DESPARTIREA CUVINTELOR IN SILABE

DESPARTIREA CUVINTELOR IN SILABE

1. Regula generala si obligatorie a despartirii in silabe a cuvintelor in limba romana - valabila atit in situatiile de sub II, cit si in cele de sub III - este interzicerea lasarii la sfirsit de rind sau la inceput de rind a unei secvente lipsite de o vocala (propriu-zisa).
2. Reguli bazate pe pronuntare
   Se aplica drept reguli unice in toate cuvintele simple si in majoritatea derivatelor cu sufixe; sunt tolerate in cuvintele compuse, in derivatele cu prefixe si in unele derivate cu sufixe (pentru care vezi III 1), precum si in grupurile de cuvinte legate prin cratima (vezi III 2).
1. In succesiunea a doua vocale propriu-zise despartirea se face intre cele doua vocale: Gra-al, a-e-ri-an, a-ici, a-or-ta, a-u-zi; be-ha-it, lin-ga-ul; bo-re-al, a-le-e, de-ic-tic, le-o-nin, le-ul; u-ri-as, pom-pi-er, fi-in-ta, fa-ni-on, ca-fe-gi-ul; hi-ri-it, pi-ri-ul; cro-at, po-et, cro-im, al-co-ol, o-ul; po-lu-a-re, con-ti-nu-a, du-et, ha-la-du-ind, a-fec-tu-os, con-ti-nu-u; ke-ny-an, dan-dy-ul etc.
2. In succesiunea vocala (sau diftong) + semivocala (e, i, o sau u) + vocala (+ semivocala) despartirea se face inaintea semivocalei, deci inaintea diftongului postvocalic: a-ce-ea, dum-nea-ei; ta-iat, ploa-ie, e-po-pe-ii, du-ios, ro-iul; ga-oa-ce; ro-ua, stea-ua, no-ua etc., respectiv inaintea triftongului postvocalic: ta-iai, vo-iau, le-oai-ca etc.
   Observatie. In succesiunea vocala + semivocala + semivocala + vocala despartirea se face inaintea primei semivocale, deci inaintea triftongului postvocalic: cle-ioa-sa, cre-ioa-ne etc.
3. In succesiunea vocala (sau diftong) + semivocala + consoana despartirea se face inaintea consoanei: mai-ca, boj-deu-ca, pii-ne, doi-na, lu-poai-ca etc.
4. Daca exista o singura consoana intre vocale despartirea se face inaintea consoanei: a-bil, re-ce, ve-cin, po-dis, a-fis, le-ge, le-gic, o-lea-ca, lu-na, soa-re, ca-sa, ra-zei etc.
   Observatii:
1. Grupurile de litere ch, gh (urmate de e sau i) noteaza cite o singura consoana, k', g'; de aceea, cuvintele in care apar se despart in silabe conform regulii de sub II 4: u-re-che, a-chi-tat, le-ghe, o-ghial etc.
2. Litera x noteaza intotdeauna doua consoane (fie cs, fie gz); din punctul de vedere al despartirii in silabe este insa tratata ca o singura unitate, iar cuvintele in care apare se despart tot conform regulii de sub II 4: a-xa, e-xa-men etc.
5. In cazul grupurilor de doua consoane situate intre vocale despartirea se face

a.       in majoritatea situatiilor, intre cele doua consoane: ic-ni, tic-sit, ac-tiv, caf-tan, mul-te, in-ger, lun-git, un-gher, in-ghi-ti, mun-te, cap-sa, as-cet, is-che-mi-e, as-chi-mo-di-e, as-tazi etc.; Observatie. Cuvintele care contin consoane duble se despart tot dupa regula de mai sus: for-tis-si-mo, wat-tul, in-nop-ta, in-ter-regn (in cazul ultimelor doua exemple despartirea se justifica si prin regulile de sub III).

b.      inaintea intregului grup consonantic

• daca prima consoana este b, c, d, f, g, h, p, t sau v, iar a doua consoana este l sau r: o-blo-ni, o-braz, a-cla-ma, a-cru, Co-dlea, co-dru, a-fla, A-fri-ca, a-glu-ti-nant, a-gro-nom, pe-hli-van, po-hrib, su-plu, cu-pru, a-tlet, pa-tru, e-vla-vi-e, co-vrig etc.;
• in cazul succesiunilor de litere sh, th, ts, tz din cuvinte neadaptate: fla-shul, ca-thar-sis, jiu-ji-tsu, kib-bu-tzuri etc.
5. In cazul grupurilor de trei consoane situate intre vocale, despartirea se face

. in majoritatea situatiilor, intre prima si a doua consoana a grupului: ob-ste, fil-tru, lin-gvist, cin-ste, con-tra, vir-sta, as-pru etc.;

a.       intre a doua si a treia consoana, in cazul grupurilor lpt, mpt, mpt, ncs, nct, nct, ndv, rct, rtf si stm: sculp-tor, somp-tu-os, re-demp-ti-u-ne, linc-sii, punc-taj, punc-ti-e, sand-vici, arc-tic, jert-fa, ast-ma-tic etc. Observatie. La aceasta lista pot fi adaugate grupuri ca ldm, lpn, ltc, ndc, nsl, nsr, nsv, ntl, rbt, rgs, rtb, rtc, rth, rtj, rtm, rtp, rts, rtt, rtv, stb, stc, std, stf, stl, stn, stp, sts, stt, stv intilnite numai in cuvinte pentru care despartirea dupa a doua consoana este justificata de regulile de sub III: feld-ma-re-sal, alt-ce-va, fi-ind-ca, trans-la-tor, trans-re-nan, trans-va-za, sa-vant-lic, ab-sorb-ti-e, tirg-sor, port-ba-gaj, port-har-ta, port-jar-ti-er, port-man-tou, port-pe-ri-e, port-sa-bi-e, port-ti-ga-ret, port-vi-zit, post-be-lic, post-cal-cu-la-ti-e, post-di-lu-vi-an, ast-fel, post-lu-diu, post-no-mi-nal, post-pu-ne, post-sin-cro-ni-za, post-to-nic, post-ver-bal.

7. In cazul grupurilor de patru sau cinci consoane situate intre vocale, despartirea se face

. de obicei, intre prima si a doua consoana a grupului: con-struc-tor, mon-stru etc.;

a.       foarte rar, intre a doua si a treia consoana a grupului: tung-sten, ang-strom, horn-blen-da, pentru ca grupurile de consoane gst, nbl sint foarte neobisnuite si greu de pronuntat in limba romana.
Observatii:

La lista de sub b. se pot adauga si grupuri ca bstr, nsgr, ptspr, rtdr, risc, stpr, stsc, stsc intilnite numai in cuvinte pentru care despartirea dupa a doua consoana se justifica si prin regulile de sub III: abs-tract, trans-gre-sa, opt-spre-ze-ce, port-dra-pel, port-scu-la, post-pran-di-al, post-sce-ni-um, post-sco-lar.

Un caz de despartire intre a treia si a patra consoana este virst-nic, pentru care vezi insa III.

3. Reguli bazate pe analiza morfologica
1. In cuvintele compuse din cuvinte intregi, elemente de compunere sau fragmente de cuvinte, in derivatele cu prefixe si in unele derivate cu sufixe (derivate de la teme terminate in grupuri consonantice cu sufixe care incep cu o consoana) se prefera despatirea in silabe care tine seama de elementele constitutive atunci cind cuvintul este analizabil sau macar semianalizabil:

. compuse: ar-te-ri-o-scle-ro-za, alt-un-de-va, ast-fel, ci-ne-ma-scop, de-spre, feld-ma-re-sal, port-a-vi-on, watt-me-tru etc.;
Observatie. Cind se confunda intr-o singura litera ultimul sunet al primului termen si primul sunet - identic cu precedentul - al termenului urmator, in compusele formate dintr-un element greco-latin si un cuvint cu existenta independenta in limba noastra despartirea se face in favoarea acestuia din urma: om-or-ga-nic, top-o-no-mas-ti-ca; in compusele formate din doua elemente greco-latine se acorda, in general, prioritate ultimului element: bi-op-si-e, mi-o-pi-e.

a.       derivate cu prefixe: an-or-ga-nic, dez-e-chi-li-bru, in-e-gal, intr-a-ju-to-ra-re, ne-spri-ji-nit, ne-sta-bil, ne-stra-mu-tat, sub-li-ni-a etc.;
Observatii:

Conform regulii de sub I nu se separa prefixe monoconsonantice ca r- din ralia sau s- din spulbera.

Cind se confunda intr-o singura litera ultimul sunet al prefixului si primul sunet - identic cu precedentul - al radacinii despartirea se face acordindu-se prioritate radacinii: tran-scri-e, ultr-a-lu-min.

Adeseori despartirea in silabe a cuvintelor compuse sau a derivatelor cu prefixe dupa regulile morfologice coincide cu cea dupa regulile fonetice: bu-na-vo-in-ta, in-to-le-ra-bil, pre-fa-bri-cat, re-a-ni-ma, su-pra-a-glo-me-rat etc.

b.      derivate cu sufixe: sa-vant-lic, stilp-nic, tirg-sor, virst-nic etc.

2. De asemenea, in masura in care nu se poate evita despartirea, se prefera despartirea dupa elementele constitutive la grupurile ortografice in care cratima leaga doua sau mai multe cuvinte: dintr-un (fata de din-tr-un), fir-ar (fata de fi-r-ar), intr-in-sa (fata de in-tr-in-sa) etc.
   Observatii:

in aceste situatii cratima are o functie ortografica dubla, ceea ce se poate intimpla si atunci cind despartirea dupa regulile morfologice coincide cu cea dupa regulile fonetice, ca in du-te, du-cin-du-se, va-zin-du-ma etc.

Conform regulii de sub I nu se separa cuvinte reduse la o consoana, ca s- din s-a, -l din dindu-l, la o semivocala, ca i- din i-a, sau la o consoana + i semivocalic, ca mi- din mi-a.

4. Situatii in care nu se face despartirea la capat de rind
1. Nu se despart in rinduri diferite:

• cuvintele compuse din abrevieri literale: IRTA (nu: IR-TA), UNESCO (nu: U-NES-CO);
• abrevierile unor formule curente: a.c., i.e.n., s.a.m.d.;
• numeralele ordinale notate prin cifre (romane sau arabe) urmate de formantul specific: (al) XVI-lea, a 5-a.
1. Se recomanda evitarea despartirii si in cazul:
• silabelor initiale notatiilor abreviate, ca 10 km, art. 3.
• si, mai ales, finale constituite dintr-o singura vocala, intrucit despartiri ca a-er, vi-a, e-ra, li-ce-e, i-re-al, su-i, o-mis (corecte conform regulilor de sub II) sau dind-o, las-o, zis-a (corecte conform regulilor de sub III) sint neeconomice;
• abrevierilor literale care reprezinta primii termeni ai unor nume proprii compuse (prenume abreviate + nume de familie: I. Popescu; substantive comune + nume proprii: F. C. Arges, I.H.R. Mangalia);
• cuvintelor compuse si al grupurilor ortografice scrise cu cratima, cind locul despartirii ar coincide cu locul cratimei: bun-gust, du-te;