniile electrice neizolate. Avem holera si hepatita, meningita si conjunctivita, malarie si filaria. De parca am fi sub un blestem din evul mediu. Dar noi singuri am aruncat acest blestem asupra noastra. Caci suntem adeptii murdariei. Imparatii gunoiului.

'In spitalele guvernului calci pe covoare rosii - facute din bandaje insangerate murdare. Mocirle si cloace nevidanjate inconjoara si impodobesc orasele ca niste cratere de puroi care debordeaza. Uzinele de purificare a apelor Gangelui si-au inversat directia si arunca murdaria inapoi in orase. Vite si porci bolnavi se balacesc in gramezi de gunoi si de fecale umane ale nimanui in fiecare colt din fiecare oras.

'Aceste privelisti sunt atat de cunoscute si mirosurile lor atat de generalizate, incat nimeni nu le vede. Nimeni nu le simte. Si nimanui nu-i pasa. Pana nu suntem loviti de dezastru. Dintr-odata, cand ne loveste epidemia, descoperim ca Surat-ul este unul dintre cele mai murdare orase din India. Epidemia a inceput dupa ce raul Tapti si-a retras apele dupa o revarsare, lasand in urma gunoi si sobolani si alte animale moarte care-au putrezit pe strazi timp de saptamani. In Delhi si in jurul lui, apele raului nu sunt decat o cloaca pur si simplu' (retiparit in The New York Times, 5 Noiembrie 1994, apud The Populist Observer, Februarie 1995, p. 19).

Aceasta este 'civilizatia' in care traieste aproape un miliard de locuitori, aproape o cincime din populatia globului; si acesti locuitori o duc cu ei oriunde se duc. Civilizatia din Mexic, Puerto Rico, Haiti, mare parte din Asia si toata Africa neagra este la fel cu aceasta. Nu e de mirare ca in Noiembrie 1994, californienii au votat Propozitia 87, incercand prin ea sa stavileasca progresul acestei 'civilizatii multiculturaliste.'

Multiculturalismul si progresivismul au triumfat si-n Africa de Sud, tara construita de colonistii buri pe un teritoriu golit de populatie prin epidemii si razboaie intertribale. Acolo se invata la istorie despre trecutul glorios al acelor triburi si s-a eliminat istoria colonizarii si construirii tarii. Dar nu toti banii alocati pentru aceasta educatie multiculturalista ajung unde trebuie. Parte din donatia de $1,6 milioane facuta Fundatiei Pentru Pace si Dreptate de catre cantaretul anti-alb Paul Simon pentru 'copiii care au fost victime ale apartheid-ului' a fost furata. Seful acestei Fundatii unde au disparut banii este Allan Boesack, fost ambasador al Africii de Sud la Natiunile Unite, idolatrizat de mass-media din occident pentru 'lupta sa impotriva apartheid-ului' (The Populist Observer, Martie 1995, p. 8). Ramura din Kenia a Fondului Copilului al Natiunilor Unite a admis recent ca numai in 1993 si 1994, s-au furat si s-au irosit in Kenia $10 milioane din banii destinati pentru ajutorarea copiilor suferinzi (The Spotlight, 3 Iulie 1995, p.2).

Daca popoarele care-au produs astfel de 'civilizatie' nu se pot descurca singure, devine evident ca au nevoie de un organ international care sa le salveze. Se vede clar care este rostul Organizatiei Natiunilor Unite in ajutorarea lor. Dar un examen atent al felului in care a actionat ajutorul economic arata o alta fata a lucrurilor. Michael Maren, socialist si veteran in ajutor dat tarilor slab dezvoltate, arata ca in Somalia si Ruanda, de exemplu, programul de ajutor economic prin care se distribuiau alimente locuitorilor a distrus economia agricola a acelor tari si le-a scufundat in anarhie - ceea ce a dus imediat la sosirea trupelor Natiunilor Unite in misiunea lor de a 'restabili pacea' (The New American, 20 Februarie 1995, p. 16). Cum 'restabilesc pacea' trupele Natiunilor Unite si cine formeaza aceste trupe? Cel mai admirat regiment canadian al Natiunilor Unite se lauda cu astfel de actiuni ca: in Martie 1993, in timpul operatiei 'Sa dam noi sperante' (Restore Hope), o unitate a regimentului canadian l-a batut si torturat pe Shidane Arone, somalez de 16 ani, pana acesta a murit. Cea mai grea sentinta data celor care au facut astfel de acte a fost de 5 ani inchisoare. Cum au ajuns membrii acestui regiment sa aiba astfel de comportari? Ei se bucura de scolarizare speciala, s-ar parea; caci au fost filmati la un ritual de 'initiere' intr-o societate secreta de-a lor in care unii au fost fortati sa manance voma si fecale (ibidem, p. 10). Scapati de jugul obscurantismului crestin, tinerii sunt de-acum liberi sa se dedice acestor 'ritualuri de initiere'; si Organizatia Natiunilor Unite ii ajuta din toate puterile.

Caci Organizatia Natiunilor Unite arboreaza un ton foarte stiintific si modern in intelegerea problemelor globale contemporane, dar nu dispretuieste cele mai ridicole superstitii si cel mai absurd obscurantism. Astfel, la Conferinta pentru Dezvoltare Internationala din Ianuarie 1995 de la Washington, alaturi de marxisti notorii care se declara din toate puterile materialisti atei, au participat misionarii cultului Baha'i si adeptii Domnului Maytreia, alaturi de Asociatia Pentru Constitutia si Parlamentul Mondial (despre aceasta vezi Introducere in Politica Zilelor Noastre). Reprezentatul lui Maytreia a fost Monte Leach, redactorul american al periodicului organizatiei Share International, organizatie recunoscuta la Natiunile Unite cu dreptul de a participa alaturi de reprezentantii tarilor membre.

S-ar parea ca Domnul asta Maytreia, 'Domnul tuturor Dumnezeilor si Invatatorul ingerilor si-al oamenilor', traieste printre oameni si a vorbit la o adunare din Kenya in Iunie 1988. Monte Leach a devenit adeptul lui in 1981, la o conferinta de-a lui Benjamin Creme de la San Francisco, California. Benjamin Creme este un adept al Societatii Teozofice fondate de Helena Blavatski, careia ii apartineau socialista Anne Besant si luciferiana Alice Bailey (vezi Pana Unde Am Ajuns 1994). Atunci a priceput Leach ca toti fondatorii marilor religii, Buda, Socrate, Iisus Hristos, au fost doar discipolii si subordonatii acestui Maytreia. 'Pentru prima data in mii de ani, Domnii se intorc printre oameni', spune Monte Leach. Dar din motive de securitate, publicul larg nu are voie sa stie inca cine este Maytreia, care-si comunica dispozitiile prin telepatie lui Benjamin Creme; publicul afla de ele prin mesajele tiparite in oficiosul organizatiei Share International. In Decembrie 1994, mesajul acesta propunea oamenilor alegerea intre 'a-l urma pe Maytreia intr-un viitor stralucitor de promisiuni - sau sa nu mai existe'(The New American, 20 Februarie 1995, pp. 16-17).

Din interiorul bisericilor s-a iscat acum o noua miscare: 'rasul divin'. Mai demult cand ii atingea pe quakeri harul lor divin incepeau sa tremure; acum adeptii 'rasului divin' incep sa rada, hlizindu-se intai si in cele din urma rostogolindu-se pe jos ca apucati de pandalii. S-a iscat intre denominatiile evanghelice-pentecostale la Toronto, in Canada, dar s-a raspandit acum si apare si in interiorul bisericilor catolice, in mod trist degradate de 'inovatiile modernismuilui' consiliului Vatican II astfel incat cele mai hidoase mazgalituri au inlocuit arta noastra crestina traditionala si cele mai ridicole spectacole de amatori netalentati au inlocuit glorioasa muzica sacra crestina. 'Rasul divin' a-nceput in Ianuarie 1994 la o biserica de langa aeroportul din Toronto unde s-au vazut 'semne si minuni'. Conducatori ai bisericilor protestante s-au grabit sa le vada ca sa le introduca in bisericile lor de-acasa. Numai in Anglia intre 2.000 si 4.000 de biserici, majoritatea anglicane, practica azi 'rasul divin', cu credinciosi care tremura, isi dau ochii peste cap, se trantesc pe jos, topaie, se rostogolesc rapid, urla, emit gaze, se simt ridicati sau dezgustati simtind binele sau raul din jur, au conversatii cu ingerii, fac profetii in limbi necunoscute si asa mai departe; cea mai frecventa comportare a celor atinsi de harul 'rasului divin' este imitarea diverselor animale. Unii guita, altii necheaza, miauna si se rasucesc ca un titirez. Daca in evul mediu aveau loc astfel de comportari erau atribuite diavolului. Azi sunt atribuite lui Dumnezeu.

Rasul asta divin a fost adus la Toronto din Africa de Sud, unde in 1979 un tanar evanghelic de 18 ani numit Rodney Howard-Browne, a strigat cu voce tare la o adunare evanghelica: 'Dumnezeule, sau vii acum aici si ma atingi sau mor si vin eu la tine sa te ating', dupa care a continuat sa tipe 'vreau focul tau'. Timp de 15 ani Rodney a purtat, manifestat si impartasit 'focul divin' la metodisti mai ales; dupa care a urmat o perioada de 10 ani in care nu l-a vizitat nimica. Chiar asa nevizitat Rodney a venit in Statele Unite sa impartaseasca focul; si-a fost rasplatit, caci dupa 2 ani, in timp ce le vorbea, ascultatorii lui au inceput sa cada de pe scaune si sa se rostogoleasca pe podea razand necontrolat. 'Cu cat ziceam mai putin cu atat mai multi erau salvati astfel', povesteste Rodney. Mii de oameni au inceput sa topaie, sa rada, sa latre si sa guite cu Rodney Howard-Browne si filmele cu 'misiunea' lui plina de 'har' se vizioneaza in Filipine, Singapore, Rusia si Africa. 'Profetiile' lui sunt de tipul: 'Ridica-te astazi .. bea, bea, bea, bea, bea, bea, bea, bea, bea [ceva neinteligibil urmat de raset] Bem [neinteligibil, raset] Da, da, da, da, da, nu ne pasa ce zic altii. N-are importanta ce cred ei. Ha, ha, ha, ho ooo [neinteligibil]'. Aceasta este o transcriptie a unei predici. Alta este urmatoarea: 'Dupa Calvarul [lui Hristos] oamenii mei n-au avut ce face cu religia. Si Spiritul Sfant a venit pentru ca ei n-aveau ce face cu religia. Prostanacule. Vai ce prost esti. Ce-ai sa faci cu religia? Caci evreii n-au avut ce face cu religia dupa calvar. Asa ca las-o-ncolo. Da-i drumul. Arunca haina aceea de pe tine'. Pastori protestanti si metodisti ca Kenneth Copeland, Richard Roberts, Randy Clarke, John Arnott s-au umplut de 'rasul divin' de la Rodney, pe care il cauta acum si unii din interiorul Bisericii Catolice. Pr. Roger Vandenakker, Bob Bedard, Dennis Hayes si Mark Slatter din Ottawa s-au dus la Toronto dupa el si la reintoarcere doi din ei se rostogoleau pe jos razand la aeroport. Pr. Joseph Muldoon le-a dat voie sa tina un seminar de trei zile despre 'rasul' lor la biserica Sf. Ioan Apostolul din Ottawa, unde Pr. Dennis Hayes s-a rostogolit pe jos razand spre dezgustul multora din audienta. Pr. Muldoon si Pr. Gerry McCormick, capelanul spitalului de boli mintale din Ottawa si conducatorul spiritual al grupului de homosexuali Courage, fusesera si ei binecuvantati cu 'rasul divin' la Toronto. Aceasta 'binecuvantare' a atins-o in mod vizibil pe o enoriasa care guita si se cutremura tot timpul slujbei. Arhiepiscopul Gervais nu aproba 'rasul divin' dar il tolereaza. Arhiepiscopul Ambrozic din Toronto le-a spus preotilor sa se tina departe de el (The Catholic Family News, Iunie 1995, pp. 1, 4-5, 9).

In presa din Europa, Presedintele Bill Clinton este adesea descris ca o paiata, ca un om extrem de corupt si incapabil de bine. In Statele Unite, mass-media stabilimentului, aservita ocultei, il trateaza cu respect si admiratie. Care sunt meritele acestui conducator al unei mari natiuni?

Principalul lui merit pare sa fie talentul de a strange in jurul lui la carma tarii oameni extrem de josnici si foarte corupti. The New American (20 Februarie 1995, pp. 23-29) ii portretizeaza pe cativa dintre ei.

Henry Cisneros, secretarul pentru Cazare si Dezvoltare Urbana, pe cand era primarul orasului San Antonio, Texas, avea o amanta numita Linda Medlar care l-a inregistrat pe banda de magnetofon; drept urmare Cisneros ii plateste o pensie anuala de $60.000. El zice ca i-a platit doar $60.000; ea zice ca a primit $200.000 si el ii mai datoreaza inca $250.000, conform intelegerii. 'Nu-l putem da afara inca', a comentat un administrator de la Casa Alba, 'inca nu e timpul.'

Ron Brown, Secretarul Comertului, a primit o mita de $700.000 de la guvernul vietnamez pentru care n-a fost condamnat 'din lipsa de dovezi', dar n-a scapat de toate necazurile. Compania pe care-o conducea fosta lui partenera Nolanda Hill a lasat in urma ei datorii de $26 milioane platite de asigurarea federala - bani care disparusera fara urma in timp ce Nolanda Hill ii platea facturile personale ale lui Ron Brown in valoare de $190.000. Dar Ron Brown nu primeste aceste mici atentii doar pentru nevoile lui personale. El cumpara cladiri scumpe si locuinte luxoase in care locuiesc 'prietene intime' prin intermediul unora ca Amaro Pinto Ramos, un intim al presedintelui Braziliei si si al consilierului lui Clinton, James Carville.

Mike Espy, Secretarul Agriculturii, azi demisionat, primea cadouri de la mari concerne agricole carora le facea favoruri si inlesniri, printre care si Tyson, magnatii fabricilor de pui, vestiti pentru contributia lor la campania electorala a lui Bill Clinton, la ruinarea agricultorilor americani si la imbolnavirea consumatorilor americani cu carne de pui infectata cu salmonella din uzinele lor de carne vie. Un pilot a declarat oficial ca in cel putin 6 ocazii a transportat plicuri umplute cu bancnote de $100 de la compania Tyson la Bill Clinton, pe vremea aceea guvernator al Statului Arkansas.

Ira Magaziner, care era alaturi de Hillary Clinton seful echipei de creare a sistemului socialist de ingrijire medicala pe scara nationala pe care se straduieste Bill Clinton sa ni-l bage pe gat cu forta, este sperjur. A depus in justitie ca toti cei care participau in acea echipa erau salariatii guvernului sau consultanti - cand in realitate foarte multi erau reprezentantii unor megacompanii care deriva profit din administrarea ingrijirii medicale, ca Aetna, Prudential, Kaiser-Permanente, Robert Wood Johnson si Telesis - la aceasta din urma fusese chiar Magaziner afiliat.

Joycelyn Elders, fosta Medic General, pe care Clinton a adus-o cu el din Arkansas la Washington, s-a facut vinovata de lipsa de tact. Obisnuita cu obscenitatea fara perdea a culturii Noii Ordini Mondiale, femeia si-a dat in petec deschizand gura unde nu trebuie; s-a apucat sa le explice reprezentantilor de la conferinta despre SIDA de la Natiunile Unite cum trebuie organizate orele de predarea masturbarii la copiii din scoli. Nu ca nu li s-ar preda copiilor masturbarea in scoli in America; de asta se ingrijeste sistemul scolar de stat; dar nu se vorbeste despre orice oriunde. Dupa ce fiul ei a fost prins traficand cu stupefiante, aceasta femeie de stat s-a dedicat luptei pentru legalizarea traficului cu stupefiante, lupta care insa nu-i rapeste toata energia: are destula si pentru alte cauze politice, ca denigrarea Bisericii Catolice pentru ideea de castitate, ori propovaduirea drepturilor homosexualilor de a adopta si 'creste' copii: caci e nedrept sa-i privezi pe acesti 'parinti' numai fiindca nu pot naste! Ca Medic General avea pe birou un aranjament de prezervative, caci dupa parerea ei prezervativele vor rezolva toate problemele omenirii; chiar atunci cand sunt defecte si au gauri, ca cele distribuite scolarilor din Arkansas. Dar contributia ei cea mai insemnata a fost lupta ei de a introduce 'educatia sexuala' in gradinitele pentru copii prescolari.

Janet Reno, Procuroarea Generala, s-a oferit sa demisioneze dupa ce masacrul de la Waco, Texas si asasinarea altor civili americani nevinovati de catre agentii ei federali au provocat nemultumire in public, dar demisia ei n-a fost acceptata: ticalosiile initiate si executate sub ordinele ei sunt necesare atat lui Bill Clinton cat si stapanilor lui pentru realizarea Noii Ordini Mondiale.

George Stephanopoulos este un aghiotant la Casa Alba care dintr-un salariu de $125.000 pe an si cu avere intre $30-100.000, si-a cumparat in Washington in primul an o cladire de $835.000.

David Watkins este un prieten vechi de-al lui Bill Clinton, care i-a transformat lui Hillary candva o investitie de $2.000 in $46.000. Dar Clinton a trebuit sa se lipseasca de talentele lui cand a izbucnit un scandal din cauza ca Watkins folosise fondurile electorale pentru a plati santajul unei contabile a carei frumusete il tulburase. De unde sa stie Watkins proverbul Quod licet Jovis? Guvernul nostru i-a platit Paulei Jones o suma frumusica pentru a o convinge sa nu mai continue cu procesul ei impotriva lui Bill Clinton, ale carui avansuri sexuale ea le-a gasit cam primitive (si pe buna dreptate: a vazut-o, a placut-o, a trimis garda lui personala sa i-o aduca si cand ea a intrat in camera, nici tu buna ziua, nici ce mai faci, Clinton era gata cu pantalonii la glezne poruncindu-i sa execute fellatio). Bill Clinton, mare Casanova (cele mai notorii fiind aventurile lui cu Gennifer Flowers si Sally Perdue, ambele rasplatite cu slujbulite bune federale) despre care cei din garda lui personala zic ca i-a trimis de peste 100 de ori sa-i aduca femei pe care le-a placut, si-a pus la inima probabil aventurile deochiate ale lui Jupiter cel din mitologie. Dar unul era Jupiter: Quod licet Jovis

Bill Clinton s-a mai vazut privat si de alti colaboratori intimi de la Casa Alba: Bernard Nussbaum, consilier juridic, Roger Altman, Secretar Adjunct al Trezoreriei, Jean Hanson si Josh Steiner, tot de la Trezorerie, dar de acestia din cauza unor afaceri necinstite dintre Casa Alba si Departamentul Trezoreriei. Lloyd Bentsen, Secretarul Trezoreriei, desi menajat cu duiosie de catre fostii lui colegi din Senat, a plecat si el.

Roger Johnson, seful Administratiei Serviciilor la Casa Alba, folosea personalul Casei Albe ca servitorii lui si-ai familiei lui, in buna traditie socialista (The New American, 20 Februarie 1995, pp. 23-29).

Peste 500 din cei 1.000 de salariati ai Casei Albe ale caror dosare au fost studiate aveau pete pe cinstea si onoarea lor care n-ar fi trebuit sa le permita sa-si ocupe posturile. Dar de ce-ar fi salariatii Casei Albe mai buni decat presedintele care ocupa Casa Alba? Hillary Clinton a inceput sa joace la bursa cu un capital modest de $1.000 vanzand actiuni pe care nu le avea, futures (actiuni viitoare); procedura legala aici, cu conditia sa ai marginea de capital ceruta pentru ca in caz ca pretul lor creste sa le poti cumpara ca sa le predai apoi celor carora le-ai vandut, satisfacand astfel contractul. Desigur, nimeni nu joaca la bursa cu futures cu ideea ca va pierde, ci cu ideea ca va castiga prin faptul ca pretul actiunilor vandute azi va scadea si le vei putea cumpara maine mai ieftin pentru a le preda cumparatorului si vei ramane astfel cu diferenta de pret, luata de la cumparatorul tau care ti le-a cumparat la un pret mai mare decat pretul pietei de azi. Dar ce nu e legal e sa vinzi aceste futures fara marginea de capital ceruta si stiind ca va avea loc o actiune care le va scadea pretul, sau provocand acea actiune. Hillary Clinton a castigat $99.537 cu acea mie; datora $78.000 pe care nu i-a depus niciodata si documentele arata ca a fost scuzata de la a-i depune; in 9 luni, a facut un profit de 10.000 % - zece mii la suta. Altii stau la inchisoare pentru asa ceva (Strategic Investment, promotional, May 1995).

Un prieten intim de-al lui Clinton, Dan Lassater, a debutat si el ca un geniu financiar care nu avea nici 30 de ani cand facuse un profit de peste $37 milioane. Si-a putut permite deci sa doneze masiv pentru campania electorala a lui Clinton, care devenit guvernatorul Statului Arkansas l-a rasplatit cu un contract de $30,2 milioane in obligatii ale Statului Arkansas; comisionul lui Lassater a fost de $750.000. Dupa ziarul The Economist din Londra, Dan Lassater mai facea profit si spaland banii obtinuti din traficul cu stupefiante de la aeroportul din Mena, Arkansas. Cand zvonurile au devenit prea puternice, in 1986, Lassater s-a recunoscut vinovat de 'folosirea personala a stupefiantelor ca amuzament', o acuza minora, de care Clinton l-a 'iertat' in 1990; toate documentele au fost sigilate si nu s-a mai permis investigarea nici unui delict comis de Lassater sau in care ar fi putut fi implicat. Astfel nu se va putea afla daca Clinton era de fata cand la una din petrecerile lui Lassater, unde cocaina era oferita participantilor in salatiere pe mese, a murit o femeie din cauza unei doze prea mari si trupul ei a fost carat in alta parte (ibidem).

Ce-i reprosam lui Bill Clinton nu e atat infidelitatea conjugala - in definitiv, trebuie sa avem mila de omul care este insurat cu Hillary Clinton; ci imensa lui aroganta care, combinata cu cea mai josnica lacomie de bani si cea mai totala cruzime si lipsa de omenie, rezulta intr-un caracter demential ca al imparatului roman Nero. Imbogatirea lui Bill si Hillary Clinton prin afacerea scabroasa Whitewater a costat poporul american $60 milioane. Noi am platit $60 milioane ca sa ne dispretuiasca de la inaltimea coruptiei si bogatiei lor, Bill si Hillary Clinton.

Hillary Clinton, avocata din firma Rose Law Firm, a reprezentat la faliment banca Madison Guaranty Savings & Loan al lui James McDougal, partener si prieten de-al Clinton-ilor, care finantase constructiile fictive de la Whitewater prin vinderea carora s-au imbogatit Bill si Hillary. Rezultatul acestei finantari a fost falimentul bancii. Intre timp biroul Administratiei Intreprinderilor Mici al Statului Arkansas, al carui guvernator era Bill Clinton, ii acorda sotiei lui McDougal un imprumut destinat sa 'ajute companiile minoritatilor'; sotia bancherului McDougal, fiind femeie, trece in legislatia americana drept 'minoritate dezavantajata economic care trebuie ajutata.' Din cele $300.000 primite de sotia lui McDougal, $100.000 au fost investiti in constructiile fictive de la Whitewater. Firma Rose a reprezentat intai banca lui McDougal si apoi partea opusa, guvernul, impotriva bancii. Ce fel de justitie are loc cand aceeasi persoana reprezinta ambele parti ale conflictului - si mai ales cand acea persoana este Hillary Clinton, marxista declarata din tinerete, care aplica etica marxist-leninista?

Din fondurile bancii Madison Guaranty, care au disparut ca fumul nu se stie unde, $12.000 s-au regasit in cecuri platibile fondului de campanie electorala a lui Bill Clinton, emise chipurile de persoane care neaga ca ar sti de ele. Restul de $60 milioane nu se stie unde sunt. Dar a fost unul care stia: Vincent Foster, asociat si prieten intim de-al lui Hillary despre care se spune ca o consola in absenta sotului. Vincent Foster a fost gasit mort in parcul Fort Marcy in Iulie 1993, cu pantofii lustruiti luna in mijlocul unui teren noroios pe care evident nu l-a atins cu picioarele, cu un pistol total lipsit de amprente digitale (le-a sters probabil dupa ce-a murit) in mana dreapta (dar era stangaci), cu ochelarii cazuti la mare distanta (probabil inainte de-a se impusca si-a scos ochelarii si i-a aruncat in locul unde ar fi putut fi scos din masina care l-a adus acolo). Cei care au investigat moartea lui au fost - nu FBI-ul sau alta agentie priceputa in asasinate, ci politistii parcului, care au conchis ca s-a sinucis. Dar dupa ce a murit impuscat in cap, Vincent Foster si-a ascuns atat glontul care l-a ucis cat si fragmentele de craniu, caci acestea nu s-au gasit in parc. In schimb s-au gasit pe el fire de par lung blond de femeie si fire de covor care nu erau nici din biroul nici din casa lui. Prima fotografie a cadavrului arata mana dreapta a lui Foster intoarsa spre cer, fara nici o arma; dupa care si-au luat seama anchetatorii si-au aparut fotografiile oficiale cu pistolul in mana dreapta a stangaciului. Si trupul lui Vincent Foster era inca cald cand Bernard Nussbaum, Patsy Tomasson, omul de legatura al lui Clinton cu traficantul de stupefiante Dan Lassater din Arkansas si Margaret Williams, sefa personalului lui Hillary, au dat buzna in biroul lui Foster de unde au carat kilograme de documente la Hillary Clinton unde acestea au disparut.

Hillary Clinton, care straluceste acum ca presedinta neoficiala a Statelor Unite, a stralucit ca avocata in firma Rose Law Firm, care cu mult optimism isi deschisese o sucursala la Washington dupa ascensiunea lui Bill Clinton. Dar din cei patru experti pe care firma Rose se mandreste ca i-a instalat in Casa Alba (Vince Foster, William Kennedy III, Webster Hubbell si Hillary Clinton), doar Hillary si-a mai pastrat optimismul si biroul din Washington. Foster, adjunctul avocatului Casei Albe, a fost 'sinucis'. Kennedy, adjunctul sfatuitorului personal al presedintelui, a devenit cunoscut - poate prea cunoscut - cu ocazia scandalurilor legate de dezordinea si furturile de la agentia de voiaj a Casei Albe si prin frauda in procesarea venitului impozabil al uneia din servitoarele lui. Hubbell, adjunctul procuroarei generale, s-a recunoscut vinovat de frauda fiscala si alte fraude si coopereaza cu investigatia scandalului Whitewater. Doar Bill si Hillary mai impodobesc Casa Alba. Phillip Carroll, decanul firmei Rose, isi aminteste intr-un interviu acordat ziarului Washington Post, mandria si bucuria cu care a privit instalarea lui Bill si Hillary Clinton si-a acolitilor lor la Casa Alba; azi regreta ca n-a ramas George Bush presedinte (The New American, vol. 11, no. 5, 6 Martie 1995, p. 20).

Bill Clinton declama cu patos despre grija lui pentru tineretul natiunii si despre 'razboiul lui impotriva traficului cu stupefiante'. In Octombrie 1994, ziarul Sunday Telegraph din Londra publica afirmatia unui agent american ca Mena era 'unul din principalele puncte de intrare a stupefiantelor in tara' in anii 1980, cand Bill Clinton era guvernator si fratele lui era traficant de stupefiante acolo. Ziarul The Sunday Telegraph, urmat apoi de The Wall Street Journal si The Economist, a observat si o serie de coincidente fatale. Astfel, Kathy Ferguson, sotia prea trancanitoare a lui Danny Ferguson care-o adusese pe Paula Jones in camera lui Clinton, a fost gasita impuscata in cap in Mai 1994 si declarata 'sinucisa' - desi politia n-a mai auzit de o sinucigasa care sa se impuste, caci femeile prefera somniferele; si Kathy Ferguson ca infirmiera cunostea toate somniferele, iar colegele ei sustin ca nu se poate sa se fi sinucis. Bill Shelton, caruia Kathy i se confiase dupa divortul de sotul ei, critica cu vehementa teoria sinuciderii ei. A fost gasit mort pe mormantul ei in Iunie, impuscat dupa urechea dreapta si declarat 'sinucis' si el. Jon Parnell Walker, detectiv care studia falimentul bancii Madison Guaranty, a cazut in August 1993 din balconul cladirii Lincoln Towers din Arlington, Virginia, si-a murit; familia si prietenii sustin ca n-a cazut de buna voie. Luther Jerry Parks, seful firmei American Contract Services care furnizase localurile si-l pazea pe Clinton in timpul campaniei electorale si care avea un 'dosar Clinton', a fost impuscat pe strada dintr-o masina in Septembrie 1993 si dosarul a disparut. Clinton ii datora $81.000 si refuza sa-i plateasca; Parks amenintase ca va da publicitatii 'dosarul Clinton' daca nu-si primeste banii. Gary Johnson, vecinul lui Gennifer Flowers, a avut nenorocul ca aparatul lui de securitate l-a filmat pe Clinton cum intra cu cheie proprie in apartamentul lui Gennifer, si-a fost batut salbatic pana aproape de moarte de 3 dintre gealatii clintonisti desi le-a dat imediat filmul cu Clinton. Dennis Patrick, salariatul lui Dan Lassater, care vedea cum contul lui se umfla cu milioane de dolari si apoi se dezumfla desi el nu pusese si nu luase nici un ban de-acolo, a avut trei atentate la viata lui. C. Victor Raiser II, fostul co-presedinte al campaniei electorale a lui Bill Clinton, a murit intr-un accident inexplicabil de avion personal - cel mai usor de aranjat accident - impreuna cu fiul lui dupa ce s-a suparat pe Clinton, in Iulie 1992. Herschel Friday, coleg de-al lui Raiser, a murit tot asa in Martie 1994 si dupa doua zile Dr. Romald Rogers, dentist care promisese sa dezvaluie ziarului Sunday Telegraph din Londra amanunte despre Clinton, a murit exact la fel. Aceste 'accidente' se arajaza ajustand indicatorul de combustibil ca sa arate ca rezervorul e gol si sa taie alimentarea cu combustibil cand avionul se apleaca pentru aterizare, nelasand astfel nici o urma a sabotajului. Pilotul lui Friday telefonase ca nu mai are benzina inainte de a muri. Ed Willey, care administra campania prezidentiala a lui Clinton si cara serviete pline cu bani de colo-colo, 's-a impuscat' in Noiembrie 1993. John A. Wilson, consilier municipal din Washington, s-a decis sa depuna despre Bill Clinton dar in Mai 1993 a fost gasit spanzurat (The New American, 20 Februarie 1995, pp. 23-29; The Wall Street Underground, reprint 1994).

Una dintre cele mai spectaculoase cariere intre clintonisti a avut-o Barry Seal, pilot care-a facut $50 milioane transportand arme in Nicaragua si cocaina din Columbia in Statele Unite prin aeroportul de la Mena, Arkansas. Pilotii aduceau circa $9 milioane saptamanal, bani care erau apoi spalati in intreprinderi legale de catre prietenii lui Bill Clinton, printre care si banca BCCI. Barry Seal a fost in cele din urma arestat de catre DEA (Drug Enforcement Agency, agentia federala infiintata pentru 'lupta impotriva stupefiantelor') si a dezvaluit numele principalilor traficanti de stupefiante, dovedindu-si spusele cu fotografii, ca sa-si salveze pielea. Dar nu si-a salvat-o: DEA l-a plasat intro cladire unde a fost 'gasit' dupa cateva zile de trei columbieni cu mitraliere care l-au macelarit. Epitaful lui l-a rostit Bill Clinton, care i-a spus lui Terry Reed: 'Seal just got too damn big for his britches and that scum basically deserved to die, in my opinion - lui Seal i s-a suit la cap a dracului si derbedeul acela merita sa moara dupa parerea mea'. Ca guvernator al Statului Arkansas, Clinton nu dirija traficul cu stupefiante prin aeroportul de la Mena dar il proteja si primea 10% din profituri, pe langa faptul ca toti banii se spalau prin Arkansas, ceea ce facea sa infloreasca economia locala, pana cand s-a mutat operatia in Mexic (The Wall Street Underground, reprint 1994).

Intr-un articol scris pentru ziarul The Washington Post a carui publicare acolo a fost impiedecata de banda lui Clinton, se relateaza urmatoarele: Bill Duncan, agent IRS, Russell Welch, investigator al statului Arkansas, Winston Bryant, procuror general al acelui stat, Bill Alexander, reprezentant in Congres si altii erau convinsi ca intre 1981 si 1986 se faceau masive importuri de cocaina pentru traficul cu stupefiante prin aeroportul de la Mena cu complicitatea unor persoane din guvern. Adler Berriman (Barry) Seal s-a recunoscut ca traficant de stupefiante si a depus marturie despre aceste lucruri, drept care a fost imediat asasinat in 1986. Dupa 1987 Duncan, Welch si altii au cautat sa continue cercetarile si-au vazut nu numai cum li se astupa gura dar si cum cariera lor sufera din cauza aceasta. Ei descoperisera ca intre 1981 si 1986 mii de kilograme de cocaina in valoare de sute de milioane de dolari intrau in Statele Unite prin Mena, unde Barry Seal isi adaptase avioanele pentru acest transport. Barry Seal era in stransa legatura cu CIA (Central Intelligence Agency); familiei lui ii spusese ca este el insusi agent CIA; avioanele le cumparase de la Air America Inc, care este o companie proprietate a CIA-ului. Amile Camp, unul din pilotii lui care-a vazut unele din tranzactiile lui, a murit in mod inexplicabil in 1985. Flotila lui Barry Seal mai continea si avioane militare de transport vechi ale aviatiei Statelor Unite. Unul din avioanele lui Seal, cu numarul de serie 54-0679, a fost vandut unei alte companii-proprietate CIA, cu numele de cod 'Intreprinderea', condusa de Colonelul Oliver North si folosita pentru contrabanda de arme si stupefiante dirijata de acesta. In Octombrie 1986 acest avion 54-0679 a fost doborat in Nicaragua plin de armament. Unicul supravietuitor a fost Eugene Hasenfus, a carui depozitie a starnit investigatia scandalului cunoscut ca Iran-Contra. Sutele de milioane de dolari (la inceputul deceniului, Seal depunea cam $50.000 zilnic) obtinute din traficul cu stupefiante se 'spalau' prin economia statului Arkansas care inflorea. Ziarul Sunday Telegraph din Londra scrie despre conturi pe care le avea Seal la banci din alte tari, intre care unul se zice ca continea peste un miliard de dolari. Dar Barry Seal nu era seful, ci doar un subaltern in operatie. Pentru serviciile aduse, agentiile guvernamentale au avut ordin sa-i faca favoruri lui Barry Seal. Intre 1981 si 1983 datora guvernului circa $86 milioane in impozit pe profit; dar IRS, care confisca totul de la cetateni cinstiti sub pretext ca au erori minime pe formularul de impozit, i-a 'iertat' lui Barry Seal aceste milioane; pe unul din documentele din dosarul lui de contribuabil scrie: 'in slujba DEA/CIA'. 'Joe lucreaza pentru Seal si nu ne putem atinge de el pentru ca Seal lucreaza pentru CIA', zicea un vames in anii 1980. FBI a telegrafiat politiei Statului Arkansas in August 1987 ca 'are loc o operatie CIA ori DEA la aeroportul din Mena.' Ce reiese din studiul a peste 2.000 de documente ale lui Barry Seal, organizator meticulos caruia nu-i scapa nici un detaliu, este ca se simtea intotdeauna la adapost de cercetari din partea guvernului.

Ani de zile au avut loc aceste activitati, operatii si cercetari la Mena, Arkansas - dar Bill Clinton, guvernatorul Statului Arkansas, n-a observat nimic. In 1991 a facut o remarca despre oarecari cercetari care-au gasit 'legaturi cu guvernul federal', dupa care s-a lasat tacerea. 'S-ar putea sa fie acesta primul presedinte din istorie cu prieteni asa intimi care sa fie filati de sistemul de investigare a narcoticelor si drogurilor periculoase', a spus un politist. 'Niciodata n-am crezut ca s-a aflat totul', zicea Bill Clinton in 1991 despre Mena. Acum e presedinte si toate documentele cercetate de Duncan si Welch ii stau la dispozitie. De ce nu se afla totul despre Mena si despre Barry Seal? (The Populist Observer, Martie 1995, pp. 3-4).

Dar nu toti locuitorii din jurul aeroportului Mena erau orbi si surzi. Doi adolescenti curiosi, Kevin Ives si Don Henry, au urmarit ce se-ntampla acolo si-au fost gasiti taiati de tren la 23 August 1987 si declarati 'morti prin accident' de catre Dr. Fahmy Malak, acelasi care-o protejase pe mama lui Clinton cand aceasta omorase doi pacienti prin neglijenta. Dr. Malak a declarat ca baietii 'adormisera pe sine.' Parintii lor au cerut o a doua autopsie in cursul careia s-a vazut ca inainte de a 'adormi pe sine' baietii fusesera injunghiati in spate si avusesera capul zdrobit cu un obiect contondent. Sase locuitori din imprejurimi care au vazut ce s-a intamplat cu cei doi baieti s-au oferit sa depuna marturie dar au murit cu totii inainte de a putea deschide gura, astfel: Keith Coney a fost injunghiat in gat si-a incercat sa se salveze fugind cu motocicleta. Politia a declarat ca a murit 'intr-un accident rutier.' Gregory Collins a murit impuscat in fata. Keith McKaskle a fost injunghiat in casa lui de 113 ori. Jeff Rhodes a fost impuscat in cap. Trupul lui ars si cu mainile, picioarele si parte din cap taiate, a fost gasit pe gramada de gunoi a orasului. Richard Winters a fost impuscat. Jordan Ketelson a murit impuscat in cap si trupul lui a fost gasit departe de locuinta lui in fata unei case din Garland County, iar politia a declarat ca s-a dus pana acolo si s-a 'sinucis.' Timp de 10 ani s-a adus cocaina in Statele Unite prin aeroportul Mena si nimeni n-a fost arestat acolo. Lucrul acesta i s-a parut curios ziaristului Danny Casolaro, care s-a apucat sa cerceteze si a fost gasit cu venele taiate la ambele maini la 10 August 1990 intr-un hotel din Virginia de Vest dupa ce anuntase prietenii ca facuse o descoperire senzationala care dovedeste totul. Paul Wilcher, avocat din Washington, care investiga aceeasi coruptie generalizata, a fost gasit mort in apartamentul lui la 22 Iunie 1993. Ed Willey, administratorul comitetului financiar al campaniei electorale a lui Bill Clinton, 's-a impuscat' la 30 Noiembrie 1993. El era cel care cara serviete pline cu bani de colo-colo. John A. Wilson, consilier municipal din Washington, stia multe despre Bill Clinton dar era cinstit. Unii spun ca vroia sa dezvaluie adevarul. A fost gasit spanzurat la 19 Mai 1993 (The Wall Street Underground, reprint 1994).

Nicholas Guarino, cel care publica The Wall Street Underground, mai numeste opt persoane din cercul lui Clinton care n-au murit de moarte buna dar nestiind precis cum au murit nu vrea sa-i declare asasinati. Povesteste in schimb despre lunga serie de amenintari, batai, atentate, case sparte, care impodobesc presedintia lui Bill Clinton alaturi de asasinatele dovedite. L.J. Davis, ziarist care aduna date despre toate aceste lucruri petrecute in Arkansas sub Clinton, s-a trezit din lesin pe dusumeaua camerei lui de hotel din capitala Statului Arkansas cu o lovitura mare la cap si fara caietul in care-si facea note; banii si bijuteriile insa ii ramasesera.

La 24 Ianuarie 1994, la patru zile dupa ce un juriu a fost convocat sa investigheze independent scandalul Whitewater, a izbucnit un foc la etajul 14 al cladirii Worthen Tower care n-a ars decat putin; dar ce-a ars au fost documentele despre examinarea conturilor bancii Madison Guaranty din 1986, cea cu Whitewater. Un fost administrator al firmei care detinea documentele a spus ulterior ca li se trimisese vorba de la Clinton sa distruga documentele. Tot focul a distrus documentele din cabinetul medical al doctorului care-l trata pe Bill Clinton; caci prizarea excesiva a cocainei ii distrusese canalele nazale si avea nevoie de tratament medical. V-ati mirat vreodata de ce e nasul lui Bill asa de diform? Sally Perdue povesteste ziarului londonez Sunday Telegraph ca in 1983, pe cand o 'curta' Clinton, acesta folosea cel putin 2 sau 3 tigari cu marijuana pe seara si intr-o seara si-a preparat o priza de cocaina in fata ei. Sally Purdue a fost amenintata ca s-o faca sa taca. Un altul care ar putea povesti despre prizele de cocaina ale lui Bill Clinton este cel care-i vindea cocaina, dar acesta este tinut la secret de catre Procuroarea Generala Janet Reno si nu poate vorbi.

Un avocat din Little Rock, capitala Statului Arkansas, discuta la telefon cu un alt avocat ce i-au povestit Larry Patterson si Roger Perry, doi fosti paznici personali de-ai lui Bill Clinton, despre escapadele acestuia si i s-a parut ca aude ceva pe linie. Dupa cateva zile cei doi paznici au primit telefoane de amenintare atat de la Bill Clinton cat si de la Buddy Young, fostul sef al pazei personale a lui Bill Clinton. Buddy Young a 'uitat' tot ce vazuse ca sef al acestei paze, si-a primit o slujbulita buna de $93.000 pe an. Lui Larry Patterson si Roger Perry, Clinton le oferea slujbe asemanatoare - cu aceeasi conditie. Cine zice ca in Statele Unite sunt ascultate convorbirile telefonice? Cine zice stie ce zice (The Wall Street Underground, reprint 1994).

Cum se poate ca toate acestea ajung sa fie cunoscute si totusi nu se intreprinde nimic? Se intreprinde. Exista un juriu chemat sa investigheze independent scandalul Whitewater, coordonat de un clintonist care musamalizeaza totul, la fel cum s-a musamalizat asasinatul presedintelui Kennedy. Dar membrii juriului par greu de stapanit. In 17 Aprilie 1995, atat Bill cat si Hillary Clinton au primit invitatii inchise ca sa apara in fata juriului, 'inchise' timp de 48 de ore, timp acordat adresantului pentru a-si organiza aparitia, dupa care se 'deschid' si devin publice. Inainte de a expira cele 48 de ore a avut loc explozia din cladirea federala din Oklahoma City si Presedintele Clinton bineinteles n-a mai putut sa se ocupe de nimic altceva decat de aparitii la televizor in care lacrama pentru copiii ucisi in acea cladire si promitea legea martiala si suprimarea tuturor drepturilor civile restului americanilor. Caci tara avea acum nevoie de presedintele ei, acum cand a avut loc cel mai grav act de terorism din istoria Statelor Unite. Ce coincidenta

Operatia Whitewater este o operatie de imbogatire prin escrocherie cu ajutorul unei banci si a unei firme care fixeaza valoarea terenurilor. S-a inceput prin cumpararea unui teren de 230 de acri pe malul raului White River (de unde numele de Whitewater), la 50 de mile de orice magazin alimentar, cu circa $90.000. Acest teren a fost 'evaluat' la $150.000, drept care banca prietena a imprumutat 80 % din valoarea lui (cum se face de obicei) celor doritori sa cladeasca pe el: dupa ce-au platit costul terenului din acest imprumut, acestora le-au mai ramas $30.000 cu care sa traseze niste loturi si sa croiasca cu buldozerul niste drumuri; Bill Clinton fiind insa guvernator a pus Statul Arkansas sa-i faca drumurile pe banii statului, deci s-au mai economisit niste bani. Acum terenul astfel 'imbunatatit' a fost evaluat la $400.000, valoare din care din nou se poate lua cu imprumut 80% de la banca. Acum arhitectii pot incepe sa faca planurile locuintelor de lux care se pot construi acolo, si-au ajuns chiar sa faca niste desene; dar de cladit nu s-a cladit nimica. In schimb terenul a fost reevaluat la o valoare si mai mare si din nou s-au luat 80% imprumut de la banca pentru el. Parte din loturi au fost vandute de forma unor prieteni care le-au revandut. Intreaga 'constructie' este reevaluata si revanduta de repetate ori intre prieteni, la pret tot mai mare. Intr-o singura zi, David Hale si Dean Paul si-au tot vandut reciproc unul altuia acelasi lot, numit Castle Grande, de la $200.000 la $825.000. Totul cu acte de vanzare-cumparare in regula, pe care scrie valoarea lotului. Pe baza valorii loturilor astfel umflata, se reevalueaza valoarea intregii constructii si se obtine un nou imprumut de la banca de 80% din valoarea ei. In final, compania care 'construia' acele locuinte pe acele loturi s-a declarat falita si incapabila de a restitui imprumutul, drept care banca a ramas fara bani dar cu lotul cu pricina - in valoare de $90.000, pentru care daduse $2-3 milioane (The Wall Street Underground, reprint 1994). Dar bancherii n-au ajuns la sapa de lemn, caci atunci le-am sarit in ajutor noi, cei pe care clintonistii ii dispretuiesc. Noi, cei care ne sculam inainte de 6 dimineata si suntem pe drum in spre slujbele noastre pe la 7 si ne intoarcem de la munca pe la 6 seara. Noi, cei care muncim din Ianuarie pana in Iulie pentru guvern si din Iulie pana in Decembrie pentru noi. Caci banii pe care-i castigam in prima jumatate a anului ne sunt luati sub forma de impozit pe venit, pe casa, pe tot ce avem, de catre guvern. Si din acesti bani, agentia FDIC restituie bancherilor pierderile lor.

Folosind aceasta metoda, scrie Nicholas Guarino, Bill Clinton si amicul sau James McDougal au muls cateva milioane de la Administratia Intreprinderilor Mici si de la 5 sau 6 banci de imprumut, incepand cu cea din Kingston. Intr-una din intreprinderile lor, in care l-au cooptat si pe Jim Guy Tucker, actualul guvernator al Statului Arkansas, in operatia Campobello, au inceput cu $150.000 si-au stors $4 milioane in imprumuturi bancare in vreo 2 ani. Operatia Castle Grande a inceput cu un teren mlastinos de $75.000 si s-a incheiat cu peste $3 milioane in buzunarele operatorilor. Pe acel teren mlastinos nu s-a cladit niciodata nimic; tot ce se vede pe el sunt niste frigidere si saltele stricate aruncate acolo de vecini.

Whitewater cel putin avea un aer de respectabilitate; operatorii s-au ostenit chiar sa faca reclame, una cu sotia tanara a lui McDougal in pantalonasi scurti pe un cal, alta la volanul masinii lui Bill Clinton din 1967. Apoi operatiile au inceput sa se inmulteasca ca ciupercile dupa ploaie, cu aceiasi operatori: inainte de a inceta de a fi guvernatorul Statului Arkansas, Bill Clinton a suprimat dari in judecata a trei companii: una a lui Tucker-Smith-McDougal; alta a lui Smith-Tucker-McDougal; a treia a lui Smith si McDougal.

Dar sotii Clinton nu erau cheltuitori. Calculandu-si impozitul, Hillary Clinton a scazut din venitul familiei valoarea indispensabililor uzati ai lui Bill pe care i-au donat saracilor, la pret de $2 bucata. Dar cele $68.000 pierdute, dupa spusele lui Bill Clinton, in operatia Whitewater nu le-au mai scazut din venit. Pentru ca nu le-au pierdut, scrie Nicholas Guarino. Pentru ca Bill Clinton a investit in operatia Whitewater $500 si nu mai mult. Restul a fost investit de Madison Guaranty Savings and Loan si platit de noi contribuabilii cand Madison Guaranty a dat faliment. Pentru ca Bill si Hillary Clinton sa nu fie prea mult incomodati de ecourile operatiei Whitewater, la 3 Februarie 1994, Jeremy Hedges, salariat al firmei de avocati Rose Law Firm unde practicase Hillary, a primit sarcina sa faca praf din 12 ladite cu documente, printre care si documentele campaniilor electorale ale lui Bill Clinton din 1982 si 1984. Nu c-ar fi fost prea multe documente de distrus, caci desi agentul lui Clinton zice ca s-au vandut loturi in valoare de $300.000, nu exista nicaieri nici un contract de vanzare cumparare, nu s-au transcris titluri de proprietate si nu exista nici un cec de plata al vreunui imprumut. Dar Bill Clinton care nu avea decat datorii cand a devenit guvernatorul Statului Arkansas si-avea ca guvernator un salariu de $35.000 pe an, are acum o avere de peste $4 milioane (ibidem).

Parte din succesul lui Bill i se datoreaza lui Hillary. Cand a dat faliment, Madison Guaranty datora intre $47 si $68 milioane; s-a cazut de acord asupra a $65 milioane in cele din urma. Webb Hubbell, partenerul lui Hillary la Rose Law Firm, a fost numit sa 'investigheze' din partea Departamentului Justitiei Statului Arkansas - dar el era ginerele lui Seth Ward, unul din directorii de la Madison Guaranty, care el insusi datora propriei lui banci $600.000. Hillary Clinton in calitatea ei de reprezentanta a pagubasilor, a statului, a redus datoria bancii de la $60 milioane la un milion. Apoi din acel milion Hillary 'i-a iertat' lui Seth Ward cele $600.000 si astfel s-au restituit doar $400.000; dar $400.000 era tocmai suma datorata lui Hillary Clinton insasi pentru serviciile aduse, astfel incat dupa plecarea ei din $65 milioane s-a ramas cu zero. Dar cine a angajat-o pe Hillary Clinton sa reprezinte interesele pagubasilor in falimentul bancii Madison Guaranty, unde le-a reprezentat asa de bine incat le-a recuperat $0 din $65 milioane? Nimeni altul decat Vincent Foster, care a sustinut ca nici Hillary si nici Rose Law Firm n-aveau legaturi cu Madison Guaranty cand si-a facut recomandarea, desi Hillary pana atunci lucrase pentru Madison Guaranty. Vincent Foster fusese foarte intim cu Hillary si-o consolase mult, mai ales cand ea intentase actiune de divort de Bill Clinton in 1986 - actiune retrasa cand lui Bill a inceput sa i se promita marirea care-a urmat (ibidem).

Dar, zice Nicholas Guarino, orice-ar fi Bill Clinton, prost nu e. Dimpotriva. Manipularile lui sunt facute cu atata maiestrie incat anchetele Congresului au lasat afara tot ce-i priveste pe el si pe sotia lui, concentrandu-se doar asupra unor delicte minore comise de altii. Si cand sondajele de opinie incepusera sa indice ca 52% din americani considera ca nu se poate avea incredere in el si-n guvernul lui, a avut loc explozia de la Oklahoma City. Din nou, ce coincidenta! Unde trei din patru statii de televiziune refuzau sa difuzeze discursurile lui Bill Clinton, acum apare pe toate ecranele la toate orele debitand cu patos cele mai sfruntate minciuni - si publicul a-nceput chiar sa-l creada! (The New American, 20 Februarie 1995, pp. 23-29).

Totusi, Bill Clinton nu e fericit. De faptul ca 52% din americani n-au incredere in el si in guvernul lui nu-i prea pasa. Dar ziare londoneze ca The Economist sau Sunday Telegraph il trateaza de o maniera prea putin admirativa; si James Dale Davidson scrie urat despre el in Strategic Investment; si unul din fondatorii si redactorii acestui periodic de investitii este Lordul Rees-Mogg, fost redactor-sef la marele ziar Times din Londra, director al Bancii Private (Private Bank) din Londra, si, dupa spusele lui, confidentul unora ca Margaret Thatcher si Lord Rothschild. Cum ar putea Bill Clinton fi pe deplin fericit cand nu stie ce-are de gand Lordul Rothschild sa faca cu el si cat o sa-l mai lase sa se joace de-a presedintele?

La 19 Iulie 1994, s-a prabusit in Panama un avion si au murit 21 de persoane, intre care 12 evrei printre care Saul Schwartz. Loja masonica evreiasca B'nai B'rith din Panama si presa au decelat imediat terorismul antisemit pentru ca explozivele care doborasera avionul fusesera transportate de un libanez. Dar redactorul evreu al ziarului La Prensa din Panama City spune ca Saul Schwartz, traficant de stupefiante legat de cartelul Medellin, facea afaceri impreuna cu traficantii de stupefiante libanezi si nu era dusmanie intre ei; stiind care sunt afacerile lui, multi comercianti din zona comerciala libera din Panama nu s-ar fi suit in acelasi avion cu el. Dar 'cei mai multi din comunitatea evreiasca prefera sa numeasca acesta un act de antisemitism decat sa accepte ca unul de-ai lor era traficant de stupefiante', scrie ziarul. Seful sectiei latino-americane a lojei internationale B'nai B'rith e unul Joseph E. Harari din Panama. Tot Harari se numea colonelul Michael Harari de la Mossad care antrena trupele cartelului de droguri Medellin. Demnitari ai guvernului israelian lucrau impreuna cu traficantii de stupefiante libanezi din valea Beckaa sub protectia unor inalti demnitari sirieni care colaboreaza cu Israelul dupa culise. Se contureaza ideea ca asasinarea lui Saul Schwartz este doar un episod in certurile interne ale traficantilor cu stupefiante israelieni si libanezi. Cei care investigheaza acest 'act de antisemitism' sunt biroul aeronautic din Panama, FBI si Administratia Federala a Aviatiei din Statele Unite si Mossad-ul israelian. Ce treaba au agentiile Statelor Unite? Ne globalizam (The CDL Report, no. 177, Martie 1995, p. 11).

Dar nu e consult sa faci remarci de genul celor de mai sus. In Noiembrie 1994, Boleslaw Tejkowski, conducatorul Partidului National Polonez, a fost condamnat la un an inchisoare (cu suspendarea pedepsei) pentru ca 'a insultat minoritatea evreiasca si autoritatile poloneze'. 'Insulta' a constat din afirmatia lui Tejkowski ca evreii domina mass-media din Statele Unite, Bielorusia, Anglia, Franta, Ucraina si Rusia, si-o influenteaza in Germania si Austria. In Statele Unite, ziarele au scris ca Tejkowski este un 'nationalist polonez' care promoveaza vederi 'antisemite si neo-naziste.' In realitate Tejkowski este un anti-nazist care a demonstrat public impotriva nazistilor. Tejkowski nu e singurul vinovat de antisemitism in Polonia. Elie Wiesel a refuzat sa sada alaturi de Lech Walesa la recentele ceremonii de la Auschwitz pentru ca si acesta este un antisemit. S-ar parea ca Lech Walesa a fost util un timp dar acum, dupa ce Seim-ul (parlamentul) polonez a fost impanat cu comunisti, va fi dat la o parte; au inceput sa curga in parlament acuze impotriva lui si cand a amenintat ca va dizolva parlamentul si va organiza alegeri, i s-a raspuns ca ce spune el nu conteaza si parlamentul va continua sa lucreze ca inainte si dupa ce el l-a dizolvat (ibidem, pp. 11-12).

In 1991 a iesit la iveala un document din arhivele sovietice care dovedeste ca Robert Maxwell, alt multimilionar sionist care si-a construit imperiul financiar prin frauda, era spion sovietic. Documentul este iscalit de Vladimir Kriucikov si contine instructiunile lui Gorbaciov date KGB-ului sa-l protejeze pe Robert Maxwell si afacerile lui. In special reputatia lui Maxwell urma sa fie protejata, nepermitandu-se nici o aluzie la legaturile lui sau la viata lui scandaloasa si nici la ritul ortodox iudaic caruia ii apartinuse sau la legaturile lui cu Mossad-ul.

La 5 Noiembrie 1991 Robert Maxwell a disparut de pe iahtul sau Lady Ghislaine in apropiere de insulele Gran Canaria si la cateva ore s-a gasit in apa un cadavru pe care autoritatile spaniole l-au declarat a fi al lui Robert Maxwell. Cadavrul a fost inmormantat cu pompa in Israel. Dar nu toti sunt convinsi ca era al lui Robert Maxwell. In ultimul an inainte de disparitie, Maxwell imprumutase sume mari de bani conducerii sovietice ($3,95 miliarde) si editurilor sovietice ($15,8 miliarde), de la care obtinuse pe vremea razboiului rece licenta pentru a fi unicul editor al cartilor si periodicelor sovietice in occident, licenta care a imbogatit considerabil editura sa Pergamon Press, care-a debutat cu publicarea profitabila a unor carti tehnice furate de la nemti dupa infrangerea Germaniei in razboi.

Oleg Gordievski, colonel KGB fugit in occident in 1985, atesta autenticitatea documentului despre Maxwell.

Cand a avut loc presupusa lui moarte, Robert Maxwell era sub investigatie acuzat ca furase fondul de pensii al multora din companiile sale. Cei doi fii ai lui refuza da dea orice lamurire cu privire la acest fapt (The Spotlight, 10 Aprilie 1995, pp. 14-15).

Toti cei care vorbesc despre Noua Ordine Mondiala sunt antisemiti, dupa ziarul The New York Times: Louis Farrakhan, seful islamului negru american, care o numeste Noua Ordine Evreiasca [the Jew World Order, joc de cuvinte cu the New World Order]; Pat Robertson si coalitia crestina, care a pomenit si el de bancherii internationali si Noua Ordine Mondiala; Pat Buchanan, candidat la presedintie in 1996, care nu agreeaza Noua Ordine Mondiala. S-ar parea ca daca obiectezi la confiscarea pamantului, averilor si fortei de munca si nu-ti place sa te vezi facut serb esti antisemit. Actiunile guvernului impotriva acestor 'antisemiti' se intensifica in prezent, prin ascultarea convorbirilor telefonice, urmarirea scrisorilor, urmarirea computerelor si urmarirea tuturor tranzactiilor facute prin banci sau carti de credit (platind cu bani pesin scapi se sub urmarire; de aceea politia confisca banii de la populatie sub pretextul 'luptei impotriva drogurilor'). Don McAlvany si alti analisti au credinta ca echipele guvernului de huligani imbracati in negru cu masca pe fata care au comis asasinatele si masacrele de la Ruby Ridge si Waco pregatesc atacuri similare impotriva tuturor acestor 'antisemiti'. La 22 Martie 1995, Reprezentantul Steve Stockman i-a scris o scrisoare Procuroarei Generale Janet Reno intreband-o despre aceste pregatiri - si n-a primit nici un raspuns. Actiunile teroriste si ucigase ale echipelor de asasini guvernamentali se sprijina pe noi legi propuse in Congres:

S-390 si HR-896 definesc 'terorismul' ca fiind orice activitate sau actiune, legitima sau nu, a unui partid politic sau a unui individ pe care presedintele sau procurorul general sau subordonatii lor le declara a fi teroriste si cei care le-au comis isi pierd imediat drepturile civile; cei nascuti in Statele Unite sunt pasibili de pedeapsa cu inchisoarea pana la 10 ani, iar imigrantii vor fi judecati in secret si deportati chiar daca n-au comis absolut nici o actiune si nici un act dar sunt suspectati de simpatii cu astfel de acte. Aceasta legislatie suspenda legea Posse comitatus care interzice armatei Statelor Unite sa atace cetatenii Statelor Unite, presupune ca acuzatul este vinovat din momentul in care a fost acuzat fara sa fie nevoie sa fie dovedit vinovat, impune incarcerarea acuzatului din primul moment pe timp nelimitat, interzice eliberarea pe cautiune si permite dovezile obtinute prin spionaj asupra cetatenilor. Care sunt actele de 'terorism?' Cele pe care presedintele le declara ca atare; un gest care n-a fost terorism ieri e terorism azi sau va fi terorism maine, la bunul plac al lui Bill Clinton. Chiar daca donezi bani unui grup in scopuri umanitare, culturale, sau religioase, te-ai facut vinovat de un act de terorism, daca zice Bill Clinton. In ultimi 11 ani au fost doar 2 (doua) acte de terorism inregistrate oficial de catre FBI in Statele Unite. Pe cine vizeaza legile S-390 si HR-896? (The McAlvany Intelligence Advisor, Aprilie 1995, pp. 1-4).

HR-666, votata deja in Congres si corespondentele ei in Senat S-3 si S-54, permit politiei si agentilor sa patrunda, sa perchezitioneze, sa confiste si pastreze tot ce poftesc fara mandat de perchezitie si fara nici un fel de procedura legala, pe baza 'bunei lor credinte.' Conform acestei legi, orice act de terorism, vandalism, jaf si omucidere este admis ca o procedura politieneasca in Statele Unite cu conditia ca cei care-l comit sa declare ca 'au avut motive sa banuiasca necesitatea acelui act.' Aceasta legislatie e necesara, zic clintonistii, caci de multe ori criminalii scapa de pedeapsa fiindca nu s-au putut aduce impotriva lor dovezi obtinute fara mandat de perchezitie. In realitate mai putin de 1 % din criminali au beneficiat de aceasta imposibilitate (ibidem, pp. 4-5). Dar daca devine lege, HR-666 va da absolut toti cetatenii nevinovati ai tarii si bunurile lor prada teroarei politienesti si agentilor ei care-ti sparg usa la 4 dimineata imbracati in negru, cu masca pe fata si cu arma automata in pozitie de tragere. Politistii si agentii federali sunt instruiti sa sparga usile la 4 dimineata pentru ca atunci cetatenii dorm si treziti brusc sunt dezorientati si pot fi terorizati si impuscati cu usurinta.

Speriati de ce li se intampla, multi americani cauta sa se refugieze in alte tari. Presedintele Clinton a propus o taxa 'de emigrare' pe intreaga avere a oricarui american care intentioneaza sa traiasca in alta tara (bineinteles, asta nu se aplica la bancherii internationali si nomenclatura lor). 'Ne aminteste de restrictiile impuse impotriva emigrarii de catre Uniunea Sovietica, Cuba si alte regimuri comuniste, care de asemenea sustineau ca persoana ta si averea ta ii apartin statului', scrie Adrian Day in Investment Analyst. La fel s-au petrecut lucrurile in Rhodezia in 1980 si in Africa de Sud in 1994, unde cetatenii speriati de teroarea comunista ce-a urmat au incercat sa fuga si averile lor sunt acum in mana nomenclaturii comuniste (ibidem, pp. 5-6).

La 7 Mai 1995, Duminica dimineata, cineva a dat foc casei publicistului german din Canada Ernst Zndel. Focul a fost pus dinafara si s-a folosit probabil si un combustibil lichid, zice politia, distrugand proprietatea lui Zndel in valoare de $400.000 si o proprietate invecinata in valoare de $200.000, lasand trei chiriasi din ea fara adapost. Zndel a reusit sa-si salveze computerele, mare parte din arhiva si utilajul tipografiei si studioului din care isi transmite emisiunile; caci, pentru cei care nu stiu despre el, Zndel a inceput acum peste un deceniu sa tina piept propagandei mincinoase a holocaustului - un singur om impotriva intregii oculte mondiale cu vastele ei resurse financiare acumulate de secole. In 1985 si 1988 a fost dat in judecata pentru 'imprastiere de stiri false' pentru ca distribuise cartea Did Six Millions Really Die? (vezi Pana unde am ajuns 1994, capitolul IX). A fost tarat in fata tribunalelor, calomniat, tinut sub interdictia de a folosi mijloacele de comunicatie postale si de alta natura, dar a fost achitat de Curtea Suprema a Canadei in 1992 dupa ani de judecati in decursul carora au iesit la iveala si mai multe din minciunile oponentilor lui. In 1984 casa lui a fost avariata de o bomba pusa de sabotori. 'Am fost batut, bombardat, scuipat dar n-am sa fug', a spus Zndel. Atat filmul sistemului de siguranta cat si un vecin au revelat aspectul barbatului care a dat foc casei, dar politia n-a arestat pe nimeni. Un barbat care-a zis ca e membru al Miscarii Inarmate de Rezistenta [??!] Evreiasca, a dat telefon doua zile mai tarziu laudandu-se ziarului Sun din Toronto cu fapta; s-a dovedit ca telefona de la un grup evreiesc numit Kahane Chai din New York. Seful Ligii de Aparare Evreiasca, Jewish Defense League, Meir Halevi, a negat ca ar avea de-a face cu arderea casei lui Zndel; dar dupa cateva zile, la 12 Mai, Irv Rubin de la Liga de Aparare Evreiasca din Los Angeles si Marvin Weinstein de la Liga de Aparare Evreiasca din Canada, cautau sa sparga casa lui Zndel. Au fost identificati si prinsi - si apoi li s-a dat drumul. Liga de Aparare Evreiasca este cunoscuta ca o organizatie terorista de mare violenta. La 20 Mai i s-a trimis lui Zndel prin posta un pachet in forma de carte care continea o bomba care urma sa explodeze in momentul deschiderii pachetului, omorandu-l; dar Zndel e mai inteligent decat cei care vor sa-l asasineze si a recunoscut continutul pachetului dupa faptul ca timbrele nu fusesera obliterate si dupa faptul ca folosea o adresa veche a unui prieten de-al lui ca expeditor. Un grup stangist din Toronto numit Actiunea Anti-Rasista se ocupa de distribuirea de pamflete cu fotografia lui Zndel care indemnau la asasinarea lui (Media Bypass, Iulie 1995, Vol. 3 No. 7, p. 27). Asa lupta intelighentia progresista impotriva urii de orice fel

Parintele Serghei Hockel care emite de la statia de radio britanica BBC in Rusia fost sovietica satisfacand nevoile religioase ale rusilor privati de religia lor crestina ortodoxa timp de 75 de ani, este un evreu din Berlin in varsta de 64 de ani fluent in rusa, germana si engleza, cu studii facute la Oxford si insarcinat de catre Consiliul National al Crestinilor si Evreilor din Anglia sa-i aduca pe rusi pe fagasul cel bun. Parintele Hockel este presedintele ramurii Brighton si Hove a acestui Consiliu si in afara de emisiunea lui saptamanala, 'Renasterea', se ocupa si de scrierea unei carti despre pericolul 'neo-fascismului rus' (CDL Report, Mai 1995, p. 10). Nici metodistii nu se lasa mai prejos. Directia Generala [nationala] pentru Biserica si Societate a Bisericii Metodiste Unite, cea de-a doua mare biserica protestanta din Statele Unite, a luat recent hotararea sa promoveze o politica socialista de stanga. Cei prezenti au auzit cum directia metodistilor il ridica in slavi pe Fidel Castro pentru regimul lui comunist din Cuba si reafirma politica de promovare a homosexualitatii enuntata in primavara 1995. Numai 13 din 80 de directori s-au opus la promovarea homosexualitatii; un vorbitor a declarat ca homosexualitatea e 'un dar de la Dumnezeu'. Adunarea a primit salutul lui Hillary Clinton, care formal e metodista; Duminica Bill si Hillary Clinton se duc uneori cu mare publicitate la biserica metodista Foundry din Washington, unde predica reverendul J. Philip Wogaman. Tot acolo se duc Robert Dole, candidat republican la presedintie in 1996, cu sotia lui. Nu degeaba merg cei doi rivali in alegerile prezidentiale viitoare, Clinton si Dole, din partide chipurile opuse, la aceeasi biserica metodista; caci ce se aude si ce se face acolo este exact ce se aude si ce se face in guvernul federal: cea mai putreda coruptie si cea mai stangista ideologie. Doar 87 din 37.000 de biserici metodiste au acceptat homosexualitatea ca ceva normal si Foundry este una din ele. Din bugetul de $900.000 pe 1995, aceasta biserica cheltuieste doar $35.000 pentru comunitate si doar $3.000 pentru saraci. In 1992 reverendul Wogaman a predicat ca piata libera 'nu trebuie sa ne opreasca de la aplicarea aspectelor socialismului'. In 1990 a declarat ca 'capitalismul' e de vina pentru toate crimele si relele din lume si ca americanii trebuie sa plateasca impozite mai mari caci impozitele prea mici [aproape jumatate din salariu] ii saracesc pe saraci. Tot in 1990 a cerut guvernului sa intervina mai mult in educatie, arta si asistenta medicala. In 1989 propovaduia pentru ingrijire medicala 'publica' si asistenta sociala 'mai generoasa' pentru cei care refuza sa se intretina singuri. In 1986 cerea Americii sa-si 'imparta venitul cu tot globul'. In 1967, lauda Uniunea Sovietica pentru 'libertatea religioasa' care domnea acolo si propunea un 'guvern global' care este, dupa parerea lui, unica solutie. Spre deosebire de fondatorul Metodismului, John Wesley, acest pastor metodist zice ca nu toate sunt adevarate in Scripturi. Bill si Hillary Clinton sunt in total acord cu ideologia lui; restul metodistilor insa nu si azi numarul membrilor Bisericii Metodiste, candva a doua ca popularitate in Statele Unite, scade vertiginos (American Family Association Journal, Iunie 1995, pp. 1, 17).

Arabii au descoperit un tunel sapat sub moscheea Al-Aqsa din Ierusalim si sunt convinsi ca a fost sapat cu scopul de a pune o bomba sub moschee care s-o demoleze pregatind terenul pentru construirea noului templu al lui Solomon, dand apoi vina pe o 'racheta neexplodata de-a Irak-ului' (CDL Report, Mai 1995, p. 12).

Ditlieb Felderer este un suedez condamnat la inchisoare din cauza presiunilor facute asupra guvernului suedez. Crima lui consta in faptul ca se incapataneaza sa spuna adevaruri care nu sunt 'pe linie.' Astfel, in 1982 a publicat o carte (nu in Suedia, unde toate editurile asculta directivele guvernului din umbra) in care a dovedit ca jurnalul Annei Frank nu a fost scris de Anna Frank ci dupa moartea ei. Apoi, a mai comis delictul de a se duce la Auschwitz si a strange dovezi si documente care dovedesc ca legenda camerelor de gazare este falsa. Nu e de mirare ca Congresul Mondial Evreiesc i-a cerut guvernului suedez pedepsirea acestui criminal inrait. Criminalul Ditlieb Felderer s-a mutat in Insulele Canare, dar bratul lung al Congresului Mondial Evreiesc l-a obligat pe guvernatorul acelor insule sa-l expulzeze si la reintoarcerea sa in Suedia criminalul a fost arestat si aruncat in inchisoare, unde-si ispaseste vina de 'vorbe cu ura, hate crime' (CDL Report, Mai 1995, p. 13).

Civilizatia crestina este vinovata de antisemitism prin propria sa existenta. La 23 Martie 1995, cardinalul Chicago-ului Joseph Bernardin a declarat ca antisemitismul a inceput cu Evanghelia dupa Ioan si ca toti catolicii trebuie sa se caiasca pentru mostenirea de antisemitism pe care o constituie Biserica Catolica. Acesta este Cardinalul Joseph Bernardin (The Catholic Family News, Iunie 1995, p. 20).

In Italia, dupa calomnii tiparite impotriva lor in mass-media, circa 30 de familii din Verona care protestau impotriva islamizarii Italiei si-a degradarii ei morale si culturale, au fost invadate de o trupa de 100 de politisti care i-au terorizat indreptand tevile armelor impotriva lor si le-au confiscat computerele si literatura religioasa. Pretextul raid-ului a fost un afis indreptat impotriva homosexualitatii, care insa, zic victimele, a fost tiparit si distribuit de agentii provocatori ai politiei. Matrita afisului n-a fost gasita la nici una din victime. Astfel de raiduri se preconizeaza sa fie generalizate in toata Italia la cererea organizatiei homosexuale Arci-gay, Arci-lesbica. Aceasta organizatie, masiv sprijinita de autoritati si de mass-media, sustine ca are 20.000 de membri si ca exista 50.000 de perechi de homosexuali italieni; dar la adunarea lor s-au prezentat mai putin de 20 (The Catholic Family News, Iunie 1995, p. 16). Dar nici mass-media americana nu se lasa mai prejos. La un sondaj intreprins acum 12 ani in elita bine platita a industriei televiziunii si distractiilor, 69% au spus ca averile celorlalti (nu insa si ale lor) trebuie impartite la cei care n-au agonisit nimic, 65% au spus ca nu prea e multa promiscuitate in programele de televiziune, 97% aproba avortul, 80% aproba homosexualitatea, 68% apartin Partidului Democrat dar parintii lor au fost in majoritatea cazurilor oameni cu bani, 75% sunt titrati, 99% sunt albi, 98% barbati, 82% traiesc in metropole; 59% dintre ei au fost crescuti in iudaism, 25% protestanti, 12% catolici; dar dintre acestia doar 5% isi mai ziceau catolici, 12% isi ziceau protestanti, 38% isi ziceau evrei; 96% dintre ei n-au fost niciodata sau foarte rar la un serviciu religios. In ultimii 12 ani tabloul s-a accentuat in toate trasaturile lui, decat ca au mai aparut si unele femei si numarul celor care au religie si morala a scazut probabil si mai mult (ibidem, p. 11).

'Iudeea declara razboi Germaniei. Evrei din toate tarile uniti-va [cf. 'proletari din toate tarile uniti-va' - nn]. Boicotati produsele germane. Intreg Israelul din toata lumea s-a unit ca sa declare razboi economic si financiar Germaniei Se iau hotarari in intreaga lume de afaceri evreiasca sa rupa legaturile comerciale cu Germania Germania a imprumutat masiv de la piata monetara straina [sublinierea noastra], unde exista considerabila influenta evreiasca Un boicot coordonat central al clientilor evrei va cauza desigur mari daune comertului extern german' (Daily Express, Londra, 24 Martie 1933). Notam: Germania se hranea din exportul produselor sale industriale si acest boicot, aceasta infometare, a inceput in 1933, inainte ca Hitler si nazistii sa fi atins un fir de par din capul vreunui evreu si inainte ca evreii care dominau viata economica, sociala si culturala a Germaniei sa fi fost suparati nici macar cu o aluzie. Raspunsul la acest boicot evreiesc permanent a fost un boicot de o zi, Sambata 1 Aprilie 1933, al pravaliilor evreiesti din Berlin, unde tineri in camasi brune stateau in fata pravaliilor rugand publicul sa nu cumpere. In 1926, erau 179.000 de evrei la Berlin care ocupau toate profesiile remunerative; in acesti ani toate bancile Germaniei erau aproape exclusiv in maini evreiesti si practica lor era de a insela populatia si de a o jefui prin speculatii si inflatie. Cancelarul Brning scrie in jurnalul sai intim ca 'rezultatele [investigatiei practicilor bancare evreiesti la Berlin] au fost asa de ingrozitoare incat am ordonat ca documentele sa ramana secrete caci daca ar fi devenit publice ar fi dat nastere la razmerite antisemite'. Evreii stapaneau in Berlin nu numai medicina si justitia ci si lumea interlopa: trei sferturi din hotii din Berlin erau evrei si tot evreii dominau traficul cu stupefiante. Ca sa evite razmeritele antisemite, guvernul german negocia cu Victor Chaim Arlosoroff, conducator sionist de vaza, Ha-avara, adica intelegerea conform careia evreii puteau parasi Germania luandu-si averile cu ei in Palestina. Dar in Iunie 1933 Arlosoroff a fost asasinat la Tel Aviv, Palestina, de catre membrii factiunii Jabotinsky a sionismului. Nu se dorea emigrarea pasnica si salvarea evreilor germani; se dorea un pretext pentru afacerea holocaustului.

In 1936 evreii au lansat o campanie de asasinate. David Frankfurter l-a ucis pe Wilhelm Gustloff, conducatorul partidului nazist din Elvetia. In 1938 Herschel Grynszpan l-a asasinat pe Ernst von Rath, diplomat de la ambasada germana din Paris. Dupa luarea puterii de catre nazisti, pana in 1938, numarul evreilor din Berlin a continuat sa creasca - desi sionistii influenti ca Dr. Weiss isi luasera averea si se mutasera la Praga, Londra, Paris, sau Statele Unite, de unde-si continuau lupta impotriva poporului german. Cei ramasi la Berlin aveau inca mari puteri. Atunci s-a hotarat Goebbels sa inceapa sa-i sicaneze pentru a-i determina sa plece. Hitler continua sa negocieze mutarea evreilor in Madagascar inca in 1942, ca 'solutia finala' la problema evreiasca. Suferintele evreilor in 1938 au constat din faptul ca au fost chemati la inspectia emisiei automobilelor si multe din automobilele lor au fost declarate ca emit prea multe gaze; si la multi evrei li s-a taiat firul telefonic. Aceste lucruri sunt practicate si astazi in lumea 'libera' occidentala impotriva celor care nu sunt 'pe linie.' Dar persecutiile naziste au culminat cu 'noaptea de cristal' din 7 noiembrie 1938, cand Goebbels a anuntat la aniversarea partidului nazist asasinarea lui von Rath de catre Herschel Grynszpan si-a incheiat astfel: 'Un evreu a tras. Un german a murit. Evident, poporul nostru se va simti ultragiat. Nu e momentul sa infranam acest sentiment de ultragiu.' Aceste vorbe au fost raportate imediat guvernului britanic si se afla in arhivele britanice. Au fost distruse sute de pravalii evreiesti si arse circa 150 de sinagogi, 6-7 din Berlin. Ordinele erau sa nu fie atinsi evreii decat daca opun rezistenta armata. In decursul acelei nopti, 38 de evrei au fost ucisi si circa 20.000 arestati. Cand a auzit de ce s-a intamplat in acea noapte, Hitler a fost furios si i-a facut lui Goebbels reprosuri violente. 'Actiunea' a fost contramandata imediat.

Hitler si intreg anturajul lui (Ribbentrop, Himmler, Gring) au avut dreptate sa fie furiosi pe Goebbels, care s-a lasat antrenat sa incurajeze o actiune marsava care va servi timp de decenii drept pretext pentru cele mai negre marsavii impotriva a sute de milioane de oameni nevinovati. David Irving e de parere ca si cele trei filme antisemite ('Casa Rothschild', 'Evreul etern' si 'Evreul Sss', biografia lui Sss-Oppenheimer care a jefuit pe scara gigantica in secolul 18 locuitorii Wrtembergului; acesta din urma a fost filmat in doua versiuni, dintre care versiunea completa contine filmarea cruzimii dezgustatoare a ritualului cu care sunt torturate animalele pentru carnea 'koser') filmate sub Goebbels au servit drept motiv pentru oceanul de filme antigermane care curg incontinuu din Hollywood si industria de filme a 'lumii libere'. 'Noaptea de cristal' a lui Goebbels din 1938 i-a servit lui Chaim Weizman, conducatorul sionismului, drept pretext ca sa declare razboi poporului german in numele tuturor evreilor din lume in 1939.

In 1941 a fost publicata in Statele Unite cartea lui Theodore N. Kaufman Germania trebuie sa piara (Germany Must Perish) in care se prescrie castrarea tuturor nemtilor astfel incat sa piara intregul popor in decurs de o generatie. Theodore N. Kaufman era un evreu american, presedintele Federatiei Americane pentru Pace. Desi Statele Unite nu erau in razboi cu Germania la vremea aceea, cartea aceasta a fost foarte laudata in ziarele mari ale stabilimentului american Time si Washington Post; Time scria la 24 Martie 1941 ca genocidul impotriva poporului german era 'o idee senzationala'. Goebbels i-a aratat aceasta carte lui Hitler si l-a convins sa ordone ca evreii sa poarte de atunci incolo steaua galbena a lui David ca semn distinctiv. In Lituania, Letonia si Estonia populatia a masacrat evrei la sosirea trupelor germane in acele tari, razbunandu-se pentru masacrele si ororile facute de evrei impotriva lor la ocuparea acelor tari de catre soviete in Iunie 1940.

Goebbels care era gauleiter-ul Berlinului si Albert Speer, arhitectul caruia i se daduse sarcina de a reconstrui Berlinul, doreau sa-l goleasca de evrei, primul din cauza ca era impotriva lor (David Irving explica acest sentiment prin nedreptatile pe care le suferise in tinerete din cauza lor), cel de-al doilea ca sa curete gunoiul din ghetourile si cartierele evreiesti si sa reconstruiasca orasul. Astfel au incarcat 130 de trenuri cu evrei, urcand in fiecare vagon intre 650 si 1030 de evrei (printr-o intamplare documentele s-au pastrat). Primul tren a plecat la 18 Octombrie 1941, cand trupele germane luptau in jurul Moscovei. Au fost deportati astfel mai ales evreii necasatoriti si n-au fost deportati cei inruditi cu crestini sau cei care lucrau in fabrici; fiecare deportat putea duce un bagaj de 40 kg. Un astfel de tren cu evrei a sosit la Riga, in Letonia, la 30 Noiembrie 1941, tocmai cand letonii se razbunau impuscandu-i pe evreii care-i casapisera sub sovietici; cei sositi cu trenul de la Berlin au fost descarcati si impuscati si ei la Skiatowa, langa Riga. In aceeasi zi Himmler s-a dus sa discute cu Hitler dupa care discutie l-a chemat la telefon pe Reinhard Heydrich, seful Gestapo-ului, la telefon ordonandu-i: 'Transportul evreilor din Berlin: fara lichidari'. Dar era prea tarziu, 1030 de evrei fusesera lichidati la Riga de catre letoni.

Cele de mai sus sunt relatate dupa un articol scris de David Irving ('Revelations from Goebbels- Diary', in The Journal of Historical Review, vol. 15, no. 1, Ianuarie-Februarie 1995, pp. 2-17), care zice ca desi cei care respecta adevarul stiu ca n-au existat camere de gazare si ca n-a existat un plan de a extermina evreii in lagare de exterminare, evrei au murit in mare numar ucisi de SS-isti, ucrainieni, lituanieni si altii. Planul era de a-i aduna in lagare pentru a-i transplanta in alta parte. Goebbels scria la 7 Martie 1942 ca mai erau 11 milioane de evrei in Europa si planul era 'de a-i concentra in rasarit; e posibil ca sa le fie data o insula ca Madagascarul dupa razboi. Desigur ca vor fi o multime de tragedii personale. Dar nu se poate evita. Situatia e coapta pentru o solutie finala a problemei evreiesti'. Cateva saptamani mai tarziu, la 27 Martie 1942, Goebbels comenteaza pe marginea unui document care descrie deportarea din Polonia: 'Procedura e destul de barbara si n-a ramas mult din evrei. In linii mari se poate spune ca 60 % vor trebui lichidati, iar numai 40% pot fi pusi la munca'. David Irving conchide ca Goebbels ii ura cu adevarat pe evrei, iar Speer vroia sa reconstruiasca Berlinul si dorea doar sa le darame cartierele si ghetourile; dar un plan de lichidare sistematica a evreilor Hitler n-a avut niciodata. La Londra si-n restul lumii insa, deja incepusera sa circule legendele despre camerele de gazare, despre genocidul lui Hitler, inventate si amplificate de propaganda anglo-americana - si asta in timp ce aviatia anglo-americana ardea de vii sute de mii de femei si copii germani si bombarda trenurile cu refugiati civili. Au avut loc atrocitati impotriva unor evrei, desigur, scrie David Irving, dar daca au avut loc de vina a fost Goebbels si nicidecum Hitler. In ce masura Goebbels stia tot ce se intampla cu evreii in zilele acelea nu e sigur - 'pentru ca nici noi nu stim', scrie David Irving. Si incheie cu un proverb biblic: 'cel care da raspunsul inainte de a cunoaste problema, se face vinovat de prostie rusinoasa' (Proverbe 18:13) (The Journal for Historical Review, vol. 15, no. 1, Ianuarie-Februarie 1995, pp.2-17).

Dar noi stim cu certitudine ca asa-zisul masacru de la abator, unde evreii au fost chipurile atarnati in carlige ca vitele de catre romani, este pura inscenare si inventie si n-a avut loc niciodata. Au avut loc in schimb masacre si acte de genocid despre care propaganda stabilimentului nu pomeneste. Dar pomeneste John Sack, evreu din Statele Unite, care in cartea sa An Eye for an Eye: The Untold Story of Jewish Revenge against Germans in 1945 povesteste despre felul in care intre 60.000 si 80.000 de nemti au fost ucisi intre 1945 si 1948 in mod crud si deliberat in lagarele de concentrare poloneze de catre autoritatile comuniste, majoritatea dintre ucigasi fiind evrei. Multi prizonieri au fost batuti si torturati pana au murit. Numarul nemtilor lichidati ar fi fost si mai mare daca n-ar fi fugit intre 12 si 14 milioane de nemti din Polonia si republica Ceha, murind pe drum 2 milioane dintre ei. In cartea sa Sack povesteste despre un evreu numit Solomon Morel care a fugit in Israel cand a inceput sa fie intrebat in 1994 despre felul in care a ucis nemtii si cativa polonezi in lagarul din Swietochlowice pe care-l administra (ibidem, p. 28).

La 26 Ianuarie a aparut in revista franceza de mare circulatie L'Express (editia internationala) un articol in care Eric Conan recunoaste in fine ca la Auschwitz n-au murit 4 milioane de evrei si ca vestitele camere de gazare care ni se baga pe gat sunt un fals - dar autoritatile continua sa le prezinte ca autentice pentru ca, zice Krystyna Olesky din biroul directorului muzeului holocaustului de la Auschwitz, 'ar fi prea complicat' sa se respecte adevarul (The Journal for Historical Review, vol. 15, no. 1, Ianuarie-Februarie 1995, p. 23). In Mai 1992 autoritatile germane l-au amendat pe David Irving cu 10.000 de marci pentru ca spunea ce scrie acum L'Express, desi este un fapt bine cunoscut si publicat in repetate randuri (cf. Olga Wormser-Migot, Le Systme concentrionnaire nazi, 1968, p. 157; marturia lui Raul Hilberg din 1985; etc.).

Cardinalul Jean-Marie Lustiger, convertit la crestinism si promovat cu viteza uluitoare pana la palaria de cardinal, a rescris catechismul catolic dupa indicatiile lui Jules Isaac (vezi Cine ataca Biserica Catolica, pp. 14-15), dar comunitatea in care s-a nascut si pe care o slujeste nu-i este recunoscatoare. In The Jewish Chronicle din 28 Aprilie 1995, la p. 64, se povesteste despre calatoria Cardinalului Lustiger, descris aici ca 'posibil viitor papa', in Israel unde a participat la un seminar despre holocaust, ocazie cu care rabinul sef askenazi Lau l-a atacat zicand ca chiar numai pretinzandu-se crestin 'a intors spatele poporului sau si credintei lui Daca toti ar fi facut ca el n-ar mai fi ramas nici unul sa rosteasca kaddis pentru cele 6 milioane'. Prin faptul ca s-a crestinat, zic criticii Cardinalului Lustiger, el de fapt 'implineste politica lui Hitler numita solutia finala'. Deci nu e unitate: unii-l urasc pe Hristos si crestinismul atat de mult incat ii ataca pana si pe falsii crestinati care distrug catolicismul din interior (CDL Newsletter, Iunie 1995). Si nu renunta nici morti la legenda celor 6 milioane

Cand moneda Mexicului, peso-ul, a cazut vertiginos si Mexicul nu si-a putut plati dobanda la imprumutul ce-l luase de la firma de investitii Goldman-Sachs de pe Wall Street, New York, a avut loc oarecare vanzoleala in Statele Unite; caci Congresul n-a gasit imediat banii pe care sa-i dea lui Goldman-Sachs. Dar in afara de numele care le arata apartenenta, bancherii de la Goldman-Sachs mai au si alte merite: Robert Rubin a fost cooptat recent in CFR, unde fac parte si John L. Weinberg si John C. Whitehead; Gerald Corrigan, Stephen Friedman, Robert Hormats sunt membri ai Comisiei Trilaterale (despre aceste organizatii vezi Introducere in politica contemporana si Pana unde am ajuns 1994). Si atunci Clinton a gasit o metoda de a transfera circa $50 miliarde din banii americanilor firmei de furnici parazite Goldman-Sachs: a luat $20 miliarde din fondul 'de stabilizare a schimbului', un fond instituit pentru protejarea dolarului in schimburile internationale. A facut aceasta, s-ar parea, la sugestia unor republicani, desi chiar si Secretarul actual al Trezoreriei Robert Rubin, fost co-presedinte al firmei Goldman-Sachs (!) ii spunea lui Newt Gingrich ca nu se poate folosi acel fond. Dar s-a folosit acel fond - si cu ce rezultat? Peso-ul care valorase 29 de centi in Decembrie 1994 a cazut la 14 centi in Martie 1995, trei banci mari din Mexic au fost preluate de guvern, impozitele au crescut in Mexic si dupa cum avertiza ziarul londonez Sunday Telegraph, dolarul american a inceput sa cada vertiginos. Dar in 1992 Robert Rubin a castigat $26 milioane, pe vremea cand clientii lui erau Ministerul de Finante al Mexicului, Banco Nacional de Mexico, Cemez SA, cea mai mare producatoare de ciment din emisfera nordica, apoi Sociedad de Fomento Industrial, conglomerat industrial al 7-lea ca marime in Mexic si Telefonos de Mexico, care reprezenta 30 % din bursa mexicana. Partidul Republican, ales in Noiembrie 1994 de poporul satul de coruptia democratilor, priveste cu mare ingaduinta legatura dintre Secretarul Trezoreriei Statelor Unite Robert Rubin, firma de bancheri internationali Goldman-Sachs si cercurile plutocratice din Mexic. Iar Robert Rubin continua sa-si serveasca clientii mexicani asa cum ii servise pe vremea cand era la Goldman-Sachs: a scazut rata de plati a datoriei mexicane permitand Mexicului sa garanteze alte imprumuturi cu aceleasi garantii depuse odata pentru imprumutul american. Adica, bogatiile Mexicului sunt vandute de catre plutocratia mexicana de doua ori la doi cumparatori diferiti, dar numai unul le va putea avea. Si banuiala noastra este ca nu contribuabilul american va fi cel care le va avea. Garantia aceasta da profiturile realizate din exploatarea petrolului mexican prin firma nationalizata Pemex, Sistemului Federal de Rezerva american (sa nu uitam ca acest sistem consta in cea mai mare parte din 8 banci particulare de bancheri internationali - vezi Pana unde am ajuns 1994). Mexicul este, dupa cum a recunoscut chiar si Senatorul ultra-stangist Daniel Patrick Moynihan, 'un stat leninist', in care 'tortura [oponentilor politici] este endemica'. Guvernul mexican nu se deosebeste mult de administratia Clinton. Fratele fostului presedinte mexican Carlos Salinas a fost acuzat ca si-a ucis fostul cumnat, secretarul general al Partidului Revolutionar Institutional; insarcinat cu investigarea crimei a fost fratele victimei, care insa, acuzat ca musamalizeaza, a fugit dar a fost arestat si pare implicat intr-o retea de conturi secrete care contin milioane provenite, s-ar parea, din traficul cu stupefiante pe ai carui baroni ii acuzase de moartea fratelui sau. Candidatul acelui partid la presedintie in 1994 a fost asasinat si tot asasinat a fost cardinalul Mexicului, in 1993. Salinas, fostul presedinte si Zedillo, actualul presedinte, se acuza unul pe celalalt de ruina tarii, dar Salinas este favoritul lui Bill Clinton pentru a fi seful Organizatiei Mondiale a Comertului (World Trade Organizatio, WTO) unde posibilitatile de jaf sunt imense. Se estimeaza ca doua treimi din cocaina care intra in Statele Unite vine prin Mexic. Guvernul mexican colaboreaza strans cu traficantii de stupefiante, dar se ingrijeste si de nevoile poporului, pe care le satisface incurajand mexicanii sa treaca ilegal granita in Statele Unite unde ii asteapta ajutorul social platit de noi, prostii care ne sculam la 6 dimineata ca sa incepem sa muncim. In 1965 erau 500.000 care primeau ajutor social; azi sunt 26 de milioane: o femeie care primeste ajutor social a fost oprita de politie pentru ca conducea masina ilegal - avea in poseta ajutorul social pentru mancare ca sa nu moara de foame (food stamps) alaturi de $85.000 (The New American, vol. 11 no.8, 17 Aprilie 1995, pp. 15-16, 21). Dar in curand vom munci pentru mai putin decat ni se plateste acum: caci scopul Noii Ordini Mondiale este aducerea tuturor goimilor la acelasi nivel - la cel mai scazut nivel, natural. In tot raul si un bine: 'salvarea' peso-ului mexican in detrimentul dolarului a determinat devalorizarea dolarului pe piata mondiala, amanand planurile de schimbare a banilor cu noi bancnote de alta culoare cu curs international diferit de cel intern (The Ron Paul Survival Report, 15 Martie 1995, vol XI, no. 3, p. 2).

Goldman-Sachs a contribuit foarte generos la campania prezidentiala a lui Bill Clinton: $100.000 contributii directe de la ofiterii firmei si multe milioane adunate prin campanii la care au ajutat. Michael Berman reprezinta interesele firmei Goldman-Sachs la Washington si a ajutat la campania de strangere de fonduri pentru apararea Presedintelui Clinton in procesele lui de agresiune sexuala (Paula Johnson de exemplu n-a fost asasinata ci i s-a dat o suma de bani ca sa-si retraga plangerea). Aceste fonduri sunt administrate de Bernard Aidinoff, a carui firma de avocati lucreaza strans unita cu firma Goldman-Sachs (The New American, vol. 11 no.8, 17 Aprilie 1995, pp. 15-16, 21). La 18 Ianuaie 1995, Carlos Salinas a fost numit seful lui Dow Jones pe Wall Street; putin timp dupa aceea, reprezentantii lui Wall Street Journal, Goldman-Sachs si Merrill-Lynch s-au intrunit la Washington si au convenit ca noul presedinte Mexican Ernesto Zedillo sa inceapa masacrarea insubordonatilor din Chiapas - ceea ce acesta a si facut (The Ron Paul Survival Report, 15 Martie 1995, vol XI, no. 3, p. 2).

Cand Clinton si conducerea Partidului Republican au conspirat ca sa plateasca datoriile Mexicului catre bancile din New York, un rol l-a jucat Banca pentru Reglementari Internationale, The Bank for International Settlements, care a coordonat bancile centrale care-au 'contribuit la salvarea peso-ului' cu $10 miliarde - desi strict legal si tehnic aceasta banca nu poate imprumuta ci doar reglementa rata de schimburi internationale. Ron Paul se intreaba daca nu va fi aceasta banca sistemul final camataresc de jefuire a tuturor natiunilor lumii pe scara globala. Publicul va fi convins sa intre de buna voie in abator cu aceleasi argumente care au fost folosite in 1913 cand a fost instituit Sistemul Federal de Rezerva (Federal Reserve System controlat de casa Rothschild): o banca centrala mondiala ne va feri de crize, va actiona mai rapid pentru combaterea lor, etc. etc. Fiind tinuta secret, aceasta banca nu poarta stigmatul Fondului Monetar International si al Bancii Mondiale, a caror adevarata fata a inceput sa fie intrevazuta (ibidem, pp. 6-7).

Citim in Informationweek (1 Mai 1995, p. 144) ca s-a dovedit ca metodele vechi de invatare (cu creion si hartie) sunt la fel de eficiente, daca nu chiar mai eficiente, decat metodele noi care folosesc intensiv computerele si mijloacele electronice. Atunci de ce cheltuieste guvernul asa sume enorme pentru a planta fiecare copil in fata unui computer, daca pentru invatat computerele nu sunt bune? Pentru altceva insa sunt foarte bune computerele: pentru spionarea totala a fiecarui om de pe suprafata pamantului. In Statele Unite, sub pretext ca 'lupta impotriva furtului si fraudei', guvernul cheltuieste enorm pentru impunerea unui sistem electronic de autentificare. Numai cetatenii inregistrati si validati de un sistem electronic central dar care va functiona la fiecare oficiu postal si la banci vor putea folosi mijloacele de comunicare publice. Ce metoda perfecta de cenzura si control total 'Ideea ca trebuie sa te duce la banca sau la posta ca sa ti se verifice identitatea pentru ca sa poti vinde sau cumpara e noua', scrie Informationweek (ibidem, p. 28). Nu e noua: vezi Apocalipsa 13:17.

Alta inovatie prezentata ca un avantaj 'pentru imbunatatirea serviciilor prestate consumatorilor' este urmarirea electronica a tuturor vehiculelor prin satelitii care inconjoara tot timpul pamantul astfel incat nimanui nu-i va fi posibil sa se urce in masina si sa fuga in desert sau in munti fara a fi imediat depistat. Urmarirea se face prin Sistemul de Pozitionare Globala (Global Positioning System), care foloseste 24 de sateliti din sistemul Navstar (Navigational System with Timing and Ranging); deocamdata este scump (intre $2000 si $6000 de vehicul, plus intre $10.000 si $20.000 la statiile de control) si deocamdata doar camioanele mari de marfuri sunt urmarite astfel; dar citim ca 'vehicule mai mici, taxi-urile, autobusele, camionetele pot folosi sistemul. In plus, fabricantii de automobile au inceput sa includa sisteme de pozitionare globala in automobilele mai bune'. 'La inceput camionagii firmei Day & Night [care aplica sistemul] nu erau prea entuziasti sa-l foloseasca. Simteau cum ii pandeste Tatucul si cum ii spioneaza birourile centrale', recunoaste cu candoare sursa noastra (Byte, Aprile 1995, pp. 60-66). Tatucul ne pandeste dar nu ne ascunde acest lucru. In Mai 1995, Cable Satellite a trimis clientilor in acelasi plic cu factura lunara o notita cam greu de citit (caci era scrisa cu litere minuscule negre pe fond violet inchis) in care-si anunta clientii ca strange informatii despre fiecare client pentru a le include in dosare computerizate, printre informatii fiind si ce programe au ales sa vizioneze.

Cu aceeasi surprinzatoare candoare descrie Imaging Magazine procedurile administrative din 'lumea libera', unde chipurile nu exista cenzura si unde chipurile guvernul e cinstit si raspunde cetatenilor. Freedom of Information Act, actul libertatii informatiei, care de forma e inca in vigoare si conform caruia arhivele guvernamentale trebuie sa permita cercetarea documentelor, face greutati Administratiei Federale a Drumurilor, caci aici sunt tinute informatiile despre fiecare intreprindere de transport rutier. Conform acelui act informatiile trebuie furnizate in 10 zile, desi uneori trec peste 6 luni pana cand sunt furnizate; dar va fi mult mai usor cu computerizarea intensiva si arhivarea electronica, scrie magazinul; si va fi mult mai usoara si cenzurarea , sau 'redactarea, cum prefera functionarii de la drumuri sa zica', informatiei inainte ca ea sa devina publica, scrie magazinul (May 1995, p. 71). Tot ce ajunge sa fie cunoscut de public este intens redactat in Statele Unite.

Dupa Congresman-ul Ron Paul, HR 666 nu opreste ci comite crimele: permite perchezitii fara mandat de perchezitie si nu penalizeaza omuciderea, violul si talharia decat atunci cand sunt comise impotriva agentilor federali; dar ii penalizeaza pe cei care se opun regulilor si regulamentelor guvernului. Acesta este foarte generos cu informatorii care raporteaza despre astfel de 'criminali' : in 1993 a platit $97 milioane informatorilor. Ron Paul scrie: 'Punctul care desparte o societate libera de una totalitara este data la care guvernul incepe sa plateasca cetatenilor ca sa-si spioneze vecinii' (The Ron Paul Survival Report, 15 Martie 1995, vol XI, no. 3, pp. 3, 6). Am priceput ca scopul nu e stavilirea crimei ci dezarmarea cetatenilor. In Washington, D.C. sunt cele mai stricte legi care interzic cetatenilor sa poarte arme si sunt cele mai multe asasinate pe cap de locuitor din Statele Unite. In Statul Illinois, imediat ce s-au introdus legi stricte care suprima si controleaza cumpararea de arme de foc, a crescut proportia crimelor si asasinatelor in mod dramatic, arata Congresman-ul Phil Crane. In ciuda acestor adevaruri o multime de legi au fost introduse ca sa lipseasca cetatenii cinstiti de orice mijloc de aparare si sa asigure doar criminalilor mijloace de ucidere, imbracate in verbologia socialista cu care ne-am obisnuit de la administratia Clinton, descrisa de George Orwell in 1984 ca newspeak, 'vorbirea noua', in care cuvintele inseamna de fapt opusul lor. HR 915 ar extinde jurisdictia BATF-ului asupra fabricarii si vanzarilor tuturor felurilor de arme, nu numai a armelor de foc; HR 916 ar interzice fabricarea, transportul, vanzarea si posesiunea oricarui fel de arma; vor avea voie sa poarte arma doar agentii guvernului (local, statal si federal), colectionarii; membrii unor cluburi care au licenta de la guvernul federal; cei angajati pentru securitate; si comerciantii de arme care au permis de la guvernul federal. Cine va primi permis de la guvernul federal nu e greu de ghicit; aceiasi care aveau permis de port arma si in Romania lui Ceausescu. Nimic nu pare mai important pentru Bill Clinton decat impunerea acestor legi, scrie John M. Snyder, care arata ca 90% din cei 18.000 de sefi de politie si 3.000 serifi din Statele Unite sustin ca ei ar dori sa vada fiecare american purtator de arma, caci acolo unde cetatenii au arme de foc, crimele si asasinatele scad vertiginos. In 1994 aproape 2,5 milioane de cetateni si-au aparat viata si bunurile de banditi cu ajutorul armelor de foc; de 80 de ori mai multi oameni s-au salvat cu ajutorul armelor de foc decat au fost ucisi cu arme de foc (aici nu-i includem pe cei asasinati de catre guvern). Senatoarea Dianne Feinstein a declarat ca ea personal ar fi dispusa sa mearga din casa in casa sa confiste pustile din mainile tuturor cetatenilor (Point Blank, Martie 1995, Vol. XXV, No. 3, pp. 1-2, 4-5). Senatoarea Feinstein este evreica; dar nu toti evreii i se alatura. Grupul Evreilor Pentru Pastrarea Armelor de Foc a inchiriat un afisier imens in California pe care au afisat portretul lui Hitler cu urmatorul text: 'toti cei care doresc confiscarea armelor de la cetateni, sa ridice mana!' - spre marele dezgust al Senatoarei Feinstein si al ADL-ului.

In 1994, judetul Orange din California a dat faliment speculand la bursa in derivative, pe care functionarul care speculase a recunoscut ca nu le pricepea. Falimentul inseamna ca nu poate plati salariile tuturor celor care muncesc in sectorul public care astfel nu vor avea ce manca. Barings, banca veche din Londra cu reputatie extrem de stabila a dat faliment cand un tanar geniu financiar de 28 de ani numit William Nicholas Leeson a cumparat optiuni si actiuni viitoare (futures) al caror pret a fluctuat in sens opus celui preconizat de el, ceea ce a adus bancii o pierdere de $1,2 miliarde. Bankers- Trust Co. din New York a pierdut in Martie 1995 circa $125 milioane in derivative. Se estimeaza ca specula in derivative, optiuni, futures, swaps (schimburi) si swaptions (optiuni de schimb) - toate instrumente de specula cu valoare notionala sau nominala - a fost intre $16 si $35 trilioane. Tot felul de sisteme computerizate si programe de computere s-au scris si se vand pentru 'minimalizarea riscurilor bursei'; dar 'nici un computer nu poate fi programat sa previna frauda', zic analistii (Communications Week, 20 Martie 1995, pp. 83-85). Derivativele par un subiect greu de elucidat. Dar Iisus Hristos l-a priceput imediat atunci cand a alungat cu biciul camatarii din templu - o actiune care ne-a uimit zeci de ani din partea unuia asa de tolerant ca Iisus Hristos, care a refuzat sa pedepseasca femeia adultera si l-a indemnat pe cel fara de pacat sa ridice primul piatra. De cand am inceput sa urmarim bursa si Sistemul Federal de Rezerva, actiunea lui Iisus Hristos nu ne mai mira.

La fiecare schimbare de presedinte american se schimba administratia; altii sunt cei pusi in paine de noul presedinte, chiar daca de aceeasi factura. Comisionarul David Kessler insa de la Food and Drug Administration - FDA, Administratia Alimentelor si Drogurilor, care hotaraste ce mancare au voie americanii sa manance si ce doctorii au voie sa foloseasca, a fost in asa masura pe placul lui Bill Clinton incat l-a preluat de la administratia anterioara si l-a pastrat. Caci David Kessler face treaba buna. Prima lui actiune este sa elimine toti medicii si toti farmacistii nealiniati si care nu fac parte din concernele gigantice ale industriei farmaceutice favorizate de el si pe toti cei care vindeca cu mijloace naturale, sau, cum le ziceam in Romania, cu leacuri babesti; caci aceste leacuri pot uneori vindeca bolnavii dar nu aduc nici o farama de profit prietenilor lui Kessler. Indiferent insa daca-si indreapta atacurile impotriva leacurilor babesti sau impotriva unor oameni de stiinta recunoscuti de talie internationala, David Kessler distruge pe oricine indrazneste sa vindece fara sa-i imbogateasca prietenii. Astfel, in 1992 trupe militare au spart usa clinicii Dr-lui Jonathan Wright din Kent, Washington, savant recunoscut pe scara mondiala in domeniul nutritiei, inspaimantand pacientii si salariatii. Cei 22 de soldati inarmati si imbracati ca pentru atac de artilerie au confiscat computerele, dosarele, medicamentele, totul, lasand doar becurile, mobila si toaletele. Atacul armat impotriva Dr-lui Wright a avut loc pentru ca indraznise sa dea in judecata FDA pentru proceduri ilegale de intimidare. Marion Moss, fost agent al Statului Texas a declarat ca lucrand timp de 8 ani cu FDA-ul in 'prevenirea fraudei' in domeniul sanatatii, a vazut, cum spune chiar el, multe fraude nepedepsite comise de companii mari sau de pungasi notorii, in timp ce FDA ii urmarea si distrugea pe cei care ofereau mijloace farmaceutice naturale sau altele decat produsele marilor trusturi farmaceutice. In 1994 FDA a incercat sa impuna o lege care sa nu permita cetatenilor sa consume vitamine fara reteta si alta care sa reclasifice plantele ca musetelul sau patrunjelul sau usturoiul ca 'droguri' care sa fie de acum incolo 'produse farmaceutice' pentru punerea pe piata a carora sa fie nevoie de licenta. Obtinerea licentei pentru un 'drog' dureaza 10 ani si costa in medie $200 milioane. Cat va costa un ceai de musetel pentru licenta caruia s-au platit $200 de milioane? Apoi FDA a incercat sa interzica producatorilor de astfel de mijloace naturale sa tipareasca anunturi ca 'musetelul e bun impotriva durerilor de gat', indiferent daca sunt adevarate sau nu; si sa limiteze concentratia vitaminelor din pilule la concentratia lor naturala in zarzavaturile, legumele si fructele americane - unde datorita distrugerii solului prin chimicalizarea intensiva a agriculturii si datorita metodei de a recolta inainte de coacere, concentratia vitaminelor e drastic redusa. Daca David Kessler si-ar fi putut impune vointa, o vitamina C care sa satisfaca necesarul zilnic ar fi de marimea unei mingi de fotbal. Dar afland de aceste intentii americanii au inundat Congresul cu scrisori si telefoane impiedecand, pentru moment cel putin, aceste legislatii.

Argumentul folosit de FDA pentru inabusirea tuturor medicilor si produselor farmaceutice nealiniate la politica oficiala este ca 'publicul este ignorant si nu stie care medicina e mai buna' deci nu trebuie sa i se permita sa aleaga ci trebuie sa foloseasca doar produsele farmaceutice aprobate de FDA. Dar Biroul General al Contabilitatii din guvernul federal arata ca intre 1978 si 1986, din cele 198 de produse farmaceutice aprobate de FDA, 102 au produs pacientilor efecte ca 'atac de inima, infarct cardiac, convulsii, bloc renal si hepatic, copii nascuti cu defecte din nastere si orbire'. Douazeci la suta din medicamentele aprobate de FDA au efecte nedorite, de la greturi pana la moarte. In fiecare an sunt spitalizati 1.6 milioane de pacienti intoxicati cu medicamente, dintre care 160.000 mor. Au trecut 10 ani pana FDA a ordonat sa se tipareasca un avertisment pe flacoanele cu aspirina - timp in care 1.470 de oameni au murit de sindromul lui Reye de care nu fusesera avertizati. In fiecare an 61.000 de americani in varsta fac Parkinsonism din cauza medicamentelor pe care le iau; 163.000 isi pierd memoria din aceeasi cauza; si peste 243.000 de pacienti peste 55 de ani ajung la spital din cauza reactiilor la medicamente. The Wall Street Journal scrie ca un studiu de la Universitatea din California de la Los Angeles a conchis ca 61 % din etichetele si reclamele produselor farmaceutice aprobate de FDA sunt 'de natura sa induca in eroare, chiar periculoase'. Dar nu e greu sa obtii aprobarea FDA pentru un astfel de medicament: Raju Vegesna, presedinte la American Therapeutics Inc., declara ca i-a dat unui chimist de la FDA $60.000 in schimbul unui raport favorabil pentru produsul lui. K.C. Bae, proprietarul laboratorului My-K Labs din Chicago, i-a dat altuia de la FDA $25.000 pentru aprobarea unui produs vandut pe piata cu $20 milioane; a facut 3 luni inchisoare si-a platit o amenda de alte $25.000.

Dr. Kessler si Asociatia Americana Medicala, American Medical Association, sunt mari promotori ai operatiilor deschise pe inima; dar intre 44% si 85 % din aceste operatii sunt facute unor pacienti care nu beneficiaza de ele; insasi publicatia oficiala a Asociatiei Americane Medicale, Journal of the American Medical Association, arata ca 44 % din aceste operatii extrem de traumatizante si costisitoare (intre $30.000 si $50.000) au fost facute fara motive bine stabilite. Pana si Congresul si-a exprimat temerile ca FDA 'a devenit excesiva, luand hotarari pe care cosumatorii informati ar trebui sa le ia singuri' (Dr. William Campbell Douglas in Second Opinion advertisment, 1995, pp. 1-8, supliment).