APUS DE SOARE - BARBU STEFANESCU DELAVRANCEA

APUS DE SOARE - BARBU    STEFANESCU DELAVRANCEA

Actul I Zi de toamna, la Curtea domneasca, domnitele tes panza si spun povesti. Intra Stefan cel Mare tinand cu o mana pe Doamna Maria si cu cealalta sabia dreapta cu manerul cruce. El sta de vorba cu Oana in timp ce Doamna observa cat de bine seamana fata cu Domnul. Maria ii cere lui Stefan sa nu mai plece la razboi, sa ingrijeasca de tara ingrijind de sanatatea sa dar acesta sustine nevoia de a cuceri Pocutia care este pamant moldovenesc. Intra parcalabii care-i prezinta un raport al starii cetatilor de la granita. Stefan face planuri pentru razboiul din Pocutia dar paharnicul Ulea isi exprima indoiala ca Stefan va putea lupta fiind bolnav.

Actul II. Doamna Maria isi exprima ingrijorarea pentru faptul ca de o luna Stefan nu mai da nici un semn de viata din Pocutia unde este plecat in razboi. Clucerul Moghila vine si povesteste doamnei faptele de vitejie vestind ca, din cauza unei ploi, calul Voitis a alunecat si a cazut prinzand sub el piciorul rani al lui Stefan sub el. Cand apare doctorul Cesena sprijinind pe Stefan, Rares inchina pentru gloria domnului iar Maria incearca sa aline durerea fizica a sotului ei. Stefan se arata preocupat nu de rana sa ci de pricinile judecate de fiul sau, Bogdan si ramase fara pecete domneasca. Paharnicul Ulea, stolnicul Dragan si jitnicerul Stavar uneltesc impotriva domnului planuind sa-l puna domn dupa moartea lui Stefan pe Stefanita pentru a alcatuimo epitropie formata din hatmanul Arbore, parcalabul Grumaza si Ulea. Petru Rares ii marturiseste dragostea Oanei dar aceasta ii spune ca ea il iubeste ca o sora. Doctorul Cesena il anunta pe Stefan ca vor veni la curte sa-l ingrijeasca un doctor din Nrembreg si altul de la Mengli-Ghirai, un evreu. Dupa ce termina judecatile, Stefan o primeste pe Oana care ii povesteste despre uneltirea celo trei boieri. Stefan il anunta pe clucerul Moghila ca in ziua urmatoare il va sui pe tron pe Bogdan.

Actul III. In sala tronului, doctorii Cesena, Klingensporn si Smil vorbesc despre rana lui Stefan care trebuie arsa cu fierul rosu. Stefan apare insotit de Maria vorbind cu detasare despre rana sa. Smil il previne pe Stefan ca este necesara arderea ranii si aceasta presupune o mare durere. Petru Rares ii marturiseste lui Stefan ca o iubeste pe Oana si domnul ii cere sa ia cel mai iute cal, sa mearga la Raresoaia si sa-i spuna ca iubeste pe Oana de la curtea lui Stefan iar hotararea pe care o va lua va primi aprobarea sa.

Dragan si Stavar comenteaza politica lui Stefan care face din supusi, razesi iar din razesi, boieri in timp ce pe boierii vechi ii "scurteaza". Ei vad semne ale sfarsitului lui Stefan : bufnita care tipa noaptea, mata care mananca buha, vulturul care cade asupra ei, curteanul care o sageata dar cade in prapastie inainte de a o ajunge, luna cu cearcan rosu, femeia care naste un copil cu picioare de ied.Boierii se aduna la chemarea domnitorului. Stefan intra la bratul doamnei Maria, in tinuta de gala, insotit de cei trei doctori. Observa lipsa paharnicului Ulea si trimite dupa el. Acesta vine plangandu-se de durerea picioarelor. Dupa ce tine un discurs fulminant, aseaza coroana de domn pe capul lui Bogdan inscaunandu-l ca domn al Moldovei.

Actul IV    Intr-o camera din castel, Maria, Irina Si Reveca supravegheaza somnul lui Stefan. Prefacandu-se ca doarme, Stefan ii marturiseste ca ii este fiica. Petru, intors de la mama sa, afla ca este fratele Oanei si cere fetei sa-l iubeasca ca pe un frate. Domnul cheama un pietrar caruia ii porunceste cum trebuie sa fie sapata piatra de pe mormantul sau. Hatmanul Arbore este prevenit sa aiba in grija pe Ulea, Dragan Si Stavar care uneltesc impotriva vointei sale de cand era domn. Doctorii Smil, Klingensporn si Cesena ard rana lui Stefan. Acesta aude oamenii lui Ulea strigand numele lui Stefanita pe care il cer ca domn. Se ridica din pat, ia sabia si iese sa pedepseasca pe boierul uneltitor in ciuda avertismentului doctorului Smil. Cu palosul plin de sangele tradatorului, Stefan consfinteste alegerea lui Bogdan in fruntea tarii si, cu ultimele puteri, moare cu numele Moldovei pe buze, cazand cu capul pe pieptul Oanei, in timp ce din curtea palatului se aude "Sa traiasca voda Bogdan" iar curtenii cad in genunchi. Din multime se aude un geamat lung ca semn al durerii celor ramasi fara "soarele Moldovei"