Alexandru Macedonski - RONDELUL ROZELOR CE MOR

Alexandru Macedonski RONDELUL ROZELOR CE MOR

Context literar. Rondelul este o poezie cu forma fixa care cuprinde 13 sau 14 versuri, distribuite in trei strofe si avand doua rime. Primele doua versuri devin refrenul textului, reluate in a doua strofa si in final. Desi apare in Evul Mediu, rondelul este cultivat in parnasianism. Macedonski a scris rondeluri spre sfarsitul vietii si au fost publicate postum in 1927, in volumul Poema rondelurilor.

Titlul. intregul volum Poema rondelurilor cuprinde creatii care au in titlu termenul Rondel, evidentiindu-se specia, dupa care se anunta problematica, ideea, tematica textului. Asemenea titluri par a fi niste dedicatii: Rondelul lucrurilor, Rondelul meu etc. sau niste creatii care fixeaza un lucru asupra caruia autorul si-a fixat atentia. Rondelul rozelor ce mor se concentreaza asupra florilor ca elemente efemere, care pier extrem de repede.

Teme - motive. Prin tematica, acest text este o meditatie trista asupra existentei efemere a florilor, existenta asociata cu aceea a omului care este de asemenea trecator.

Motivul central (dar si laitmotivul) sunt rozele, care simbolizeaza frumusetea, puritatea, dar si efemeritatea. Apare si gradina ca spatiu edenic, dar si al stingerii florilor.

Structura - compozitie. Cele 13 versuri sunt distribuite in trei catrene si un vers liber care este si refrenul textului.

Rondelul se ordoneaza pe doua elemente puse in relatie de afinitate: rozele si eul liric.

Fiind o poezie parnasiana, accentul cade pe contemplare si descriere. Sentimentul dominant este de nostalgie in fata trandafirilor si de tristete profunda cand este vorba de om si de viata lui trecatoare.

Refrenul: "E vremea rozelor ce mor/ Mor in gradini si mor in mine', fixeaza un anume moment existential, cand un element natural dicteaza o anume stare interioara. Poetul foloseste substantivul "vremea' cu sugestii temporale oarecum imprecise, dar si cu intentia de a transmite ideea de repetabilitate. De fapt, tot ceea ce este efemer nu dispare in totalitate pentru ca perpetuarea, repetarea in timp si spatiu ii da o oarecare sansa de a se mentine, de a trai iluzia eternitatii.

Poezia are doar doua rime -or si -ine, respectand rigoarea rondelului si realizand o muzicalitate aparte si prin structurarea versului de 8-9 silabe.

Analiza stilistica

Nivelul fonetic. Concentrarea expresiva si realizarea ritmului impune o serie de eliziuni: s-au, si-n, amurgu-ntristator.

Nivelul Iexico-semantic. Registrul lexical nu cunoaste variatii spectaculoase, dat fiind forma fixa a textului, concizia si atentia autorului concentrate pe meditatia asupra unui final rapid si inevitabil al florilor. Descoperim cateva elemente ale limbajului popular: fior, jale, valmasagiiri, duioase care dau o coloratura aparte expresiei artistice, nuantand discursul liric.

Nivelul figurilor de stil. Antiteza viata-moarte, specifica oricarui spatiu existential, este prezenta si in universul floral:

" S-au fost atat de viata pline,

Si azi se sting asa usor'

Aici intra in antiteza: trecutul, reprezentat de verbul "au fost', care a insemnat gloria, frumusetea florii, cu prezentul care reflecta tragedia: "se sting'.

Stingerea florilor produce Jale', termen cu valoare de simbol pentru ca orice fenomen perisabil ii aminteste omului ca si existenta sa este la fel. "Fiorul' mortii devine astfel omniprezent: "in tot, se simte un fior/ O jale e in orisicine', pronumele nehotarat "orisicine' avand putere de generalizare.

Fiorul, jalea au un corespondent in strofa a treia in expresia metaforica "Curg valmasaguri de suspine', substantivul "suspine' accentuand nota de tristete provocata de stingerea rozelor.

Apropierea mortii este sugerata de "amurgu-ntristator' si de metafora "marea noapte care vine'. Noaptea este fenomenul cosmic care produce mutatii considerabile, impunand somnul, iar somnul inseamna a muri putin, pentru om, pe flori deternrinandu-le sa-si plece "fruntea lor'.

Repetarea verbului "mor' din refren stabileste similitudini intre floare si om. Disparitia florii are implicatii metafizice asupra omului, de aceea exteriorul (floarea din gradina) se rasfrange acut in interiorul celui care contempla vestejirea florii: "Mor in gradini, si mor si-n mine'.

Receptare critica

"Rondelurile aduc convertirea satanismului tumultos intr-o superioara si plina de intelepciune resemnare in fata realitatii, meschine si dure; nu e o renegare a idealurilor de tinerete, care raman constante, ci o transmutare a lor intr-un domeniu de basm, imaterial, de neatins pentru proza cotidiana, in care elogiul frumusetii, al naturii florale, al formelor de arta cuprinde si sublimeaza toate aspiratiile spre idealitate ale poetului. Expresie a unor adanci dezamagiri si a unei oboseli adanci, rondelurile sunt insa si marturia stabilitatii acestor idealuri si a unei nedezmintite dragoste de viata.'

(Mircea Anghelescu, Macedonski: Poemele Noptilor) (L.C.N.)