Nuvela

Alexandru Lapusneanul

de Costache Negruzzi

(demonstratia speciei de nuvela istorica si romantica)

Ca etimologie, termenul provine din frantuzescul ,,nouvelle'' si italianul ,,novella''. Termenul a fost folosit pentru prima data in secolul XII in lucrarea ,,Decameronul'' de Boccacio.

Nuvela este specia literara a genului epic, in proza, avand o constructie riguroasa, cu actiune mai dezvoltata decat a schitei si a povestirii, pusa pe seama mai multor personaje, ale caror caractere se depind din conflicte puternice si printr-o intriga complexa.

Trasaturile nuvelei sunt:

• apartine genului epic, naratorul fiind extradiegetic(nu se implica in actiune), inpersonal, omniscient si obiectiv;
• actiunea este mai dezvoltata decat aschitei si a povestirii;
• relatiile spatiale si temporale sunt clar delimitate;
• subiectul este concis, construit pe momentele clasice, iar tehnica de compozitie se bazeaza pe eliminare, selectare, concentrarea actiunii, prin renuntarea la amanunte;
• arta nuvelistului consta in a sugera cat mai multa viata intr-un spatiu relativ restrans si cu economie de mijloace; de aceea actiunea incepe uneori foarte aproape de deznodamant, antecedentele din viata personajelor fiind succint prezentate in expozitie;
• relatia narator-cititor este de o mare obiectivitate: se relateaza fapte verosimile, legate de realitatea imediata, naratiunea desfasurandu-se cronologic, linear, fara implicarea naratorului in subiect si in destinul personajelor;
• accentul cade asupra personajelor, de obicei un caracter puternic, caracterizandu-se complex din mai multe perspective si prin numeroase modalitati de caracterizare;
• exista conflicte puternice si numeroase;
• stilul este sobru, impersonal, obiestiv, fara ornamente expresive, bazat pe surprinderea faptelor in firescul derularii lor;
• modurile principale de expunere sunt naratiunea, descrierea si dialogul.

Ca tipologie, in functie de curentul literar si de epoca in care au fost scrise, exista:

• nuvela istorica(,,Alexandru Lapusneanul'' - Costache Negruzzi);
• romantica(,,Sarmanul Dionis'' - M. Eminescu);
• realista(,,Moara cu noroc'' - I. Slavici);
• fantastica(,,La tiganci'' - M. Eliade);
• psihologica(,,In vreme de razboi'' - I. L. Caragiale);
• naturalista(,,Zobie'' - B. S. Delavrancea);

Nuvela istorica are urmatoarele trasaturi:

• este inspirata din trecutul istoric(folclor, cronici, lucrari stintifice);
• se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin viziunea autorului;
• are ca tema evocarea artistica a unei perioade din istoria nationala, locul si timpul actiunii fiind precizate;
• subiectul prezinta intamplari care au ca punct de plecare evenimente consemnate de istorie;
• personajele au numele, unele trasaturi si actiuniale unor personaje istorice, dar elaborarea lor se realizeaza prin transfigurarea artistica conform viziunii autorului;
• reconstituirea artistica a epocii se realizeaza si prin culoarea locala(mentalitati, comportamente, relatii sociale, obiceiuri, limbaj, vestimentatie), conferita de arta naratiunii si a descrierii.

,,Alexandru Lapusneanul'' este prima nuvela istorica din literatura romana, ,,o capodopera a speciei si un model pentru autorii care au cultivat-o ulterior.''(Al. Odobescu).

Ea a fost publicata in primul numar al revistei ,,Dacia literara''(1840), ilustrand doua dintre cele patru idei formulate de M. Kogalniceanu in articolul-program ,,Introductie''(manifestul romantismului romanesc): promovarea unei literaturi originale si inspiratia din trecutul istoric.

C. Negruzzi a folosit ca sursa de inspiratie cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin, din care a preluat anumite intamplari si personaje: solia celor patru boieri, arderea cetatilor Moldovei, scena uciderii celor 47 de boieri, boala si calugarirea domnitorului; s-au pastrat replicile din primul mottosi cel de-al patrulea, boierii Motoc si Stroici care au existat in realitate, dar Negruzzi intervine in istorie , modificand in favoarea constructiei epice. Astfel, boierii Motoc, Spancioc, Stroici au fost ucisi in Polonia inaintea celei de-a doua domnii a lui Lapusneanul; ucis de multime nu este Motoc, ci Batiste Veveli in timpul domniei lui Alexandru Ilias.

Tema nuvelei este evocarea artistica a unei perioade zbuciumate din istoria Moldovei la mijlocul secolului XVI, in timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul(1564 - 1569).

Naratorul este omniscient, sobru obiectiv, iar naratiunea se face la persoana a III-a.

Discursul narativ curge cronologic prin inlantuirea episoadelor si a secventelor narative, ce formeaza momentele subiectului. Ca structura, nuvela cuprinde patru capitole, fiecare cu cate un mottosemnificativ care le rezuma si care sunt replici ale unor personaje: cap.I: ,,Daca voi nu ma vreti, eu va vreau''; cap.II:,,Ai sa dai sama, doamna!''; cap.III: ,,Capul lui Motoc vrem''; cap.IV: ,,De ma voi scula, pre multi am sapopesc si eu''.

Incipitul rezuma in expozitie evenimente care motiveaza revenirea la tron a lui Lapusneanul, in fruntea unei armate turcesti si intalnirea de la Tecuci cu solia celor patru boieri trimisi de Stefan Tomsa, care-i cer sa se intoarca.

Intriga apare tot in cap.I, fiind reprezentata de hotararea domnitorului de a-si relua tronul si dorinta de razbunare fata de boierii tradatori.

Cap.II corespunde desfasurarii actiunii si cuprinde o serie de evenimente petrecute dupa ce Lapusneanul isi reia tronul: fuga lui Tomsa in Muntenia, incendierea cetatilor cu exceptia Hotinului, desfintarea armatei pamantene, confiscarea averii boierilor, uciderea unora dintre ei, interventia doamnei Ruxanda si promisiunea facuta acesteia de a nu mai ucide.

Cap.III ce reprezinta punctul culminant contine mai multe scene: discursul domnitorului la slujba de la Mitropolie, ospatul de la palat si uciderea celor 47de boieri, omorarea lui Motoc, predat multimii si ,,leacul de frica'' promis doamnei Ruxanda.

Cap.IV cuprinde deznodamantul nuvelei, moartea tiranului prin otravire. Dupa patru ani de la cumplitele evenimente, retras in cetatea Hotinului, unde se imbolnaveste de friguri, Lapusneanul este calugarit dupa obiceiul vremii. Cand isi revine, ameninta ca-i ucide pe toti, inclusiv pe propiul fiu, urmasul la tron. Doamna accepta sfatul lui Spancioc si Stroici si acordul tacit al mitropolitului Teofan il otraveste pe domnitor, moartea sa punand capat unei perioade zbuciumate din istoria Moldovei.

Conflictul este complex si pune cin lumina personalitatea puternica a personajului principal.

Acesta este Alexandru Lapusneanul, personaj central, eponim, pivot al diegezei(al actiunii), un personaj romantic, exceptional, deoarece actioneaza in situatii exceptionale(scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui Motoc, scena mortii prin otravire.

El intruchipeaza tipul domnitorului tiran si crud, personaj antitetic, deoarece este construit din contraste, cu calitati si defecte.

Conform clasificarii lui Forster, Lapusneanul este personaj rotund, deoarece evolueaza, portretul sau completandu-se pe parcursul actiunii. Trasatura de caracter dominanta este dorinta de putere careia i se subordoneaza celelalte trasaturi. Prin intermediul naratorului, al altor personaje , prin autocaracterizare, dar si indirect, prin fapte, limbaj, comportament, vestimentatie, gesturi, relatii cu cei din jur, el apare ca un om de o cruzime deosebita si o mare capacitate de disimulare, stiind sa-si ascunda adevaratele ganduri. El da dovada de o abilitate deosebita in a-i manipula pe ceilalti: astfel, manipuleaza poporul, casatorindu-se cu doamna Ruxanda, fiica lui Petru Rares, o manipuleaza pe aceasta promitandu-i un leac de frica(piramida de capete), pe boieri, pe care-i pacaleste prin vorbe mieroase, intinzandu-le o capcana si ucigandu-i pe 47 dintre ei, pe Motoc, caruia ii promite ca nu-si va manji sabia, dar pe care-l va preda multimii, cand nu-i va mai fi de folos.

Ateismul, lipsa de credinta in Dumnezeu, va fi convertita tot in interes personal, pentru ca in apropierea mortii se calugareste sperand ca astfel se va face bine.

In fata mortii manifesta demnitate, rugandu-i pe Spancioc si Stroici sa-l injunghie pentru a avea parte de o moarte demna pentru un domnitor, dorinta care ii este refuzata.

G. Calinescu considera ca Lapusneanul este un personaj diabolic, ,,un monstru moral'' a carui cruzime merge pana la a vedea crime ca pe un act gratuit.

Dintre personajele secundare, doamna Ruxanda este prezentata in antiteza cu sotul ei, remarcandu-se prin blandete si sensibilitate. Motoc este tipul boierului tradator, viclean si las, in timp ce Spancioc si Stroici, personaje episodice, se remarca prin consecventa, inteligenta si patriotism.

Pentru prima data in literatura, apare personajul colectiv, multimea revoltata, care-i cere capul lui Motoc. Negruzzi surprinde cu arta starile multimii, la inceput derutata, dar apoi numindu-si glasurile care exprima o singura dorinta de-a i se da ,,capul lui Motoc''.

Limbajul contine expresii populare si regionale, arhaisme care redau culoarea locala, dar si cateva neologisme care nu influenteaza calitatea stilului. Stilul se remarca prin sobrietate, concizie si claritate, iar naratiunea, descrierea si dialogul se imbina armonios.

In nuvela coexista elemente romantice, clasice si realiste. Elementele clasice tin de simetria nuvelei, de echilibrul tablourilor, de concizie si de limbajul elevat al personajelor, ce apartin aristrocratiei.

Nuvela este romantica prin personajul exceptional Alexandru Lapusneanul, prin seria de antiteze(Lapusneanul-doamna; Lapusneanul-Motoc; Motoc-Spancioc si Stroici), prin gesturi teatrale sau elemente surpriza(piramida de capete si otravirea).

Realismul e dat de adevarul faptelor prezentate, de stilul sobru si impersonal, de viziunea auctoriala(autorul nu se amesteca), de replicile scurte si de faptul ca eroul sta sub semnul timpului.

Valoarea nuvelei a fost formulata de G. Calinescu: ,,Nuvela istorica Alexandru Lapusneanul ar fi devenit o scriere celebra ca si Hamlet, daca ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale''.